Se spune ca Hollywoodul e in criza, dar nu-i adevarat

“Up in the Air”, pentru care regizorul Jason Reitman (fiul lui
Ivan “Ghostbusters” Reitman) a primit un binemeritat Glob de Aur
pentru cel mai bun scenariu, nu este despre criza, ci despre o
multi-criza. De apreciat pentru tonul optimist (atentie, acesta
este foarte bine ascuns) si pentru ghidusa invitatie la
contemplarea propriilor alegeri, “Up in the Air” face praf si o
multime dintre caracteristicile visului american si mai ales ale
acelui gen de oameni in stare sa plateasca 1.000 de dolari (sau,
bine, 999) pentru ca pe ecranul iPhone-ului sa le apara cuvintele
“I am rich”.

George Clooney este Ryan Bingham, un adevarat campion al
neimplicarii, care-si petrece majoritatea zilelor departe de casa,
dand afara angajatii companiilor aflate in programe de
restructurare. Nelegat de nimic, suficient siesi si (aparent) cat
se poate de liber, Bingham este regele volatilului sau regat
aerian, al calatoriilor la clasa business, al hotelurilor de langa
aeroporturi si al birourilor de inchiriat masini, savurand fiecare
doza de tratament preferential adusa de “loialitatea” sa fata de o
marca sau alta, de la cozi speciale si deci mai scurte si pana la
carduri stralucitoare, avantaje fara substanta, dar datatoare de
dependenta.

In lumea lui Bingham, totul este o oportunitate si la orizont
straluceste continuu un nou inceput, un nou avion de luat, un nou
discurs de tinut (in timpul liber tine discursuri motivationale), o
noua aventura de consumat intr-o alta camera de hotel deschisa cu
un card de client premium. Desi nu pare genul de om cu care ti-ar
placea sa imparti o bere dupa orele de serviciu, interpretarea lui
Clooney ii aduce un imens sarm acestui erou de criza, hotarat sa nu
lase niciun fel de balast sa-i ingreuneze confortabila si
impersonala calatorie spre nicaieri.