BusinessMagazin

Blog

  • Cursul de schimb ghicitoarea anului

    Cinci saptamani de apreciere a leului, intrerupte de numai trei ori: 21 iulie – cursul creste cu doi lei vechi si cade din nou; 29 iulie – cursul creste cu 40 de lei vechi dupa care coboara si mai jos; 5 august – interventie BNR de cumparare de valuta, sesizata pe piata – cursul da inapoi cu 53 de lei vechi.

    Iata imaginea unui parcurs in care leul a castigat circa 4,4 puncte procentuale in raport cu euro, revenind la echivalentul inregistrat in decembrie 2002. Zile la rand, jucatorii de pe piata valutara au asteptat semne din partea BNR privind un nou prag minim al cursului, dupa ce timp de patru luni la rand fusesera invatati ca sub 3,6 lei noi pentru un euro nu se trece. La inceputul lunii iulie – coincidenta cu lansarea in circulatie a leului nou – s-a trecut. Si de atunci, toate bornele la care s-ar fi gandit analistii au picat una dupa alta, facandu-i pe multi sa abandoneze exercitiul prognozelor.

    Singura interventie mai consistenta din toata aceasta perioada a fost sesizata vineri, 5 august, insa nu a reusit sa dea vreun indiciu pietei. Doar pe acela ca BNR a pus frana. In mod natural, tentatia va fi acum de a forta in continuare scaderea cursului, pe seama excesului de valuta care se mentine, dar si in mod speculativ. Doar-doar BNR se va hotari sa apere vreun prag. Cea mai recenta recenta declaratie oficiala din Doamnei – emisa de viceguvernatorul Cristian Popa – descurajeaza insa o astfel de asteptare.

    „Nu avem nici un nivel sau interval de curs preferat, rata de schimb fiind determinata in mod esential de fortele pietei. Interventiile noastre pe piata mai limitate si mai putin frecvente au scopuri cantitative, respectiv de mentinere a unei cat mai bune acoperiri in luni de importuri prin rezerva valutara“, a spus Popa.

    Si din acest punct poate incepe din nou discutia privind gradul optim de acoperire a importurilor cu valuta stransa de BNR. O analiza sumara a ultimelor date statistice arata ca la sfarsitul lunii iulie banca centrala ajunsese sa administreze peste 14,8 miliarde de euro. Ce inseamna aceasta? Echivalentul a 6,7 luni de importuri ale Romaniei.

    La sfarsitul anului trecut, gradul de acoperire era de doar 5,4 luni de importuri, ceea ce arata ca rezervele valutare ale BNR cresc mai repede decat importurile. Pana unde sa mai creasca aceste rezerve, in conditiile in care argumentul scopurilor „cantitative“ nu prea mai sta in picioare? Pana nu demult, oficialii bancii centrale spuneau ca un grad de acoperire de sase luni de importuri ar fi maximul de dorit, pentru ca dincolo de siguranta pe care o dau, rezervele pot deveni prea costisitor de administrat.

    Iar problema costurilor poate fi luata in calcul ca unul din motivele care au determinat BNR sa-si rareasca semnificativ interventiile de cumparare de valuta de pe piata. Pe langa faptul ca actuala conjunctura de pe piata ar restrange amplitudinea si durata efectelor eventual obtinute de BNR prin cumparari substantiale de valuta, acestea costa. Pentru ca toate sumele in lei aruncate pe piata in momentul in care banca centrala cumpara euro, trebuie absorbite la loc in depozite pe o luna sau prin emisiuni de certificate de depozit ale BNR, pentru ca banii sa nu se duca in inflatie.

    De fapt, acesta a si fost unul din considerentele de baza pentru care in noiembrie 2004 Banca Nationala si-a schimbat politica de interventii pe piata valutara, optand pentru „mai multa flotare si mai putin control“ al cursului.

    Pe langa faptul ca mai face economii stand pe margine, banca centrala nu este tocmai deranjata de aprecierea substantiala a leului – peste 2% numai in saptamana incheiata pe 5 august. Iar aceasta pentru ca in contextul riscurilor de crestere peste asteptari a inflatiei, macar preturile marfurilor din import si cele ale serviciilor facturate in euro sunt astfel presate sa scada.

    Insa tot Banca Nationala spune ca nu ar tolera o apreciere „exagerata“ a leului, constienta fiind de cresterea galopanta a deficitului de cont curent, alimentata de adancirea deficitului comercial, agravat tocmai de importurile din ce in ce mai mari alimentate de ieftinirea euro. BNR nu se arata insa la fel de preocupata de problemele exportatorilor, care traverseaza inca o data experienta pierderilor provocate de scaderea neasteptata si rapida a cursului, ceea ce le subtiaza vizibil incasarile si care, pana la urma, se reflecta tot in deteriorarea balantei comerciale.

    Deocamdata, punctul limita din care aprecierea devine „exagerata“ ramane un mare semn de intrebare. Ceea ce se poate anticipa este ca valul intrarilor de valuta adusa de romanii care muncesc in strainatate se va aplatiza spre inceputul toamnei, cand creste si cererea de valuta pentru pregatirea importurilor de iarna.
    Chiar intr-un asemenea context, este putin probabil ca euro sa revina la cotatii de peste 3,6 lei noi, insa dupa septembrie ar putea urma cel putin o perioada de cateva luni de stabilitate a cursului, de genul celor din primavara.

  • Mat la bila rosie

    Expresia uzuala pentru o intalnire la o masa de biliard e „ne vedem la o bila“. Cand vine vorba de snooker, astfel de formule nu se folosesc. Gentleman-ii stiu de ce.

    Prin 1875, in India, ofiterii unui regiment din Armata Regala Britanica obisnuiau sa se infrunte cu vitejie, din cand in cand, in jurul unei mese de biliard. Plictisit sa aiba in fata, de fiecare data, acelasi camp de lupta, unul dintre ofiteri, sir Neville Chamberlain, a inceput sa experimenteze. Incerca sa inventeze si alte variante de biliard, jucate cu mai multe bile decat cele trei ale clasicului carambol, adaugandu-i si alte bile colorate. I-a dat uneia dintre variante numele de „snooker“ – care, in argou, inseamna cadet in primul an – iar noul joc a fost adus in Marea Britanie de un campion de biliard, John Roberts, care calatorise in India si invatase de la Chamberlain regulile noului joc.

    Primul campionat de snooker avea sa fie organizat in 1916, iar in 1927 Joe Davis castiga primul dintre cele 15 titluri mondiale pe care avea sa si le adjudece pana in 1946. Acel prim titlu ii aducea lui Davis 6,50 de lire sterline – echivalentul, astazi, a 200 de dolari. In Romania sportul inventat in India sfarsitului de secol al XIX-lea e departe de a fi popular, desi un titlu mondial poate aduce acum nu 6 lire, ci 250.000 de lire.

    „Acum vreo 3-4 ani am schimbat canalul si am dat pe Eurosport“, isi aminteste Ovidiu Chindea, jucator amator de snooker. „Imaginea m-a frapat initial, dupa care am crezut ca e vorba de o emisiune gen «camera ascunsa» si asteptam sa prind gluma. Numarul mare de bile de pe masa de biliard, dimensiunea neobisnuita a acesteia, linistea din sala sau frenezia cu care spectatorii din sala aplaudau dupa fiecare lovitura, plus cei doi jucatori care se chinuiau sa ascunda bila alba astfel incat adversarul sa nu poata lovi o anumita bila m-au facut sa rad pe moment“, spune el.

    A inteles insa, in scurt timp, regulile, iar cand a descoperit masa de snooker din clubul Texas, una din primele din Bucuresti, a inceput sa joace constant. Recunoaste insa ca petrece mai mult timp uitandu-se la altii cum joaca decat cu tacul in mana – si asta pentru ca, desi timp gaseste, nu gaseste intotdeauna o masa libera. Asta din cauza ca in Romania sunt inca destul de putine mese de snooker.

    Jucatori sunt ceva mai multi – exista deja si o asociatie de snooker in Romania, si un campionat national, iar popularitatea jocului e in crestere, desi numarul jucatorilor e mult mai mic decat al celor de biliard.

    Iar printre jucatorii de snooker se numara si oameni de afaceri – poate si pentru ca snookerul e un joc elegant, aristocrat – la competitiile profesioniste, jucatorii sunt imbracati cu vesta si papion si trebuie, obligatoriu, sa se comporte ca un gentleman. De ce? „Pentru ca, daca respectul pentru adversar ar disparea, cu certitudine va disparea si snookerul“, spune Marius Ancuta, vicepresedinte al Asociatiei de Snooker din Romania. Indiferent de miza si de locul in care se disputa un meci, o greseala facuta de jucatorul la masa si neobservata de arbitru (daca exista) sau de adversar trebuie anuntata de cel care a comis faultul. „Au fost cazuri chiar la ultimul campionat mondial, cand arbitrul nu a vazut faultul, dar jucatorul care l-a comis a anuntat. Respectul fata de adversar, indiferent ca-ti este prieten sau dusman de moarte, va exista atat timp cat snookerul se va juca“, spune vicepresedintele Asociatiei de Snooker.

    Pe de alta parte, managerii care practica jocul il aleg pentru ca, spun ei, ii scapa de stres, dar si pentru ca in jurul unei mese de snooker poti avea o intalnire de afaceri. Peter Imre de la Philip Morris spune despre snooker ca nu e un sport, ci un joc de combinatii care-l relaxeaza. „Joc snooker pentru ca ma fascineaza tot ce tine de sisteme, strategii si combinatii, iar snookerul ma relaxeaza deoarece pun situatiile din viata de zi cu zi si cele din afaceri pe masa si ma joc cu ele“, spune Imre. Astfel, snookerul e pasiunea lui numarul 1, careia ii acorda cel putin 2-3 ore pe saptamana in clubul IDM din Bucuresti. Si-a achizitionat chiar si doua tacuri profesioniste, un Longoni de 1.200 de dolari) si un Quetec, despre care vorbeste cu entuziasm.

    „Tacurile, echipamentul in general, conteaza foarte mult. Calitatea lor e foarte importanta, mai ales in competitia feroce pe care o am cu fiul meu“, spune Imre.  Un alt aspect care a facut snookerul popular printre oamenii de afaceri e ca, fata de golf de exemplu, e mult mai abordabil. Totusi, Marius Ancuta spune ca, din pacate, si golful si snookerul au o trasatura comuna in Romania – nu dispun de o baza materiala adecvata pentru a putea fi practicate la un nivel profesionist acceptabil.

    Snookerul si-a castigat popularitatea mai ales datorita canalului de televiziune Eurosport, iar mai apoi baza materiala – care lipsea cu desavarsire in urma cu aproximativ un an – sa se mai imbunatateasca cu trei mese in clubul IDM din Bucuresti, mese aparute la cererea iubitorilor de snooker“, spune Ancuta, care pe langa faptul ca e vicepresedinte al asociatiei, comenteaza partidele de snooker de la Eurosport. „Problema logistica“ pe care snookerul o are in Romania isi are explicatiile ei. Un patron va alege intotdeauna sa cumpere o masa de biliard (care costa intre 2.000 si 4.000 de euro) in locul uneia de snooker (care porneste de la 7.000 de euro, dar poate depasi si 10.000 de euro).

    In Bucuresti exista, in prezent, doar sase mese in locuri publice. Trei dintre cele sase se afla in clubul IDM si sunt cele mai cautate de jucatori. Tarifele de joc sunt accesibile – pentru membrii clubului, tariful pentru o ora de snooker e in medie de 16 lei noi, iar pentru jucatorii ocazionali de 20 de lei), astfel cel mai sigur e sa-ti faci programare ca sa prinzi o masa libera. „Cu exceptia perioadei dintre iulie si septembrie, cand lumea e plecata in concediu, in restul anului mesele sunt aproape tot timpul ocupate“, spune un oficial al clubului. Lucru explicabil, mai ales in conditiile in care acestea au fost aduse la cererea clientilor, dupa cum spune oficialul IDM. 

    Insa numarul mic de mese nu-i descurajeaza pe pasionatii de snooker, chit ca trebuie sa stea la coada sau sa-si faca programari. „Pasiunea pentru un sport vine din intelegerea lui pana in cele mai mici detalii, iar, odata inteles in profunzime, dorinta de a reusi sa pui in practica ceea ce consideri ca stii bine este imensa“, spune Ancuta, care a avut primul „contact“ cu snookerul in 1993, cand a petrecut cateva luni la Londra. „Intr-o noapte m-au scos cu forta din club (unul mic) pentru ca nu ma mai dezlipeam de masa, incercand sa «prestez» la valoarea celor care ma initiasera. Apoi i-am cunoscut prin intermediul Eurosport pe «marii» acestui sport. Asa a intrat snookerul in viata mea si nu cred ca va iesi curand“, promite Ancuta.

    Pasionatii spun ca snookerul iti ofera mai mult decat alte sporturi – e uneori comparat cu „un sah mobil“, un sport exclusivist in care strategia joaca un rol esential, un joc in care nu e destul sa ai un ochi ager si o mana sigura, ca la biliard. Cu alte cuvinte, la masa de snooker nu exista „norocul incepatorului“.

  • Regulile snookerului

    Pe cat de simplu e regulamentul snookerului, pe atat de greu e de pus in aplicare. Deseori, acest joc a fost calificat ca fiind chiar mai complicat decat sahul.

    DIFERENTE: Fata de biliardul clasic, snookerul se joaca cu 22 de bile (la billiard sunt zece): cea alba (bila-tinta), 15 bile rosii (fiecare avand valoarea de 1 punct) si sase „bile obiect“ – galbena (2 puncte), verde (3 puncte), maro (4 puncte), albastra (5 puncte), roz (6 puncte) si neagra (7 puncte).

    PUNCTAJ: Punctele la snooker se obtin prin introducerea corecta si alternativa a bilelor rosii si a bilelor colorate (acestea din urma fiind repuse la locul lor pe masa dupa ce sunt introduse) pana cand toate bilele rosii au parasit suprafata de joc. Dupa aceasta, se introduc bilele colorate in ordinea crescatoare a valorii lor.

    SNOOKER: Termenul de „snooker“ inseamna pozitionarea bilei albei pe masa, astfel incat jucatorul rival sa nu poata atinge cu aceasta o bila rosie prin lovitura directa.

  • Viata de apoi a P.C.R

    Vladimir Tismaneanu a publicat un volum de exceptie despre comunismul romanesc si trasaturile lui – probabil una dintre cele mai izbutite sinteze din literatura de specialitate a ultimilor ani.

    Primit cu elogii la aparitia in SUA, la University of California Press, volumul „Stalinism for All Seasons“ al lui V. Tismaneanu, tradus si tiparit de catre Editura Polirom sub titlul „Stalinism pentru eternitate“, a fost, cu siguranta, vedeta marelui targ de carte Bucuresti 2005 si unul dintre succesele de librarie notabile ale prezentului sezon estival. Intampinat, si la noi, cu exclamatii de incantare (din randul carora s-ar cadea citata cea, descumpanitoare, a lui Mircea Cartarescu – „Vladimir Tismaneanu este un Marcel Proust al comunismului romanesc“), volumul universitarului american de origine romana este, probabil, una dintre cele mai izbutite sinteze de care s-a bucurat literatura de specialitate cu tematica romaneasca a ultimilor ani. Autorul e prudent: „Nu sunt istoric si nici nu incerc sa devin unul scriind aceasta carte ce ofera o interpretare politica a principalelor tendinte, optiuni, strategii si tactici ce au conferit comunismului romanesc trasaturile distinctive si care evidentiaza interactiunea dintre comunistii romani si tovarasii lor din lagarul socialist“. Colectat din arhive pana nu de mult secrete, livrat de catre prieteni sau cunoscuti sau extras din propria experienta biografica (V. Tismaneanu si-a petrecut tineretea in Romania, fiu al unei familii de ilegalisti, fosti luptatori pe fronturile din Spania sau Franta), materialul informativ e rodul unui efort arhivistic de aproape 25 de ani.

    „De ce un studiu despre comunismul romanesc?“, se intreaba autorul in paginile preliminare ale cartii. Desi exista un numar mare de carti remarcabile despre majoritatea partidelor comuniste est-europene, experimentului romanesc i s-a acordat relativ putina atentie. Motivele? Izolarea tarii din ultimii ani ai regimului Ceausescu, incurajarea, dupa 1974, a falsificarii deliberate a istoriei P.C.R. „pentru a o pune de acord cu mitologia politica destinata legitimarii cultului Conducatorului“ si, in sfarsit, administrarea discretionara, dupa 1989, a materialelor arhivistice. P.C.R s-a impus ca un caz de studiu deosebit de interesant si datorita anomaliilor pe care le-a perpetuat in concertul socialist al arealului Europei de Est. 

    Dintr-o „secta“ leninista marginala, care numara aproximativ 1.000 de membri, a ajuns un partid de masa care izbutise sa adune, in ultimii sai ani de existenta, aproape 4 milioane de membri cotizanti si care a devenit vehiculul edificarii unei dictaturi personale bazate pe o ideologie nationalista combinata cu elemente formale de marxism. Izbitor, cu deosebire, in profilul partidului, i se pare lui Tismaneanu si „absenta oricarui grup reformist bine structurat“ la nivel de conducere si a unei heterodoxii ideologice, asa cum au aparut acestea in Ungaria sau Polonia. Acestor elemente atipice li se alatura, insidios si devorator, procesul de „decomunizare“ din Romania, care a fost cel mai putin radical din spatiul estic si care a favorizat o „restauratie“ ale carei consecinte le contemplam si azi. Ultimul capitol al volumului este dedicat, de altfel, acestui dramatic proces de cosmetizare postrevolutionara si poarta un nume graitor cat o carte: „Viata de apoi a P.C.R.“

  • Jung despre Era Pestilor

    A aparut recent cel de-al 9-lea volum al operelor complete ale filosofului, psihiatrului, psihologului si omului de cultura de origine elvetiana Carl Gustav Jung: „Aion. Contributii la simbolistica sinelui“. Prezentul volum se refera la Era Pestilor si la dezvoltarea spirituala si psihologica umana in relatie directa cu aparitia si propagarea crestinismului si studiaza Sinele in raport cu Omul-Dumnezeu crestin.

    Inca de la origini, Hristos cel luminos este confruntat cu antiteza sa intunecata, Antihristul, a carui domnie va preceda intoarcerea Mantuitorului. Intalnirea celor doua contrarii se savarseste perfect in semnul zodiacal al Pestilor (pestele este unul dintre cele dintai simboluri ale lui Iisus), care guverneaza era (aion) crestina. Jung studiaza simbolismul pestelui si al Sinelui sprijinindu-se pe documente ale gnosticilor si ale succesorilor lor, alchimistii, pe care ii considera ca fiind niste precursori ai psihologilor si niste pionieri ai spiritului, care au refuzat limitele dogmei.


    CARL GUSTAV JUNG, OPERE COMPLETE,
    EDITURA TREI, BUCURESTI, 2005

  • Povestea INTERPOL

    Cele patru capitole ale acestei lucrari de popularizare prezinta si analizeaza istoria si lupta, organizarea si metodele, locul si rolul Interpolului in cadrul relatiilor internationale, organism insarcinat sa faciliteze si sa coordoneze relatiile si eforturile politiilor nationale in combaterea criminalitatii. Desi toata lumea a auzit despre Interpol, cunoasterea exacta a structurilor si manierei sale de actiune este inca lacunara si obturata de erori si false pareri, ceea ce duce la nasterea unei foarte largi plaje de atitudini – de la desconsiderare pana la ridicare in slavi.

    Prin urmare, Marc Lebrun s-a straduit sa clarifice si sa simplifice cunostintele de care dispunea in privinta OIPC, in privinta modului sau de functionare, a misiunilor si oamenilor sai, pentru a reajusta potrivit realitatii imaginea care s-a creat in jurul sau. In acelasi timp, autorul a incercat sa descrie Interpolul din perspectiva relatiilor internationale si a diplomatiei, pentru a-l putea situa in ansamblul natiunilor si marilor organizatii.

    MARC LEBRUN, INTERPOLUL, EDITURA CORINT,
    COLECTIA „MICROSINTEZE“, BUCURESTI, 2005

  • Pronosticuri pentru premiile Mercury

    Astept cu interes premiile Mercury din septembrie, pentru ca, spre deosebire de execrabilele Brit Awards, sunt un indicator destul de exact al situatiei scenei muzicale britanice.

    Oare ce au in comun Suede, M-People, Pulp si Roni Size? Toti sunt fosti detinatori ai unui premiu muzical Mercury, distinctie ce se acorda in fiecare an celei mai bune „prestatii“ muzicale „alternative“ din Marea Britanie. Demarate initial ca alternativa la execrabilele „Brit Awards“, dominate de muzicieni precum teribil de demodatul Phil Collins, premiile Mercury sunt astazi privite ca un indicator destul de exact al situatiei scenei muzicale britanice, iar anul acesta nu face nici el exceptie. De fapt, daca stam sa judecam dupa lista de nominalizati, tineretul din Marea Britanie asculta aproape in exclusivitate un singur tip de muzica: „Indie“.

    In caz ca va intrebati, „Indie“ e o prescurtare a unui termen ce desemneaza baietii sau fetele care fac parte din formatii de chitaristi, a caror muzica nu se adreseaza publicului larg. Termenul este „independent“ si initial desemna casele de inregistrari independente, mostenire a miscarii punk. Iar baietii care canta la chitara domina lista de nominalizari la premiile Mercury din 2005. In materie de muzica de dans, numai doua nume pot fi incadrate, cu adevarat, la aceasta categorie: MIA, fiica unui cuplu de refugiati din Sri Lanka nascuta la Londra, a carei muzica imbina hip-hop-ul, ragga, electro-ul si sound-ul bhangra cu influente indiene. Celalalt nume este The Go! Team, o trupa cu cinci membri de la Brighton, care ar putea fi cel mai bine caracterizata drept „o trupa Indie care incearca sa imite o trupa dance“. Muzica lor cuceritor de haotica se inspira clar din hip-hop-ul timpuriu si funk.

    Lista scurta pentru premiile Mercury si-a facut o traditie din a strecura printre nominalizati si „jetoane“, care constau in nume din alte genuri, astfel incat prezenta unor artisti de jazz sau folk e aproape de asteptat. Includerea celor de la Polar Bear, un cvartet de jazz, nu ar trebui sa surprinda, asadar, pe nimeni. Dupa cum nimeni nu ar trebui sa se astepte ca acestia sa castige. Dar adevaratul outsider al acestei liste este, de fapt, un interpret in varsta de 28 de ani din sfera muzicii folk, Seth Lakeman din Yelverton, Devon, care si-a produs albumul impreuna cu fratele sau si l-a lansat prin intermediul propriei case de inregistrari. La celalalt capat al spectrului listei din acest an ii gasim pe Coldplay, cu al lor album X & Y, a caror prezenta in acest loc e chiar mai bizara decat cea a lui Lakeman. Cum ultimul lor LP s-a vandut numai in Marea Britanie in 500.000 de exemplare in prima saptamana de la lansare, nu se poate spune ca ar avea nevoie de recunoastere. E putin probabil ca trupa Coldplay sa castige, in trecut premiul muzical Mercury nefiind niciodata acordat unor artisti  de mare succes comercial. Ceea ce e bine.

    Asadar, cine o sa castige? Trupa Bloc Party, pe care multi critici o vad castigatoare, este comparata de obicei cu castigatorii de anul trecut, Franz Ferdinand si pe drept cuvant. Nu numai ca au acelasi sound unghiular, punk-funk, dar Bloc Party au intrat in atentia mass-media abia dupa ce au reusit sa dea o copie a demo-ului lor solistului de la Franz Ferdinand in 2003. Totusi, eticheta de „Noii Franz Ferdinand“ ce li s-a aplicat face improbabila castigarea premiului de la aceasta editie.

    Favorita caselor de pariuri este, de fapt, o formatie numita The Kaiser Chiefs, compusa din baieti cu chitare ce canta un indie-pop numai bun de dat la radio. E cel mai sigur pariu dintre cele douasprezece grupuri de pe lista scurta. Atentie insa. Sa nu veniti la mine sa va ajut daca ati luat un imprumut de la „Casa de imprumuturi a lui Bogdan-cel-Cinstit“ si ati pierdut toti banii la un pariu nebunesc de genul totul sau nimic…

    Acestea fiind zise, cine ar trebui sa castige? Premiul meu se acorda mai sus mentionatei MIA. Sansele sale de castig s-au redus insa, dupa recentele atentate din Londra. MIA face parte dintre acei artisti, putin la numar, care abordeaza subiecte ca terorismul si refugiatii intr-o maniera ce se indeparteaza de abordarea stil tabloid a subiectului si care se poate dovedi un pic cam prea controversata intr-un moment de hipersensibilitate. Versurile sale fac referire la terorism, iar caseta sa de mixaje recent lansata se intituleaza „Piracy Funds Terrorism“ (Pirateria finanteaza terorismul). Obraznic, convingator si ironic, cu siguranta. Va trebui sa asteptati pana pe 6 septembrie pentru a vedea daca am sau nu dreptate. Daca o sa castige Kaiser Chiefs, atunci imi datorati un comision de 25% din castigurile dumneavoastra…

  • La cazinoul electronic

    Afacere oricum extrem de profitabila in viata reala, jocurile de noroc au inceput sa le faca cu ochiul amatorilor si de pe ecranul computerului, ba chiar si de pe cel al telefoanelor mobile. Probabil ca ati jucat, macar o data in viata, un joc de noroc. Iar daca nu ati facut-o pana acum, poate ca v-ati fi dorit sa aveti ocazia sa pariati sume importante si castigurile sa curga. E adevarat ca destinatia cea mai dorita de fanii jocurilor de noroc este Las Vegas, avand in vedere ca „orasul viselor“ asigura o parte destul de insemnata a pietei mondiale a jocurilor de noroc, estimata de specialisti la 1.000 de miliarde de dolari anual.

    Insa, pentru a intra in febra pariurilor nu e nevoie sa ingrosati coada din fata ambasadei, sperand la o viza de SUA. De fapt, nici n-aveti nevoie sa iesiti din casa, pentru ca tot ce va trebuie este un computer sau un telefon mobil inteligent si o conexiune la Internet. Cum asa? Cea mai noua gaselnita a amatorilor de pariuri sunt cazinourile online, care ocupa chiar unul din principalele locuri in topul preferintelor acestora. Dovada? Veniturile incasate de operatori sunt in crestere exponentiala si vor atinge 6 miliarde de dolari anul acesta, conform agentiei online de stiri PRWeb.

    Indiferent daca utilizatorii de-abia incep sa prinda gustul jocurilor din cazinourile online sau si-au format deja lista de site-uri favorite, domeniul este extrem de vast si le permite acestora sa exploreze foarte multe „teritorii online“ destinate jocurilor de noroc. Ca in oricare alt cazinou, aceste „locuri“ special amenajate pe Internet au in mare parte aceeasi activitate, asa cum se intampla si in cele din Las Vegas, spre exemplu. Clientii au posibilitatea sa aleaga un joc la care se pricep si care le place si sa parieze bani adevarati. Cat de multi? Atatia cat le permite punga. Sau mai degraba contul din banca.

    Ceea ce este cel mai interesant este faptul ca utilizatorii se pot transpune in atmosfera unui cazinou real, uitand ca sunt acasa in fata calculatorului. Jocurile sunt aproximativ aceleasi, atmosfera si concurenta de asemenea, iar sansele de castig online sunt in proportie de 97-98% similare cu cele din cazinourile reale.

    De fapt, se poate spune despre cazinourile online ca au devenit un adevarat fenomen social. In SUA, 75% dintre clientii cazinourilor pe Internet au recunoscut ca joaca un joc de noroc de cel putin trei ori pe luna, in timp ce 39% sunt clienti fideli de cel putin cinci ori pe luna, conform unui studiu recent citat de publicatia Online Casino Reports.

    Surprinzator este ca utilizatorii nu sunt doar barbati asa cum se credea pana acum. Aproximativ 62% dintre femei sunt cliente frecvente ale cazinourilor online, in timp ce doar 60% dintre barbati „calca“ in astfel de locuri. Avand in vedere faptul ca raportul dintre femei si barbati in SUA favorizeaza femeile, concluzia statisticilor este ca femeile ii depasesc pe barbati in cazinourile virtuale. Un mic impediment in calea noii afaceri ar fi poate faptul ca site-urile de profil au reguli ceva mai stricte decat alte site-uri de comert online, cand vine vorba de transferul de bani pe Internet. Insa se lucreaza si la asta.

    Deocamdata, metodele de plata obisnuite pentru jucatorii de pe Internet nu sunt foarte numeroase. De fapt, cu greu s-ar putea spune ca ei au mai mult de o varianta. Si anume transferul bancar intre conturile lor personale si conturile cazinourilor.

    Cum procedeaza totusi acei utilizatori care prefera sa nu umble in conturile pe care le au puse bine la banca si isi doresc sa-si incerce norocul cu bani cash? Majoritatea acestor afaceri pe Internet accepta doar bani care sunt platiti prin conturile bancare ale clientilor, insa au inceput sa apara si companii gata sa ofere alternative. De pilda, compania americana Ukash, provider de solutii de plata pe Internet cu bani „gheata“, este una dintre putinele care si-a propus sa ofere in curand jucatorilor posibilitatea de a plati cu cash in cazinouri online.

    „Foarte multi oameni prefera sa plateasca pentru tranzactiile online cu bani gheata, iar pana acum acestia au fost complet exclusi din lumea digitala, ei neavand posibilitatea sa cumpere prea multe produse de pe Internet“, a observat directorul companiei Ukash, Olav Hagen, citat de publicatia Online Casino Reports.Acest lucru s-ar putea transforma curand intr-o tendinta, avand in vedere ca jucatorii care vor sa puna la bataie banii din portofel si nu pe cei de pe card constituie un segment din ce in ce mai mare al pariorilor online, spun analistii din domeniu.

    Un alt potential dezavantaj al cazinourilor online, pastrarea confidentialitatii, nu este de fapt o problema, sustin operatorii site-urilor de profil. Anumiti clienti ai cazinourilor online, pasionati ai jocurilor de noroc, isi fac uneori probleme ca, spre exemplu, sotia sau cei mai apropiati prieteni ar putea afla ca sunt jucatori frecventi de astfel de jocuri. Operatorii spun insa ca utilizatorii n-au nevoie decat de o identitate virtuala (o „porecla“), care sa fie asociata cu un cont bancar. Astfel ca nici transferul banilor nu e o problema, chiar daca utilizatorul nu si-a specificat numele real. Printre cele mai populare jocuri intalnite in cazinourile online este pokerul. Aceasta pasiune atrage in fiecare zi pe site-urile de profil aproximativ 1,8 milioane de jucatori care cheltuie in jur de 200 de milioane de dolari pentru jocul favorit, conform companiei de analiza Poker Pulse. In acest ritm, cazinourile pe Internet vor avea anul acesta un profit net de peste 1,8 miliarde de dolari (aproximativ 1,5 miliarde de euro) doar de pe urma pokerului, estimeaza analistii companiei de cercetare.

    Pentru utilizatori este atractiv in primul rand castigul imediat pe care il promit cazinourile online. Dar jucatorii si proprietarii de site-uri specializate nu sunt singurii care pot scoate bani din noua afacere. Practic, orice posesor de site poate avea incasari din faptul ca redirectioneaza potentiali clienti catre pagini online de poker. Iar daca vizitatorii devin clienti ai cazinoului, cei care le-au recomandat site-ul respectiv primesc, de obicei, un comision.

    „Cel mai interesant este insa faptul ca, a aparut o categorie noua de jucatori profesionisti care petrec 40 de ore pe saptamana online si castiga probabil mai mult decat castiga la locul de munca“, a spus un analist al companiei Poker Pulse.

    Un exemplu in acest sens ar fi Boyd Leys, un american pasionat al jocurilor online, care si-a parasit anul trecut locul de munca bine platit – aproximativ 65.000 de dolari pe an (53.500 de euro), de la un site de stiri online, pentru a se alatura numarului mare de jucatori din cazinourile de pe Internet, scrie publicatia americana The Poker Gazette. Pentru o scurta perioada, acesta chiar a reusit sa castige mai multi bani decat castiga la serviciu, insa acum castigul lunar nu depaseste 300 de dolari.

    „Vreau sa pot trai din acest joc“, spune Leys. „In principiu, o sa mai incerc inca vreo sase luni, iar dupa aceea voi mai vedea“, a adaugat el.

    Ca in orice alta afacere, un punct cheie il reprezinta publicitatea. Unul dintre cele mai importante si cunoscute site-uri de profil, Golden Palace, a incercat sa isi atraga publicitate gratuita prin tot felul de ciudatenii, astfel incat presa sa il considere un subiect frecvent de stiri.

    Printre exemple se numara faptul ca Golden Palace a cumparat un simplu sandwich cu sunca si cascaval scos la licitatie pe Internet cu cateva mii de dolari, cand „rivalii“ sai nu au licitat mai mult de 10 dolari. Cazinoul a mai atras atentia mass-media si atunci cand si-a plasat logo-ul sub forma de tatuaj pe spatele boxerului Leonard Doroftei, in lupta romanului cu argentinianul Raul Balbi pentru titlul de campion mondial la categoria semiusoara din iunie 2002. Majoritatea cazinourilor au fonduri special destinate pentru publicitate, insa metodele adoptate de Golden Palace par sa fi avut cel mai bun rezultat.

    Aflandu-se mai mereu in paginile ziarelor, cazinoul online a devenit unul extrem de cunoscut, iar numele sau este printre primele care vin in mintea utilizatorilor, au constatat analistii din domeniu. Cu toata publicitatea si popularitatea serviciilor, cazinourile online au reusit sa atraga destui utilizatori. Insa cum pot clientii acestor site-uri sa mai acceseze jocurile favorite atunci cand se afla in deplasare, sau daca se afla acasa dar copiii au acaparat deja calculatorul si nu mai pot fi „dezlipiti“?

    Raspunsul l-a descoperit o companie care opereaza un astfel de site, PokerRoom, care a hotarat sa rezolve aceasta problema aducandu-si serviciile si pe telefoanele mobile inteligente. Noul cazino pe mobil ofera deocamdata utilizatorilor doar doua jocuri de noroc, dintre care unul este pokerul, insa acestia pot paria si juca la fel ca in cazinourile online, in orice zona geografica unde au semnal pe telefon. Sumele puse la bataie variaza intre 50 de centi si 300 de dolari pentru fiecare mana jucata la poker, au precizat oficialii companiei.

    Pe o piata despre care compania de analiza Juniper spune ca va creste de zece ori in urmatorii patru ani, ajungand la 19,2 miliarde de dolari, evident ca PokerRoom nu e singura companie care considera cazinourile pe telefonul mobil o afacere profitabila. De pilda, compania americana Abrio a pus de asemenea la dispozitia jucatorilor serviciile cazinoului sau online pe mobil. Numai ca cei de la Abrio si-au dat seama ca jocurile sunt si mai interesate pentru utilizatori atunci cand sunt combinate cu previziuni astrale. Astfel a rezultat Fortune Teller, un foarte popular joc online, care le da sansa clientilor sa castige bani la jocul de noroc si in acelasi timp sa-si citeasca horoscopul pentru ziua respectiva.

    Nu in ultimul rand, un fel de cazino a fost introdus si in unele din bancomatele japoneze. Astfel, utilizatorii pot sa castige o suma de bani suficienta pentru a acoperi comisionul bancar la tranzactiile pe care le fac daca joaca un simplu joc. Cum e posibil? Jocul este similar celor cu fructe, in care se trage de maneta si, pentru a castiga, trebuie sa apara trei fructe de acelasi fel pe linie. La bancomat, in timp ce scot bani clientii nu trebuie decat sa apese pe un buton si pot castiga aproximativ 10 dolari la fiecare operatiune bancara.

    In Romania, deocamdata nu se poate vorbi despre cazinouri pe Internet sau pe telefonul mobil, cu toate ca exista deja unii jucatori pasionati care viziteaza frecvent site-uri din strainatate. Pe netul romanesc, singurele referinte online sunt la jocurile de noroc care pot fi descarcate pentru a fi jucate din propria placere, in timpul liber. Castigurile lor sunt la fel de imaginare ca si banii investiti acolo. De exemplu, pe portalul de divertisment http://fun.as.ro se pot descarca cateva joculete pentru calculator, precum poker, ruleta, black jack (21) si altele asemenea. La fel si pentru utilizatorii de celulare. Pe site-ul specializat in servicii pentru telefoanele mobile http://www.funsms.ro, detinut de compania Intertel Communications, se pot comanda online si apoi descarca jocuri de poker, ruleta, black jack si altele special realizate pentru telefoanele care suporta aplicatii Java. Alt tip de divertisment online ofera http://doizece.ro, unde utilizatorii se pot intalni pe site pentru a juca partide de poker interactive. Castigurile sunt insa la fel de lipsite de valoare financiara, constand in puncte care confera jucatorilor cel mult prestigiu.

    Pe Internetul romanesc exista insa si site-uri pe care se pot cheltui sau castiga bani reali. Nu la jocuri de noroc, ci pur si simplu pe site-uri de pariuri. De exemplu, http://www.e-pariuri.ro/ ofera sfaturi pentru pariori si o comparatie a serviciilor caselor de pariuri. Pe http:// www.pariuri-sportive.com/ se poate juca direct online, cu avantajul ca taxa pentru bilet este zero, iar rezultatele se primesc direct prin SMS.

    Exista si o situatie a contului propriu, iar depunerile si retragerile de bani se pot face prin propriul card bancar.

    In concluzie, febra jocurilor de noroc online se intinde cu repeziciune in „ciberspatiu“ si incepe sa-i cuprinda chiar si pe romani. Iar jucatorii nu sunt deloc deranjati de faptul ca pentru a auzi celebra fraza „Jocurile sunt facute“ trebuie sa indeplineasca neaparat o conditie: sa aiba o pereche de boxe conectate la computer.

  • Un laptop pentru fiecare

    De curand a starnit valva in presa informatica o initiativa aparent excentrica lansata de Nicholas Negroponte: un laptop de 100 de dolari care sa fie in dotarea personala a fiecarui elev. Dupa ce stupoarea initiala a trecut, lumea informatica a cazut pe ganduri.

    Nicholas Negroponte este un personaj binecunoscut in lumea informatica. Este cu siguranta etalonul a ceea ce se cheama in jargonul ciber-culturii un „digerati“ – termen compus din „digital“ si „literati“ si care defineste noua elita tehnologica a unei lumi din ce in ce mai dependenta de computere si comunicatii. El este cel care a pus bazele laboratorului Media Lab de la M.I.T. (Massachusetts Institute of Technology), in care s-au nascut numeroase tehnologii de avangarda. Tot el este unul dintre fondatorii revistei Wired, una dintre cele mai influente publicatii care analizeaza asa-numita „revolutie digitala“ prin prisma influentelor pe care tehnologiile informatice in conjunctie cu comunicatiile si media le exercita asupra societatii, culturii si politicii. In fine, Negroponte se bucura si de o binemeritata aura de vizionar, in special datorita cartii sale „Being Digital“ – un veritabil best-seller – in care analizeaza societatea viitorului pornind de la distinctia esentiala dintre atomi si biti. In paranteza fie spus, este fratele lui John Negroponte – Director of National Intelligence – si este inrudit cu familia Negropontes din Romania.

    Proiectul HDLP ($100 Dollar Laptop Project) a fost anuntat la Forumul Economic Mondial de la Davos, un organism a carui putere de influenta este binecunoscuta. Miza proiectului nu este atat tehnologica cat politica, iar Negroponte o enunta succint si limpede: „Educatie: un laptop pentru fiecare copil. Solutia oricarei mari probleme, de la pacea mondiala pana la mediu, foamete si saracie, cuprinde intotdeauna si educatia“. Iar educatia – mai ales in tarile sarace – trebuie sa se bazeze mai mult pe solutii „de la egal la egal“ (peer-to-peer) si pe metode autodidacte (self-driven), iar un laptop este o modalitate importanta de a ajunge aici.

    Elementele pedagogice sunt si ele solid fundamentate si este important de subliniat ca printre promotorii proiectului se afla si Saymour Papert, unul dintre cei mai importanti teoreticieni ai lumii in privinta utilizarii calculatorului in educatie. Papert, profesor de pedagogie si tehnologii media la M.I.T., este un discipol al lui Jean Piaget (cu care de altfel a lucrat mai multi ani in Elvetia) si inventatorul limbajului Logo, pe care l-a folosit multa vreme pentru a aplica la modul practic metoda constructivista a lui Piaget in procesul educational.

    Mai exista insa si alte aspecte importante. Deloc de neglijat este impactul social pe care un astfel de proiect il provoaca. De altfel tot Negroponte subliniaza ca disponibilitatea unui laptop pentru fiecare copil este importanta nu doar pentru dezvoltarea copilului, ci si pentru intreaga familie si comunitate. Iar aceasta nu este o supozitie, ci o concluzie bazata pe un proiect pilot pe care chiar Negroponte si sotia sa l-au implementat in doua scoli din Cambodgia, in sate in care nu erau nici macar electrificate. E de notat ca rezultate similare au fost remarcate si in cadrul unui alt proiect pilot dezvoltat de Eduvision in Kenya, in care s-au folosit dispozitive palmtop.

    Intrebarea este: se poate construi un laptop functional la 100 de dolari? Specificatiile sunt interesante: computerele se vor baza pe procesoare la 500 MHz, vor avea ecrane color la un megapixel, vor fi rigidizate, nu vor contine componente mobile (deci fara disc – doar o memorie flash de 1 GB), vor cuprinde tehnologie wireless incorporata si conectivitate USB. Cateva inovatii de majore de la M.I.T. vor fi si ele prezente. Tehnologia de afisare E-Ink (un fel de „hartie digitala“) are avantajul major ca nu necesita refresh, deci are consum foarte redus. Retelele „mesh“ au fost dezvoltate si ele la M.I.T. Media Lab si vor permite computerelor dintr-o arie geografica sa formeze automat retele peer-to-peer. Consumul energetic redus va fi asigurat si prin tehnologii neconventionale (de pilda chiar apasare pe taste va genera electricitate). Softul va fi Linux.

    Totul este estimat la 90 de dolari, ceilalti zece fiind rezervati asamblarii si profitului. Desigur, costurile se refera la volume imense: Brazilia s-a aratat interesata de 100 de milioane de bucati iar China de doua ori mai multe. Patru companii au aderat deja la proiect: AMD, Google, Red Hat si Brightstar. Interesant…

  • Internauti si telespectatori

    Discutii despre televiziunea interactiva se duc de mai bine de douazeci de ani, insa pentru prima oara se pare ca exista semnale clare ca batalia va fi castigata de computerul personal, iar Internetul va fi principala cale pentru emisiunile TV, pe care utilizatorul le va putea selecta dupa propriile dorinte.

    Internetul reuseste sa raspunda la doua nevoi din ce in ce mai importante pentru consumator, scrie The New York Times. Intai, posibilitatea de a vedea emisiunile favorite la ora la care ajunge acasa sau cand are timp liber si dispozitia necesara si, in al doilea rand, optiunea de a participa la emisiuni interactive.

    Lupta a inceput pe taramul stirilor, CNN vazandu-se obligat sa adauge clipuri de stiri cu acces gratuit pe site-ul sau de Internet (www.cnn.com) din cauza faptului ca audienta online se muta spre site-uri cu astfel de servicii. CNN nu a uitat insa sa insereze clipuri publicitare in interiorul clipurilor video care pot fi descarcate gratis. La randul sau, CBS News, detinut de Viacom, adauga pe site clipuri video ale stirilor care nu au mai „incaput“ la emisiunea de stiri obisnuita de seara CBS Evening News.

    Nu raman insa in urma nici companiile care pun accent pe divertisment. MTV a inceput sa transmita emisiuni online, serviciul sau MTV Overdrive fiind considerat cel mai interactiv din Internet la aceasta ora. De asemenea, canalul de divertisment Nickelodeon a pus pe site cateva din emisiunile sale urmarite de adolescenti, in cadrul unui program pilot botezat TurboNick.

    Recent, America Online a inceput sa foloseasca clipurile video pentru a atrage audienta pe portalul sau de Internet (www.aol. com), iar succesul concertului Live 8 a demonstrat ca se pot atrage online audiente de zeci de milioane de oameni. „Numarul de conexiuni de mare viteza (broadband) atinge masa critica necesara furnizarii unui serviciu de televiziune interactiva“, a declarat seful diviziei CNN News Group, Jim Walton. „Acest lucru inseamna ca serviciul va fi dorit si de advertiseri“, a explicat el.

    Postul de televiziune ABC investeste in prezent intr-un nou sediu, care va fi folosit special pentru noua divizie de creatie media pentru Internet.

    „Internetul nu este un mediu pasiv, utilizatorii detin controlul absolut, ei pot personaliza continutul digital, de aceea anticipez ca stirile vor fi segmentate, pentru ca ei sa le poata urmari pe acelea pe care le vor, in ce ordine vor“, a spus seful diviziei de divertisment al ABC. Pentru a nu ramane in urma in lupta pentru divertismentul digital, si Yahoo! va retransmite pe portalul sau clipuri video de la toate televiziunile mari care produc asa ceva. Compania va prezenta pentru inceput stirile preluate de la CNN si ABC, evident impreuna cu reclamele de rigoare.