BusinessMagazin

Blog

  • IN THE SPOTLIGHT

    IDEEA: Vodafone intelege „necazurile“ tinerilor

    CLIENT: Vodafone

    AGENTIA: McCann Erickson

    CANALE: TV, presa scrisa, web & OOH

     

    Campania Vodafone „Youth“ ruleaza pana la sfarsitul lunii aprilie si isi propune sa comunice o oferta creata pentru tineri.

     

    „Cinci telefoane in buzunar, un mp3 player, 200 de prieteni, doua intalniri in acelasi timp, cursuri de copiat, examene de dat, sala si club, toale si SMS-uri de trimis, interviul pentru un job part time, bani de buzunar care nu ajung si alergat de colo colo…“ sunt „necazurile“ cu care se confrunta tinerii zi de zi, dupa cum spune Bogdana Butnar, senior strategic planner la McCann Erickson.       

  • Lumea dupa standardul lor

    Japonezii au gasit un numitor comun pentru toate electronicele pe care le produc, formatul high definition. E directia in care merg toti ceilalti concurenti, dar Sony o face in stilul propriu.

     

    Sony e HD (high definition, n.red.) si HD inseamna Sony“, isi incepea discursul Fujio Nishido, presedintele corporatiei pentru tarile din Europa, in fata a 400 de jurnalisti si analisti europeni, adunati saptamana trecuta cu ocazia Sony Media Experience, evenimentul bianual de prezentare a directiei in care merge compania. „De la scaunul regizorului pana la fotoliul consumatorului de entertainment, suntem implicati in fiecare pas al acestei calatorii“, a zis Nishido, facand aluzie la faptul ca Sony este producator de electronice, dar si de continut, ca detinator al casei hollywoodiene de filme Sony Pictures.

     

    Nu e o directie neaparat noua; toti marii producatori de electronice au venit cu aceasta noua formula de a atrage consumatorii prin claritatea de detalii a imaginilor statice sau in miscare, de cateva ori mai buna decat cea de pana acum. In spatele acestui standard de imagine, Sony vine cu cateva tehnologii proprii pe care spera sa le impuna. Sony, pana nu de mult regele incoronat al electronicelor, a pierdut teren in fata unor concurenti care au mutat atentia consumatorilor de la hardware-ul avansat tehnologic la usurinta utilizarii, spre online sau la posibilitatea de a folosi produse complementare de la alti producatori. Sony s-a inconjurat de standarde tehnologice proprii – strategie motivata de unii prin aroganta uneia din cele mai vechi organizatii din industrie, dar justificata mai realist de faptul ca in acest fel un consumator prinde o oarecare dependenta de o singura marca sau ca alti producatori trebuie sa plateasca daca se folosesc de proprietatea intelectuala a inventiilor Sony. Fiindca una dintre interpretarile sloganului companiei, „like no other“, este ca Sony inventeaza formate pe care incearca sa le impuna in fata celorlalti producatori. Sony a refuzat formatul mp3, incercand sa impuna Atrac, este in continuare in razboiul noilor DVD-uri dintre HD-DVD si Blu Ray si pana si unitatile de stocare a fotografiilor digitale folosesc un standard mai putin popular fata de universalul SD (secure digital).

     

    Consola de jocuri PlayStation 3, lansata acum doua saptamani in Romania in acelasi timp cu lansarea europeana, este o suma de interpretari proprii ale Sony. Discurile de pe care pot fi citite jocurile in formatul de inalta definitie sunt Blu Ray, formatul concurent al HD-DVD. Una din functiile aparatului este ca se poate conecta la Internet, navigand ca de pe orice alt calculator printr-un browser special, iar biblioteca de productii cinematografice poate fi completata accesand un magazin online de muzica si filme al Sony – o concurenta la mult mai cunoscutul iTunes al celor de la Apple. Utilizatorii din Romania nu pot momentan accesa nici unul dintre aceste doua magazine, unul din oficialii Sony motivand lipsa serviciului in Romania prin penetrarea scazuta a Internetului in banda larga. O alta atractie a consolei o reprezinta „Home“, o lume virtuala similara concurentei „Second Life“, in care orice posesor al consolei poate patrunde. Muzica poate fi ascultata, dar cu conditia ca piesele sa fie in format Atrac3, Sony oferind un software pentru transformarea lor.

     

    La workshop-ul dedicat solutiilor video HD, participantii erau primiti intr-o camera in intuneric complet, in care se auzea doar vocea inregistrata vorbind despre istoria Sony in domeniul tehnologiilor video, in speta VHS si DVD. La finalul celor cateva minute, cortina care acoperea restul salii era data la o parte pentru a deschide accesul la o zona luminata puternic, cu oglinzi pe toata suprafata peretilor, scaune de plastic transparente si cateva produse ale companiei asezate pe socluri. Astfel sugereaza Sony trecerea de la experienta vizionarii de casete sau DVD-uri clasice la cele din zona High Definition. O zona pe care presedintele european al companiei o vede drept cheie in dezvoltarea viitoare a companiei, sprijinind aceasta afirmatie cu cateva cifre. In 2005, 35% dintre produsele vandute de companie ca valoare din cifra totala erau produse care afisau imagini HD. In 2008, compania estimeaza ca va ajunge sa dubleze acest procent. Iar majoritatea produselor Sony prezentate la eveniment afiseaza, ruleaza sau produc imagini HD. PlayStation 3 lansat vine cu jocuri la calitate HD, toata seria Bravia de televizoare LCD a Sony este compatibila cu acest standard, camera video pentru amatori inregistreaza la aceasta calitate, la fel ca si video player-ul cu discuri DVD Blu Ray.

     

    Cu acesta din urma, Sony pretinde ca a castigat prima runda a controversei. Informatiile prezentate de companie spun ca in Japonia 97% dintre video playerele din noua generatie vandute sunt pentru formatul Blu Ray, iar in Statele Unite, cu toate ca au fost lansate doar la sfarsitul anului trecut, au acaparat in decembrie in jur de 20%. O versiune speciala numita BDP S1E va fi lansata in Europa in mai si va ajunge, au spus reprezentantii Sony, simultan si in Romania. 

     

    Tot la acest eveniment a fost prezentat un video player de buzunar, NW A800 Walkman, la un an si jumatate distanta dupa ce Apple a lansat iPod-ul video. Cu gama walkman, Sony are ocazia sa vada insa acum si cum e de partea cealalta, a concurentilor care lupta sa ajunga liderul – in cazul de fata Apple. „Walkman“ insemna in anii ’90 ceea ce reprezinta in zilele noastre numele iPod – un nume generic dat oricarui aparat, indiferent de producator. Un oficial al Sony deplangea insa faptul ca persoanele care aud acest nume se gandesc la aparatele cu caseta sau cel mult la acelea mari si rotunde care ruleaza muzica de pe CD-uri, nicidecum la iPodurile Sony.

  • Replica Sony

    Video player – BDP S1E, primul DVD player Sony destinat pietei europene care foloseste formatul Blu Ray va ajunge in Romania din luna mai. Samsung ofera deja playere cu acest format, iar Panasonic are oferta formatului concurent, HD DVD.

     

    Consola de jocuri – Play Station 3 este principalul concurent al consolei Microsoft Xbox  si Nintendo Wii si vine cu jocuri la o calitate a imaginii de inalta definitie, posibilitatea de a fi folosit ca video player Blu Ray si accesul la o lume virtuala similara Second Life.

     

    Aparat foto – Anul acesta, Sony va lansa doua noi aparate din gama SLR. Unul dintre modele va fi pentru „amatorii pretentiosi“ si unul in zona high-end pentru fotografii profesionisti.

     

    Music player – NW A 800, un concurent pentru iPod cu o capacitate cuprinsa intre 2 GB si 8 GB. Aparatul poate fi folosit si pentru vizionarea filmelor, ecranul cu care este echipat fiind de doua ori mai mare ca acela al modelului Nano de la Apple.

  • Se strang randurile

    Investitiile in tehnologie sunt considerate indispensabile pentru orice afacere din serviciile financiare. Dar sumele investite sunt in scadere, iar investitorii sunt tot mai prudenti cu plasamentele lor.

     

    Daca in anii ‘90, investitiile in diverse proiecte noi din IT erau la ordinea zilei si era de ajuns sa apara un start-up cu o idee pentru ca imediat sa apara si banii necesari pentru ea, acum bancile sau companiile de brokeraj analizeaza mult mai atent lucrurile. Expertii sunt de parere ca euforia in materie de investitii din vremea boom-ului dot-com nu se va mai repeta in viitorul apropiat, intrucat majoritatea companiilor care investesc in tehnologie nu mai sunt dispuse sa se implice financiar in aproape orice proiect IT care le este prezentat, ci cauta sa faca numai investitii sigure, dupa analiza atenta a celor trei conditii de baza – recuperarea investitiei, reglementarile in vigoare si riscurile.

     

    „Institutiile financiare se orienteaza acum catre investitii mai sigure, urmarind sa aloce resurse doar in segmentele din industria IT unde rezultatele proiectelor sunt previzibile si se vad intr-un timp relativ scurt“, constata Gary Curtis, director in cadrul companiei de consultanta si outsourcing IT Accenture.

     

    In primul rand, companiile se axeaza pe dezvoltarea si productia de aplicatii software, segment care presupune o investitie mult mai mica decat in alte sectoare IT. Iar in interiorul acestei zone, cauta nise prin care sa-si recupereze investitia intr-un timp mult mai scurt si sa iasa si pe profit: aceasta explica de ce in ultimul an s-a remarcat tendinta investitiilor de a viza in primul rand aplicatiile software pentru servicii cu clientii. Pana acum s-au investit miliarde de dolari in sisteme de management al relatiei cu clientii (Customer Relationship Management) si investitorii mizeaza pe acest domeniu pentru urmatorii cativa ani.

     

    Totodata, pentru anul acesta se preconizeaza investitii semnificative in virtualizare – tehnica prin care o singura resursa (server, sistem de operare, aplicatie, sistem de stocare) este facuta sa functioneze ca si cand ar fi vorba de mai multe, respectiv mai multe echipamente functioneaza ca si cand ar fi unul singur, accelerand in acelasi timp procesele rulate. Sub aceeasi umbrela poate fi incadrat si procesul prin care mai multe aplicatii permit unui computer sa ruleze virtual mai multe sisteme de operare si aplicatii aferente. Virtualizarea inseamna deci crearea de softuri care permit realizarea unor economii la investitiile necesare pentru echipamente.

     

    „Tendinta catre virtualizare s-a resimtit inca de anul trecut, iar investitiile pe acest segment vor creste foarte mult in urmatoarele 12 luni“, estimeaza Darshan Chandarana, consultant pentru servicii financiare in cadrul grupului de software BEA Systems. Analistii companiei de cercetare IDC estimeaza ca piata mondiala a virtualizarii va ajunge la 15 miliarde de dolari (aproximativ 11,2 miliarde de euro) in 2009, in conditiile in care in prezent investitiile de-abia incep sa se vada, iar pana acum nu s-a putut vorbi despre o piata in sine.

     

    Intel, de exemplu, pregateste pentru anul acesta o serie de microprocesoare dedicate virtualizarii si colaboreaza cu BEA Systems pentru crearea computerului virtual, cu tehologie Java, care sa foloseasca in mod optim resursele hardware, de la consumul zilnic de energie al sistemului si pana la costurile cu mentinerea temperaturii in mediul de lucru. „Toti acesti indicatori conteaza pentru optimizarea utilizarii resurselor. Recuperarea investitiei intr-un astfel de proiect se face in aproximativ sase luni sau chiar mai putin“, a explicat Darshan Chandarana.

     

    O alta destinatie a investitiilor in tehnologie de anul acesta va fi arhitectura datelor, concept care se regaseste tot mai mult printre interesele directorilor din IT. Arhitectura datelor, arhitectura tehnologica si cea a aplicatiilor sustin eforturile companiilor, inclusiv ale celor din sectorul financiar, de a face outsourcing, co-sourcing sau de a dezvolta joint-venture-uri, optimizand astfel serviciile pe care le ofera, a explicat Andy Stewart, managing partner in cadrul companiei de consultanta Morse.

     

    Ingrijorator poate parea insa faptul ca, din totalul cheltuielilor pentru software ale companiilor, numai aproximativ 10% sunt indreptate catre idei inovatoare, care sa schimbe un proces de business, conform companiei de software Arcontech. O parte din ce in ce mai mare a bugetului de investitii pentru IT este alocata pentru conformarea cu standardele impuse de autoritatile de reglementare a pietei, ceea ce nu se intampla in niciun caz acum cativa ani. Pentru institutiile financiare din UE, principala reglementare de care trebuie sa tina cont, introdusa in noiembrie trecut, este directiva MiFID (Markets in Financial Instruments Directive), destinata sa creeze o singura piata si un singur regim de reglementare pentru serviciile financiare pe ansamblul UE.

     

    In fine, o alta destinatie pentru investitii in IT ramane asigurarea securitatii sistemelor – pentru banci, firme de brokeraj sau de asigurari, aceasta inseamna in primul rand protectia datelor si a identitatii in raport cu tentativele de frauda. Deocamdata raman la ordinea zilei tehnologiile de protectie a PIN-ului pentru carduri, dar ceea ce ar trebui sa urmeze ca tendinta in domeniu este legat de tehnologiile biometrice.

     

    Una peste alta, daca investitorii sunt mai atenti cu privire la tehnologiile in care investesc si aleg doar anumite genuri de proiecte IT, in schimb aloca pe ansamblu sume mai mari, pe seama unui numar mai redus de proiecte. „Se merge pe ideea ca se pot investi mai multi bani, dar pentru mai putine proiecte“, considera A.S. Laksminarayanan, seful diviziei din Marea Britanie a companiei de consultanta Tata Consultancy Services, care numara printre clienti si grupuri financiare ca Deutsche Bank sau Merrill Lynch.

     

    „Majoritatea companiilor care investesc in tehnologie mizeaza initial sume mai mici, intre 500.000 si un milion de dolari, si asteapta sa vada primele rezultate inainte sa investeasca din nou, dar la final, bugetul alocat de companie este mai mare“, spune Laksminarayanan. „Nu se mai poate pune problema sa investesti intr-un proiect care se desfasoara pe o perioada de doi ani si apoi sa astepti inca doi ani primele rezultate, asa cum se intampla inainte.“

  • Noul glasnost

    Anuala selectie a celor mai „trendy“ 40 de companii realizata de revista Wired nu aduce mari noutati: Google si Apple conduc in continuare. Insa printre cele cinci tendinte majore, prima este chiar surprinzatoare.

     

    Ne-am obisnuit cu companiile „secretoase“. Comunicarea lor cu publicul se reduce la comunicate de presa anoste, intr-un limbaj „de plastic“ standard care, de cele mai multe ori, nu spune absolut nimic. Toata aceasta comunicare trece printr-un departament unificator care are menirea s-o depersonalizeze, s-o curete de orice urma de „uman“. Angajatii sunt amenintati de „clauze de confidentialitate“, iar cei mai multi executivi nu sunt capabili sa scrie un e-mail.

     

    Dar Internetul schimba „ca de obicei“ regulile jocului. Oricum, intr-o lume atat de interconectata ca cea in care am intrat „nu mai poti sa ascunzi nimic“, afirma Don Tapscott, coautor al unei carti care se numeste „The Naked Corporation“ si care vorbeste despre o epoca a transparentei care va revolutiona lumea afacerilor. Totul se afla, iar cateva exemple vorbesc de la sine. Unul este cel al companiei Sony, cu celebrul ei „rootkit“ – un sistem secret de tip spyware plantat pe CD-urile muzicale cu scopul de a asigura protectia impotriva copierii. Desigur ca secretul a fost descoperit si, mai mult, s-a dovedit ca piesa respectiva deschidea o bresa de securitate in computerele care redau astfel de CD-uri. Puterea de influenta a blogurilor care au dezbatut subiectul s-a vazut atunci cand Sony a fost chemata in instanta si s-a supus umilintei de a retrage de pe piata toate CD-urile astfel echipate. Un alt scandal notoriu are ca subiect un alt gigant, Microsoft, care a platit oameni care sa „corecteze“ articolul dedicat companiei in enciclopedia libera Wikipedia. Iar exemplele ar putea continua…

     

    Ceea ce este insa de remarcat este combinatia exploziva pe care o formeaza comunitatea informala a bloggerilor („blogosfera“) si atotputernicul Google. Cand doi bloggeri au relatat despre tratamentul mizerabil de care au avut parte din partea serviciului de suport al firmei Dell, postarile lor au fost atat de des referite din alte bloguri, incat articolele respective apareau pentru o vreme in primele pozitii ale oricarei cautari cu Google pe subiectul „Dell“. La fel a patit Jason Goldberg, seful serviciului de recrutare prin web Jobster. Cand cateva bloguri au inceput sa speculeze pe tema unui eventual val de concedieri la Jobster, Goldberg a negat, dar in curand concedierile au survenit cu adevarat, iar ziarul International Herald Tribune a relatat incidentul. Articolul online a fost atat de des referit in bloguri, incat Google intorcea articolul respectiv la cautarile avandu-l ca subiect pe Jason Goldberg. Este cel putin neplacut ca in prima referinta legata de numele tau oamenii sa afle ca esti mincinos. E chiar mai mult decat neplacut, pentru ca mai nou reputatia se construieste online, iar Google devine mai mult decat un motor de cautare – devine un veritabil „broker de reputatii“.

     

    Cum se petrece fenomenul? Se impune o scurta explicatie tehnica: forta unui motor de cautare nu consta atat in numarul referintelor returnate, cat in ordonarea lor dupa relevanta, iar in aceasta privinta Google se bazeaza pe numarul referintelor catre o anumita pagina (algoritmul PageRank). Iar cum obiceiul prin bloguri este ca autorii sa plaseze link-uri catre sursa unei informatii (adesea intr-un alt blog), este usor de inteles influenta majora pe care blogosfera a inceput s-o exercite asupra rezultatelor produse de cel mai utilizat motor de cautare din Internet.

     

    Cum se poate construi o buna reputatie in aceste conditii este o chestiune spinoasa, dar raspunsul care incepe sa se profileze este transparenta totala si caracterul mai „omenesc“ al comunicarii dintre companie si public. Astfel a reusit Glenn Kelman sa salveze serviciul de tranzactii imobiliare Redfin cand agentii au inceput sa-l boicoteze datorita reducerii comisioanelor. Kelman si-a folosit blogul pentru a arata publicului dedesubturile afacerilor si i-a castigat increderea si, mai cu seama, simpatia. Tot mai multe companii incep sa schimbe tactica si sa permita angajatilor sa tina bloguri personale in care au libertatea sa vorbeasca despre firma in care lucreaza, cu bune si cu rele. Ceea ce pana de curand era un principiu redus la web 2.0 intra acum in tratatele de management: clientii devin parteneri de lucru. Pana si Microsoft – celebra si prin numarul rapoartelor confidentiale care „au scapat“ in Internet – merge pe noua cale.

     

    Ultima tendinta: actionarii incep sa devina din ce in ce mai interesati de aptitudinile literare ale managerilor pe care-i vizeaza. Blogurile lor vor fi extrem de importante.

  • Cu toti prietenii mei

    O eleva din Statele Unite a inventat o metoda de a imparti cu prietenii apropiati (la propriu si la figurat) muzica stocata pe playerul audio, folosind undele radio.

    Sistemul inventat de tanara de 16 ani din San Francisco impreuna cu tatal ei emite muzica ascultata pe iPod-ul propriu catre orice alt tip de player audio aflat in apropiere. Singura conditie e ca ambele aparate sa poarte un mic receptor-transmitator in banda de frecvente FM. Sistemul a fost botezat NoeStringsAttached si poate fi folosit drept canal de comunicare intre mai multe aparate de ascultat muzica aflate la o distanta mai mica de 15 metri unul de celalalt. Receptorul se cupleaza la jack-ul de casti al oricarui produs electronic si apoi ramane de ales doar daca mp3 player-ul urmeaza sa caute alte frecvente in zona sau sa functioneze el insusi intr-una din cele 5 benzi disponibile. Ascultatorii se pot lipsi chiar si de unitatea de redat mp3 in sine, tot ce au nevoie fiind receptorul si o pereche de casti. Fata spune ca a ajuns la aceasta solutie ca sa poata asculta alaturi de prieteni melodiile preferate. Pana atunci, impartea o pereche de casti cu colegii sau folosea un adaptor pentru a folosi doua perechi de casti in acelasi aparat. Tot ea mai spune ca a ales solutia comunicarii prin unde FM din cauza ca este o solutie tehnica ieftina. Folosirea unui sistem Wi-Fi sau Bluetooth ar fi avut acelasi rezultat, dar cu un pret prea mare pentru publicul de 15-22 de ani. „Cei mai multi oameni de aceasta varsta nu si-ar fi permis altceva“, spune co-inventatoarea aparatului, care ar costa in magazine circa 60 de dolari.

    Daca stam sa ne gandim, un mp3 player la care se adauga o solutie de impartit muzica este aproape definitia Zune, player-ul scos de Microsoft. Doar ca Zune are mai multe restrictii, printre ele numarandu-se faptul ca o melodie impartita cu un prieten va putea fi ascultata doar de trei ori inainte de a se sterge singura, iar schimbul de melodii se realizeaza doar intre produse Zune. NoeStringsAttached poate fi folosit cu orice tip de mp3 player, fara restrictii. Punctele tari ale inventiei, faptul ca foloseste comunicarea in spectrul FM pastrand costurile jos si disponibilitatea in aproape orice conditii, au ca revers dezavantajul unei calitati a sunetului inferioara transmisiei Bluetooth sau Wi-Fi. Oricum, tanara inventatoare a devenit cu aceasta ocazie CEO al propriei companii, numita Passive Devices, iar in ultima declaratie oficiala spune ca pregateste un nou produs care ar trebui sa se gaseasca pe eBay inainte de Craciun. A declarat-o pe postul american de televiziune NBC, in timpul jurnalului principal de stiri.

  • Carti de vizite pe site

    Un nou serviciu aspira sa ajunga cel mai mare clasor de carti de vizita din lume, unul in care toata lumea poate gasi pe oricine, iar informatiile sa fie accesibile oricui foloseste Internetul.

     

    Cartile de vizita au inceput sa fie folosite in China secolului al XV-lea, in special de catre nobili, care inmanau servitorilor, atunci cand veneau in vizita intr-o alta casa nobila, cartoane cu blazonul familiei si numele pentru a le fi anuntata vizita in gura mare. Putine s-au schimbat de atunci, poate doar ca Internetul a inlocuit cartoanele cu unele virtuale. Nevoia anumitor companii si in special a departamentelor de vanzari de a ajunge la clienti a fost speculata, intre altele, de site-ul lyro.com. Site-ul este unul de mica publicitate personala, fiecare persoana care il foloseste completandu-si informatiile care apar in mod normal si pe cartile de vizita, pentru a fi indexate si apoi gasite foarte usor la o cautare a cuiva interesat de o persoana anume sau de un gen de afacere. Proprietarii site-ului spun ca pe viitor vor fi introduse noi functii, care vor permite realizarea unui adevarat dosar de autoprezentare. Controlul informatiilor aparute pe site apartine in totalitate utilizatorilor, inclusiv schimbul de e-mail-uri intre membrii acestei comunitati fiind facut printr-o solutie interna care nu permite aflarea adresei de e-mail a corespondentului. Cu toate acestea, Lyro se numara printre cele mai deschise baze de date cu contacte ale membrilor: spre deosebire de serviciile de comunitati online sau cele de relationare pe baza de recomandare in cercuri restranse, baza de date a Lyro este „scanata“ de motoarele de cautare. Ceea ce inseamna ca, daca scopul utilizatorului de Lyro este promovarea afacerii descrise pe cartea de vizita electronica, site-ul este cea mai buna solutie de acest fel. Cei pretentiosi cu imaginea cartii de vizita nu vor sta insa foarte mult pe site: aplicatia nu permite introducerea de fonturi speciale, ca sa nu mai vorbim de caracterele in relief ale unei carti de vizita obisnuite. Totul este intr-un singur ton coloristic, ca si cum toti membrii inscrisi ar lucra la aceeasi companie.

     

    Mai departe, pana la momentul cand site-ul va putea fi numit cel mai mare depozitar de carti de vizita din lume, asa cum isi propune sa ajunga, paginile cu contacte utile din Romania lipsesc cu desavarsire. E drept, site-ul a fost lansat foarte recent. Pana cand va aparea acolo baza de date cu contacte din Romania, puteti lua totusi legatura cu John Doe; are si numarul de mobil personal scris pe cartea de vizita.

  • Cresteti si inverziti-va

    A inceput cursa pentru salvarea mediului: startul s-a dat la Forumul Economic Mondial de la Davos, iar cine ajunge primul castiga premiul cel mare, care in acest caz este o piata de miliarde de euro.

     

    Protectia mediului s-a impus treptat drept subiectul cel la moda in mai toa­te cercurile de afaceri, iar in vre­mea din urma a plouat cu evenimente care au atras atentia asupra chestiunii. La Foru­mul Economic Mondial de la Davos, de la sfar­situl lui ianuarie, discutiile despre sal­va­rea planetei au fost cap de afis; miliar­da­rul Richard Branson a alocat un buget de 3 miliarde de dolari (2,24 miliarde de euro) pentru dezvoltarea industriei de energie re­generabila; fiica mogulului media ame­ri­can Ted Turner a construit luna trecuta cea mai mare casa complet „verde“ (nepo­luan­ta) din Statele Unite. Iar in Silicon Valley, lupta pentru salvarea planetei a lansat o noua era, comparata de multi cu era dot.com. Chiar si in moda, care aparent nu are nicio legatura cu mediul, se spune ca verdele este „the new black“ si nu e lucru usor sa detronezi culoarea (sau non-cu­loarea) vedeta a tuturor timpurilor.

     

    Discutii despre mediu au aparut perio­dic in prim-plan, mai cu seama in ultimii ani, dar lucrurile s-au amplificat in ultimele luni, cand cercetatorii au atras atentia ca, in lipsa unor actiuni concrete, planeta ar putea fi afectata, mult mai repede si mai se­ver decat se credea, de incalzirea globala. Cer­cetarile arata ca nivelul marilor si oceanelor a crescut considerabil in ultimii 13 ani, in timp ce suprafata de gheata si de zapada care acopera cei doi poli ale Terrei s-a restrans alarmant, astfel incat, daca incal­zirea globala va continua, in 2100 va avea loc o noua glaciatiune. Cei mai efi­ci­enti (si mai fotogenici) mesageri pe care ii poate avea lupta impotriva incalzirii glo­ba­le sunt ursii polari. Dupa ce au devenit vedete in spoturi publicitare si carti, ursii albi au fost pentru prima data inclusi pe lista speciilor pe cale de disparitie publi­ca­ta recent de World Conservation Union. Iar predictia este destul de sumbra: ursii polari ar putea disparea in urmatorii 50 de ani. 

     

    Daca pentru un om obisnuit aceste pre­viziuni provoaca cel putin ingrijorare, me­diul de afaceri a intuit aparitia unei nise „ecologice“ care ar putea insemna veni­turi de miliarde de euro pentru primii care trec linia de sosire pe acest teren. Cur­sa inar­ma­rii cu metode de producere a ener­giei alter-native a inceput la cei doi poli eco­nomici ai lumii, Europa si Statele Unite, extin­zan­du-se treptat la toate domeniile, de la auto si moda la resurse umane si IT.

     

    Producatorii de autovehicule au fost printre primii care au incercat sa gaseasca solutii alternative la motoarele clasice, con­siderate surse de baza de poluare. Astfel au aparut motoarele hibrid, cu pro­pul­sie mixta, cu benzina, energie electrica, hidrogen sau biodiesel (ulei de rapita), avand ca scop reducerea poluarii si a con­su­mului de combustibili fosili. Cu toate ca la inceput oferta a acoperit doar segmentul celor care nu isi doreau neaparat sa calce acceleratia pana la podea si sa atinga 100 k/m in cinci secunde, mai nou au aparut si bolizi „ecologici“, precum BMW Hydrogen 7 sau Hydrogen Hummer H2, care pe langa faptul ca ar cruta mediul, se lauda si cu motoare mai puternice.

     

    Febra „verde“ a cuprins si industria edi­toriala, iar editura Scholastic a anuntat ca va publica pe hartie reciclabila editia americana a celui de-al saptelea volum al seriei „Harry Potter“ al autoarei britanice J.K. Rowling. Cele 12 milioane de exem­pla­re ale ultimului volum din seria „Harry Pot­ter“, care va fi lansat la nivel mondial pe 21 iulie, vor fi tiparite pe hartie ce con­tine 30% fibre reciclabile. Editura sustine ca „deci­zia de a investi in hartie ecologica“ pentru tiparirea volumului de 784 de pagini mar­cheaza „o etapa semnificativa in cadrul luptei pentru protectia mediului“.

     

    La randul sau, miliardarul englez Ri­chard Branson a anuntat anul trecut ca 100% din veniturile diviziilor feroviare si aero­­nautice ale Virgin Group vor fi alocate pentru cercetari in domeniul productiei de ener­­gie alternativa. Adica in jur de 3 mili­ar­de de dolari (2,24 de miliarde de euro) in ur­ma­­­torii zece ani. „Nu trebuie sa devenim ge­ne­ratia care este responsabila pentru dis­­tru­ge­rea ireversibila a mediului“, spu­nea Bran­son. Fondatorul Virgin Group a de­cla­rat ca va incerca sa dezvolte propriul com­bus­tibil Vir­gin – evident, unul „verde“, care va func­tio­na pentru masini, camioane si trenuri. „Nu are legatura numai cu faptul ca se in­cear­ca salvarea planetei si a miilor de spe­cii care o locuiesc, dar are sens si din punct de vedere economic, pentru ca este nece­sara rea­­li­zarea unei eco­­nomii de car­­bu­rant“.

     

    Partea lu­­­cra­tiva a pro­­­­blemei a fost se­si­­zata si de antre­pre­­no­rii din Si­li­­con Val­ley. In pa­­ra­di­sul IT a in­­ce­put deja sa se vor­bea­s­ca des­pre era „wat­­t.com“, o pe­­ri­­oa­da care se a­nun­­­ta mai spec­­­ta­cu­loa­sa si mai pro­fi­­ta­bila chiar de­cat boo­m­ul „dot.com“. Multi dintre ve­­teranii teh­­no­logiei si-au gasit acum o noua mi­siu­ne pe tere­nul e­ne­r­giei al­ter­na­tive, fie ca e vorba de dez­­­voltarea e­­nergiei eo­lie­­­ne, a pa­no­u­r­ilor solare sau a ma­si­ni­lor pe baza de hi­dro­­gen. Mai mult, s-a in­ven­­tat chiar si un termen spe­cial pen­tru acest gen de afaceri, „cle­­an tech“ – efi­­ci­ente din punc­­tul de ve­dere al eco­no­mi­sirii ener­giei si de na­tura sa pro­tejeze si me­diul. Acest nou termen vine sa in­lo­cu­iasca clasicul „ve­rde“, des­pre care se spune ca sugereaza mai degraba interesul pentru mediu si atat.

     

    Antreprenori din toate domeniile, in special fostii manageri de „dot.com“-uri, pun la cale solutii de a transforma piata ener­getica de 1.000 de miliarde de dolari (748 de miliarde de euro) din Statele Uni­te. De exemplu, Andrew Beebe, care in tim­pul boom-ului informatic al deceniului tre­cut con­ducea bigstep.com, un site de con­­si­lie­re pentru companiile de comert on­li­ne, este in prezent managerul Energy Inno­­va­tions, firma producatoare de pa­nou­ri solare low-cost. Beebe crede ca poten-tialul de schimbare pe care il poate aduce nu­cleul de capete luminate din Silicon Valley pe piata energiei este enorm. Pentru ca aproa­pe orice poate fi pus la indoiala si supus schimbarii. De pilda, materiile prime din care se fabricau odinioara calculatoare au primit o noua intrebuintare: siliconul fo­lo­sit pentru realizarea cipurilor de com­pu­ter transforma acum lumina solara in electricitate produsa prin panouri solare.

     

    Si fiica mogulului media Ted Turner, Lau­ra Turner Seydel, vrea sa se implice in sal­varea profitabila a planetei: a construit la Atlanta cea mai mare casa „eco-fri­en­dly“ din Statele Unite. 27 de panouri solare pe aco­pe­ris, pompe de caldura geotermale si cisterne care colecteaza apa de ploaie – cam asa arata prima casa de peste 460 de metri patrati a Laurei, care urmeaza sa fie certificata drept cons­tructie „verde“. Laura im­preu­na cu sotul sau, care este avocat de mediu, au chel­tuit 1,5 milioane de dolari (1,12 milioane de euro) pentru a construi re­se­dinta EcoMa­nor, suma din care 10% au fost chel­tuiti pen­tru ame­na­jari ecologice, estimeaza arhi­tec­tul care s-a ocupat de proiectare. In buca­tarie exista un panou de control de unde este su­pra­vegheat costul cu energia in fie­care secunda, iar tapetul de pe pereti este realizat din ziare reciclate. Oare a folosit aici si vreunul dintre pro-du­sele media din porto­foliul tatalui ei?

  • Extraterestrii

    Membrii unei foste trupe care i-a inspirat, printre altii, si pe Radiohead s-au regrupat sub o titulatura noua si incearca sa inoate impotriva curentului.

     

    In 1998, a spune ca-ti plac Beta Band re­pre­­zenta modalitatea suprema de a im­pre­­siona lumea. Imi aduc aminte ce in­can­­tat am fost cand un pusti indie super tare, vecin de palier cu mine la uni­ver­si­ta­te, mi-a cerut cu imprumut primul lor al­bum, in­ti­­tulat „The Three EPs“. Ah, ce vre­muri, sfar­si­tul perioadei britpop, cand daca prin­tre in­fluentele tale se numara altci­neva de­cat The Kinks, The Who sau The Beatles, in­sem­­na ca erai „experi­men­tal“ sau „eclectic“.  Acest lucru i-a facut pe Beta Band atat de in­ci­tanti: britpop-ul – cand­va un val de aer proas­pat intr-o lume statuta dominata de rock-ul din SUA – se prabusise si el in sfera sabloanelor si a con­servatorismului. Pe atun­ci, Beta Band sunau ca veniti de pe alta planeta. Folo­­seau ritmuri hip-hop, sunau ca un grup englez de folk, iar cand cantau live, um­pleau scena cu tot felul de instrumente de per­cutie improvizate. Mai mult, intr-un moment cand unii ca Oasis se transfor­ma­sera irevocabil intr-o trupa rock de stadion prea serioasa, acestia pareau sa se dis­tre­ze la nebunie.

     

    „Three EPs“ (deloc surprinzator, o com­­pi­latie a celor trei EP-uri anterioare) le-a adus fani bine plasati. Culmea ironiei, Oasis le-au devenit fani si chiar Radiohead ii men­tio­­nau printre sursele care le in­flu­en­ta­­sera sound-ul. Dar daca Thom Yorke si fra­tii Gal­la­gher au ajuns sa castige o gra­ma­da de bani, Beta Band nu numai ca nu au reu­sit din punct de vedere comercial, dar au cunoscut si o scadere serioasa a ca­li­­tatii materialelor pro­­duse. Primul lor LP ade­varat a deza­ma­git, intr-o oarecare ma­su­ra. Al doilea a fost de calitate indo­iel­nica, iar al treilea, „Zeroes to Heroes“, a sunat ca o mu­zi­ca facuta cu cine s-o gasi, de parca n-ar fi avut incotro. Mai mult chiar, vocalistul lor, Gordon An­der­son, a fost nevoit sa para­seas­ca trupa din cauza unor probleme psi­hice destul de gra­ve, ajungand sa faca un tratament cu socuri elec­­trice. Un final nefericit, din cate se parea.

     

    Tocmai de aceea, vestea despre reu­ni­rea fostilor membri ai Beta Band intr-o trupa numita The Aliens m-a facut sa ciu­­lesc urechile. Noul lor album, „Astro­no­my For Dogs“, s-a lansat pe 19 martie si deja pre­sa, de la NME (New Musical Express – n.tr.) pana la Loaded, scrie critici entuziaste.

     

    La fel ca muzica facuta de Beta Band, „Astro­nomy for Dogs“ e plin de sound-ul  Brian Wilson, ale carui armonii marca Beach Boys apar peste tot pe album. Surf-rock, mad­­chester, country & western si elec­tro, toate acestea se regasesc in  ca­drul acestui al­bum de debut cat se poate de eclectic, desi, daca e sa cautam o tema do­minanta, ace­ea ar fi psihedelia, sound-ul rockului dro­gat cautator la stele al anilor ‘70. Piese ca „She Don’t Love Me No More“ sunt balade de moda veche, pe cand „Set­ting Sun“ suna a surf-rock care a luat-o razna. Exista si o pie­sa marturie a luptei cu de­presia clinica prin care au trecut mem­brii trupei, intitulata „The Happy Song“ (n-am sa mentionez ca, de fapt, e cea mai mare dezamagire de pe album).

     

    Ma simt, partial, de parca am fi din nou in 1998. NME este iar plin de baieti in tru­pe care poarta blugi imposibil de stram­ti, care canta o muzica din ce in ce mai neinspirata si conservatoare, prinsa in cama­sa de forta a termenului ingust de „sound-ul prezen­tu­lui“.  Singura diferenta e ca pe atunci artistii voiau sa sune ca Beatles, iar acum ii imita pe The Clash sau vreo trupa pop-funk din 1979. The Aliens, cu referintele lor muzicale ciudate si simtul apar­te al umorului, pur si simplu nu cores­pund tiparului. Incearca sa promoveze un sound mult mai interesant decat al ma­jo­ri­ta­tii trupelor carora li se face publicitate exagerata in ziua de azi. La fel ca Beta Band in 1998, vor face valva.

     

    Traducere de Loredana FrATilA-Cristescu

  • Fitness cu Amadeus

    Medicul neuropsihiatru Richard Restak, profesor la Facultatea de Medicina a Universitatii din Washington, este o autoritate de prim rang in domeniul stiintelor creierului.  A publicat zece carti pe aceasta tema, gratie carora a adunat multe premii si recorduri de vanzari.

    Carte dupa carte, autorul incearca sa inteleaga activitatea cerebrala, intrebandu-se retoric: „Cum sa-ti poti oare face o idee, cat de marunta, despre functionarea unui organ care are circa 50 mld. neuroni si un milion de sinapse si care, probabil, inregistreaza aproximativ 10 milioane de miliarde de impulsuri pe secunda?“. Randamentul celor mai puternice computere neuronale, constata Restak, reprezinta doar a zecea mia parte din capa­ci­tatea mentala a unei muste, iar „creierul uman este cel mai complex obiect din intreg universul“.

    Cartea de fata isi propune sa demonstreze ca ne putem pastra o excelenta sanatate mentala, ba chiar ne si putem ame­lio­ra inte­li­genta si memoria pe masura ce inaintam in vars­ta, daca practicam exercitii regulate. Datorita acestora si altor retete imaginate sau doar actualizate de Restak, expuse cu mult umor si cu spirit de prozator in toata puterea cuvantului, ne vom putea controla starea sanatatii mintii cu aceeasi precizie cu care o facem atunci cand e vorba de nivelul de colesterol din organism. Iata cateva tipuri de fitness men­tal, daca se poate spune asa: dezvoltarea memoriei folosind un sistem mnemotehnic, igiena mentala (inactivitatea inte­lec­tuala duce la an­xie­tate, plicti­seala sau depresie), dezvol­tarea memoriei emotionale, intarirea capaci­ta­tii de concentrare (de aici modelul pilotului pe avionul de vanatoare), antrenarea puterii de a gandi logic, dezvoltarea acui­tatii mentale prin lecturi bogate si variate. Pornind de la teoria ca muzica sporeste capacitatea creativa a creierului, Restak ne recomanda nu sa invatam sa cantam la un instrument, ci, mult mai sim­plu, sa ascultam muzica. Si cu precadere muzica lui Mozart, despre care nu e prima data cand se spune ca favorizeaza functionarea optima a creierului celor care o asculta. Este ceea ce a facut si autorul, care spune ca a ajuns sa scrie aceasta carte de-abia dupa indelungi auditii din creatia geniului din Salzburg.

     

    Richard Restak, „Creierul lui Mozart si pilotul avionului de vanatoare“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2007