Mat la bila rosie

Expresia uzuala pentru o intalnire la o masa de biliard e „ne vedem la o bila“. Cand vine vorba de snooker, astfel de formule nu se folosesc. Gentleman-ii stiu de ce.

Prin 1875, in India, ofiterii unui regiment din Armata Regala Britanica obisnuiau sa se infrunte cu vitejie, din cand in cand, in jurul unei mese de biliard. Plictisit sa aiba in fata, de fiecare data, acelasi camp de lupta, unul dintre ofiteri, sir Neville Chamberlain, a inceput sa experimenteze. Incerca sa inventeze si alte variante de biliard, jucate cu mai multe bile decat cele trei ale clasicului carambol, adaugandu-i si alte bile colorate. I-a dat uneia dintre variante numele de „snooker“ – care, in argou, inseamna cadet in primul an – iar noul joc a fost adus in Marea Britanie de un campion de biliard, John Roberts, care calatorise in India si invatase de la Chamberlain regulile noului joc.

Primul campionat de snooker avea sa fie organizat in 1916, iar in 1927 Joe Davis castiga primul dintre cele 15 titluri mondiale pe care avea sa si le adjudece pana in 1946. Acel prim titlu ii aducea lui Davis 6,50 de lire sterline – echivalentul, astazi, a 200 de dolari. In Romania sportul inventat in India sfarsitului de secol al XIX-lea e departe de a fi popular, desi un titlu mondial poate aduce acum nu 6 lire, ci 250.000 de lire.

„Acum vreo 3-4 ani am schimbat canalul si am dat pe Eurosport“, isi aminteste Ovidiu Chindea, jucator amator de snooker. „Imaginea m-a frapat initial, dupa care am crezut ca e vorba de o emisiune gen «camera ascunsa» si asteptam sa prind gluma. Numarul mare de bile de pe masa de biliard, dimensiunea neobisnuita a acesteia, linistea din sala sau frenezia cu care spectatorii din sala aplaudau dupa fiecare lovitura, plus cei doi jucatori care se chinuiau sa ascunda bila alba astfel incat adversarul sa nu poata lovi o anumita bila m-au facut sa rad pe moment“, spune el.

A inteles insa, in scurt timp, regulile, iar cand a descoperit masa de snooker din clubul Texas, una din primele din Bucuresti, a inceput sa joace constant. Recunoaste insa ca petrece mai mult timp uitandu-se la altii cum joaca decat cu tacul in mana – si asta pentru ca, desi timp gaseste, nu gaseste intotdeauna o masa libera. Asta din cauza ca in Romania sunt inca destul de putine mese de snooker.

Jucatori sunt ceva mai multi – exista deja si o asociatie de snooker in Romania, si un campionat national, iar popularitatea jocului e in crestere, desi numarul jucatorilor e mult mai mic decat al celor de biliard.

Iar printre jucatorii de snooker se numara si oameni de afaceri – poate si pentru ca snookerul e un joc elegant, aristocrat – la competitiile profesioniste, jucatorii sunt imbracati cu vesta si papion si trebuie, obligatoriu, sa se comporte ca un gentleman. De ce? „Pentru ca, daca respectul pentru adversar ar disparea, cu certitudine va disparea si snookerul“, spune Marius Ancuta, vicepresedinte al Asociatiei de Snooker din Romania. Indiferent de miza si de locul in care se disputa un meci, o greseala facuta de jucatorul la masa si neobservata de arbitru (daca exista) sau de adversar trebuie anuntata de cel care a comis faultul. „Au fost cazuri chiar la ultimul campionat mondial, cand arbitrul nu a vazut faultul, dar jucatorul care l-a comis a anuntat. Respectul fata de adversar, indiferent ca-ti este prieten sau dusman de moarte, va exista atat timp cat snookerul se va juca“, spune vicepresedintele Asociatiei de Snooker.

Pe de alta parte, managerii care practica jocul il aleg pentru ca, spun ei, ii scapa de stres, dar si pentru ca in jurul unei mese de snooker poti avea o intalnire de afaceri. Peter Imre de la Philip Morris spune despre snooker ca nu e un sport, ci un joc de combinatii care-l relaxeaza. „Joc snooker pentru ca ma fascineaza tot ce tine de sisteme, strategii si combinatii, iar snookerul ma relaxeaza deoarece pun situatiile din viata de zi cu zi si cele din afaceri pe masa si ma joc cu ele“, spune Imre. Astfel, snookerul e pasiunea lui numarul 1, careia ii acorda cel putin 2-3 ore pe saptamana in clubul IDM din Bucuresti. Si-a achizitionat chiar si doua tacuri profesioniste, un Longoni de 1.200 de dolari) si un Quetec, despre care vorbeste cu entuziasm.

„Tacurile, echipamentul in general, conteaza foarte mult. Calitatea lor e foarte importanta, mai ales in competitia feroce pe care o am cu fiul meu“, spune Imre.  Un alt aspect care a facut snookerul popular printre oamenii de afaceri e ca, fata de golf de exemplu, e mult mai abordabil. Totusi, Marius Ancuta spune ca, din pacate, si golful si snookerul au o trasatura comuna in Romania – nu dispun de o baza materiala adecvata pentru a putea fi practicate la un nivel profesionist acceptabil.

Snookerul si-a castigat popularitatea mai ales datorita canalului de televiziune Eurosport, iar mai apoi baza materiala – care lipsea cu desavarsire in urma cu aproximativ un an – sa se mai imbunatateasca cu trei mese in clubul IDM din Bucuresti, mese aparute la cererea iubitorilor de snooker“, spune Ancuta, care pe langa faptul ca e vicepresedinte al asociatiei, comenteaza partidele de snooker de la Eurosport. „Problema logistica“ pe care snookerul o are in Romania isi are explicatiile ei. Un patron va alege intotdeauna sa cumpere o masa de biliard (care costa intre 2.000 si 4.000 de euro) in locul uneia de snooker (care porneste de la 7.000 de euro, dar poate depasi si 10.000 de euro).

In Bucuresti exista, in prezent, doar sase mese in locuri publice. Trei dintre cele sase se afla in clubul IDM si sunt cele mai cautate de jucatori. Tarifele de joc sunt accesibile – pentru membrii clubului, tariful pentru o ora de snooker e in medie de 16 lei noi, iar pentru jucatorii ocazionali de 20 de lei), astfel cel mai sigur e sa-ti faci programare ca sa prinzi o masa libera. „Cu exceptia perioadei dintre iulie si septembrie, cand lumea e plecata in concediu, in restul anului mesele sunt aproape tot timpul ocupate“, spune un oficial al clubului. Lucru explicabil, mai ales in conditiile in care acestea au fost aduse la cererea clientilor, dupa cum spune oficialul IDM. 

Insa numarul mic de mese nu-i descurajeaza pe pasionatii de snooker, chit ca trebuie sa stea la coada sau sa-si faca programari. „Pasiunea pentru un sport vine din intelegerea lui pana in cele mai mici detalii, iar, odata inteles in profunzime, dorinta de a reusi sa pui in practica ceea ce consideri ca stii bine este imensa“, spune Ancuta, care a avut primul „contact“ cu snookerul in 1993, cand a petrecut cateva luni la Londra. „Intr-o noapte m-au scos cu forta din club (unul mic) pentru ca nu ma mai dezlipeam de masa, incercand sa «prestez» la valoarea celor care ma initiasera. Apoi i-am cunoscut prin intermediul Eurosport pe «marii» acestui sport. Asa a intrat snookerul in viata mea si nu cred ca va iesi curand“, promite Ancuta.

Pasionatii spun ca snookerul iti ofera mai mult decat alte sporturi – e uneori comparat cu „un sah mobil“, un sport exclusivist in care strategia joaca un rol esential, un joc in care nu e destul sa ai un ochi ager si o mana sigura, ca la biliard. Cu alte cuvinte, la masa de snooker nu exista „norocul incepatorului“.