Tag: europa

  • Rusia este pregatita sa asigure protectia Europei de Est, in cadrul scutului antiracheta

    “Tinand cont de situatia geografica a tarii noastre, avem
    posibilitatea sa asiguram protectia antiracheta a partii orientale
    a Europei, precum si a marilor Neagra, Baltica si Barent”, a
    declarat generalul, citat de RIA Novosti. Ideea angajarii
    cooperarii in vederea infiintarii unui scut antiracheta european a
    fost formulata in noiembrie 2010, in timpul summitului Rusia-NATO
    de la Lisabona.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Romania si Croatia vor avea cea mai slaba crestere economica din Europa de Est in 2011 – FMI

    Romania ar urma sa aiba, conform previziunilor FMI, o crestere
    economica de 1,5% in acest an si 4,4% la anul, in conditiile unei
    inflatii medii de 6,1%, la fel ca anul trecut, respectiv de 3,4% in
    2012. Rata somajului va cobori in acest an de la 7,6% la 6,6% si la
    5,8% in 2011.

    Pe ansamblul regiunii, premiantii sunt Turcia si Lituania, cu o
    crestere estimata de 4,6% in 2011, urmata de Polonia (3,8%) si
    Letonia (3,3%). Bulgaria si Serbia vor avea o crestere a PIB de 3%,
    iar Ungaria cu 2,8%. In urma noastra nu va ramane decat Croatia, cu
    1,3%.

    Economia Europei (34 de tari, inclusiv Turcia) va creste cu 2% in
    acest an si cu 2,2% la anul. Singurele tari europene pentru care
    FMI vede continuare a recesiunii sunt Grecia (-3% in 2011, cu o
    redresare la 1,1% in 2011) si Portugalia (-1,5%, respectiv
    -0,5%).

    Din punctul de vedere al inflatiei medii anuale (distincta de
    inflatia decembrie-decembrie, urmarita de BNR), Romania nu e
    depasita in Europa decat de Serbia, unde preturile de consum se vor
    mari in medie cu 9,9%. La capitolul somaj insa, ar urma sa ne
    situam pe acelasi palier cu Germania, Cipru si Malta, cu un nivel
    mediu al somajului, departe de recordurile din Spania (19,4%),
    Serbia (19,6%) sau Letonia (17,2%).

    Economia zonei euro este asteptata sa creasca anul acesta cu 1,6%,
    mult sub cea a Statelor Unite (2,8%) si putin peste cea a Japoniei
    (1,4%). Germania va conduce plutonul eurozonei, dar cu o crestere a
    PIB inferioara celei de anul trecut (2,5% fata de 3,5%).

    FMI apreciaza ca in zona euro, continuarea redresarii este pusa in
    pericol de “slabiciunile persistente ale institutiilor financiare
    din multe economii avansate ale Europei si de lipsa de transparenta
    in privinta expunerii lor” (creante, datorii). Rezolvarea
    problemelor bancilor este strans legata de insanatosirea finantelor
    publice, conchide FMI, si ambele ar trebui sa fie accelerate pentru
    ca redresarea Europei dupa criza sa reuseasca.

  • Libia si regulile noului joc

    Ca si razboiul din Irak, si cel pornit in Libia are auspicii
    umanitare: salvarea civililor libieni de sub tirania lui Muammar
    Gaddafi, liderul autoritar care conduce de decenii cu mana de fier
    destinele unui popor somat sa i se supuna. Orientul Mijlociu e plin
    de autocrati care rivalizeaza cu colonelul libian, dar din toata
    “primavara popoarelor arabe” numai in Libia statele occidentale au
    optat pentru o interventie in forta si la vedere. Iar motivul cel
    mai simplu care vine in minte, petrolul, nu e intotdeauna si cea
    mai fezabila explicatie.

    E adevarat, Libia nu duce lipsa de resurse energetice – avand un
    subsol bogat in gaze naturale si petrol de calitate superioara, mai
    ieftin de procesat si, deci, mai rentabil – dar relatiile
    comerciale dintre regimul multimiliardarului Muammar Gaddafi si
    Occident erau, pana in urma cu cateva zile, in plin avant,
    profitabile pentru ambele parti. Asadar, de ce ar fi incercat
    Vestul sa preia cu forta ceea ce oricum primea de bunavoie?

    Dupa saptamani de represalii violente, rezolutia nr. 1973 a
    Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite a autorizat “toate
    masurile necesare” in statul nord-african pentru a proteja
    populatia civila, cu exceptia notabila a ocuparii in orice fel a
    teritoriului acestei tari. Un compromis pentru a salva aparenta
    respectarii principiului suveranitatii, dar care ameninta sa se
    traduca intr-o lunga perioada de sicane aeriene si de presiuni
    diplomatice pana cand, probabil, colonelul Gaddafi isi va pierde
    pozitia intr-un fel sau altul. Intre timp, insa, criza libiana isi
    arata tot mai mult latura europeana, prea putin favorabila
    euro-optimistilor sau Uniunii Europene in general.

    Miscarea de emancipare araba din ultimele luni a avut o victima
    colaterala care a incasat in tacere fiecare rasturnare de regim sau
    manifestatie antiguvernamentala: Franta ambitiilor de lider
    (regional, global, cum preferati) ale lui Nicolas Sarkozy. O criza
    politica in lumea araba – colonie spirituala francofona – era un
    bun pretext pentru tot mai putin popularul presedinte francez sa
    pretinda o vocatie de veritabil lider global. Dar si Egiptul si
    Tunisia si-au schimbat conducatorii inainte ca Parisul sa descopere
    strategia potrivita pentru a masca o pivotare in forta de la
    regimurile autoritare prietene catre vechile idealuri ale
    revolutiei de la 1789. Cu Libia insa, Sarkozy a incercat sa
    recupereze in forta, iritand prin aceasta nu doar partenerul german
    din locomotiva UE, dar si jucatori cu o greutate considerabila
    precum Rusia (evocarea de catre Vladimir Putin a cruciadelor are
    sens citita asa) si China. Lansarea de atacuri aeriene inainte de
    informarea partenerilor din NATO, organizatie pe care Parisul
    continua sa o tina la distanta de comanda politica a actiunilor
    militare, poate fi mai usor inghitita daca schimbarea de regim din
    Libia vine in perioada imediat urmatoare.

    Orice prelungire la un interval de saptamani sau luni va avea un
    efect de bumerang asupra Frantei si a lui Sarkozy in particular.
    Italia va dori sa-si ia repede revansa, dupa ce a fost grav ranita
    nu doar economic – gigantul ENI era cel mai mare beneficiar al
    contractelor petroliere cu Libia – ci si simbolic: premierul Silvio
    Berlusconi a fost nevoit sa condamne un Gaddafi caruia nu de mult
    ii sarutase mana in public. Iar salvele legislative trase de Roma
    la adresa impresurarii gigantului Parmalat de catre francezii de la
    Lactalis se pot transforma intr-un razboi economic pe care Europa
    sigur nu-l mai poate suporta. Nu de alta, dar pe agenda sunt
    chestiuni mai arzatoare: Portugalia e asteptata sa ceara formal
    ajutor financiar de la UE si FMI, dupa ce cabinetul lui Jose
    Socrates a demisionat pentru ca nu a reusit sa treaca prin
    parlament pachetul de austeritate pe care un acord de finantare
    internationala il va transforma cu siguranta in program de
    guvernare. Iar UE trebuie sa se gandeasca bine ce va face dupa ce
    cele 75-80 de miliarde de euro previzionate pentru salvarea
    Portugaliei vor subtia sensibil capacitatea de protectie a Fondului
    de Stabilitate Financiara, proaspat extins la 440 de miliarde de
    euro.

    Pe de alta parte, Orientul Mijlociu le pregateste lui Nicolas
    Sarkozy si Occidentului si mai multe ocazii de a-si exersa
    pretentiile de eliberatori: Siria, Yemenul, Bahreinul, Sudanul,
    poate chiar si Marocul si Iordania stau sub aceeasi zodie a
    schimbarii cu Egiptul si Tunisia, doar cu ascendenti diferiti.
    Lipsa din enumerare a Arabiei Saudite nu se datoreaza vreunei oaze
    de democratie ce a inflorit brusc sub tirania familiei Saud, ci
    rolului esential pe care emisarii batranului rege Abdullah l-au
    jucat in proscrierea de catre lumea araba a lui Muammar Gaddafi –
    vechiul rival regional al sauditilor inca de pe vremea cand Libia
    era doar tara atentatorilor de la Lockerbie. Riadul se afla acum in
    plina campanie de cucerire a lumii arabe, iar auspiciile ii sunt,
    aparent, favorabile; dar probabil ca si in cultura araba, proverbul
    cu cel care sapa groapa altuia are acelasi inteles.

  • Bogdan Grama este noul director al Ulker pe Europa Centrala si de Est

    Ülker Romania (Eurex), lansata in 2002, si-a inceput
    operatiunile de productie in 2005. In prezent produce biscuiti la
    fabrica din Popesti-Leordeni, intre marcile din portofoliu fiind
    Ülker Petit Beurre, Biskrem, Tempo si sticks-urile Clip. Compania
    importa produse din Turcia si din alte tari unde grupul are
    facilitati de productie.
    Produsele Ülker se exporta prin Eurex Romania in tari ca Bulgaria,
    Ungaria, Germania, Grecia, Croatia, Macedonia, Franta si
    Senegal.

    In 2010 vanzarile Eurex au crescut cu 15% iar exporturile s-au
    dublat; compania a angajat 56 de persoane.Prin numirea unui nou
    director general regional, compania urmareste sa isi intareasca si
    sa isi securizeze planurile de viitor. Ertan Akiş, VP Ülker Europe
    & America’s declara: “Grupul Ülker International isi reafirma
    planurile ambitioase de crestere a bazei regionale stabilite in
    Romania. Numirea unui nou lider de top in regiune este semnalul
    nostru de suport pentru investitiile in aceasta piata cu
    potential.”

  • Cum am ajuns cei mai rentabili si ieftini angajati din Europa

    Ceata permanenta in care s-a aflat piata muncii in ultimii doi
    ani, mersul pe bajbaite si speranta permanenta ca revenirea
    economica e pe-aproape au facut rau companiilor si angajatilor
    deopotriva. O privire in urma arata ca a avut loc o deteriorare de
    neignorat a relatiei dintre angajati si angajatori, a felului cum
    angajatorii se raporteaza la bani, dar mai ales a felului cum
    angajatii se raporteaza la munca lor. S-a intamplat tocmai pentru
    ca gestionarea a tot ceea ce tine de resursele umane dintr-o
    companie s-a facut pripit si, de multe ori, fara o analiza clara a
    scopului si a efectelor posibile.In 2009, criza financiara a
    insemnat restructurare si reducere de costuri.


    Una dintre primele masuri luate de companii a fost sa concedieze
    si sa externalizeze activitati, precum calcularea si plata
    salariilor, contabilitatea, intretinerea sistemelor IT sau
    recrutarea de personal. Daca in 2008 rata de externalizare a
    activitatilor de resurse umane era de 10%, in 2009 a crescut la 17%
    si probabil ca tendinta s-a mentinut si in 2010, in conditiile in
    care companiile ce ofera servicii externalizate au avut o crestere
    a numarului de clienti. S-a marit si rata incetarilor involuntare
    ale contractelor de munca, adica rata concedierilor. In 2008,
    aceasta rata era de 1,3%, in timp ce in 2009 a urcat pana la 7,3%,
    arata studiul care masoara eficienta capitalului uman, Saratoga
    2010, realizat de PricewaterhouseCoopers si publicat in februarie
    2011. Anul trecut a adus o stagnare sau poate chiar o scadere a
    ratei concedierilor, avand in vedere ca majoritatea companiilor
    incheiasera inca din 2009 planul de disponibilizari.


    Una dintre criticile pe care autorii studiului le aduc
    companiilor romanesti este ca nu au remodelat procesele de afaceri
    si nici nu au regandit pozitia oamenilor in organizatie, preferand
    sa opteze pentru cel mai putin recomandat tip de restructurare –
    concedierile. Mai simplu ar fi fost, cred specialistii de la
    PricewaterhouseCoopers, sa opereze miscari laterale, precum mutarea
    oamenilor dintr-un departament in altul sau specializarea pentru o
    arie de competenta superioara. Datele sunt relevante – in 2009,
    rata promovarilor interne a scazut de la 4,8% la 1,6%, iar
    recrutarile interne au ajuns si ele la un nivel minim: de la 11,1%
    in 2008 la 1,3%.

    Totusi, se observa o scadere de 30% a ratei de fluctuatie a
    personalului, ceea ce inseamna, implicit, o crestere a loialitatii
    angajatilor. “Aceasta loialitate nu trebuie confundata cu o
    legatura onesta intre angajat si companie. Pur si simplu este
    generata de stagnarea pietei muncii si disparitia ofertelor de
    angajare”, spune Lavinia Tanculescu, manager al departamentului de
    consultanta in resurse umane de la PricewaterhouseCoopers. De fapt,
    angajatii sunt frustrati din cauza lipsei de oportunitati de
    angajare si a unei mai mari incarcari pe post, aparuta dupa ce
    fiecare departament a ramas cu un numar minim de personal.


    Una dintre cele mai importante concluzii ale studiului Saratoga
    vizeaza gradul de rentabilitate a angajatilor. In Europa de Vest, o
    companie care investeste un euro intr-un angajat primeste inapoi
    1,16 euro. Pe tot continentul, rata de recuperare a investitiei
    este de 1,17. In Romania, un angajator care investeste un euro
    intr-un angajat primeste inapoi mai mult decat oriunde – 1,53 euro.
    Suntem, cu alte cuvinte, printre cei mai rentabili angajati din
    Europa. Rentabilitatea vine de pe urma faptului ca, raportate la
    costurile totale, cheltuielile companiilor cu salariile sunt de
    aproape trei ori mai mici decat in alte tari din Europa. Prin
    urmare, este destul de simplu pentru angajatorii de la noi sa aiba
    angajati rentabili, atata vreme cat nu investesc prea mult in
    ei.


    Atribuit cate unui sector de activitate in parte, indicatorul
    rentabilitatii arata rezultate diferite. Spre exemplu, sectorul
    bunurilor de larg consum pare sa fi fost printre cele mai afectate,
    inregistrand cea mai mica rata a veniturilor pe numarul de
    angajati, profituri negative, descresteri in ceea ce priveste
    acordarea de bonusuri de performanta si comisioane din vanzari si
    cea mai scazuta rata a rentabilitatii fortei de munca. Totusi,
    angajatorii din FMCG au avut in 2009 cele mai scazute costuri cu
    forta de munca – aproximativ 8.300 de euro pe an, in scadere fata
    de 2008, cand o companie platea circa 11.300 de euro pe an pentru
    salariile angajatilor. In acelasi sector observam cea mai ridicata
    rata a fluctuatiei de personal (24%), cea mai mare rata a
    recrutarilor externe (16,1%), dar si cele mai mici costuri alocate
    recrutarii – circa 250 de euro pe an pentru fiecare angajat
    recrutat.

  • Israelul exercita presiuni asupra SUA si Europei pentru a-l sustine pe Hosni Mubarak

    In acest mesaj, oficialii israelieni subliniaza ca este “in
    interesul Occidentului” si “intregului Orient Mijlociu sa se
    mentina stabilitatea regimului din Egipt”, a adaugat cotidianul.
    “Trebuie, in consecinta, franate criticile adresate in mod public
    presedintelui Hosni Mubarak”, a subliniat acest mesaj, trimis la
    sfarsitul saptamanii, potrivit cotidianului. Postul israelian
    militar de radio, care a preluat aceasta informatie, a apreciat ca
    aceasta initiativa constituie o critica la adresa Statelor Unite si
    tarilor europene, care nu mai sustin regimul presedintelui
    Mubarak.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cat vor rezista tarile bolnave ale zonei euro

    Portugalia a scapat pentru moment din ghearele pietelor care-i
    cereau dobanzi tot mai mari ca sa-i rostogoleasca datoriile: un
    vant de schimbare venit dinspre Berlin si Bruxelles a ajutat
    Lisabona sa obtina saptamana trecuta dobanzi putin sub 7% la doua
    emisiuni de obligatiuni cu scadenta la patru ani (dobanda de 5,39%)
    si la zece ani (dobanda de 6,71%), in valoare de 1,25 miliarde de
    euro. Salvarea in extremis a Portugaliei a venit de la zvonurile ca
    guvernul german va sustine propunerile Comisiei Europene de
    revigorare a Fondului European de Stabilitate Financiara (EFSF),
    fondul de 440 de miliarde de euro din care Grecia si Irlanda au
    tras pana acum aproape jumatate pentru a se pune la adapost de
    randamentele pantagruelice pe care investitorii le cereau ca sa le
    cumpere obligatiunile suverane. Propunerile inseamna de fapt
    garantii financiare extinse, adica mai multi bani din portofelul
    Berlinului pentru salvarea statelor cu probleme de creditare din
    zona euro.

    Ca Portugalia a scapat saptamana trecuta nu inseamna in mod
    automat ca si miercurea aceasta, cand vrea sa stranga alte 750 de
    milioane de euro de pe pietele financiare, va beneficia de acelasi
    tratament; si mai greu de crezut e ca va avea acelasi noroc la
    fiecare din multele licitatii pe care le mai pregateste pentru
    acest an, cand trebuie sa onoreze datorii scadente de 27,7 miliarde
    de euro. Iar dobanzile la care se imprumuta Lisabona, aproape de
    pragul psihologic de 7% de la care Grecia si Irlanda au ajuns
    direct in salonul de reanimare financiara al FMI si UE, sunt
    nesustenabile pentru intreaga cantitate de datorie ce ajunge la
    scadenta in urmatoarele luni.

    In aceste conditii, guvernul condus de José Socrates se lauda in
    fata unei audiente surde ca a reusit anul trecut sa coboare
    deficitul bugetar la 7,3% din PIB (cu aproape un procent mai jos
    decat estimarile initiale): dupa ce masurile de austeritate care
    trebuie sa duca in 2011 deficitul la 4,6% vor fi puse in practica,
    economia va scadea cu 1,3% (oricum stagnarea a fost cuvantul de
    ordine in ultimul deceniu), iar credibilitatea financiara a
    Lisabonei va fi pusa la indoiala si mai mult in lipsa unei plase de
    siguranta din partea EFSF.

    In noiembrie, de altfel, Lisabona a trecut milimetric pe langa
    soarta Irlandei, dobanzile la obligatiunile sale fiind pentru o
    vreme tot peste pragul de 7%, ca sa scada apoi usor pentru cateva
    saptamani, cat timp pietele au digerat anuntul ca Irlanda va fi
    sprijinita cu 85 de miliarde de euro de Uniunea Europeana si de
    Fondul Monetar International. Politicienii portughezi continua insa
    sa nege cu vehementa vazuta anterior si la cabinetul grec si la cel
    irlandez ca li s-ar fi cerut sa apeleze la fondul de urgenta
    european sau ca ar avea nevoie de sprijin pentru a-si onora
    datoriile.

    Informatiile de culise privind telefoane date pe firul scurt de
    la Berlin si Paris pentru ca Portugalia sa ceara oficial sprijin
    financiar international au inceput sa se inmulteasca dupa primele
    zile ale anului, accelerate si de anuntul surprinzator al
    guvernului condus de José Socrates ca devanseaza pentru aceasta
    luna – si asa aglomerata in licitatii de finantare – mai multe
    etape de rostogolire a unor credite scadente in acest an.

    De ce ar fi plauzibile aceste telefoane pe firul scurt? La fel
    cum nici salvarea Irlandei nu era strict limitata la granitele
    nationale, expunerile bancilor germane si britanice in sectorul
    irlandez fiind consistente, si salvarea Portugaliei ar insemna de
    fapt o gura de oxigen pentru Spania, la randul ei prinsa cu un grad
    mare de expunere pe sectorul bancar portughez, ale carui bilanturi
    din acest an vor fi serios afectate de austeritatea bugetara. Iar
    despre Madrid s-a spus ca ar fi de fapt vanatul pe care-l asteapta
    pietele financiare in acest an, unul suficient de mare ca sa
    zdruncine serios stabilitatea EFSF.

    Potrivit protocolului de functionare al fondului de garantare
    european, EFSF isi poate pastra ratingul maxim AAA cu conditia sa
    pastreze o rezerva de cel putin 100 de miliarde de euro, or, dupa
    probabila salvare a Portugaliei si posibila cerere de ajutor venita
    din partea Spaniei, fondul si-ar inchide practic portile pentru
    orice alta tara cu probleme, fie ea Belgia sau dolofana Italie, ale
    carei datorii de 321 de miliarde de euro ce trebuie rostogolite in
    acest an trezesc instinctele carnivore ale investitorilor
    financiari.

  • The Economist: Cele doua Parisuri ale Europei nu au fost niciodata mai indepartate

    Relatiile dintre cele doua tari au fost in general pozitive de
    la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana in 2007. Cel putin pana
    in august, cand presedintele francez, Nicolas Sarkozy, a ordonat
    expulzarea a romilor care locuiesc ilegal in Franta, majoritatea
    cetateni romani.

    Nu a trecut mult timp pana cand acuzatiile de oportunism si
    chiar rasism s-au indreptat spre Franta. Dar Romania a fost atenta
    sa nu faca prea multe valuri. Stia ca are nevoie de sprijin francez
    pentru aderarea sa la spatiul Schengen, prevazuta in martie. Din
    pacate, se pare ca tocmai asta a pierdut, comenteaza autorul,
    intr-un articol cu titlul “Lasati-ne inauntru”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Unde mergem in vacanta in 2011 (GALERIE FOTO)

    De la cele doua capitale culturale europene ale anului 2011,
    orasele Turku din Finlanda si Tallinn din Estonia, pana la Tripoli
    din Libia sau Londra cu ocazia casatoriei printului William, iata
    cateva destinatii demne de interes in anul care a inceput.