BusinessMagazin

Tag: zona euro

  • Romania si Croatia vor avea cea mai slaba crestere economica din Europa de Est in 2011 – FMI

    Romania ar urma sa aiba, conform previziunilor FMI, o crestere
    economica de 1,5% in acest an si 4,4% la anul, in conditiile unei
    inflatii medii de 6,1%, la fel ca anul trecut, respectiv de 3,4% in
    2012. Rata somajului va cobori in acest an de la 7,6% la 6,6% si la
    5,8% in 2011.

    Pe ansamblul regiunii, premiantii sunt Turcia si Lituania, cu o
    crestere estimata de 4,6% in 2011, urmata de Polonia (3,8%) si
    Letonia (3,3%). Bulgaria si Serbia vor avea o crestere a PIB de 3%,
    iar Ungaria cu 2,8%. In urma noastra nu va ramane decat Croatia, cu
    1,3%.

    Economia Europei (34 de tari, inclusiv Turcia) va creste cu 2% in
    acest an si cu 2,2% la anul. Singurele tari europene pentru care
    FMI vede continuare a recesiunii sunt Grecia (-3% in 2011, cu o
    redresare la 1,1% in 2011) si Portugalia (-1,5%, respectiv
    -0,5%).

    Din punctul de vedere al inflatiei medii anuale (distincta de
    inflatia decembrie-decembrie, urmarita de BNR), Romania nu e
    depasita in Europa decat de Serbia, unde preturile de consum se vor
    mari in medie cu 9,9%. La capitolul somaj insa, ar urma sa ne
    situam pe acelasi palier cu Germania, Cipru si Malta, cu un nivel
    mediu al somajului, departe de recordurile din Spania (19,4%),
    Serbia (19,6%) sau Letonia (17,2%).

    Economia zonei euro este asteptata sa creasca anul acesta cu 1,6%,
    mult sub cea a Statelor Unite (2,8%) si putin peste cea a Japoniei
    (1,4%). Germania va conduce plutonul eurozonei, dar cu o crestere a
    PIB inferioara celei de anul trecut (2,5% fata de 3,5%).

    FMI apreciaza ca in zona euro, continuarea redresarii este pusa in
    pericol de “slabiciunile persistente ale institutiilor financiare
    din multe economii avansate ale Europei si de lipsa de transparenta
    in privinta expunerii lor” (creante, datorii). Rezolvarea
    problemelor bancilor este strans legata de insanatosirea finantelor
    publice, conchide FMI, si ambele ar trebui sa fie accelerate pentru
    ca redresarea Europei dupa criza sa reuseasca.

  • Vin zile grele in Portugalia: taieri de cheltuieli, privatizari silite si un credit urias de la UE si FMI

    Explicatia este ca bancherii au fost cei ce au convins guvernul
    sa ceara ajutor, motivand ca bancile nu mai pot absorbi alte
    titluri de stat prin care sa finanteze Lisabona, pentru ca si-au
    atins deja limita superioara de expunere pe datoria Portugaliei.
    Bancherii au sugerat guvernului sa ceara un imprumut de tip bridge
    loan de 15 miliarde de euro de la UE, ca sa poata onora la timp
    platile din lunile urmatoare, in special din iunie, cand statul va
    trebui sa rascumpere obligatiuni si sa achite dobanzi de 7 miliarde
    de euro.

    In cele din urma, premierul in exercitiu Jose Socrates a
    recunoscut oficial ca tara e nevoita sa apeleze la ajutorul UE si
    al FMI in acelasi fel ca Grecia si Portugalia. Pachetul de
    asistenta va fi deci foarte cuprinzator, cel mai probabil de pana
    la 75-80 de miliarde de euro, in functie de cat vor calcula
    expertii de la UE si FMI care vor incepe sa examineze situatia
    fiscala. Portugalia are probleme mari la acest capitol, mai ales
    dupa ce deficitul bugetar pe 2010 a fost revizuit de la 7,3% la
    8,6% din PIB.

    Pana acum s-a convenit in principiu ca prima transa de bani sa
    fie trasa dupa alegerile generale din 5 iunie, iar pana atunci tara
    sa-si asume un nou program de austeritate, dupa ce respingerea
    precedentului plan in parlament a dus recent la demisia premierului
    Socrates. O parte din bani vor fi folositi pentru consolidarea
    bancilor portugheze si, la fel ca in cazul Irlandei, una dintre
    conditiile de primire a ajutorului va fi ca statul sa inceapa un
    program de vanzare a activelor statului, care sa furnizeze sume
    necesare pentu reducerea datoriei publice, ajunsa la 83,2% din
    PIB.

    Presedintele Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, a
    tinut sa infirme zvonurile ca ar fi facut presiuni asupra
    Portugaliei sa ceara ajutor, mai exact ca ar fi constrans bancile
    sa-si reduca expunerea pe datoria tarii. “Noi n-am fortat nici
    bancile, nici guvernul la nimic. Sistemul eurozonei si-a aplicat
    pur si simplu regulile”, a spus Trichet. Zvonuri asemanatoare au
    circulat si inainte ca Grecia si Irlanda sa ceara ajutor, pentru ca
    BCE si de Bruxelles au preferat, logic, ca tarile cu probleme sa
    foloseasca plasa de siguranta oferita de UE si FMI in loc sa expuna
    riscului de contagiune si alte tari din zona euro.

  • Temerea lui Basescu: au nevoie bancile din UE ca statele sa “bage in ele” inca 250 mld. euro?

    Cum bine stim de anul trecut, testele care doreau sa masoare
    rezistenta bancilor europene la socurile unei noi crize financiare
    au fost un esec. Din doua motive: unul, pentru ca au avut la baza
    criterii prea blande, cu estimari care chiar in momentul cand se
    aplicau la test erau depasite (in rau) de realitatea din teren sau
    de previziunile mai recente, iar celalalt, pentru ca de la tara la
    tara a fost tratata diferit problema creantelor detinute de banci,
    minimalizand in special ponderea in portofolii a obligatiunilor
    emise de tarile cu probleme (Grecia, Spania, Portugalia). Asa se
    explica faptul ca Spania, care a abordat cu strictete testul, a
    avut si cele mai multe banci cazute la test. In total, cinci
    nefericite “cajas” spaniole si doar doua banci cu anvergura mai
    mare (Hypo Real Estate si ATE Bank) au picat testul, adica nu s-au
    incadrat in plafonul minim (6%) de adecvare a capitalului de rang I
    – principalul instrument de masura a puterii financiare a unei
    banci, care exprima capacitatea ei de a absorbi eventuale
    pierderi.

    Rezultatul testului a fost ca bancile respective au fost puse sa-si
    majoreze capitalul, in total cu 3,5 miliarde de euro, ca sa
    depaseasca plafonul de 6%. Era o suma nu numai modica, ci si
    ridicola, tinand cont ca la doar cateva luni de la anuntarea
    rezultatelor, in toamna, statul irlandez fusese nevoit sa
    nationalizeze doua banci – Allied Irish Bank (AIB) si Bank of
    Ireland, sa injecteze in sistem 45 de miliarde de euro ca sa
    asigure lichiditate pe piata bancara si sa aloce 35 de miliarde de
    euro pentru salvarea sistemului bancar, din uriasul credit de 85 de
    miliarde contractat in noiembrie cu FMI. Pentru a intelege ordinul
    de marime, sa spunem ca in acest an ajung la scadenta imprumuturi
    de circa 20 de miliarde de euro facute de sase dintre cele mai mari
    banci din Irlanda.

    Asa prost cum a fost, testul de rezistenta din vara trecuta a
    folosit, macar pentru relaxarea de moment a tensiunilor de pe
    pietele financiare, dornice pe atunci de o noua victima, dupa
    Grecia. Acum insa, cand dupa caderea Irlandei in noiembrie au urmat
    pe rand asaltul persistent la adresa Portugaliei, asteptata sa
    ceara si ea un imprumut de 70 de miliarde de euro de la UE si FMI,
    retrogradarea de catre agentiile de rating a Greciei, a Portugaliei
    si a nu mai putin de 30 de banci spaniole, autoritatile europene
    vor o noua runda de teste, cu alte criterii si categorii, menite nu
    numai sa restabileasca increderea pietelor financiare, ci si sa
    releve pur si simplu cum stau bancile. Pentru ca, asa cum au spus
    multi analisti si de dincoace, si de dincolo de Atlantic, problema
    nu e numai ca statele au scos din criza si sustinut pana acum
    bancile cu bani publici, ci ca nici macar nu stiu cat anume vor mai
    trebui sa scoata din buzunar in continuare. Aceasta in conditiile
    in care, cum corect constatau luna trecuta expertii FMI, datoriile
    statelor dezvoltate vor depasi 100% din PIB in acest an pentru
    prima data de la razboi, iar cresterea lor in continuare, inclusiv
    pe seama sustinerii masive a bancilor grevate in continuare de
    active toxice, saboteaza cresterea economica, mareste somajul si
    taie fondurile pentru asistenta sociala.


    Noua runda de teste de solvabilitate pentru bancile europene,
    coordonata de Autoritatea Bancara Europeana (EBA), va viza circa 88
    de banci (fata de 91 la testele derulate anul trecut), reprezentand
    peste 60% din activele bancare la nivelul UE. Pana la sfarsitul lui
    aprilie, bancile vor furniza datele catre EBA, in mai se vor face
    evaluarile comparative, iar in prima parte a lunii iunie vor fi
    publicate rezultatele preliminare. Concret, evaluarea va incerca sa
    determine daca bancile europene au un capital suficient de solid
    pentru a rezista unor socuri economice mai dure decat cele luate in
    calcul anul trecut.

    EBA va pleca de la previziunile de evolutie a PIB din prognoza de
    toamna (2010) a Comisiei Europene, folosind un scenariu dupa care
    PIB va scadea cu 4% fata de previziunile CE pe ansamblul regiunii,
    ceea ce s-ar traduce printr-o scadere a economiei cu 0,4% in UE in
    acest an si o stagnare in 2012. Grecia ar urma sa aiba o scadere
    economica de 4% in acest an, Portugalia de 3%, somajul pe ansamblul
    Uniunii ar creste la 10% in 2011 si la 10,5% in 2012, cu un varf in
    Spania (22,4%) si altele in Irlanda si Grecia (aproape 16%).
    Inflatia este presupusa sa fie mai mica decat estimarea CE din
    toamna cu 0,1% in acest an si cu 0,5% in 2012, iar preturile
    locuintelor sunt proiectate sa scada cu 3,8% in 2011 si cu 11,6% la
    anul. Si pentru pietele de actiuni se are in vedere o prabusire cu
    14% pe ansamblul UE.

    EBA sustine ca fiecare tara ar trebui sa aiba un plan de rezerva
    pentru recapitalizarea bancilor aflate in pericol, plan pus la
    punct inca dinainte de anuntarea rezultatelor testului, iar bancile
    care pica testul vor avea un termen limita pana la care trebuie sa
    se recapitalizeze. Evident, aceasta nu inseamna neaparat injectie
    de bani publici, ci si vanzari de active, restructurari de
    activitate sau chiar recursul la fuziuni si achizitii. O mare parte
    din efortul de consolidare a capitalului va presupune insa tot
    umflarea datoriei publice, judecand dupa concluziile agentiei
    Standard & Poor’s, care a facut pe cont propriu un studiu
    detaliat de rezistenta financiara pentru banci reprezentand 70% din
    activele sistemului european.

    Conform S&P, o recesiune severa ar putea face bancile europene
    sa aiba nevoie de capital suplimentar de 200-250 de miliarde de
    euro, ceea ce ar determina o crestere cu 20% a datoriilor
    guvernamentale in urmatorii cinci ani. Plafonul de capital de rang
    I luat in calcul de S&P este de 7% din totalul activelor. Nicio
    surpriza ca, potrivit studiului, bancile din Grecia, Irlanda,
    Spania si Portugalia ar urma sa fie cele mai vulnerabile la un
    scenariu sumbru precum cel al S&P. Vestea buna e ca S&P
    subliniaza ca nu crede ca un astfel se scenariu are sanse de
    materializare si ca, asa cum spun cei de la agentie, “analiza
    noastra de impact asupra a 400 de entitati care beneficiaza de
    rating indica faptul ca regiunea in ansamblu, desi afectata, va fi
    capabila sa suporte socul si sa-si revina din punct de vedere
    economic”. Prin urmare, cele 200-250 de miliarde sunt o ipoteza, ba
    inca una in care nici S&P nu crede. Suficient insa ca sa dea
    fiori oricui o ia in calcul.

  • Euro 2.0 sau a doua geneza a euro

    In octombrie 1990, Comisia Europeana schita manualul de
    utilizare al unei monede unice europene in studiul “One Market, One
    Money” si sustinea ca “potentialul impact economic al uniunii
    monetare rezida in natura unui joc de suma pozitiva”. “Nu este, cel
    putin nu in primul rand, o problema de distribuire a costurilor si
    beneficiilor intre tari, cum s-ar fi petrecut in cazul unui joc de
    suma nula”, se spunea in documentul semnat de presedintele CE de
    atunci, Jacques Delors. S-ar putea ca, dupa 21 de ani, sa aveti o
    parere sensibil diferita si in plus, de data aceasta sa nu mai fiti
    in minoritate.

    Reuniunile ministrilor de finante ai zonei euro de la jumatatea
    lunii martie nu au reusit decat sa dea impresia unui succes de
    moment in creionarea viitorului monedei unice europene:
    promisiunile de coordonare a politicilor fiscale – noul Pact pentru
    euro – si un acord de principiu pentru creditarea pe piata
    principala a datornicilor (nu pe piata secundara, unde beneficiile
    pentru cei din urma ar fi fost mai mari) nu sunt decat paleative de
    suprafata, cred multi economisti, si inca nu au trecut de filtrul
    Consiliului European din 24-25 martie, consacrat tocmai acestei
    chestiuni. Oricum, criticii sustin ca motivele principale ale
    crizei din zona euro raman inca neatinse: nivelurile mari ale
    datoriilor si fragilitatea sectorului bancar din unele state
    (clamata de agentiile de rating dar mai putin recunoscuta oficial)
    vor atarna in continuare amenintator asupra perspectivelor de
    revenire a economiei europene in ansamblu. De altfel, dupa ce
    aburii euforiei au trecut si pietele s-au mai calmat, presedintele
    Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, a si calificat drept
    “insuficiente” propunerile prezentate intrucat acestea “nu vor
    corecta” slabiciunile scoase la iveala de catre criza.

    In pachetul care va fi discutat in forma finala la summitul
    european din 24-25 martie se vor mai afla si cresterea capacitatii
    de creditare a fondului de urgenta pentru zona euro la 440 de
    miliarde de euro si pansarea cu sare a ranilor financiare ale
    Greciei. Aceasta ar urma sa beneficieze de o reducere cu un procent
    a dobanzii (acum de 5%) la imprumutul sau de 110 miliarde de euro
    si prelungirea maturitatii creditului pana la sapte ani, conditii
    similare celor obtinute de Irlanda la sase luni de la cutremurul
    financiar european din mai 2010 care a avut epicentrul in
    Atena.

    Deja sunt mai multe semnale ca Grecia oricum va cadea in
    genunchi sub povara datoriilor, fie si cu aceasta restructurare din
    mers (in 2013, serviciul datoriei publice va ajunge la 160% din
    PIB), mai ales ca Banca Centrala Europeana pregateste o noua
    majorare a ratei dobanzilor ceea ce implicit va duce si la
    scumpirea.

    In al doilea rand, mecanismul prin care fondul european de
    urgenta ar urma sa poata ajunge la limita de credit propusa – fata
    de 250 de miliarde de euro acum – este inca invaluit in mister,
    ceea ce nu are deloc darul de alinisti pietele. Nervozitatea
    acestora este inca la niveluri foarte inalte, chiar daca in
    saptamana ce a trecut, atat Spania – proaspat luata prin
    surprindere de o retrogradare cu perspectiva negativa a ratingului
    de tara de catre Moody’s – cat si Portugalia au obtinut
    rostogolirea la dobanzi mai mult sau mai putin suportabile a unor
    imprumuturi.

  • Vom avea deficitul bugetar limitat prin Constitutie?

    Presedintele Traian Basescu spunea in februarie ca in privinta
    impozitelor Romania nu poate fi de acord, din motive evidente –
    “romanii nu pot suporta sistemele de impozitare din tarile
    avansate” si economia are o parghie de atragere a investitiilor
    straine prin cota unica de 16%. Asumarea limitei de deficit, fixata
    ca atare prin constitutie, a fost insa promovata recent de
    presedinte (si mai nou, si de economistul-sef al BNR, Valentin
    Lazea, care spunea saptamana aceasta ca nu se poate evita modelul
    de strictete bugetara propus de Germania).

    Mai aproape decat de Germania, inscrierea in constitutie a unor
    obiective fiscale a fost modelul promovat de Polonia, care a
    introdus in constitutie inca din 1997 limitarea deficitului si a
    datoriei publice; luna trecuta, ministrul de finante al Bulgariei a
    promis si el ca din 2013 tara sa va legifera astfel de plafoane.
    Ungaria a anuntat recent intentii similare. La nivelul UE, masura
    urmareste sa amane colapsul sistemelor de pensii (pe termen lung)
    si sa satisfaca (pe termen scurt) pietele financiare, pentru care
    solvabilitatea unei tari deja nu mai echivaleaza aproape deloc cu
    sansele de crestere economica, ci cu restrictiile bugetare.

  • Ministrul de finante de la Sofia: Economia Bulgariei, model de stabilitate in UE

    Djankov a propus guvernului de la Sofia sa initieze includerea
    in constitutie a prevederii ca deficitul bugetar nu poate depasi 3%
    din PIB, iar cheltuielile guvernamentale nu au voie sa treaca de
    47% din PIB. Masurile, menite sa accelereze aderarea la zona euro,
    ar urma sa intre in vigoare in 2013.

    Polonia a inclus in legislatie astfel de limitari inca din 1997,
    iar Franta si Ungaria se pregatesc si ele sa faca acelasi
    lucru.

  • Cum se peticeste o plasa de siguranta. De ce vorbeste UE pe doua voci

    Nu a fost mana astrelor sau vreun as de pica scos din maneca de
    propriul guvern: Portugalia a evitat la un varf de ac soarta
    Irlandei de la sfarsitul anului trecut doar dupa ce Banca Centrala
    Europeana (BCE) a deschis larg cuferele si a aruncat in primele
    zile ale lui 2011 peste doua miliarde de euro speculatorilor din
    pietele financiare, iar Bruxellesul a dat de inteles ca intr-un
    viitor foarte apropiat Uniunea va veni cu o solutie bine inchegata
    pentru a evita astfel de situatii sensibile pentru moneda unica.
    Numai ca, saptamana trecuta, dubla reuniune a ministrilor de
    finante europeni (intai doar a celor 17 din zona euro, apoi a
    tuturor celor 27) a adus doar o promisiune cam fara vlaga din
    partea Germaniei si o intoarcere pe calcaie a Comisiei Europene,
    care se grabise sa anunte pentru inceputul lui februarie parafarea
    unor noi conditii de asistenta financiara comunitara.

    Fondul European de Stabilitate Financiara (EFSF), plasa de
    siguranta de 440 miliarde de euro la care zona euro, in frunte cu
    Germania, a fost constransa in mai anul trecut sa impleteasca in
    graba pentru salvarea Greciei si a monedei unice, ar trebui sa se
    intinda cat mai mult, ca sa cuprinda eventual si Portugalia, dar si
    alte state care – nu e exclus – vor mai intra in colimatorul
    pietelor. Cu acest deziderat sunt de acord si Berlinul, si
    Bruxellesul, insa oficialii germani nu se prea grabesc sa mai bage
    odata mana in bugetul propriu ca sa-si sustina colegele mai putin
    atente cu cheltuielile si imprumuturile. Ministrul german de
    finante Wolfgang Schaeuble, exponentul unei rezervate aripi nordice
    din care mai fac parte Olanda si Finlanda, a amanat luarea unei
    decizii pana la summitul UE din 24-25 martie, rastimp suficient
    pentru ca – speculeaza presa internationala – statele vizate de
    cresterea dobanzilor la imprumuturi sa ia masuri de redresare
    financiar-bugetara chiar mai dure decat pana in prezent.

    Si totusi, spre ce se indreapta fondul de asistenta financiara
    comunitara? In teorie, valoarea EFSF este de 440 de miliarde de
    euro, dar din cauza restrictiilor privind ratingul maxim AAA
    acordat obligatiunilor emise de acest vehicul, statele zonei euro
    se pot baza concret doar pe putin peste 250 de miliarde de euro.
    Grecia si Irlanda sunt deja servite de fond, iar odata cu
    potentiala salvare a Portugaliei, pe care dobanzile de aproape 7%
    cu care o impresoara piata o vor rapune mai devreme sau mai tarziu,
    ar ramane destul de putin loc pentru a ingramadi mai apoi si o
    Spanie aflata la ananghie sau, cosmarul de care nimeni nu vrea inca
    sa aduca vorba, chiar o Italie intrata in vria speculatorilor.

    Discutiile referitoare la extinderea de la 440 de miliarde de
    euro la 750 de miliarde de euro a garantiilor financiare oferite de
    EFSF – si care au trimis pietele in entuziasm chiar inainte de
    recentele emisiuni de eurobonduri ale Spaniei si Portugaliei – au
    primit, se pare, un “Nein” vehement din partea Germaniei, care ar
    prefera sa rezolve intai o problema mai veche, Grecia. Potrivit
    informatiilor obtinute deocamdata de presa doar pe surse, Berlinul
    ar fi propus contractarea de imprumuturi de pe pietele
    internationale, in numele EFSF, bani cu care statele cu probleme,
    Grecia bunaoara, sa-si rascumpere de la Banca Centrala Europeana
    obligatiunile suverane pe care aceasta le-a achizitionat de pe
    piata secundara, cu un discount de 20-30% si sa mai usureze astfel
    din datoria pe termen mediu a tarii. Cu aceasta restructurare
    partiala si indirecta a datoriei, pe care un comentator a numit-o
    “un default politicos”, Grecia ar putea sa iasa din nou sa se
    imprumute de pe piete, ridicand o parte din presiunea asupra EFSF
    care, in schimb, s-ar putea concentra asupra altor state cu
    probleme. O alta posibilitate ar fi folosirea Fondului de
    Stabilitate drept garant pentru o noua emisiune de obligatiuni a
    Greciei, la dobanzi mult sub cele peste 11% pe care i le cere acum
    piata, iar banii stransi astfel sa fie folositi tot la
    rascumpararea obligatiunilor de la BCE.

  • Cat vor rezista tarile bolnave ale zonei euro

    Portugalia a scapat pentru moment din ghearele pietelor care-i
    cereau dobanzi tot mai mari ca sa-i rostogoleasca datoriile: un
    vant de schimbare venit dinspre Berlin si Bruxelles a ajutat
    Lisabona sa obtina saptamana trecuta dobanzi putin sub 7% la doua
    emisiuni de obligatiuni cu scadenta la patru ani (dobanda de 5,39%)
    si la zece ani (dobanda de 6,71%), in valoare de 1,25 miliarde de
    euro. Salvarea in extremis a Portugaliei a venit de la zvonurile ca
    guvernul german va sustine propunerile Comisiei Europene de
    revigorare a Fondului European de Stabilitate Financiara (EFSF),
    fondul de 440 de miliarde de euro din care Grecia si Irlanda au
    tras pana acum aproape jumatate pentru a se pune la adapost de
    randamentele pantagruelice pe care investitorii le cereau ca sa le
    cumpere obligatiunile suverane. Propunerile inseamna de fapt
    garantii financiare extinse, adica mai multi bani din portofelul
    Berlinului pentru salvarea statelor cu probleme de creditare din
    zona euro.

    Ca Portugalia a scapat saptamana trecuta nu inseamna in mod
    automat ca si miercurea aceasta, cand vrea sa stranga alte 750 de
    milioane de euro de pe pietele financiare, va beneficia de acelasi
    tratament; si mai greu de crezut e ca va avea acelasi noroc la
    fiecare din multele licitatii pe care le mai pregateste pentru
    acest an, cand trebuie sa onoreze datorii scadente de 27,7 miliarde
    de euro. Iar dobanzile la care se imprumuta Lisabona, aproape de
    pragul psihologic de 7% de la care Grecia si Irlanda au ajuns
    direct in salonul de reanimare financiara al FMI si UE, sunt
    nesustenabile pentru intreaga cantitate de datorie ce ajunge la
    scadenta in urmatoarele luni.

    In aceste conditii, guvernul condus de José Socrates se lauda in
    fata unei audiente surde ca a reusit anul trecut sa coboare
    deficitul bugetar la 7,3% din PIB (cu aproape un procent mai jos
    decat estimarile initiale): dupa ce masurile de austeritate care
    trebuie sa duca in 2011 deficitul la 4,6% vor fi puse in practica,
    economia va scadea cu 1,3% (oricum stagnarea a fost cuvantul de
    ordine in ultimul deceniu), iar credibilitatea financiara a
    Lisabonei va fi pusa la indoiala si mai mult in lipsa unei plase de
    siguranta din partea EFSF.

    In noiembrie, de altfel, Lisabona a trecut milimetric pe langa
    soarta Irlandei, dobanzile la obligatiunile sale fiind pentru o
    vreme tot peste pragul de 7%, ca sa scada apoi usor pentru cateva
    saptamani, cat timp pietele au digerat anuntul ca Irlanda va fi
    sprijinita cu 85 de miliarde de euro de Uniunea Europeana si de
    Fondul Monetar International. Politicienii portughezi continua insa
    sa nege cu vehementa vazuta anterior si la cabinetul grec si la cel
    irlandez ca li s-ar fi cerut sa apeleze la fondul de urgenta
    european sau ca ar avea nevoie de sprijin pentru a-si onora
    datoriile.

    Informatiile de culise privind telefoane date pe firul scurt de
    la Berlin si Paris pentru ca Portugalia sa ceara oficial sprijin
    financiar international au inceput sa se inmulteasca dupa primele
    zile ale anului, accelerate si de anuntul surprinzator al
    guvernului condus de José Socrates ca devanseaza pentru aceasta
    luna – si asa aglomerata in licitatii de finantare – mai multe
    etape de rostogolire a unor credite scadente in acest an.

    De ce ar fi plauzibile aceste telefoane pe firul scurt? La fel
    cum nici salvarea Irlandei nu era strict limitata la granitele
    nationale, expunerile bancilor germane si britanice in sectorul
    irlandez fiind consistente, si salvarea Portugaliei ar insemna de
    fapt o gura de oxigen pentru Spania, la randul ei prinsa cu un grad
    mare de expunere pe sectorul bancar portughez, ale carui bilanturi
    din acest an vor fi serios afectate de austeritatea bugetara. Iar
    despre Madrid s-a spus ca ar fi de fapt vanatul pe care-l asteapta
    pietele financiare in acest an, unul suficient de mare ca sa
    zdruncine serios stabilitatea EFSF.

    Potrivit protocolului de functionare al fondului de garantare
    european, EFSF isi poate pastra ratingul maxim AAA cu conditia sa
    pastreze o rezerva de cel putin 100 de miliarde de euro, or, dupa
    probabila salvare a Portugaliei si posibila cerere de ajutor venita
    din partea Spaniei, fondul si-ar inchide practic portile pentru
    orice alta tara cu probleme, fie ea Belgia sau dolofana Italie, ale
    carei datorii de 321 de miliarde de euro ce trebuie rostogolite in
    acest an trezesc instinctele carnivore ale investitorilor
    financiari.

  • Isarescu: Politicienii sa promita mai putin si sa invete aritmetica bugetara. Avem peste 40.000 de proiecte de investitii publice neterminate

    “Cred ca si politicienii au invatat foarte mult”, a reflectat
    Isarescu, referindu-se la anii de criza, in care s-a vazut ca “de
    dat e usor, cand nu mai poti sa dai e greu, dar cand trebuie sa iei
    inapoi ceea ce ai dat, atunci e dramatic”. Guvernatorul considera
    ca este posibil ca, spre deosebire de trecut, politicienii sa nu
    cada in populism si de data aceasta, avand in vedere lectiile
    crizei si felul cum aceasta transforma sistemul monetar-financiar
    international, raporturile de forte geopolitice si paradigma de
    gandire pe plan international.

    LECTIA 1: CUM FOLOSIM BANII

    Pe de o parte, considera el, a devenit clar ca nu se mai poate trai
    pe baza de imprumuturi “fara sa te gandesti la un exit”, la ceea ce
    trebuie platit ulterior. In acest sens, guvernele inteleg ca
    trebuie stimulata munca, mediul de afaceri care creeaza locuri de
    munca si trebuie redusa birocratia stufoasa care impovareaza
    companiile.

    Cat priveste creditele, ele sunt in continuare prea scumpe in
    Romania din cauza inflatiei inalte, iar inflatia “apare in
    societatile unde discrepanta dintre nazuinte si posibilitati este
    prea mare”, asa cum a fost si Romania, unde s-a crezut eronat ca
    daca am intrat in UE, trebuie automat sa avem si standardul de
    viata din UE.

    In acest context, guvernatorul s-a referit si la politicile de
    investitii angajate de stat: “Exista in Romania peste 40.000 de
    proiecte de investitii neterminate, finantate de stat, de la scoli
    la poduri si drumuri. Ele costa nazuinte, sperante, unele dintre
    ele bani irositi. Daca aceste proiecte neterminate nu se inchid
    intr-o pierdere clara, pierderea se reflecta in inflatie – taxa pe
    care o platim toti.”

    Anul trecut, dezinflatia a fost intrerupta de majorarea TVA, care
    putea fi evitata daca ajustarile fiscale s-ar fi facut mai din
    timp. Ea a indus tensiuni in mediul de afaceri, insa in urmatoarele
    luni, “daca nu apar si alte corectii” (modificari de taxe si
    impozite), atunci sunt sanse ca inflatia sa descreasca destul de
    rapid spre 6%, pentru ca pana la sfarsitul anului sa se indrepte
    spre 4%.

    LECTIA 2: CUM PLATIM PENSIILE

    Pe de alta parte, trebuie luate masuri pentru restabilirea unui
    echilibru rezonabil intre numarul de contribuabili si cel de
    beneficiari ai sistemului de pensii. Daca echilibrul s-a stricat in
    20 de ani prin seriile de pensionari anticipate si reducerea
    populatiei active platitoare de impozite, sistemul ar avea nevoie
    probabil de circa 10 ani pentru a redeveni sustenabil, estimeaza
    guvernatorul BNR.

    “Raportul intre numarul de contribuabili si numarul de beneficiari
    trebuie redresat fizic inainte de a se oferi solutii financiare”, a
    spus Isarescu, evocand intentia sa esuata din 2000 de a propune
    Parlamentului oprirea pensionarilor anticipate. “M-a durut atunci
    ca am fost huiduit chiar de colegii mei de coalitie. M-a durut si
    am inghitit galusca”, a povestit guvernatorul, explicand insa ca
    problema a reaparut si se reflecta in capacitatea in scadere a
    statului de a plati pensiile in conditiile in care sunt prea putini
    contribuabili.

    LECTIA 3: CUM AJUNGEM LA STANDARDUL EURO

    In sfarsit, este nevoie de disciplina fiscala, care include atat
    limitarea deficitului bugetar, dar si rezolvarea problemei
    arieratelor, intrucat Romania nu ar putea fi acum in zona euro, la
    care aspira sa adere in 2015-2016, decat in conditiile in care isi
    reduce deficitul bugetar structural (cel independent de evolutia
    ciclurilor economice) si continua reforma astfel incat sa castige
    credibilitate in fata investitorilor si a pietelor
    financiare.

    “Fenomenele de criza vor continua si in 2011, avandu-si originea in
    Europa in problema datoriilor suverane, iar riscurile de contagiune
    pentru Romania pot oricand sa apara”, considera Isarescu. Or, ceea
    ce penalizeaza pietele sunt tocmai dovezile de indisciplina
    fiscala. De aici si necesitatea acordului cu FMI, care functioneaza
    ca o “unda verde, sau ştampila, daca vreti”, ca avem politici
    credibile. “Ne trebuie asa ceva mai mult decat banii”, apreciaza
    guvernatorul, pentru ca “din pacate, Romania este intr-un con de
    umbra de credibilitate externa in acest moment”, din cauza
    fluctuatiilor mari din politica fiscala, care au permis cresterea
    rapida a deficitelor externe in ultimii ani dinainte de
    criza.

    Disciplina fiscala este si problema zonei euro, considera oficialul
    bancii centrale – anume ca proiectul politic al uniunii monetare
    s-a construit pe un pilon solid, cel monetar (Banca Centrala
    Europeana), dar si pe alti doi piloni slabi – cooperarea politica
    insuficienta si consolidarea fiscala inegala. Zona euro nu va
    disparea, insa acesti doi piloni slabi va trebui sa fie
    consolidati, apreciaza Mugur Isarescu.

  • FMI: Restructurarea datoriilor din zona euro va avea efecte negative imprevizibile

    “Cred ca aceasta abordare neortodoxa nu este o idee buna. Orice
    forma de restructurare a datoriilor are efecte care pot ameninta
    evolutia economiei. Dilema este de a cunoaste cine plateste aceasta
    restructurare. In statele dezvoltate, o mare parte a datoriei este
    detinuta de investitori interni. Se aseamana foarte mult cu un
    impozit”, a afirmat Cottarelli.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro