Sedinta CSAT va avea loc in contextul in care ministrul de
Interne, Vasile Blaga, a demisionat din functie, demersul sau
survenind protestului politistilor de vineri din fata
Administratiei Prezidentiale.
De altfel, urmare a protestului de vineri al politistilor,
presedintele Traian Basescu a renuntat la serviciile MAI. Decizia
sa a fost urmata de gestul similar al premierului Emil Boc.
Cititi mai multe despre sedinta CSAT pe www.mediafax.ro.
Sedinta Biroului Permanent National al PDL este in desfasurare,
la ora transmiterii acestei stiri. Conducerea PDL, la sedinta
careia secretarul general al formatiunii, Vasile Blaga, nu
participa, discuta despre demisia acestuia din functia de ministru
de Interne, unii dintre liderii partidului declarand inainte de
anuntul oficial al lui Blaga ca aceasta demisie nu trebuie
acceptata. Conducerea PDL trebuie sa ia o decizie si in privinta
inlocuitorului lui Vasile Blaga la conducerea MAI.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Conform surselor citate, la Cotroceni se afla toti sefii de arme
din Ministerul Administratiei si Internelor. In cazul Politiei de
Frontiera, participa adjunctul inspectorului general, intrucat
seful IGPFR este plecat din Bucuresti.
Vasile Blaga si-a anuntat, luni, demisia de onoare din functia
de ministru al Administratiei si Internelor, demersul sau survenind
protestului politistilor de vineri din fata Administratiei
Prezidentiale.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Deficitul a fost rezultatul unor venituri de 106,25 miliarde de
lei, echivalentul a 20,8% din PIB, si al unor venituri de 127,16
miliarde de lei, respectiv 24,9% din PIB, au mentionat sursele.
Deficitul bugetar a fost calculat la un PIB nominal estimat pentru
finele acestui an de 511,58 miliarde de lei. Veniturile au urcat in
august cu 13,8%, de la 93,3 miliarde lei in primele sapte luni, in
timp ce cheltuielile bugetare au crescut cu 12,2%, de la 113,3
miliarde de lei.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Potrivit surselor citate, in locul lui Gabriel Oprea la
conducerea Ministerului Apararii Nationale ar urma sa fie numit
Cristian Diaconescu. Ministrul Administratiei si Internelor, Vasile
Blaga, si-a inaintat demisia de onoare, luni, premierului Emil Boc,
afirma pentru MEDIAFAX surse din minister.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
El a intrat in Palatul Victoria avand in mana mai multe
hartii.
Anterior, surse ministeriale declarau, pentru MEDIAFAX, ca
ministrul Administratiei si Internelor, Vasile Blaga, intentioneaza
sa isi dea demisia de onoare si sa o inainteze, luni, premierului
Emil Boc. Potrivit surselor citate, ministrul Vasile Blaga a luat
deja aceasta decizie, din motive personale.
Ministrul Administratiei si Internelor, Vasile Blaga, i-a
convocat la discutii, luni dimineata, pe sefii structurilor din
MAI, printre cei care au participat la intalnire fiind sefii
Politiei Romane si Jandarmeriei, Petre Toba si Olimpiodor
Antonescu, au precizat sursele citate.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Aflat la volanul autoturismului sau Logan, seful statului trecut
pe langa sediul Guvernului. El a oprit la semafor si, asteptand
culoarea verde, a fumat si a vorbit la telefon.El a refuzat sa faca
declaratii jurnalistilor aflati acolo.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Dupa vara care tocmai a trecut, agentiile de turism au tras
linie si au numarat pachetele vandute anul acesta. De exemplu, la
Prestige Tour, cea mai scumpa vacanta vanduta a costat 43.000 de
euro pentru un sejur in Turcia, suma platita de o familie compusa
din doi parinti, doi bunici si doi copii, alaturi de bona de acasa.
Pentru acesti bani, grupul a petrecut 11 nopti la un hotel de cinci
stele in regim ultra all inclusive si a avut asigurat si
transportul cu avionul, dar si asistenta turistica. “Familia a
inchiriat o vila privata in cadrul hotelului, cu trei dormitoare
principale si doua dormitoare secundare, piscine interioare si
exterioare, avand la dispozitie propriul valet si bucatar”, a
declarat pentru gandul Mircea Vladu, presedintele agentiei.
Cititi mai multe pe www.gandul.info
Nu, nu vorbesc despre ultraconservatori. Vorbesc despre cei
bogati.Sunt vremuri grele pentru multi oameni din aceasta tara.
Saracia, in special saracia acuta, a crescut in timpul crizei
economice; milioane de oameni si-au pierdut casele. Tinerii nu-si
mai pot gasi de lucru; concediatii ajunsi la varste de 50 de ani se
tem ca n-or sa mai lucreze niciodata.
Si totusi daca vreti sa gasiti furie politica in stare pura –
aceea care ii face pe unii sa-l compare pe presedintele Barack
Obama cu Hitler sau sa-l acuze de tradare – n-o s-o gasiti in
randul acestor americani in suferinta. O veti gasi in schimb in
randul celor mai privilegiati, cei care nu trebuie sa se teama
ca-si vor pierde locul de munca, casele, asigurarile de sanatate,
dar care sunt indignati, ultragiati, ofensati la gandul ca ar putea
sa plateasca impozite putin mai mari.
Furia bogatilor a tot crescut de cand Obama si-a inceput
mandatul. La inceput, totusi, ea era in mare parte canalizata spre
Wall Street. De aceea, cand saptamanalul New York a publicat in
primavara trecuta un articol cu titlul “Bocetul celor 1%”, vorbea
despre smecherii din finante ale caror firme fusesera salvate cu
fonduri publice, dar care erau furiosi la ideea ca pretul acestor
salvari ar trebui sa includa limitari temporare ale bonusurilor
lor. Miliardarul Stephen Schwarzman a comparat o propunere a lui
Obama cu invazia nazista din Polonia, dar propunerea in chestiune
inchidea o portita fiscala de care profitau chiar managerii de
fonduri ca el.
Acum insa, pe cand se pune problema viitorului reducerilor de
impozite lasate de administratia Bush – si daca impozitele vor urca
din nou pana la nivelurile din epoca Clinton -, furia celor bogati
a crescut si in unele privinte si-a schimbat caracteristicile.
Pe de o parte, nebunia a incetat sa mai fie un fenomen marginal.
E de inteles cand un miliardar sporovaie la o cina publica. E insa
cu totul altceva cand bilunarul Forbes are un cover story in care
sugereaza ca presedintele Statelor Unite incearca in mod deliberat
sa traga in jos America, in virtutea programului lui
“anticolonialist” si ca “SUA sunt conduse dupa idealurile unui
membru de trib Luo din Kenya in anii ’50”. Cand vine vorba de
aparat interesele celor bogati, se pare, regulile normale de
discurs civilizat si rational nu se mai aplica.
In acelasi timp, autocompatimirea in randul celor privilegiati a
devenit acceptabila, chiar sic.
Sustinatorii reducerilor de impozite spuneau ca ei sunt
interesati in special de familia americana obisnuita. Chiar si
reducerile de impozite pentru cei bogati erau justificate in
termeni de hocus-pocus economic, sustinandu-se ca impozitele mai
mici de la varful piramidei vor face economia mai puternica pentru
toata lumea.
In zilele astea, insa, acesti sustinatori nici nu se mai obosesc
cu scamatoriile. Da, republicanii striga in gura mare ca majorarea
impozitelor va lovi in micile afaceri, desi parca nu de asta le
pasa lor cel mai tare. Auzi insa tot mai des negari vehemente cum
ca aceia care castiga 400.000 sau 500.000 de dolari pe an ar fi
cumva bogati. Adica ganditi-va la cheltuielile celor din acea clasa
de venituri – impozitele pe care trebuie sa le plateasca pe casele
lor scumpe, cheltuielile cu scolile private de elita la care isi
trimit copiii si tot asa. La sfarsit abia daca le mai raman ceva
bani si pentru ei.
Si in randul celor evident bogati ia nastere un sentiment de
“mi-se-cuvine” extrem de belicos: sunt banii lor si au dreptul sa-i
pastreze. “Impozitele sunt ceea ce platim pentru o societate
civilizata”, spunea Oliver Wendell Holmes, dar asta era cu multa
vreme in urma.
Spectacolul americanilor cu venituri mari, cei mai norocosi
oameni ai lumii, care se complac in autocompatimire ar fi amuzant
daca n-ar fi o singura problema: s-ar putea sa le iasa asa cum isi
doresc. Nu conteaza chitanta de 700 de miliarde de dolari pentru
extinderea reducerilor de impozite pentru cei bogati: aproape toti
republicanii si unii democrati dau fuga sa sara in ajutorul
bogatasilor napastuiti.
Vedeti dumneavoastra, oamenii avuti sunt ceva diferit de mine
sau de dumneavoastra: ei au mai multa influenta. Pe de o parte e o
problema de contributii din campanie, dar e si una de presiune
sociala, de vreme ce politicienii petrec o gramada de vreme cu
acesti alegatori. Asa ca, atunci cand cei bogati se confrunta cu
perspectiva de a da ca impozite inca 3-4% din veniturile lor,
politicienii le resimt durerea – o resimt mai acut, asta e clar,
decat percep durerea familiilor care-si pierd locurile de munca,
casele si sperantele. Si cand disputa fiscala se va fi terminat –
intr-un fel sau altul – puteti fi siguri ca oamenii care acum apara
veniturile elitei se vor intoarce ca sa ceara reduceri ale
cheltuielilor pentru asigurari sociale si ale ajutoarelor pentru
someri. America trebuie sa faca alegeri dureroase, vor spune; noi
toti trebuie sa fim dispusi sa facem aceste sacrificii.
Dar cand ei spun “noi toti”, ei de fapt spun “voi toti”.
Sacrificiile sunt pentru cei mici.
Nu ma dau in vant dupa topuri si clasamente. Pe cele bazate pe
popularitate chiar le detest, cu exceptia celor muzicale, pe care
doar le ignor. Doar pe cele bazate pe opiniile specialistilor le
iau uneori in seama, dar cu precautie. Cele care se refera la
perioade lungi de timp sunt inepte din start. Singurele clasamente
care exprima intr-o masura acceptabila o realitate a momentului
sunt cele sportive sau cele bazate pe o competitie directa, bazata
pe reguli. Ar intra oare in aceasta categorie clasamentul celor mai
bogati 400 de oameni din Statele Unite in anul 2010, publicat
recent de revista Forbes? Poate ca da, cu conditia sa-l parcurgem
pe domenii, pentru ca ziceam mai sus de “competitie directa” si e
greu de vazut asa ceva intre un magnat al petrolului si
proprietarul unui lant de supermarketuri. Daca ne rezumam la
domeniul tehnologiei, topul ne poate oferi un tablou destul de
interesant.
Prima observatie este ca pe primele 20 de pozitii ale topului
general gasim 8 bogati celebri din domeniul tehnologiei, toti
evoluand in domeniul informaticii. Daca mai punem la socoteala
faptul ca media lor de varsta este substantial mai coborata decat
la restul bogatasilor, putem trage concluzia ca zona high-tech este
cea mai dinamica si mai profitabila.
Prima pozitie este rezervata lui Bill Gates, care o ocupa de 17
ani fara intrerupere. Se stie ca nu mai este cel mai bogat din
lume, fiind depasit “la mustata” de magnatul mexican al
telecomului, Carlos Slim Helú. Insa aici trebuie facuta observatia
ca Bill Gates a contribuit pana acum cu peste 28 de miliarde de
dolari la fundatia umanitara pe care o conduce impreuna cu sotia
sa, Melinda. Si, cu toate ca e vorba de o perioada de criza, averea
sa a crescut cu 4 miliarde in ultimul an, ajungand la 54
(coincidenta: 54 este si varsta lui). De fapt, acum Bill Gates nu
prea mai este implicat in tehnologie, actiunile sale la Microsoft
au scazut la 16 miliarde, iar cea mai mare parte din bani ii vin de
la firma de investitii Cascade Investment, pe care o controleaza.
Cu toate acestea, Gates este senator de drept al domeniului
tehnologic, fiind inventatorul comertului cu software. Averea sa
demonstreaza ca produsele muncii intelectuale au devenit cele mai
profitabile.
Trecem repede peste Larry Ellison, seful de la Oracle, care
ocupa pozitia a treia, pentru ca profilul sau este destul de
asemanator cu cel al lui Gates, cu diferenta ca Ellison este inca
foarte implicat in business (desi este cu 12 ani mai in varsta) si
isi dedica intreaga energie companiei. Si iahtingului.
Intentioneaza sa doneze 95% din avere pentru acte de caritate, insa
nici in acest domeniu se pare ca nu va reusi sa-l depaseasca pe
eternul sau rival de pe prima pozitie. Urmatorii doi clasati in
domeniu au aceeasi varsta (37 de ani), aceeasi avere (15 miliarde)
si impart aceeasi pozitie in clasament (11). Sunt Larry Page si
Sergey Brin, cei care au inventat un motor de cautare in internet
si un model de publicitate care sa-l valorifice. Adica Google, o
companie care a devenit pentru multi inima internetului. Insa
povestea lor este abia la inceput si Google are toate sansele sa
reproduca in lumea telefoanelor succesul lui Microsoft, cu
diferenta ca modelul lor de business este cu totul diferit, mizand
pe open source. Page si Brin nu intentioneaza sa faca acte de
caritate, in schimb sunt dedicati ecologiei si investesc in
companii care exploreaza in domeniul energiei solare si geotermale.
Page este implicat in X Prize Foundation, care ofera premii pentru
proiecte in genetica, energie si explorarea spatiului, in vreme ce
Brin finanteaza cercetari pentru vindecarea bolii Parkinson.
La mica distanta in urma lor se afla patru “clasici”. Michael
Dell este cel care a inventat comertul cu computere asamblate la
comanda, mai intai in dormitorul sau dintr-un camin studentesc.
Urmeaza doi microsoftisti: Steve Ballmer, seful actual al
companiei, si Paul Allen, cofondatorul. Cu doar cativa centi in
spatele lor se afla Jeff Bezos, cel despre care se stie mai mult ca
a inventat comertul cu carti pe web decat ca a impus e-book
reader-ul si conduce in lumea cloud computing.
Surpriza vine la sfarsit. Mark Zuckerberg, care a fondat
Facebook acum sase ani, ajunge pe pozitia 35 la doar 26 de ani,
inaintea lui Steve Jobs, cel care a creat computerul personal, fara
de care n-am fi gasit in aceasta lista nici un “techie”. Insa cea
mai mare parte a averii lui Jobs nu vine de la Apple, ci din…
desene animate. Adica de la Disney, careia i-a vandut Pixar.