BusinessMagazin

Blog

  • Fonduri pentru mediu

    Majoritatea fondurilor pentru mediu vor „pleca“ inspre cel mai costisitor domeniu: managementul apei (ape potabile si ape uzate). Totusi, aceste fonduri vor putea fi accesate si pentru managementul deseurilor, biodiversitate, reconstructie ecologica, retehnologizare, prevenirea poluarii aerului.

    • PHARE Sunt folosite in special pentru intarirea capacitatii administratiilor din domeniul protectiei mediului. In perioada 2000 – 2006, sumele alocate prin PHARE se ridica la aproximativ 250 de milioane de euro, Romania fiind cel de-al doilea mare beneficiar dupa Polonia. Granturile PHARE si ISPA in domeniul mediului totalizeaza 9,9 miliarde de euro.
    • ISPA Se ocupa numai de sectoarele mediu si transport si se deruleaza pe o perioada de 7 ani (2000-2006). Pana acum, din fondurile ISPA-mediu s-au facut investitii in domeniul apei si al deseurilor. Sprijinul comunitar prin ISPA poate lua forma unor asistente tehnice si imprumuturi nerambursabile. Beneficiarii preferati de ISPA sunt unitatile din sectorul public, comunitatile locale si serviciile municipale. Bucuresti are in derulare un proiect ISPA de 200 de milioane de euro pentru construirea statiei de epurare la Glina.
    • FONDURILE DE COEZIUNE Accesibile dupa 2007, fondurile de coeziune vor fi mult mai mari: 350-450 de milioane de euro in primul an, pentru 20-30 de proiecte anual. In anii urmatori primului an, fondurile se situeaza la nivelul de 400-500 mil. euro anual. Ele vor fi axate la inceput tot pe managementul deseurilor si managementul apelor.
    • FONDURILE STRUCTURALE Sunt granturi mai mici, de cateva zeci pana la cateva sute de mii de euro, destinate atat sferei publice cat si celei private si ONG-urilor. Romania nu are inca experienta acestor fonduri. Momentan, prin scheme de granturi mici PHARE, se fac exercitii pentru punerea in functiune a sistemului de management pentru acest tip de fonduri.

  • Diplomatie cu ochi oblici

    Nimeni nu se gandea ca discutiile dintre comisarul european pentru comert, Peter Mandelson, si omologul sau chinez, Bo Xilai, cu privire la exportul de textile al Chinei, se vor finaliza cu un consens, scrie revista L’Express.

    Cu toate acestea, cand a vizitat Franta in mai, Bo Xilai a declarat ca problema textilelor „trebuie rezolvata intr-un mod convenabil“. Ceea ce s-a si intamplat. Dupa mai bine de zece ore de negocieri, Beijing-ul s-a angajat ca va limita exporturile de tricouri si pantaloni. O victorie importanta pentu Bo Xilai, care a dovedit, dupa numai un an si jumatate de la investirea in functie, ca este un diplomat excelent, comenteaza revista. „Sarmant“, „cu o exprimare fara cusur“ si „foarte direct“ – asa il caracterizeaza ministrul francez François Loos pe Bo Xilai, fiul unui veteran al Partidului Comunist, apropiat al lui Mao.

    Ministrul are o cariera fara cusur, care il plaseaza inaintea oricarui concurent la succesiunea, oricum indepartata, a actualului presedinte Hu Jintao, scrie francezul Jacques de Goldfiem in cartea „Cine conduce China astazi?“. Cariera lui a intrat pe un fagas ascendent la inceputul anilor ‘90, cand a devenit primarul orasului Dalian din nord-estul Chinei.

    In aceasta perioada a  modernizat localitatea, a cerut sprijinul investitorilor straini in vederea consolidarii echipei locale de fotbal si a organizat unele dintre cele mai mari defilari de moda din lume.
    In 2002 a fost inclus in comitetul central al Partidului Comunist, devenind, in scurt timp, membru al guvernului chinez.

    Daca pentru moment a facut pace cu europenii, urmatoarea mare provocare pentru Bo Xilai sunt americanii. Acestia sunt tot mai iritati de piata uriasa a produselor contrafacute, de deficitul comercial imens sau de yuanul subevaluat.

  • Femeile preiau conducerea

    Cel putin cand vine vorba de tranzactionarea actiunilor, femeile sunt sexul tare, atesta rezultatele unui nou studiu intreprins de DigitalLook.com.

    Cercetarea, bazata pe adunarea a 100.000 de portofolii, a demonstrat ca in ultimul an femeile au facut investitii mai profitabile decat colegii lor barbati. Portofoliile detinute de femei au crescut, in medie, cu 17% la sfarsitul anului (27 mai 2005), in timp ce afaceristii de sex masculin nu au obtinut decat o crestere de 11%. Potrivit raportului, femeile obisnuiesc sa isi construiasca un portofoliu echilibrat, detinand actiuni in companii din sectorul alimentar si al bauturilor, al divertismentului sau al timpului liber.

    Pe de alta parte, barbatii inclina sa cumpere actiuni in domeniul exploatarilor miniere, petrolului si gazelor, sectoare care aduc profituri insemnate, dar care sunt predispuse spre volatilitate si a caror valoare poate scadea brusc.

  • PENALITATI

    Intr-adevar, controversate! Penalitatile neconformarii cu prevederile UE in domeniul mediului se acorda in functie de gravitatea, durata, domeniul si importanta politica si economica a „greselii“. Pentru fiecare dintre acesti coeficienti, intre tarile pasibile si UE se nasc dispute. Din informatiile Ministerului Mediului, BUSINESS Magazin a putut culege trei experiente.

     

    DESEURI In 1997, Comisia Europeana a amendat Grecia cu 20.000 de euro pe zi din cauza neconformitatii unui depozit de deseuri.

    SPANIA Spaniei i-a fost propusa o amenda de 11.400 de euro pe zi din acelasi motiv.

    APA DE IMBAIERE O penalitate de 34.200 de euro pe zi a afectat bugetul unui stat UE din cauza unor ape de imbaiere neconforme.

  • Costuri la start

    Afacerile in domeniul mediului costa mult si se amortizeaza incet. Dar materia prima e sigura si volumul ei in crestere, ceea ce garanteaza profitabilitatea lor pe termen lung.

     

    SISTEM INTEGRAT Un sistem integrat de management al deseurilor pentru 350.000 de locuitori (un judet) costa intre 30-35 de milioane de euro. In Romania exista cateva proiecte-pilot la nivel de orase.

     

    DEPOZIT ECOLOGIC 12-40 de mii de euro, in functie de marimea depozitului. Nu va exista un depozit in fiecare oras sau comuna, dar fiecare comuna va avea un sistem de colectare. Depozitele vor avea in jur, ca sateliti, 3-6 statii de transfer (in functie de marimea judetului). Aceste statii de transfer vor avea rolul de tampon intre depozitul mare si colectarea de la sursa. Ele vor fi amplasate astfel incat distanta dus-intors de la statia de transfer la depozitul zonal sa fie intre 50-60 de km, pentru a nu incarca costul salubritatii cu costul transferului. Daca nu se realizeaza colectarea selectiva de la sursa, pe statia de transfer se vor putea instala statii de sortare, iar in jurul lor vor putea fi construite instalatii de reciclare.

     

    FIRMA DE SALUBRITATE 1-3 milioane de euro. Avizarea unui sistem (depozit, colectare, tratare-compostare) dureaza cel putin un an. In Romania exista circa 450 de astfel de firme, dintre care peste 70% sunt private, conform datelor Asociatiei Romane de Salubritate. Asociatia estimeaza insa ca numarul acestora va scadea in viitor, datorita tendintei de regionalizare a serviciilor si a aparitiei unor firme „mari, cu putere financiara si experienta in domeniu“.

     

    5-10% Profitul in afacerile de management al deseurilor, care variaza in functie de volumul activitatilor, potrivit directorului ARS, Viorel Marcu

     

    UNITATE DE RECICLARE PLASTIC Investitia este apreciata la 160-240 de euro pe tona. O capacitate standard este in jur de 7.000 de tone.

     

    RECICLAREA HARTIEI Pentru o fabrica de hartie cu o capacitate mai mica de 150 de kilotone, investitia este apreciata la o valoare cuprinsa intre 450 si 550 de euro pe tona de capacitate.

  • DUPA FAPTA, SI RASPLATA

    Timp de cinci ani, Ungaria va primi 27 de milioane de euro anual din doua fonduri create de trei state din zona economica europeana, dupa cum urmeaza: 12 milioane vor veni de la Mecanismul Financiar Multilateral al EFTA si 15 milioane de la Mecanismul Financiar Bilateral din Norvegia, anunta Budapest Business Journal.

    Potrivit unui studiu realizat de Banca Mondiala, Ungaria dispune de legi simple, care vin in intampinarea potentialilor investitori, insa procesul inceperii unei noi afaceri este costisitor si extenuant. Ungaria protejeaza interesele investitorilor si este foarte clara cu privire la obligatiile acestora, se mai arata in raport. Cu toate acestea, indicele care masoara increderea in afaceri a scazut din nou in mai, la fel si increderea consumatorului, potrivit datelor oferite de GKI-Wallis.

    Cel mai mult au scazut afacerile din domeniul retail-ului, care au raportat rezultate slabe si comenzi viitoare minime. Indicele de pret a crescut cu 3,6% fata de anul trecut, in mare parte datorita cresterii cu 2,1% a pretului la alimente, a anuntat Oficiul Central pentru Statistici. Salariul brut a crescut si el cu 11,9%, in perioada ianuarie-aprilie, iar cel net cu 12,3%.

  • Sfera economica pentru tarile din est

    Sud-estul Europei ar trebui sa-si construiasca o imagine de regiune integrata, iar statele individuale trebuie sa sustina mai mult investitorii, a spus Fabrizio Saccomanni, responsabil cu managementul de risc in cadrul Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare, la Conferinta Ministeriala a Europei de Sud-Est pe probleme de investitii si comert.

    Intrebat care sunt principalele obstacole intampinate de cei care doresc sa investeasca in zona,Saccomanni a raspuns ca exista o problema legata de felul in care percep strainii aceasta regiune. Desi are un potential insemnat, cu o populatie de 55 de milioane de persoane si o pozitie geografica strategica ce face legatura intre est si vest, strainii vad in Europa de Sud-Est o zona inca fragmentata, a declarat Saccomanni.

    In plus, observatorul de rand o percepe ca pe o regiune care n-a facut tot posibilul pentru a inlatura barierele comerciale interne. Saccomanni crede ca cea mai buna solutie ar fi crearea unei „sfere economice comune“ in regiune, dar propunerea sa se loveste de opozitia celor care considera ca o astfel de initiativa ar putea reinvia vechile structuri politice de tip centralist. Scopul crearii unei astfel de sfere economice este acela de a-i atrage pe investitori prin posibilitatea de a avea acces usor si pe pietele tarilor vecine. Saccomanni a adaugat ca investitiile straine in zona au inceput sa creasca, dar tendinta lor e de a se concentra in anumite tari si mai mult in sfera privatizarilor decat in cea a afacerilor noi.

  • AFACERI VERZI

    Hartie. Sticle goale. Baterii descarcate. Doze de aluminiu. Pentru asa-numitul „management al deseurilor“, Ministerul Mediului se asteapta la investitii de 8 miliarde de euro inainte si dupa integrarea in UE. Urmeaza, deci, cateva povesti de succes.

     

    In Romania, afacerile din domeniul mediu-lui se rezuma la cateva povesti de pionierat si la mii de oportunitati. De cand cu aderarea, protectia mediului a devenit – din preocupare de lux – unul dintre cele mai prolifice domenii pentru viitoare afaceri. Cu toate acestea, investitiile in domeniu se misca greoi. Cu putin timp in urma, Romania a fost atentionata de Comisia Europeana ca mediul este unul dintre cele sapte pietroaie care atarna de gatul tarii in directia opusa aderarii la UE.

     

    La aceasta situatie s-a ajuns tocmai din lipsa investitorilor. Pentru ca lipsa investitiilor inseamna lipsa infrastructurii, care inseamna imposibilitatea aplicarii legilor. Fie ele cu luciu european.Insa oportunitatile rasar una cate una, iar managementul deseurilor pare cel mai profitabil, depasindu-l pe cel al apelor, aerului sau solului.Din acest motiv, investitiile in acest segment sunt asteptate aproape exclusiv din sectorul privat, spune Attila Korodi, secretar de stat in Ministerul Mediului.

     

    Korodi estima la jumatatea lunii mai ca aceste investitii vor insuma cam opt miliarde de euro. O luna mai devreme, suma fusese evaluata de ministerul pe care secretarul de stat il reprezinta la cinci miliarde, iar in 2004, cand elabora „Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor“, la nici patru miliarde. Nu e de mirare ca ministerul se fastaceste cand e vorba de estimari, spune Dragos Dima, un antreprenor care va investi pana la toamna peste 500.000 de euro intr-o afacere proprie de management al deseurilor. Lipsa infrastructurii in domeniu nu a permis crearea unui sistem coerent al informatiilor, facand ca evaluarile sa fie pure intuitii.

     

    „Ministerul Mediului nu stie exact cata hartie s-a reciclat si sub ce tipuri“, explica Dima. „Inexistenta infrastructurii creeaza rupturi in fluxul informational. Spui tu ca ai reciclat atata, dar ne intoarcem la Moromete: «Pe ce te bazezi»?“Nu pe intuitia lui sau pe a ministerului s-a bazat Dima cand s-a hotarat sa investeasca in managementul deseurilor. Daca ii ceri sa-si descrie afacerea, va folosi patru cuvinte: „o foarte buna oportunitate“. Apoi iti va explica logic cum va scoate bani din deseuri. Va colecta, sorta si valorifica toate tipurile de ambalaje, baterii, cartuse si tonere de imprimanta. Va gestiona, cu alte cuvinte, un „sistem integrat de management al deseurilor“. Principalii lui clienti vor fi retailerii, de la care va prelua ambalajele pentru a le vinde procesatorilor fie in tara, fie in strainatate. O alegere mai buna nici ca se putea, avand in vedere ca numarul retelelor de magazine va creste considerabil in urmatorii doi ani cand vor intra pe piata Kaufland, Tengelmann, Real (divizia de hipermarket a grupului Metro) si Baumax (o retea austriaca de bricolaj).

     

    Cu cei prezenti, Dima a vorbit deja. „Unii sunt interesati, altii urmeaza sa se intereseze, iar altii au spus ca, daca nu-i obliga legea, nu fac nimic“, povesteste antreprenorul. El stie insa ca afacerea lui va functiona din toamna. Un singur model de astfel de afacere exista in prezent in Romania (Eco Rom Ambalaje SA). Producatorul alimentar Scandia Romana, membru al societatii din aceasta primavara, plateste o taxa prin care i se garanteaza ca ambalajele pe care le produce – odata devenite deseuri – sunt colectate si reciclate de agenti autorizati. Conform legislatiei romanesti in vigoare, companiile producatoare au obligatia de a recicla 20% si de a valorifica 30% din cantitatea de ambalaje rezultate in urma activitatii lor (de exemplu, tabla de la conserve, eticheta ambalajului, folia de ambalare a baxurilor). In cazul in care nu recicleaza aceste cantitati – care vor creste la un total de 66% in acest an pentru a se conforma prevederilor UE – companiile trebuie sa achite o suma compensatoare catre stat de 5.000 de lei pe kilogram.

     

    „Asta nu inseamna insa ca deseurile vor fi colectate si reciclate“, atentioneaza Sorin Bozdog, directorul comercial al Scandia. Sisteme integrate de mana-gement al deseurilor nu exista in Romania decat in cateva orase, prin proiecte-pilot. In Piatra-Neamt, de exemplu, pana in luna ianuarie a anului viitor, vechiul sistem de colectare si depozitare a deseurilor solide va fi inlocuit cu unul modern, ecologic. Reciclarea va deveni una dintre principalele destinatii ale deseurilor in acest oras, anuland suprematia gropii de gunoi. Sortarea va fi facuta atat la domiciliu, de catre fiecare locuitor al orasului, cat si prin statii de sortare. Pretul proiectului: 16 milioane de euro, platiti de guvernul danez, guvernul roman si primarie.

     

    Pentru acoperirea unui intreg judet, un astfel de proiect ar avea nevoie de 30 – 35 de milioane de euro, estimeaza Viorel Marcu, directorul Asociatiei Romane de Salubritate (ARS). Nu e de mirare ca lucrurile avanseaza greu. Dar timpul alocat de UE Romaniei nu mai permite intarzieri. Pana in 2007, toate cele 249 de gropi de gunoi neconforme trebuie inchise, in locul lor urmand sa ne descurcam cu 50 de depozite ecologice mari si 15 mai mici pentru zonele izolate, pe care trebuie sa le construim intre timp (momentan exista 16 depozite conforme). Diferenta e mare. Si va trebui amortizata cumva.

     

    Cum? „Va trebui sa intervenim cu reciclarea, recuperarea si revalorificarea, altfel presiunea asupra acestor depozite va fi foarte mare“, spune Dragos Dima, antreprenorul care din toamna vrea sa scoata bani din deseuri. In urma acestor procese, doar 20% din deseuri vor mai lua drumul depozitelor. Ceea ce nu se recicleaza poate fi folosit pe post de combustibil pentru fabricile de ciment si, pe viitor, chiar pentru termocentrale. Chiar daca duce lipsa de statii de reciclare, Romania si-a facut calculele si stie cat costa. „O unitate de regenerare a plasticului cu o capacitate de 7 kilotone va costa intre 1,12 – 1,68 milioane de euro“, spune Elena Dumitru, director al Directiei de Management al Deseurilor si Substantelor Chimice Periculoase din cadrul Ministerulului Mediului si Gospodaririi Apelor (MMGA).

     

    Daca ne referim strict la reciclarea PET-urilor, in Romania nu exista un reciclator care sa obtina PET alimentar din deseuri de PET. Ca atare, Romania importa an de an PET alimentar in valoare de 80-100 de milioane de euro (PET-ul, fiind un produs vandut la bursa, are un pret volatil). In Romania, acest produs este doar colectat, compactat sau facut fulgi si trimis la export in special in tari din Asia de Sud-Est (China este un mare consumator de deseuri de PET).

     

    Reciclatorii nu s-au incumetat inca sa investeasca in Romania pentru ca PET-ul ar trebui colectat selectiv in functie de culoare, iar infrastructura pentru colectarea selectiva lipseste. La fel de neselectiv e colectata si hartia. Din acest motiv, duzina de categorii de hartie reciclate in Germania se reduc in Romania la o singura categorie, spune Dragos Dima. „Se amesteca cartonul cu hartia grafica si cu hartia de ziar“, explica antreprenorul. „Din ce se recicleaza, se mai pot face hartie igienica, servetele si hartie de ziar. Nu hartie grafica“.

     

    Totusi, Romania a facut un pas inainte anul trecut in ce priveste reciclarea hartiei, spune Elena Dumitru de la MMGA: daca pana acum doi ani toate cele 220 de mii de tone de hartie reciclata erau importate, la sfarsitul anului trecut fabricile au colectat jumatate din aceasta cantitate din tara, platind un pret dublu fata de cel platit pentru importuri. Dumitru explica fenomenul: „Au inteles necesitatea eliminarii deseurilor din Romania“. Adevarul e la mijloc: legislatia pentru importul de deseuri s-a modificat intre timp, facand mai avantajoasa gestionarea deseurilor din tara.

     

    Alte oportunitati: in Romania nu exista facilitati nici pentru reciclarea materialelor compozite (vezi Tetra Pack-urile, compuse din hartie, plastic si aluminiu), fapt pentru care aceste deseuri sunt exportate. Pentru reciclarea cutiilor de aluminiu de la bere si racoritoare si-au anuntat interesul cateva companii din Austria si Australia, spune Dumitru de la MMGA, dar, inainte de a investi, companiile asteapta dezvoltarea sistemelor de colectare selectiva care le pot asigura materia prima. Cat despre ambalajele de sticla, statisticile Ministerului Economiei si Comertului pe 2004 aratau ca numai 16% din totalul de 300.000 de tone au fost recuperate.

     

    Daca vrei sa afli rentabilitatea unei afaceri in domeniul gestionarii deseurilor, expertii iti vor spune ca e o afacere „profitabila, dar in timp, ca orice investitie in mediu“. Profitul variaza in functie de volumul activitatilor si poate fi intre 5-10%, spune Viorel Marcu, directorul ARS.Mai mult, toate afacerile din domeniul mediului se inlantuie si o veriga lipsa face ca intreg sistemul sa fie nerentabil. „Nu e un one-man show“, spune Dima. Totul depinde de „colectarea selectiva la sursa“ – adica de vointa fiecarui cetatean de a-si separa „gunoiul menajer“ in „sticlele la sticle, plasticul la plastic, hartia la hartie“ si asa mai departe, toate aruncate in containere separate.

     

    In Slovenia, o tara de zece ori mai mica decat Romania – si ca numar de locuitori si ca suprafata – managementul deseurilor este inca o mare problema. Pana in 2007, noul membru UE ar trebui sa aiba 12 centre regionale de management al deseurilor. Dar nu le va avea, din lipsa de fonduri, spune Sasa Petejan, ziarista la principalul cotidian sloven. Va primi penalitati? „Nu cred, intotdeauna poti prelungi deadline-ul“, spune ziarista. Managementul deseurilor e in proprietatea statului si nu constituie un sistem uniform pentru intregul stat. Colectarea selectiva se face doar in anumite zone. Iar unde se face, este o chestie de optiune pentru cetatean. Langa cele trei-patru containere specializate, este prezent intotdeauna un altul pentru „diverse“, unde arunca cei care nu vor sa ajute la sortarea deseurilor. Cei care vor sa ajute isi asuma si ocupatia zilnica de a spala sticlele sau PET-urile. Ce nu e spalat nu se refoloseste, spune Petejan.

     

    O alta problema a Sloveniei este ca nu are inca o strategie in domeniu. Deseurile sunt mereu prea multe pentru depozitele existente. „Am acceptat niste tinte inainte sa stim ce avem“, spune Petejan. O solutie ar fi reducerea ambalajelor produse, iar unii dintre producatorii de pasta de dinti din Slovenia au venit in intampinarea acestei idei renuntand la ambalajul de carton pentru pasta. Reducand cantitatea de ambalaje, isi reduc si costurile de gestionare ulterioara a deseurilor de ambalaje, de care sunt responsabili.

    Aceasta solutie ar putea contracara teoria conform careia, pe masura ce nivelul de trai intr-o tara creste, creste si cantitatea de deseuri dintre granitele ei.

     

    In Romania, producatorii n-au ajuns inca la asemenea cutezatoare ganduri, dar nevoia de a economisi ii va aduce tot aici. Si bine ar fi, pentru ca deseurile menajere in Romania nu vor fi incinerate, doar depozitate, ceea ce va duce, mai devreme sau mai tarziu, la suprasolicitarea depozitelor. Argumentul pentru lipsa incineratoarelor pentru deseuri municipale este pur financiar, explica Elena Dumitru de la MMGA.

     

    „Din experienta statelor membre s-a observat ca investitiile sunt foarte costisitoare pentru un incinerator pentru deseuri municipale care sa recupereze energia si sa se alinieze conditiilor de emisii impuse de UE“, spune Dumitriu. „Costul de constructie a unui incinerator poate ajunge la zeci de milioane de euro si se va repercuta in buzunarul cetateanului“. In UE, eliminarea prin incinerare ajunge la un cost de circa 240-250 de euro pe tona, pret pe care intr-adevar il suporta cetateanul. Incineratoarele lor sunt cu recuperare de energie, cu care se poate asigura apa calda sau incalzirea, dar „din punct de vedere al suportabilitatii costurilor s-a ales ca alternativa pentru Romania depozitarea in conditii ecologice si cu minimizare de cantitate de deseuri“, explica Dumitru.

     

    Incineratoarele neconforme existente in Romania vor fi inchise. In 2004 au fost inchise 56, in acest an vor mai disparea 54, si in 2006, inca 100. Doar deseurile periculoase vor fi incinerate in Romania. Atat cele industriale cat si cele medicale. In prima categorie se inghesuie deja antreprenorii, desi, pana de curand, mai-nimeni nu si-a manifestat interesul.

     

    Conform unor date furnizate de Ministerul Mediului, antreprenorii vor sa construiasca foarte multe incineratoare de capacitati mici care, insumate, ar depasi potentialul de 60.000 de tone de deseuri periculoase industriale generate in Romania. Acest lucru nu va fi posibil, deoarece capacitatea minima a unui incinerator va trebui sa fie de 10.000 de tone pe an. In Bucuresti, un astfel de incinerator apartinand companiei Iridex e in faza finala de eliberare a autorizatiei de mediu. Capacitatea actuala a incineratorului este de 6.500 de tone, dar compania isi va dubla capacitatea pana la inceputul anului 2008, spune Elena Dumitru. Pentru incineratoare pot fi accesate fonduri europene, spune Attila Korodi de la Ministerul Mediului.

     

    Pentru cele circa 35.000 de tone anuale de deseuri medicale periculoase, care trebuie gestionate separat, exista momentan patru incineratoare conforme, cele neconforme (crematoriile) urmand a fi inchise. Cel mai recent inaugurat incinerator, singurul care nu foloseste arderea, ci sterilizarea uscata la o temperatura de 150 de grade Celsius, este Stericare (parte componenta a Stericare Olanda). Povestea incineratorului e cosmopolita: un patent britanic adus in Romania printr-un proiect romanesc pe bani irlandezi.

     

    Incineratorul reprezinta o investitie de aproape 4 milioane de euro si are cea mai mare capacitate de procesare din tara: doua tone pe ora (16-17 mii de tone pe an, cu marja de revizie). Cat platesc spitalele? Un euro pe kilogram pentru pachetul intreg de servicii. Cele trei spitale care au incheiat contracte cu Stericare dau de lucru companiei doar o jumatate de ora pe saptamana. Dar compania e increzatoare in cresterea afacerii. Pana la sfarsitul lui 2006, Stericare Romania intentioneaza sa mai deschida trei centre de procesare: in Moldova, in Transilvania si in Banat. Pare mult pentru un potential redus de deseuri medicale periculoase, dar Liviu Balulescu, directorul de vanzari al Stericare Romania, spune ca volumul acestora va creste o data cu nivelul de trai.

     

    De exemplu, in tari precum Anglia, Irlanda si Olanda, se genereaza 5-6 kilograme de deseuri medicale pe cap de locuitor, pe cand cifrele Institutului de Sanatate Publica indica deocamdata un volum de 1,5 kilograme pe cap de roman.

     

    In acest moment, obiectivele Romaniei in ce priveste managementul deseurilor sunt acelea de indeplinire a procentelor de valorificare si recuperare promise Uniunii Europene. In cazul neindeplinirii lor, fondurile europene alocate scad si cresc penalitatile pentru neindeplinirea obiectivelor. Mai mult, „daca nu reuseste sa adune proiectele, Romania, prin cotizatia pe care o plateste la Bruxelles, va plati proiectele care se deruleaza in alte tari“, atentioneaza secretarul de stat in MMGA, Attila Korodi. Si n-am facut nimic.

  • La Inceput au fost cupoanele

    Vii dispute framanta piata financiara ceha de cand, conform unui amendament adus Codului de Afaceri ceh, actionarii majoritari au dreptul de a-i forta pe actionarii minoritari sa-si vanda actiunile, scrie revista Prague Post.

    Ministerul de Finante, impreuna cu Ministerul Justitiei si Comisia Burselor din Cehia, au propus propria versiune a legii, potrivit careia pretul unei actiuni la vanzare ar trebui stabilit in urma unui vot independent. O astfel de miscare ar alunga temerea ca actionarii majoritari i-ar putea exploata pe cei minoritari, fortandu-i sa vanda actiuni la preturi derizorii. Conform proiectului, Comisia Burselor din Cehia ar fi responsabila de aplicarea noilor reglementari si de ridicarea limitei pretului de vanzare de la 90% la 95% din pretul actiunii.

    Expertii sustin ca noua forma a legii, implementata cu succes in Europa Vestica si in Statele Unite, ar putea sa nu aiba efectul scontat in Cehia. Distribuirea in masa a cupoanelor de privatizare la inceputul anilor ‘90, cand milioane de oameni au primit active guvernamentale, a umplut companiile din Cehia cu mii de actionari marunti care acum pot deveni usor tinta noilor reglementari.

    Cu toate acestea, noua lege nu va afecta bursa din Praga, dat fiind faptul ca mai putin de 50 de companii din cele 1.800 inregistrate de Centrul Burselor din Praga sunt tranzactionate la bursa si numai opt dintre acestea sunt jucatori activi, crede Petr Koblic, directorul general al bursei.

  • Cultul proprietatii imobiliare

    Piata imobiliara este in centrul atentiei. Preturile au crescut, „vedetele“ fiind apartamentele si terenurile. Din ce in ce mai multi investitori adulmeca piata locala, iar interesul nu mai cade doar pe Bucuresti, ci si pe alte mari orase. Piata este in „fierbere“, dar preturile inca nu sunt considerate mari de analisti, cand le compara cu cele din tarile din regiune. Pana unde se vor duce preturile, cat sunt randamentele investitiilor imobiliare, ce proiecte vor mai aparea, cand va fi primul mare esec imobiliar? Acestea sunt cateva dintre temele dezbatute saptamana trecuta, la intalnirea CLUB BUSINESS, care s-a desfasurat la hotelul J.W. Marriott.

    BUSINESS Magazin:  V-am invitat pentru a discuta despre investitiile imobiliare, dezvoltarea marilor proiecte in Romania, in mod special in Bucuresti. Vom vorbi si despre preturile la terenuri, cat au crescut si cat or sa mai creasca, ce se va intampla cu piata de real estate in viitorii zece ani, unde se vor indrepta investitorii, cand vor veni marii investitori imobiliari. Se va termina de construit in Bucuresti?

    MIHAIL MATEESCU: Nu cred ca Bucurestiul se va termina vreodata de construit sau de reconstruit. S-a construit continuu si se va construi continuu, dupa parerea mea. In primul rand, Bucurestiul se extinde, marginile Bucurestiului in mod evident si vizibil se extind, mai ales spre nord, dar nu numai, ci cam in toate directiile. Pe de alta parte, sunt atatea locuri urate in Bucuresti care ar trebui redezvoltate intr-o forma potrivita cu secolul in care ne aflam. De aceea, nu cred ca se va termina vreodata de construit. Dar o problema care ar trebui ridicata in aceasta discutie este in ce fel se construieste? Pentru ca in Bucuresti s-a construit foarte mult haotic, iar acesta nu este un model care trebuie urmat, ci ar trebui sa fie un plan.

    BUSINESS Magazin: Cine ar putea realiza acest plan?

    MIHAIL MATEESCU: In primul rand este un element de responsabilitate a Primariei, care ar trebui sa aiba o viziune globala.

    ADRIAN NICOLESCU: Subscriu si eu la vina Primariei. In Bucuresti, planul urbanistic este aprobat din 2000. Ce lipseste acum Primariei fata de alte primarii din alte tari este acea persoana care face un master-plan in acord cu developerii, cu consultantii imobiliari. Iar pe segmentul acesta de consultanti sunt niste lacune, nu avem o scoala de agenti imobiliari, doar pe partea de evaluatori.

    BUSINESS Magazin:  E un lucru rau?

    BOGDAN GEORGESCU: De exemplu, mama mea, dupa noua ani in care lucrez la Colliers, inca spune ca lucrez la Ambasada Americii, pentru ca suna mai bine. Pentru foarte multa lume, piata imobiliara este privita ca o mare adunatura de hoti. Este un lucru rau, pentru ca imi strica imaginea.

    OCTAV MIHAILESCU: Ma rog, piata este inca in formare, nu se poate vorbi de inca de faza de maturizare.

    BUSINESS Magazin:  Da, iar piata ii va cerne pe cei neseriosi.

    BOGDAN GEORGESCU: Sigur, dar e nevoie de o oarecare civilizare si educare a mediului in care lucram. Pentru ca lipsa de raspundere generala in acest domeniu afecteaza consumatorul final. Iar mai departe vorbind, investitorii mari sunt inca reticenti sa vina pe piata, tocmai din cauza acestei lipse de profesionalizare si a lipsei de informare si transparenta.

    BUSINESS Magazin:  Aveti cazuri concrete in care un investitor mare a vrut sa intre pe piata si s-a impiedicat de acest lucru?

    BOGDAN GEORGESCU: Faptul ca avem zeci de investitori care vin, se uita si apoi pleaca, iar foarte putini raman sa investeasca este un semn ca lucrurile nu functioneaza. Romania pare interesanta pentru cei de afara. Sunt foarte multe fonduri de investitii care vin in Romania si care vor sa cumpere ceva sau sa faca ceva. Insa cei care raman sunt extrem de putini, cinci-sase. Nu sunt zece fonduri de investitii care sa fi intrat pana acum pe piata imobiliara. Toate acestea din cauza lipsei de produs, dar in primul rand a lipsei de consultanta. Romania pierde foarte multi bani, pentru ca investitorii nu stiu in ce sa investeasca.

    MIHAIL MATEESCU: Dar de care investitori vorbim? De investitori institutionali sau de investitorii privati?

    BOGDAN GEORGESCU: De cei institutionali, dar si de cei privati.

    MARIUS ANDRONACHE: Cred ca si piata a devenit mult mai efervescenta in ultimii doi ani, comparativ cu ce se intampla acum cinci ani. Piata se schimba. Vin din ce in ce mai multi investitori.

    BUSINESS Magazin:  Cum sunt preturile acum pe piata imobiliara? De exemplu, la terenuri, considerati ca preturile sunt mari?

    ADRIAN NICOLESCU: In Bucuresti, in unele zone, da.

    BUSINESS Magazin: Ce se va intampla, dat fiind cererea atat de mare?

    BOGDAN GEORGESCU: Preturile sunt foarte mici daca ne comparam cu tarile invecinate si sunt in crestere puternica. Deci vor creste si in continuare. Intr-adevar, sunt zone in care cererea este foarte mare si sunt oarecum speculate terenurile, dar in general mai este loc de crestere.

    BUSINESS Magazin:  Vor creste, dar pana unde? Cererea este atat de mare in Bucuresti, incat sa sustina aceste proiecte?

    MIHAIL MATEESCU: Cererea e enorma.

    BUSINESS Magazin: Si atunci ce se va-ntampla cu preturile de pe piata imobiliara?

    BOGDAN GEORGESCU: Pretul este o relatie intre cerere si oferta. Nu are legatura cu costul caramizilor, al materialelor de constructii. Cat timp cererea este mare si oferta este foarte mica, preturile vor creste. Oamenii fac ce fac si cumpara.

    ADRIAN NICOLESCU: Parerea mea este ca pe piata imobiliara se face astazi ceea ce se numeste plasament financiar.

    BOGDAN GEORGESCU: Speculatii.

    ADRIAN NICOLESCU: Mai putini sunt investitorii care cumpara terenuri si dezvolta. Sunt mai multi investitori care plaseaza bani. Ei mobilizeaza capital. 

    OCTAV MIHAILESCU: Foarte multa lume a aflat ca preturile terenurilor sunt in crestere, si daca au niste bani, ii baga in terenuri…

    BOGDAN GEORGESCU: Au niste bani sau chiar imprumuta niste bani de la banci.

    BUSINESS Magazin: Preturile pe metru patrat vor ajunge mai mari in Bucuresti decat in Budapesta?

    ADRIAN NICOLESCU: Daca nu avem oferta alternativa, o sa creasca in continuare. Nevoia de a locui este speculata.

    BOGDAN GEORGESCU: In Budapesta, Varsovia sau Praga, preturile apartamentelor sunt oarecum stabilizate intre 1.200 si 5.000 de euro metrul patrat. In Romania sunt intre 700 si 2.000 de euro metrul patrat. Deci, cel putin se vor dubla in urmatorii trei-cinci ani.

    BUSINESS Magazin: Salariile vor creste mai repede decat preturile apartamentelor sau ale terenurilor? Este plauzibil sa ajungem noi la aceste preturi, care se vor dubla, se vor tripla.

    BOGDAN GEORGESCU: Se construiesc pe an 2.000 de apartamente in Bucuresti si este nevoie de 20.000. La cat de putin se construieste… Si cel mai mare proiect are 3.000 de locuinte si va fi gata in 10 ani.

    BUSINESS Magazin: Ce se va-ntampla in continuare? Cu apartamentele de la bloc, sa zicem.

    BOGDAN GEORGESCU: Se vor scumpi in continuare.

    BUSINESS Magazin: Si cele vechi se vor scumpi?

    BOGDAN GEORGESCU: Cam 96% dintre romani sunt proprietari, cel mai mare procent din Europa.

    ADRIAN NICOLESCU: Romanul are cultul proprietatii. El vrea sa devina proprietar. Pe cand in Statele Unite, oamenii nu gandesc asa. Nu vor sa aiba cu orice pret o casa in proprietate.

    BUSINESS Magazin: Dar dumneavoastra credeti ca vor creste preturile?

    ADRIAN NICOLESCU: Nu spun ca vor creste. Eu sunt mai conservator. Eu caut fenomenul care sta la baza cresterii. Dar, intr-adevar, tendinta este de crestere.

    BOGDAN GEORGESCU: Vor creste.

    BUSINESS Magazin: Domnul Georgescu spune ca o sa creasca, o sa creasca mult. Domnule Andronache, ce spuneti? Dumneavoastra aveti de plasat bani.

    MARIUS ANDRONACHE: Eu va dau o explicatie economica. Am observat ca piata romaneasca este facuta de cei care vand. Pentru noi este o problema, pentru ca preturile cresc de la zi la zi, te-ntalnesti cu vanzatorul, ai un pre-agreement cu el…

    BUSINESS Magazin: Pana acum ati cumparat ceva?

    MARIUS ANDRONACHE: Nu. Avem cateva proiecte in vizor, dar inca n-am semnat nimic. Ideea este ca in momentul in care deja vorbim de investitori, noi trebuie sa trecem la randul nostru prin niste proceduri, avem niste banci care ne sunt actionari… Noi nu putem sa ne jucam cu preturile, sa batem mana pe o suma si maine sa auzim de altceva.

    BUSINESS Magazin: Dar in momentul in care veniti dumneavoastra, sunteti dispus maine sa cumparati la pretul vanzatorului? Trebuie sa aveti niste repere.

    MARIUS ANDRONACHE: Desigur, rata de rentabilitate.

    BUSINESS Magazin: Si la un moment dat, aveti un exit. Vindeti catre un alt investitor, iar fondul obtine un randament de 15-20%.

    MARIUS ANDRONACHE: In Romania, lucrurile stau putin diferit. Noi vorbim de maturizare a pietei. E ceva care se-ntampla-n timp. Cinci ani, zece ani… Poate mai mult.

    BUSINESS Magazin: Platiti orice pret, acum?

    MARIUS ANDRONACHE: Nu platim orice pret. Avem mai multe oportunitati, atata vreme cat exista piata. Ne uitam, discutam, negociem si ajungem la varianta optima. Noi nu investim doar in Romania, investim si in Bulgaria si Serbia, asa ca facem un centru de competitie in raport cu zona balcanica. In momentul in care alta tara da o rentabilitate mai buna, banii au intrat acolo.

    ADRIAN NICOLESCU: Deci asta e criteriul decizional?

    MARIUS ANDRONACHE: In statutul fondului sunt precizate cateva lucruri clare, dar, sigur, la final ne intereseaza banii. Suntem oameni de afaceri si rulam bani, ca sa castigam mai mult.

    BUSINESS Magazin: Ce parere aveti, domnule Bora, despre preturile de pe piata romaneasca?

    FATIH BORA: Terenurile sunt scumpe. Dar sunt de aceeasi parere cu partenerii de discutie. Pretul terenului va creste. De fapt, cred ca nu s-a intamplat niciodata ca terenurile sa se ieftineasca. Alte segmente de pe piata imobiliara mai fluctueaza, dar pretul terenurilor nu scade niciodata.

    MARIUS ANDRONACHE: Parerea mea este ca sunt corelate, cat de cat, cererea si oferta, nu discutam deocamdata de ceva aberant. Si este o vorba romaneasca: Nu e nebun cel care cere, ci nebun e cel care da.

    BOGDAN GEORGESCU: Sa nu uitam ca, asa cum va spuneam, cererea este mult mai mare decat oferta.

    BUSINESS Magazin: Si piata accepta orice pret?

    BOGDAN GEORGESCU: Preturile actuale sunt inca bune. Se vor dubla. 

    BUSINESS Magazin: In cat timp? In cinci ani? In zece ani?

    BOGDAN GEORGESCU: Eu cred ca in zece ani de-acum incolo se vor dubla.

    MARIUS ANDRONACHE: Incepusem sa va povestesc. Noi ne bazam analiza pe randamentul care in Romania este mult mai bun decat in alte tari. Exista cladiri de birouri care au un randament de 9-10% pe an, deci asta creste automat pretul. In conditiile in care acum un an sau doi vorbeam de randamente de 12-13%.

    BUSINESS Magazin: Si dumneavoastra vreti sa luati un proiect care v-ar aduce 12%, 13% sau chiar 15%?

    MARIUS ANDRONACHE: Nu, nu mai gasim asa ceva. Noi ne gandim la un 10-12%, asta este cel mai mult, in cazul unui proiect bun, de clasa A, care sa fie bine pozitionat.

    BOGDAN GEORGESCU: Media in zona e 7%. Si la noi o sa ajunga la 7% in doi-trei ani. Cladirile s-au scumpit foarte repede.

    MARIUS ANDRONACHE: Cand pretul este in crestere, merita sa cumperi. 

    BUSINESS Magazin: … si sa speri sa nu fii ultimul cumparator.

    MARIUS ANDRONACHE: Exista puncte de reper fata de analiza pe care o facem noi, exista o maturizare a pietei. Noi suntem un fond de investitii specializat pe real estate.

    BUSINESS Magazin: Care urmareste un exit intr-un an, doi, trei. Sa vina cineva sa va cumpere business-ul. Cine-ar fi cumparatorii?

    MARIUS ANDRONACHE: Alti investitori institutionali. Deja trebuie sa va ganditi la egalizarea pietei, in timp. Afara, banii se plaseaza cu un randament de 5-6%, iar aici vorbim de un randament de 10% sau 9%. Intre 6 si 9, daca vorbim de un volum mare al investitiilor, inseamna foarte multi bani.

    BUSINESS Magazin: Dumneavoastra aveti 200 de milioane, nu?

    MARIUS ANDRONACHE: 125 de milioane de euro banii nostri. Fara banii pe care am putea sa-i luam prin cofinantare. Deci ne ducem spre 450 de milioane la final.

    BUSINESS Magazin: Dumneavoastra aveti de gand sa vindeti proiectul Baneasa?

    MIHAIL MATEESCU: Nu, nu. 

    BUSINESS Magazin: Adica nu este facut pentru a fi vandut, daca vine un nume mare si pune un miliard pe masa? 

    MIHAIL MATEESCU: Nu. Este un alt concept si inca de la inceputul lui s-a pornit altfel. Din cauza asta nici nu am intervenit la discutia cu terenurile, pentru ca noi nu am cumparat terenul. Noi ne-am asociat cu proprietarul terenului si suntem in alt film.

    BUSINESS Magazin: Prin urmare nu aveti de gand sa va vindeti partea? Sau nu aveti cum sa vindeti?

    MIHAIL MATEESCU: Nu, nu e-adevarat. Actiunile firmei se pot vinde, Baneasa Investments este o societate pe actiuni normala. De asemenea, terenul se vinde. Terenul de sub casa sau gradina se va vinde, e firesc sa fie asa. Nu avem nici o limitare in ceea ce priveste dreptul de dispozitie asupra terenului. E vorba pur si simplu de o alta filozofie de business.

    BUSINESS Magazin: Au fost niste discutii…

    MIHAIL MATEESCU: Discutii au fost foarte multe si este normal sa fie la un proiect de aceasta amploare. Interesele sunt foarte mari in jurul acestui proiect si e firesc sa apara discutii. Realitatea insa este ca nu exista nici un fel de problema juridica asupra terenului si dreptul de dispozitie este deplin. Deci este numai si numai o problema de filozofie de business. 

    BUSINESS Magazin: Dar, practic, ati avut vreo oferta sa vindeti acum?

    MIHAIL MATEESCU: Nu, nu am avut, si dupa parerea mea, un proiect de talia asta nu se poate vinde asa. Insa am avut suficient de multe oferte de asociere. 

    MARIUS ANDRONACHE: Ca investitor, e foarte greu sa aloci mai mult de 20%, maxim 30 din toate fondurile intr-un singur proiect. La un proiect de un miliard, ar trebui ca fondul sa aiba un capital de minimum 5 miliarde de euro. Astfel de investitori inca nu au aparut in Romania.

    BUSINESS Magazin: Cei care isi vor recupera casele si intra acum pe piata credeti ca vor influenta piata?

    BOGDAN GEORGESCU: Deja au influentat-o.

    BUSINESS Magazin: In ce sens?

    BOGDAN GEORGESCU: Au crescut oferta.

    BUSINESS Magazin: Ce e mai rentabil sa faci acum, o cladire de birouri sau un bloc de apartamente?

    MARIUS ANDRONACHE: Depinde unde se face…

    ADRIAN NICOLESCU: Mai bine e la birouri, evident.

    MARIUS ANDRONACHE: Vorbim de valoarea in timp a banilor. Una e sa poti sa investesti, in doi ani sa scoti banii, sa faci inca o afacere si in sase ani sa faci de trei ori afacerea si altceva este sa faci o cladire, s-o tii cu chirie sase ani si abia apoi s-o vinzi.

    BOGDAN GEORGESCU: Financiar vorbind, piata rezidentiala iti ofera o circulatie mai rapida a banilor…

    MIHAIL MATEESCU: Mai sunt si alte aspecte tehnice, daca-mi permiteti. In primul rand este modelul de business pe care-l aplici, exact ce spune dansul, poti sa repeti o afacere de mai multe ori, dar trebuie sa si ai conditiile respective sau sa tii cladirea o vreme si sa-ti scoti banii din chirie. Din punct de vedere tehnic, constructia de imobile de birouri este o activitate ceva mai specializata decat cea de cladiri rezidentiale. Si apropo, apartamentele in blocuri sunt mai complicat de construit decat casele individuale. Deci sunt niste niveluri de specializare aici, sunt problemele tehnice legate de ce-nseamna o cladire de birouri de clasa A sau A plus, cu toate instalatiile si asa mai departe… Ele se gasesc intr-o forma usurata la cladirile de apartamente si intr-o forma si mai simplificata la case. Cu alte cuvinte, dezvoltatorul care intra in business-ul de birouri trebuie sa fie cu adevarat specialist, pentru ca altfel sunt toate sansele sa greseasca. 

    BOGDAN GEORGESCU: Desi daca ne uitam in Romania…

    MIHAIL MATEESCU: Pentru ca aici suntem pe o piata atipica, pe o piata care nu este educata, pe de o parte, si pe de alta parte este dezechilibrata intre cerere si oferta. Eu voi considera ca ne aflam pe o piata normala in momentul in care o sa vad fluctuatii. Cresteri si scaderi. Este un fenomen intrinsec oricarui business, oricarei piete.

    BUSINESS Magazin: Deci va asteptati sa scada…

    MIHAIL MATEESCU: Nu suntem oracolul din Delfi, e greu de spus.

    ADRIAN NICOLESCU: Oricum, in Romania genul asta de fenomen de cotitura se face foarte brusc.

    BOGDAN GEORGESCU: Piata depinde de mediul general de afaceri… Depinde de cand intram in Comunitatea Europeana…

    ADRIAN NICOLESCU: Se schimba gusturile, atunci… Atunci s-ar putea sa scada preturile apartamentelor.

    BUSINESS Magazin: Ce parere aveti de centrele comerciale?

    BOGDAN GEORGESCU: Acestea sunt cele mai profitabile.

    BUSINESS Magazin: Se vor mai construi si alte centre comerciale?

    BOGDAN GEORGESCU: Sunt inca doua acum in lucru numai in Bucuresti.

    BUSINESS Magazin: Spre exemplu, daca cei de la Anchor ar dori sa vanda, ati vrea sa cumparati cele doua mall-uri?

    MARIUS ANDRONACHE: Da, ar face parte din…

    BUSINESS Magazin: Le-ati facut o oferta?

    MARIUS ANDRONACHE: Nu, n-am discutat nimic asa, dar ca idee…

    BOGDAN GEORGESCU: Nu vor sa vanda. Recent, au refinantat Plaza. N-au nevoie de un exit.

    BUSINESS Magazin: Dar cand credeti ca va aparea primul exit?

    BOGDAN GEORGESCU: Foarte curand. Va fi urmatorul construit. Dar cu siguranta, centrele comerciale sunt un punct foarte atractiv.

    BUSINESS Magazin: Dar primul esec?

    BOGDAN GEORGESCU: Tot foarte curand. In 3-5 ani vom vedea primul esec mare. Un proiect care a fost construit, a fost inchiriat, dar va merge prost din cauza concurentei din zona.

    BUSINESS Magazin: Prisma a fost primul esec? 

    BOGDAN GEORGESCU: Si primul succes. In anii in care a functionat, investitorii si-au scos banii de mai multe ori.

    BUSINESS Magazin: Dar credeti ca Romania va ajunge sa depaseasca pretul la apartamente, chirii si terenuri fata de celelalte tari din jur?

    BOGDAN GEORGESCU: La chirii? Deja suntem peste cu 20% la cladirile de birouri.

    BUSINESS Magazin: Vom ajunge o piata imobiliara mai scumpa decat cele din jur?

    MARIUS ANDRONACHE: Eu totdeauna spun celor cu care discut: ideea de a locui undeva nu e un lux, nu e o masina pe care vrei sa ti-o iei sau nu. Sunt oameni care castiga cat de cat, economia se dezvolta, toate astea creeaza cerere. Si acum, daca nu e oferta, ca sa contrabalanseze aceasta cerere, va conduce la cresteri.

    ADRIAN NICOLESCU: Oricum, media lo-cativa in Romania este undeva la 35 de metri patrati pe familie. Foarte putin.

    BUSINESS Magazin: Dar considerati ca avem preturi mari?

    BOGDAN GEORGESCU: Avem preturi mici, inca. La apartamente. Daca acum cinci ani pretul unui apartament era 10.000, acum e 40.000, in euro. Atunci era foarte mic.

    BUSINESS Magazin: Si poate ajunge la 80.000?

    BOGDAN GEORGESCU: Da.

    MIHAIL MATEESCU: Este o crestere a nivelului de cumparare…

    ADRIAN NICOLESCU: Uitati-va la hipermarketuri, sunt pline chiar daca te duci la 11 ziua.

    MARIUS ANDRONACHE: Plus ca nu trebuie sa uitam de banii pe care-i trimit oamenii care muncesc in strainatate. Banii astia ar putea sa nu mai vina maine… Se poate intampla orice…

    MIHAIL MATEESCU: Ma-ndoiesc de asa ceva…

    MARIUS ANDRONACHE: Cele doua miliarde sau trei care-au venit s-au dus toate la consum…  

    MIHAIL MATEESCU: Eu vreau sa atrag atentia asupra unui factor adus in discutie tangential: factorul uman. Si chiar as vrea sa aflu parerea colegilor de discutie. Nu stiu cum simtiti dumneavoastra, dar noi simtim o criza profunda in ceea ce priveste numarul de specialisti pentru lucrari legate de un proiect de marimea aceasta. Pur si simplu nu sunt destui arhitecti pe piata, nu sunt destui structuristi, nu sunt destui constructori buni.

    BUSINESS Magazin:  Pentru proiectul Baneasa de cati arhitecti ati avea nevoie?

    MIHAIL MATEESCU: De cateva zeci de arhitecti.

    BOGDAN GEORGESCU: Baneasa inca are resurse sa aduca de afara.

    BUSINESS Magazin:  Si aduceti?

    MIHAIL MATEESCU: Pai am adus deja, lucram cu doi arhitecti de la New York, pana acum.

    BOGDAN GEORGESCU: Toate proiectele mari din Bucuresti sunt facute cu arhitecti din afara. Numai Dorin Stefan a facut o cladire, Opera Center, atat.

    MIHAIL MATEESCU: Iar eu cand zic un arhitect, sa nu va imaginati ca ma refer la un individ, ci la o casa de arhitectura. Un arhitect principal are o intreaga organizatie. Casele de arhitectura in plus mai au nevoie de specialitati conexe. Au nevoie de structuristi, au nevoie de instalatori, au nevoie de verificatori, de devizisti, de diriginti de santier. Am nevoie de o multime de specialisti pe care ii gasesc foarte-foarte greu. Eu vorbesc de oameni cu adevarat buni, ca altfel carti de vizita am sute.

    BUSINESS Magazin:  Pai ati putea sa faceti o universitate…

    MIHAIL MATEESCU: Asta e. Nu vreau o universitate, vreau o fabrica de specialisti.

    BUSINESS Magazin:  Dar cum vedeti o rezolvare? In cati ani credeti ca se va rezolva aceasta criza?  

    MIHAIL MATEESCU: Noi ne facem datoria, dar la nivel micro. Crestem echipe. Dar dureaza. Asta face si un arhitect, isi creste echipe, de 10, 20, 30 de oameni. Insa acest om nu mai face arhitectura, face management.

    ADRIAN NICOLESCU: Arhitectura este totusi un business. Vorbim de tarife de 8-10-12 euro pe metrul patrat, adica 4-6% din valoarea investitiei.

    BOGDAN GEORGESCU: Cred ca si avem asteptari exagerate. Este totusi o piata cu o varsta tanara, de doar 10 ani.

    MIHAIL MATEESCU: Nu trebuie sa uitam un alt aspect. Cei mai buni mesteri lucreaza in afara, in Spania, Germania, Italia.

    BUSINESS Magazin:  Aduceti-i inapoi!

    MIHAIL MATEESCU: Cum?

    BUSINESS Magazin:  Oferindu-le acelasi pret de acolo si aici.

    MIHAIL MATEESCU: Nu este intotdeauna posibil. Noi vrem sa facem altceva, vrem sa importam echipe din alte tari. 

    BUSINESS Magazin:  Dar atunci costurile ar fi chiar mai mari.

    MIHAIL MATEESCU: Corect. De aceea, deocamdata, ne limitam la a aduce specialisti-cheie, cum ar fi diriginti de santier, manageri de proiect.

    BUSINESS Magazin: Avem aici reprezentantii unei firme de constructii internationale care, printre altele, a construit Plaza Romania. Ce parere aveti despre lipsa de oameni? Sau poate, dimpotriva, considerati ca nu exista o astfel de problema.

    SALIH SAGINDA: Si noi am intalnit probleme similare. Este o criza de personal calificat. Am facut un plan in mai multe etape. Pe termen scurt, aducem oameni din Turcia sau alte tari si ii numim manageri peste echipe locale si speram ca pe termen mediu si lung sa diminuam numarul de straini. In acest timp, speram ca romanii sa invete sa lucreze la standardele pe care noi le impunem. Incercam sa schimbam ceva in maximum doi ani, pentru ca nu cred ca vom avea la dispozitie mai mult. Pentru ca altfel vom fi scosi de pe piata. Problema este ca trebuie sa mentin costuri reduse, desi platesc salarii mari muncitorilor straini. Ca urmare, reduc din profitabilitate.

    BUSINESS Magazin:  Care este procentul de lucratori straini in prezent in cadrul Summa Romania?

    SALIH SAGINDA: Deocamdata sunt 50% straini si 50% locali. Peste un an sper ca procentul de straini sa scada la 25%, iar peste doi ani la 10%. Trebuie sa ajungem la aceasta proportie, pentru ca altfel nu o sa supravietuim pe piata. Dar problema din acest moment este faptul ca este imposibil sa realizezi o lucrare de amploare – fie ca este vorba de proiectare, fie ca vorbim de executie – numai cu muncitori locali.