BusinessMagazin

Blog

  • Leapsa cu somajul

    N-a trecut mult de cand angajatii de la stat erau invidiati de
    multi dintre cei din mediul privat. Aveau un program de lucru mai
    putin extenuant decat in companii, uneori si salarii decente, dar
    mai important e ca aveau un loc de munca sigur. Facultatile de
    administratie publica, al caror rol principal era de a pregati
    functionari care sa se inscrie mai apoi in institutiile statului,
    au avut ani buni o concurenta acerba la examenele de admitere.
    Avantajele de a lucra la stat expuse mai sus erau invocate si de
    candidatii care, desi poate nu erau prea lamuriti ce inseamna munca
    unui functionar public, isi doreau o astfel de cariera, in
    defavoarea uneia in interiorul unei multinationale, spre
    exemplu.

    Anul trecut a aratat insa ca nu avem de-a face cu o categorie
    invulnerabila, pentru ca din momentul cand statului a inceput sa-i
    vina cu adevarat greu sa plateasca salariile, a aparut la orizont
    cea mai simpla, dar si cea mai dureroasa masura – sa fie mai putine
    salarii de platit. Mai putine salarii de platit, chiar daca asta
    inseamna mai multi someri de sustinut.

    Asa se face ca temuta cifra de 1 milion de someri, speculata
    inca de anul trecut, este foarte aproape de a deveni realitate.
    200.000 de someri dintr-un foc inseamna insa foarte mult. Pe de o
    parte, inseamna 200.000 de oameni supusi unor presiuni financiare
    si emotionale uriase, care incepand de la 1 februarie vor fi
    nevoiti sa intre in vria gasirii unui nou loc de munca. Inseamna,
    pe de alta parte, un minus de un miliard de euro la incasarile
    bugetare, avand in vedere ca, potrivit calculelor realizate de
    Ziarul Financiar, fiecare somer costa statul aproximativ 5.000 de
    euro.

    Pentru cei ce nu au inca prea multa experienta de munca, ceea ce
    se intampla de un an incoace reprezinta o situatie dramatica si
    fara precedent. Pentru cei cu mai multa experienta, nu inseamna
    decat o reintoarcere la nivelul somajului de la mijlocul anilor
    ’90, cand timp de trei ani consecutivi (1993, 1994, 1995) numarul
    celor fara un loc de munca a depasit un milion.

  • De ce se intorc acasa cercetatorii si specialistii chinezi

    Oamenii de stiinta din Statele Unite n-au fost prea surprinsi in
    2008, cand prestigiosul Institut Medical Howard Hughes a oferit un
    grant de cercetare de 10 milioane de dolari lui Shi Yigong,
    specialist in biologie moleculara la Universitatea Princeton.
    Studiile lui Shi privind biologia celulelor au deschis deja o noua
    linie de cercetare in tratamentul cancerului. La Princeton,
    laboratorul lui ocupa un etaj intreg si avea un buget anual de 2
    milioane de dolari.

    Surpriza – de fapt socul – a venit cateva luni mai tarziu, cand
    Shi, cetatean american naturalizat si rezident de 18 ani in SUA, a
    anuntat ca paraseste definitiv tara ca sa faca cercetare in China
    lui natala. A renuntat la grant, a demisionat de la facultatea de
    la Princeton si a devenit decanul Facultatii de Stiinte Biologice
    de la Universitatea Tsinghua din Beijing.

    “Pana in ziua de astazi, multa lume nu intelege de ce m-am
    intors in China”, a spus Shi, aflat in mijlocul unui grup de
    vizitatori ai biroului sau de la Tsinghua. “Mai ales din pozitia
    mea, lasand balta tot ce aveam.”

    “Era unul din starurile noastre”, declara prin telefon Robert H.
    Austin, profesor de fizica la Princeton. “Cred ca a fost un gest
    complet nebunesc.”

    Occidentul si Statele Unite, in special, raman locuri mai
    atractive pentru studiu si cercetare pentru multi intelectuali
    chinezi. Dar intoarcerea lui Shi si a altor oameni de stiinta de
    nivel inalt este un semn ca China reuseste mai repede decat se
    asteptau multi experti sa ingusteze falia care o separa de statele
    avansate din punct de vedere tehnologic. Cheltuielile Chinei pentru
    cercetare si dezvoltare au crescut constant in ultimul deceniu si
    acum reprezinta 1,5% din PIB. SUA aloca 2,7% din PIB pentru
    cercetare si dezvoltare, dar felia Chinei este cu mult mai mare
    decat a celor mai multe state in curs de dezvoltare. Oamenii de
    stiinta chinezi sunt de asemenea mai presati decat cei din alte
    tari sa fie competitivi cu ce se intampla in strainatate, iar in
    ultimul deceniu s-au inmultit de patru ori publicatiile stiintifice
    publicate anual. Totalul lor pe 2007 a fost depasit doar de Statele
    Unite. Circa 5.500 de oameni de stiinta chinezi sunt angrenati
    numai in domeniul de varf al nanotehnologiei, potrivit unei carti
    recente, “Avantajul tehnologic in crestere al Chinei”, scrisa de
    Denis Fred Simon si Cong Cao, doi experti americani in problemele
    Chinei.

  • Cine este Alan Mulally, omul venit de la Boeing pentru a salva Ford

    La trei ani de mandat ca director executiv – si cu o multime de
    probleme asteptandu-si rezolvarea – Mulally s-a dovedit pana acum
    figura unificatoare de care Ford a avut nevoie de zeci de ani.
    Viziunea lui este rezumata pe placutele laminate, de marimea unui
    card, purtate de zeci de mii de angajati ai Ford si care
    concentreaza principiile lui de management intr-o fraza simpla, “Un
    Ford… O echipa… Un plan… Un tel”. Si la 11 ianuarie, la
    conferinta de presa care a deschis Salonul Auto de la Detroit,
    Mulally a prezentat si masina care exprima strategia lui pentru
    intoarcerea Ford la statutul de lider in industria auto a
    lumii.

    Acea masina, noul Ford Focus, este posibil la fel de importanta
    pentru Mulally precum a fost modelul T pentru Henry Ford,
    fondatorul companiei. In ciuda unor eforturi anterioare, Focus a
    fost prima masina cu adevarat globala a Ford – un singur vehicul
    creat si proiectat pentru clientii din fiecare regiune a lumii si
    vandut sub acelasi nume. Este mic, cu un consum eficient si
    asezonat cu componente de securitate si tehnologice care – crede
    Mulally – vor atrage consumatorii din Europa, Asia si cele doua
    Americi.

    Masina reprezinta si ceea ce Mulally numeste “chintesenta” a tot
    ce a facut el de cand s-a alaturat Ford dupa o cariera de 37 de ani
    la Boeing. “Daca vrem sa fim de talie mondiala, avem nevoie sa
    tragem toti si sa ne folosim cat mai bine activele la nivel global
    ca sa cream o companie puternica”, a spus el intr-un interviu
    acordat la sediul Ford. “Si exact acolo am ajuns.”

    Intr-o industrie plina de sceptici si obisnuita cu dezamagirile
    crunte, cei ce se indoiau de Mulally au cam disparut pentru ca omul
    a oferit deja mai mult decat era de asteptat de la el atunci cand
    l-a inlocuit pe presedintele Ford, William C. Ford Jr., in functia
    de director executiv.

    Una dintre primele actiuni, premonitorii, ale lui Mulally in
    2006 a fost sa imprumute 26 de miliarde de dolari, bani ce au
    oferit mai apoi Ford rezerva de lichiditate necesara ca sa evite
    falimentele sponsorizate de guvernul federal in care au intrat
    rivalii sai din Detroit, General Motors si Chrysler. Tot el a decis
    schimbarea strategiei Ford de la camionete si SUV-uri spre masini
    mici si vehicule crossover si a renuntat la marcile de lux Land
    Rover, Jaguar si Aston Martin, care consumau resursele Ford si
    distrageau atentia managementului.

  • Filmele fara staruri au zdrobit la incasari pe cele cu vedete

    Esuficienta o privire in topul celor mai bine vandute filme din
    2009 pentru a intelege ca doar un singur mare star isi poate
    atribui succesul la box office. Sandra Bullock, cea mai bine
    platita actrita din 2009, a adus productiei “The Blind Side” 220 de
    milioane de dolari si 164 de milioane de dolari pentru “The
    Proposal”. In rest, in afara de Bullock, nici urma de “pulbere de
    stele”, topul fiind dominat de productii cu povesti bine gandite
    sau efecte speciale.

    Pe primul loc se afla “Avatar” (personaje fantastice),
    megaproductia lui James Cameron, care la numai doua saptamani de la
    lansare a avut incasari in valoare de peste 420 de milioane de
    dolari. Urmeaza “Transformers: Revenge of the Fallen” (roboti),
    “Harry Potter and the Half-Blood Prince” (vrajitori), “Up” (desene
    animate), “The Twilight Saga: New Moon” (vampiri), “The Hangover”
    si “Star Trek” (extraterestri). “The Blind Side” a fost numarul 7,
    urmat de “Monsters vs. Aliens” si “Ice Age: Dawn of the Dinosaurs”,
    care inchide top 10 cu 196 de milioane de dolari.

    “A fost un an aproape perfect pentru industria cinematografica,
    doar sa nu fi fost in pielea unui impresar”, spune Paul
    Dergarabedian de la Hollywood.com.

    Intr-adevar, in afara de Chris Pine (“Star Trek”), Bradley
    Cooper (“The Hangover”) si Daniel Radcliffe (“Harry Potter”), marii
    actori au fost nevoiti sa se multumeasca numai cu incasari relativ
    modeste. Tom Hanks a adus 133 de milioane de dolari pentru “Angels
    & Demons”, “Inglorious Bastards” cu Brad Pitt a incasat 121 de
    milioane, iar “Public Enemies” cu Johnny Depp numai 97 de milioane
    de dolari.

    Producatorii de filme si analistii din industrie spun ca 2009 a
    fost emblematic pentru schimbarea comportamentului consumatorilor,
    care cer acum mai multe de la experienta cinematografica si pentru
    care nu mai e de-ajuns un zambet seducator si o privire cu
    subinteles ca sa se inghesuie la film.

  • Se spune ca Hollywoodul e in criza, dar nu-i adevarat

    “Up in the Air”, pentru care regizorul Jason Reitman (fiul lui
    Ivan “Ghostbusters” Reitman) a primit un binemeritat Glob de Aur
    pentru cel mai bun scenariu, nu este despre criza, ci despre o
    multi-criza. De apreciat pentru tonul optimist (atentie, acesta
    este foarte bine ascuns) si pentru ghidusa invitatie la
    contemplarea propriilor alegeri, “Up in the Air” face praf si o
    multime dintre caracteristicile visului american si mai ales ale
    acelui gen de oameni in stare sa plateasca 1.000 de dolari (sau,
    bine, 999) pentru ca pe ecranul iPhone-ului sa le apara cuvintele
    “I am rich”.

    George Clooney este Ryan Bingham, un adevarat campion al
    neimplicarii, care-si petrece majoritatea zilelor departe de casa,
    dand afara angajatii companiilor aflate in programe de
    restructurare. Nelegat de nimic, suficient siesi si (aparent) cat
    se poate de liber, Bingham este regele volatilului sau regat
    aerian, al calatoriilor la clasa business, al hotelurilor de langa
    aeroporturi si al birourilor de inchiriat masini, savurand fiecare
    doza de tratament preferential adusa de “loialitatea” sa fata de o
    marca sau alta, de la cozi speciale si deci mai scurte si pana la
    carduri stralucitoare, avantaje fara substanta, dar datatoare de
    dependenta.

    In lumea lui Bingham, totul este o oportunitate si la orizont
    straluceste continuu un nou inceput, un nou avion de luat, un nou
    discurs de tinut (in timpul liber tine discursuri motivationale), o
    noua aventura de consumat intr-o alta camera de hotel deschisa cu
    un card de client premium. Desi nu pare genul de om cu care ti-ar
    placea sa imparti o bere dupa orele de serviciu, interpretarea lui
    Clooney ii aduce un imens sarm acestui erou de criza, hotarat sa nu
    lase niciun fel de balast sa-i ingreuneze confortabila si
    impersonala calatorie spre nicaieri.

  • Topul celor mai scumpe locuinte vandute in 2009

    In urma cu un an, cand BUSINESS Magazin incepea seria topurilor
    sale cu cele mai scumpe locuinte vandute in 2008, un fapt
    interesant iesea la iveala: chiar daca declinul piatei imobiliare
    incepuse deja, prin stoparea constructiei a mii de apartamente,
    prin tranzactii nefinalizate sau prin primele scaderi de preturi,
    cele mai scumpe zece locuinte a caror vanzare fusese intermediata
    de companiile imobiliare valorau peste 24 de milioane de euro. Fie
    ca era vorba de penthouse-uri amplasate in ansambluri rezidentiale
    promovate ca fiind “exclusiviste” sau de vile construite in
    perioada interbelica, amplasate de regula in zonele istorice ale
    Capitalei, cele mai scumpe locuinte vandute in urma cu doi ani
    valorau fiecare peste un milion de euro, iar cea mai scumpa depasea
    6 milioane.

    Acestea sunt doar niste amintiri frumoase daca privim
    clasamentul aferent anului trecut. Primul aspect izbitor este
    valoarea scazuta a tranzactiilor incheiate. Daca acum doi ani
    ocupanta primei pozitii fusese tranzactionata la un pret de 6,5
    milioane de euro, cea mai scumpa locuinta vanduta anul trecut a
    avut un pret de 3,5 milioane. “Segmentul rezidential de lux a fost
    cel mai afectat. Numarul tranzactiilor a scazut drastic, iar multe
    dintre proprietatile de lux scoase la vanzare in piata au avut
    reduceri de pret, in unele cazuri si de 50% fata de anul anterior”,
    afirma Cristina Rosca, manager partner al companiei imobiliare
    RealTime.

    Alti consultanti vorbesc de reduceri de preturi mai mici; spre
    exemplu, directorul departamentului rezidential din cadrul DTZ
    Echinox, Mihaela Pana, indica o scadere de 20-25% a preturilor
    proprietatilor imobiliare de lux. Ea considera ca “aceste ajustari
    cu siguranta nu se vor mai produce in 2010. Suntem aproape de
    limita minima a preturilor”. DTZ Echinox este agentul care a
    intermediat tranzactia care a ocupat prima pozitie in clasamentul
    BUSINESS Magazin, aferent anului 2008.

  • Reportaj din orasul unde orice este permis: Amsterdam

    Odata ajuns la Amsterdam, capitala oficiala a }arilor de Jos
    (aici are loc incoronarea regilor, caci Guvernul, Parlamentul si
    Curtea suprema de Justitie isi au sediul la Haga), primul lucru
    care te surprinde e aerul. E neasteptat de curat pentru o capitala
    europeana, iar secretul nu-l dibuiesti de la iesirea din aeroport,
    ci se dezvaluie mai tarziu, cand strabati orasul – de preferinta la
    picior sau poate pe una din emblematicele biciclete. Noxele nu-si
    au locul aici intrucat circulatia de pe strazi e concurata de cea
    de pe canale, iar unul din doi locuitori merge cu bicicleta. Nu mai
    putin de un milion de biciclete la o populatie de doua milioane –
    cat are orasul impreuna cu suburbiile – circula pe strazi si
    poposesc prin parcari intesate de vehicule pe doua roti, cu sau
    fara cosuri sau lazi in spate.


    Bicicletele nu sunt catusi de putin stralucitoare sau dichisite,
    iar Richard Caron, care lucreaza ca ghid in Amsterdam, justifica
    simplu: sunt doar mijloace de transport pentru care proprietarii nu
    trebuie sa-si faca prea multe griji, de genul “unde le parcheaza”
    sau “daca se fura?”. Doamne sau domnisoare cu fuste scurte si
    tocuri de 10 centimetri pedaleaza nonsalant si apoi lasa mijlocul
    de locomotie sprijinit de un gard oarecare, legate doar cu un lant
    care blocheaza una din roti.

    Bicicletele sunt pentru olandezi un mod de viata si un motiv
    pentru care locuitorii au o silueta sanatoasa. Nicaieri nu am zarit
    un supraponderal; din cele cateva tari pe care le-am vazut, e
    singurul loc unde nu am vazut oameni grasi. Mersul pe jos si pe
    bicicleta functioneaza si ca alternativa la o calatorie cu taxiul,
    pentru ca tariful pe kilometru este de 3,5 euro, adica in jur de 14
    lei (fata de 1,2-1,7 lei in Bucuresti). Dar nu e vorba doar de
    pret: ca mijloc de transport, bicicleta este mult mai la indemana
    decat un automobil, pentru ca orasul are cu precadere strazi
    inguste, mai cu seama in centru, iar parcarile sunt putine si
    scumpe: 5 euro (peste 20 de lei) pe ora, in timp ce in Bucuresti
    cele mai multe locuri de parcare nu costa decat 1,5 lei pe ora.

  • 2010, anul falimentelor?

    “Vreau sa fiu optimist”, spune Arin Stanescu, presedintele UNPIR
    (Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa si Restructurare)
    si coordonatorul casei de insolventa Reconversie si Valorificare
    Active (RVA Insolvency). Stanescu se refera la sansele pe care le
    au cele peste 21.000 de dosare deschise anul trecut de a evita
    falimentul. Avocatul, unul dintre cei mai experimentati practicieni
    in insolventa de pe piata, crede ca, din cele 21.000 de cazuri
    deschise anul trecut, 98% sunt de fapt dosare de faliment.

    Termenul de insolventa, care a devenit foarte popular anul
    trecut, odata cu deschiderea acestei proceduri de catre companii
    mari si foarte mari din Romania, suna mai bine si putin mai
    optimist fata de faliment. A intra in insolventa inseamna ca o
    firma sa se adreseze tribunalului pentru a se proteja de creditori
    si de a-si continua activitatea, intre timp incercand sa isi achite
    datoriile. Procedura cuprinde trei pasi: observatia, reorganizarea
    si falimentul – asadar o firma in insolventa se poate afla in
    oricare din cele trei etape, dar nu in faliment.

    Experienta anilor trecuti a aratat insa ca mai putin de 2% din
    firmele care au ajuns in insolventa au reusit sa evite lacatul pe
    poarta din fata. “Falimentele au dominat piata pana in 2008. La un
    moment dat era un procent de 1% reorganizari cu succes, adica
    foarte putin. |n conditiile in care situatia economica nu se
    imbunatateste si nu vad cum s-ar putea intampla asta in urmatoarele
    luni, cu siguranta companiile vor alege sa se puna sub protectia
    legii insolventei, asta daca vor sa supravietuiasca, iar daca nu,
    vor intra direct in faliment. Dar cred ca vom mai asista la niste
    cazuri rasunatoare”, este de parere Geanina Oancea, practician in
    insolventa la BDO Business Restructuring.

    Reorganizarile nu reusesc, de cele mai multe ori, cam din
    aceleasi motive, legate de faptul ca firmele nu aplica legea
    corect, dupa cum spune Arin Stanescu. Mai precis, nu se adreseaza
    instantei imediat ce observa ca nu mai au cu ce-si plati datoriile,
    nu urmaresc litera planului de reorganizare, dar, cel mai
    important, nu au surse de finantare din exterior sau, cum se spune
    in limbajul practicienilor in insolventa, “fresh money”. “Cel mai
    important aspect al planului de reorganizare este legat de bani; de
    fapt, dosarul de restructurare nici nu ar trebui aprobat daca nu se
    face dovada unei surse de finantare, eventual externe, care sa
    acopere problemele. Asadar, insolventa e de cele mai multe ori
    artificiala”, explica Stanescu, motivand astfel de ce cea mai mare
    parte din dosarele de insolventa sunt de fapt dosare de
    faliment.

  • Destinatii turistice pentru 2010

    Exotica Thailanda, spre exemplu, imbie turistii de putin timp si
    cu Koh Kood, o insula paradisiaca inaccesibila vreme de ani buni
    din cauza tensiunilor cu Cambodgia si infrastructurii de transport
    deficitare. In prezent se poate ajunge in acest loc din portul
    Trat, catre care exista zboruri. Cazarea este asigurata la vile in
    complexul Soneva Kiri, care tine de Six Senses, iar nu peste multa
    vreme va fi disponibil inca un complex ecologic, X2 Koh Kood.

    O destinatie care nu va mai fi deschisa turismului de masa prea
    multa vreme si ca atare merita vazuta cat se mai poate este
    Antarctica, unde din ratiuni de conservare a mediului nu se va mai
    permite in cel mult doi ani accesul navelor mari, cum sunt cele de
    croaziera.

    Tot o propunere interesanta pentru acest an este Sri Lanka, ocolita
    de turisti din cauza razboiului civil care a luat sfarsit in
    primavara anului trecut. Insula pare o mare gradina zoologica
    tropicala, cu elefanti care umbla nestanjeniti si maimute care sar
    din creanga in creanga. Unul din cele mai frumoase locuri de pe
    insula este Plaja Nilaveli din nord, unde se poate sta tihnit in
    hamac la soare sau se poate pratica snorkellingul.

    Mult mai aproape de noi, Leipzig, un mic oras industrial din fosta
    Germanie de Est, va sarbatori in acest an doi muzicieni importanti,
    Johann Sebastian Bach si Robert Schumann, de la nasterea carora au
    trecut 325 si respectiv 200 de ani, cu o serie de concerte,
    redeschizand cu aceasta ocazie si Muzeul Bach. Iubitorii de arta au
    la dispozitie Spinnerei, un complex care reuneste galerii de arta,
    o cafenea si o pensiune.

    O zona inca neatinsa de frenezia constructiilor de complexuri
    hoteliere din Spania ultimilor ani, Minorca, inregistrata ca
    rezervatie a biosferei la UNESCO, isi primeste vizitatorii cu plaje
    mari cu nisip fin si ape limpezi, dar si cu paduri, mlastini si
    dealuri inverzite. Pentru cazare se recomanda Ca Na Xini, o ferma
    care ofera tot confortul intr-o cladire veche de o suta de ani.

  • Köszönöm, dar ajunge

    “Nu mai avem nevoie de banii FMI si estimarea mea e ca din
    moment ce Ungaria merge pe acelasi drum bun de pana acum, nu vom
    mai avea nevoie de ajutor financiar”, a declarat Oszko pentru
    Financial Times. Drumul bun inseamna capacitate de a reduce
    cheltuielile bugetare si capacitate de a atrage resurse financiare
    de pe pietele private, in loc de FMI, UE si Banca Mondiala, adica
    institutiile ce au oferit Ungariei o linie de credit de 20 de
    miliarde de euro in octombrie 2008, cand tara se confrunta cu o
    criza acuta de lichiditati. Dupa ce a folosit 14 miliarde de euro,
    ultima transa de credit, prevazuta pentru decembrie 2009, nu a mai
    fost trasa de guvernul ungar.

    Economia tarii, estimata sa se fi contractat cu 6,7% anul trecut,
    are slabe sanse de crestere in 2010, de cel mult 0,6% in cazul cel
    mai bun. Peter Oszko a insistat insa ca din primavara anului
    trecut, cand guvernul condus de tehnocratul Gordon Bajnai a preluat
    fraiele, disciplina fiscala a fost reintrodusa, cu eforturi mari,
    dar cu succes – forintul, doborat de criza in toamna lui 2008, a
    castigat in valoare 15% fata de euro din martie 2009 incoace.

    Mai departe, continuarea reformei sistemului de pensii si asistenta
    sociala a facut posibila limitarea deficitului bugetar, estimat la
    3,9% din PIB in 2009. Pentru moment, analistii par sa se preocupe
    mai putin de starea economiei si mai mult de declaratiile
    politicienilor: partidul de opozitie Fidesz continua sa vorbeasca
    despre cum ar trebui sa fie gestionat bugetul si ca deficitul ar
    putea ajunge la 7% din PIB daca ar fi calculat corect.

    Reprezentantul rezident al FMI, Irina Ivaschenko, a replicat,
    evident, ca Fondul nu va tolera indisciplina fiscala, mai ales
    acum, dupa ce obiectivul de deficit pentru 2010 – 3,8% din PIB – a
    fost convenit de guvern cu Fondul si considerat de catre expertii
    acestuia drept “realizabil”. Cat priveste datoria, premierul Oszko
    a promis ca Ungaria isi va limita indatorarea externa in 2010 la
    1,5 miliarde de euro, tinta fixata de Agentia de Administrare a
    Datoriilor (AKK) si necesara pentru achitarea debitelor ce vor
    ajunge la scadenta. “Vrem sa ne concentram pe emisiunea de titluri
    pentru piata interna, pentru ca nu dorim sa ne majoram datoria in
    valuta”, a declarat premierul, citat de Portfolio.hu.

    Pe scurt:

    • BULGARIA
      Vecinii se tin bine. Agentia de evaluare financiara Moody’s a
      imbunatatit perspectiva de rating a Bulgariei, de la stabil la
      pozitiv – prima decizie pozitiva in privinta ratingului unei tari
      din UE din iulie 2008 incoace. “Finantele publice s-au dovedit
      relativ rezistente pe parcursul crizei din 2008-2009. In ciuda unei
      recesiuni adanci, Bulgaria are un deficit bugetar foarte redus,
      raportat la standardele globale din 2009 si 2010, iar datoria
      publica este mica si stabila”, a declarat Kenneth Orchard,
      vicepresedinte al Moody’s si senior credit officer in departamentul
      de analiza a riscului suveran. O imbunatatire a ratingului
      propriu-zis actual (Baa2) depinde insa de capacitatea tarii de a
      relua cresterea economica si a rezista impactului socurilor
      regionale, inclusiv problemelor curente din Grecia.
    • UNGARIA
      La ce e bun frigul. Producatorul de electrocasnice Electrolux a
      angajat 5,2 milioane de euro pentru dezvoltarea in acest an a unor
      noi produse la fabrica din Nyregyhaza din estul Ungariei. Oficialii
      firmei, citati de MTI, au declarat ca, desi vanzarile de produse
      albe au scazut in Europa de Vest, compania a reusit totusi sa-si
      mentina numarul de angajati, iar acum productia incepe sa se
      intoarca la nivelurile din 2008. Electrolux are 4.000 de angajati
      in Ungaria, tara care a devenit pentru companie cea mai mare baza
      de productie de frigidere si congelatoare din Europa. Fabrica din
      Nyregyhaza a fost infiintata acum cinci ani, cu o investitie de 85
      de milioane de euro, si livreaza 580 de modele distincte de aparate
      de refrigerare. Pentru anul in curs este estimata o productie de
      700.000 de unitati.
    • UCRAINA
      Directia de zbor. Uzina Aviant din Kiev a lansat la 30 decembrie
      productia de serie a avionului An-148 de pasageri pentru
      transportul regional, scrie Kyiv Post. Modelul An-148 are o
      capacitate de 68-85 de pasageri si este proiectat de biroul de la
      Kiev al companiei Antonov. La ceremonia de lansare de la Aviant a
      fost prezent premierul Iulia Timosenko, care a vorbit despre
      diversificarea economiei ucrainene, de la exporturile de materii
      prime la productia de varf. In mandatul lui Timosenko, aceasta
      diversificare a imbracat inclusiv forma reluarii cooperarii cu
      Rusia pentru productia si vanzarea de avioane. Anul trecut, Ucraina
      a avut contracte de export si de intretinere pentru avioane in
      valoare de sute de milioane de dolari din partea tarilor in curs de
      dezvoltare din Africa, Orientul Mijlociu si Asia de Sud-Est,
      noteaza Kyiv Post.