BusinessMagazin

Blog

  • Rusii pierd metroul

    Consortiul format din compania franceza Alstom Transport si cea ungara Ganz Transelektro Rt a castigat licitatia pentru livrarea trenurilor pentru doua linii de metrou din Budapesta. Valoarea contractului se ridica la 247 de milioane de euro.

     

    Licitatia nu a fost insa deloc una linistita. Imediat dupa anuntarea castigatorului, un reprezentant al companiei ruse Metrowagonmash, clasata a doua, a anuntat ca va ataca decizia la curtea de arbitraj privind achizitiile publice. Acesta spune ca Metrowagonmash a oferit trenuri cu un pret cu aproximativ 5 milioane de euro mai mic decat cel oferit de consortiul castigator. BKV Rt, compania publica de transport din Budapesta, a anuntat ca ofertele depuse de compania germana Siemens, cea sud-coreeana Hanwa-Rotem si cea canadiana Bombardier au fost descalificate pentru neindeplinirea cerintelor stipulate in caietul de sarcini. In cazul in care rezultatul licitatiei nu ar fi fost contestat, contractul cu consortiul castigator era planificat sa se incheie pe 15 iunie.

     

    Castigatorul va livra 15 trenuri pentru a doua linie de metrou in doi ani de la semnarea contractului. Vor mai fi livrate inca 22 de trenuri fara conductor pentru linia a patra de metrou in 2009 si 2010, cand va fi inaugurata prima parte a liniei.

     

    Pentru a doua parte a liniei exista o optiune pentru furnizarea a inca sapte trenuri. Licitatia pentru trenuri a inceput in luna octombrie 2005, dar a fost intarziata de apelul depus de compania spaniola CAF, care a fost descalificata.

  • Un an de 9 miliarde de euro

    Au aparut primele date certe privind programul de privatizare a CEC, cu toate ca si de data aceasta Finantele au precizat ca statul isi rezerva dreptul ca in orice moment sa intrerupa procesul „in functie de conditiile care ar putea influenta negativ rezultatele privatizarii“.

     

    Investitorii interesati ar trebui deci sa depuna ofertele angajante pentru cele 69,9% din actiunile CEC pana la 17 iulie, iar castigatorul va fi anuntat la jumatatea lui septembrie. Dupa ce vor fi alesi finalistii, adica primele doua sau trei banci cu punctajul cel mai mare, urmeaza faza de depunere a ofertelor imbunatatite, care trebuie depuse pana la jumatatea lui august. Deocamdata, in cursa au ramas aceleasi grupuri bancare interesate de la bun inceput de cumpararea pachetului majoritar de la CEC – National Bank of Greece, Dexia Bank, EFG Eurobank, OTP Bank, Raiffeisen si Monte dei Paschi di Siena.

     

    Mai putin clara este, in schimb, situatia de la BCR, unde Erste Bank, noul proprietar, estimeaza ca incheierea privatizarii ar putea sa dureze pana la sfarsitul lui iulie, dupa ce a convenit cu autoritatile romane prelungirea cu trei luni a termenului stabilit initial pentru luna iunie. Prelungirea termenului se leaga exclusiv de proceduri administrative si de aprobarile din partea institutiilor de reglementare a pietei, sustine Erste, care trage speranta totusi ca rezultatele financiare pe trimestrul al treilea al anului vor fi in masura sa reflecte situatia consolidata, cu includerea adica a rezultatelor BCR.

     

    Autoritatile privesc insa de pe acum ambele privatizari ca fiind gata facute, avand in vedere ca Agentia Romana pentru Investitii Straine a calculat deja pentru 2006 o valoare a investitiilor straine directe de circa 9 miliarde de euro, cu tot cu banii care vor fi incasati pe BCR si CEC. Ana-Maria Cristina, presedintele institutiei, a prezis ca valoarea totala a investitiilor straine directe, fara banii incasati de pe urma celor doua banci, va fi anul acesta de 6,2 mld. euro, diferenta pana la 9 miliarde insemnand sumele cuvenite statului din vanzarea BCR si a CEC.

  • Strategii anului

    Firma ceha de electricitate CEZ, compania petroliera poloneza PKN Orlen si producatorul ceh de medicamente Zentiva sunt, in aceasta ordine, companiile din Europa Centrala si de Est cu cea mai convingatoare si mai coerenta strategie. Clasamentul, citat de cotidianul ceh Hospodarske Noviny, a fost intocmit de publicatia Euromoney.

     

    Companiile din Cehia nu au mai ocupat niciodata pozitii atat de bune in clasamentul Euromoney. Actiunile CEZ au crescut anul trecut cu 80%, cea mai mare crestere inregistrata de companiile monitorizate in Europa Centrala si de Est. CEZ a achizitionat deja companii din Romania si Bulgaria si urmareste cu atentie piata din Rusia. 

     

    Si Zentiva se extinde spre est. Anul trecut, de exemplu, a cumparat producatorul de medicamente roman Sicomed; de asemenea, opereaza pe piata ruseasca si si-a propus sa intre si in Bulgaria. La randul sau, firma ceha de telefonie fixa Cesky Telecom a fost desemnata drept compania cu cel mai transparent sistem de contabilitate din intreaga regiune. Euromoney a apreciat de asemenea calitatea site-urilor Cesky Telecom si CEZ.

     

    Clasamentul intocmit de Euromoney in acest an este dominat de banci si companii de comercializare a petrolului si gazelor naturale, printre ele numarandu-se si banca austriaca Erste Bank, noul proprietar al BCR.

  • Nu i s-a luat, ci i s-a dat

    Dincolo de respingerea previzibila a motiunii simple pentru demiterea ministrului Flutur, PSD a iesit la atac saptamana trecuta contra puterii cu arme inedite. Tocmai dintr-un partid tarat de coruptie la nivelul imaginii publice au rasarit acum acuzatii de coruptie, formulate de Victor Ponta pe tema afacerilor cu energie ale guvernantilor, in special din PC, PNL si PD.

     

    Acuzatiile au lovit in plin, din moment ce liderul conservator Dan Voiculescu chiar a anuntat ca renunta, in favoarea fiicelor, la actiunile detinute in majoritatea firmelor sale, inclusiv in domeniul energetic. Si totusi, citarea iarasi la DNA a lui Adrian Nastase a impiedicat PSD sa rasufle usurat in privinta acuzatiilor de coruptie din jurul marilor sale figuri. Noutatea comica e acum ca Adrian Nastase a fost invinuit intr-un dosar de dare de mita, dupa ce pana acum se remarcase exclusiv prin suspiciuni ca s-ar afla la capatul celalalt al infractiunii.

     

    In rest, Ion Iliescu si conducerea actuala a PSD s-au infruntat din nou pe marginea aceluiasi Pol Social. S-a intamplat intr-o sedinta din care, in ciuda varstei si a experientei, Iliescu a iesit sifonat de criticile venite din partea colegilor, pe care le-a incasat fara riposta, luandu-si doar niste notite. Cu acelasi prilej, liderul Mircea Geoana a tinut sa elimine „confuziile din ultima vreme“ si sa duca definitiv la groapa macar numele, daca nu si naravul de „Pol Social“, impunand la schimb denumirea de Forum Democrat Roman si indemnandu-l pe fostul presedinte Iliescu sa se mai afiseze cu Petre Roman, celalalt initiator al Polului. 

     

    Supararea conducerii partidului a venit de la o emisiune televizata in care Ion Iliescu a reluat, de langa acelasi Petre Roman, planurile de marire politica ale Polului Social, uitand ca in urma cu o saptamana tocmai le abjurase public. Iliescu a ripostat abia a doua zi dupa sedinta si destul de firav in raport cu admonestarile primite, incercand sa duca atentia spre natura blajina a lui Petre Roman, care n-ar prezenta nici un motiv de spaima pentru conducerea PSD. Totusi, patriarhul social-democrat a constientizat atuul simbolic pe care il are in mana („eu nu cred ca de Petre Roman se tem, ci de altceva“), desi a dat asigurari ca nu vrea sa-l foloseasca in sensul subminarii partidului („nimeni nu e interesat de asa ceva“).

  • Nimic despre fotbal

    Din patru in patru ani, industria fotbalului isi dezvaluie potentialul la nivel global. Asa cum o s-o faca si acum, la Cupa Mondiala din Germania. Majoritatea campaniilor de marketing din aceasta perioada se folosesc de forta lui de atractie – fiindca, mai bine chiar decat sexul, fotbalul poate sa vanda aproape orice.

     

    Cine zboara cu operatorul german Lufthansa in aceste zile primeste o ciocolata in forma de minge de fotbal. Cine cumpara anvelope Continental are sansa sa castige bilete la Cupa Mondiala. Daca ajungeti in Berlin, veti observa ca Deutsche Telekom a invelit o parte din turnul de televiziune Alexander, inalt de 368 de metri, amplasat in piata cu acelasi nume, cu o minge de fotbal cu diagonala de peste 30 de metri. Iar orice englez care cumpara un laptop Toshiba cu procesor Intel Centrino Duo pana la data inceperii Campionatului Mondial va primi inapoi 66% din suma achitata, daca Anglia va reusi sa devina pentru a doua oara campioana mondiala, dupa succesul din 1966.

     

    Suporterii din toata lumea, dar nu numai ei, au inceput deja sa fie expusi unei adevarate frenezii de marketing, care va atinge apogeul in timpul turneului final al Cupei Mondiale din Germania. Daca organizatorii ii asteapta pe suporteri, iar jucatorii sunt in cantonamente, sponsorii oficiali ai evenimentului, de pilda, au inceput de mult propria competitie. Fiecare dintre cei 15 sponsori oficiali, de la producatorul de echipamente sportive Adidas la compania Yahoo, a achitat catre FIFA, organizatorul competitiei, in jur de 40 mil. euro pentru a obtine acest drept. Mai sunt si sase sponsori nationali, intre care Deutsche Bahn sau firma de pariuri sportive Oddset, fiecare dintre ei platind cate 13 mil. euro pentru dreptul exclusiv de a folosi in reclamele lor, pe categoriile de produse respective, logo-uri si marci cum ar fi Cupa Mondiala sau mascota evenimentului, furiosul leu Goleo al VI-lea. Intr-un timp relativ scurt, ei trebuie sa-si amortizeze investitia totala de 700 mil. euro, bani pe care i-au achitat catre FIFA.

     

    Conform estimarilor Zenith Optimedia, agentie detinuta de grupul francez Publicis Group, cheltuielile totale de publicitate legate de Campionatul Mondial vor ajunge la un miliard de dolari. La nivel global, cheltuielile de publicitate se asteapta sa creasca cu 6 procente in acest an, ajungand la 429 mld. dolari, dupa majorarea de 4,9% de anul trecut. Aceasta inseamna ca, din cele 25 de miliarde de dolari care se vor cheltui in plus in acest an pe publicitate, un miliard, respectiv 4%, se datoreaza Cupei Mondiale. 

     

    Dar nu toata lumea se bucura ca incepe competitia. Angajatorii, mai ales cei din tarile participante la turneul final, se asteapta ca numarul „imbolnavirilor“ peste noapte ale angajatilor sa creasca semnificativ in perioada in care se desfasoara competitia. De exemplu, la Campionatul European de acum doi ani, numarul angajatilor olandezi care s-au imbolnavit in ziua in care nationala tarii lor a sustinut meciuri a crescut cu 20% fata de cel dintr-o perioada normala. O companie de asigurari din Olanda s-a gandit, prin urmare, sa ofere angajatorilor o noua polita, impotriva riscului de crestere brusca a numarului de imbolnaviri pe durata Cupei Mondiale.

     

    Alti nefericiti sunt, cel putin in Anglia bolnava de fotbal, agentii imobiliari: o cercetare recenta lansata de Yorkshire Bank sustine ca unul din zece supusi britanici cu varste intre 25 si 34 de ani prefera sa-si amane achizitiile din cauza meciurilor nationalei la competitia mondiala. „Agentii vor avea de-a face mai curand cu «vaduvele Cupei Mondiale» – femei ai caror parteneri sunt ocupati sa vada meciurile, in timp ce ele continua sa caute casa perfecta“, spune Gary Lumby, sef al departamentului de retail banking la Yorkshire Bank. In privinta castigurilor inregistrate de pe urma turneului final, prima care va beneficia va fi economia tarii-gazda. Peste un milion de suporteri straini sunt asteptati sa-si sustina echipele favorite si sa cheltuiasca in Germania intre 9 iunie si 9 iulie. Dupa ani in care economia germana a inregistrat rate de crestere nesemnificative, autoritatile spera ca organizarea Cupei Mondiale sa ii ofere acum impulsul necesar. Potrivit analistilor de la Deutsche Postbank, turneul final va avea ca efect o crestere a PIB-ului Germaniei de 0,6%. Raportat la cresterea de 2% asteptata in acest an, aceasta inseamna ca aproape o treime s-ar datora Cupei Mondiale. 

     

    In ceea ce priveste aportul financiar pe care turneul il va injecta in economia tarii, banca germana estimeaza un total de circa 10 miliarde de euro. O suma deloc neglijabila chiar si pentru cea mai mare economie de pe continent. E drept insa ca o parte din ea e deja neutralizata de cheltuielile pentru organizarea Cupei: Marco Bargel, economist sef la Deutsche Postbank, estimeaza ca guvernul si organizatorii au cheltuit pentru renovarea stadioanelor, extinderea drumurilor si a parcarilor, precum si pentru salariile lucratorilor din infrastructura intre 3,6 si 4,8 miliarde de dolari, o suma echivalenta cu aproximativ 0,5% din PIB-ul tarii.

     

    Evident, nu numai economia germana are de castigat de pe urma verii fotbalistice. Agentia de publicitate Dentsu, una din cele mai mari din Japonia, evalueaza impactul Campionatului Mondial asupra economiei tarii la patru miliarde de dolari.

     

    In cazul in care echipa Japoniei ar ajunge in semifinale sau finala, suma ar ajunge la 4,6 miliarde de dolari, entuziasmul care i-ar mobiliza pe niponi urmand sa amplifice impactul economic. Ancheta Dentsu a aratat ca turneul final va creste cheltuielile de consum din Japonia cu 1,9 miliarde de dolari, la care se adauga 200 mil. dolari cheltuite deja in timpul meciurilor de calificare. Din aceasta suma, aproape 800 mil. dolari vor fi cheltuite pe echipamente digitale – televizoare cu ecran plat, DVD recordere, PC-uri si servicii aferente. Vanzarile de alimente si bauturi, inclusiv livrarile de pizza, vor ajunge la 350 mil. dolari, aproximativ aceeasi suma fiind estimata sa ajunga la vanzatorii de obiecte promotionale si suveniruri. 

     

    Compania englezeasca de asigurari Direct Line apreciaza ca britanicii vor cheltui cu ocazia turneului final circa un miliard de lire sterline, adica in jur de 1,9 miliarde de dolari, numai pe electronice de consum necesare sa se poata uita la meciuri. Unul din cinci britanici adulti intentioneaza sa isi cumpere un televizor nou sau un DVD recorder, se arata in studiul Direct Line. Centrul pentru Cercetari Economice si de Afaceri de la Londra apreciaza ca setea fanilor britanici ar urma sa fie stinsa in timpul turneului final cu bauturi in valoare de 285 de milioane de lire sterline, suma ce reprezinta 1% din veniturile anuale ale industriei de profil. Suma a fost calculata in conditiile in care echipa Angliei reuseste sa ajunga pana in semifinalele competitiei. Nu mai putin spectaculos se prezinta industria pariurilor, unde britanicii ar urma sa cheltuiasca in urmatoarea luna un miliard de lire sterline.

     

    In ceea ce priveste audienta atinsa de meciurile Cupei Mondiale, aceasta se asteapta sa fie cea mai mare inregistrata vreodata – aproape 32 de miliarde de telespectatori audienta cumulata pentru toate zilele cu meciuri, in crestere fata de 28,8 miliarde la Cupa din 2002. „Chiar daca ne aflam intr-o perioada de fragmentare media, unde majoritatea programelor inregistreaza scaderi in audienta, audienta turneelor majore de fotbal este in crestere“, a explicat pentru International Herald Tribune Kevin Alavy, analist la London for Initiative, o companie specializata in achizitia de spatiu media. La randul lor, jurnalistii de la Financial Times au facut o comparatie intre boom-ul inregistrat de industria fotbalului din ultimul deceniu si ciclul de viata al unui produs. Conform teoriei, dupa un boom al vanzarilor urmeaza o perioada de stagnare, dupa care incepe declinul. Expertii chestionati de FT sunt insa de parere ca industria fotbalului e inca foarte departe de a-si fi epuizat resursele de crestere.

     

    Cupa Mondiala din Germania nu va avea doar cea mai mare audienta, ci va fi si prima in care new media – Internetul si telefonia mobila – vor juca un rol semnificativ. Joerg Polzer, purtatorul de cuvant al Infront Sports & Media, o companie elvetiana care comercializeaza drepturile media in numele FIFA, a declarat pentru International Herald Tribune ca firma sa a vandut pachete de servicii „new media“ in aproape 100 de tari. Acestea includ in principal difuzarea unor rezumate ale partidelor pe telefonul mobil si mai putin meciuri intregi. Totusi, un numar limitat de meciuri intregi vor fi disponibile in cateva tari pentru cei care vor dori sa le urmareasca pe mobil. Grupul brazilian Globo a cumparat drepturile exclusive de difuzare pe Internet a tuturor partidelor turneului final. Frederico Monteiro, marketing director al site-ului Globo.com, a refuzat sa precizeze pentru Associated Press valoarea tranzactiei, afirmand doar ca suma a fost „foarte mare“. Monteiro se asteapta la aproximativ 100.000 de clienti, in conditiile in care, in functie de viteza conexiunii, sumele ce trebuie achitate pentru vizionarea meciurilor variaza de la 2,69 la 5,02 euro.  

     

    Noutatea cea mai mare a Cupei Mondiale din acest an va fi insa implicarea blogurilor, care tind sa eclipseze presa clasica in materie de comentarii si interpretari ale evenimentelor. Site-ul www.worldcupblog.org, sediul „oficial“ al blogurilor pe tema turneului final, gazduieste pagini separate pentru fiecare tara a carei echipa participa la competitie. Initiatorii site-ului apreciaza ca inainte de inceperea Campionatului Mondial vor avea zilnic intre 50.000 si 100.000 de vizitatori unici, iar numarul paginilor accesate va fi de 250.000. Intre 9 iunie si 9 iulie, administratorii site-ului se asteapta sa aiba zilnic intre 15 si 25 de milioane de accesari.

     

    Audientele tot mai mari si dezvoltarea industriei de publicitate din ultimii ani au dus la cresterea spectaculoasa a incasarilor FIFA din drepturile de televizare pentru competitiile pe care le organizeaza. Daca pentru Campionatul Mondial din 1990, organizat in Italia, incasarile FIFA din drepturi TV au fost de 95 de milioane de franci elvetieni (60,8 milioane de euro), pentru acest an suma ar urma sa se cifreze la aproximativ 1,5 miliarde franci elvetieni (960 mil. euro).

     

    Dupa achitarea unor astfel de sume, televiziunilor nu le ramane decat sa spere ca isi vor recupera investitiile din publicitate. Si au toate sansele sa o faca, ba sa ramana si cu ceva profit. Pe langa audientele record din timpul meciurilor, de peste 80% si chiar 90% (in 2002, sfertul de finala Anglia-Brazilia a avut in Brazilia un market share de 94,2%), companiile care achizitioneaza spatii publicitare au inceput sa fie atrase de inca un lucru: tot mai multe persoane aleg sa urmareasca meciurile in localuri sau pe ecrane special amenajate in spatii publice.

     

    Avantajul este ca nu mai pot schimba canalul in timpul pauzelor publicitare, sansele ca mesajul publicitar sa ajunga la ele fiind mult mai mari. De exemplu, la Campionatul Mondial din Asia, numarul telespectatorilor care au urmarit meciurile in alta parte decat acasa a fost estimat la 2,5 miliarde, aproximativ 10% din total. 

     

    Iar lantul celor ce castiga de pe urma apetitului microbistilor pentru socializare in aer liber nu se opreste la televiziuni. Daca orice terasa mai rasarita din orasele romanesti s-a ingrijit deja sa-si procure macar un televizor nou cu ecran plat pentru vara Campionatului, culmea in materie de oferte combinate pare s-o fi atins luxul arabesc oferit de hotelurile Golfului. Emirates Palace din Abu Dhabi, operat de lantul Kempinski, a construit special pentru eveniment un amfiteatru cu aer conditionat si bufet suedez, in gradina hotelului. Oaspetii sunt poftiti sa vada meciurile pe un ecran urias, iar intre meciuri sa se intreaca in jocuri video cu tema fotbalistica, invingatorii fiind gratulati cu console pentru jocuri video, DVD playere, pranzuri si cine la acelasi Emirates Palace. Si cand te gandesti ca au si cazare ieftina, la nici jumatate de pret fata de cat costa dincolo, la Burj al-Arab.

  • Eterna rivalitate

    Lupta pentru pozitia de lider pe piata globala a echipamentelor sportive va fi la fel de dura ca si cea pentru titlul de campioana mondiala. Armata de marketing a Nike va fi nevoita sa lupte acum in camp deschis cu cea a germanilor de la Adidas, chiar pe terenul acestora.

     

    ADIDAS Omniprezenta va fi cuvantul de ordine pentru Adidas la acest turneu final: dupa ce, din 1970, meciurile Cupei Mondiale se joaca cu mingi adidas, logo-ul companiei fondate de Adi Dassler va putea fi vazut acum pe echipamentele arbitrilor, ale voluntarilor si pe afisele din interiorul si din afara stadioanelor. In plus, compania germana a achizitionat si drepturile exclusive de a-si face publicitate in timpul difuzarii meciurilor de catre ABC si ESPN in Statele Unite, blocand accesul telespectatorilor la reclamele Nike. Bugetul alocat pentru intreaga campanie a fost pe masura: 200 de milioane de dolari.

     

    NIKE In fata unei astfel de ofensive si cu un buget de „doar“ 100 de milioane de dolari, strategia celor de la Nike s-a indreptat spre marii campioni si pe promovarea frumusetii fotbalului. Vor sa invinga mizand pe echipa nationala a Braziliei, marea favorita la castigarea competitiei, cu stelele Ronaldinho, Ronaldo si ceilalti. In centrul campaniei de marketing lansate la nivel mondial a pus de data aceasta o expresie portugheza – „joga bonito“, pe care compania a tradus-o „play beautiful“.

     

    RISCURI Miza exclusiva pe marile vedete si pe echipe nationale, strategia adoptata de Nike, are insa si riscuri de care adidas, cu abordarea sa mai conservatoare, e scutita. Cu numai cateva saptamani inainte de Mondiale, atacantul Angliei, Wayne Rooney, incaltat cu ghetele speciale Air Zoom Total 90 Supremacy, produse de Nike, s-a accidentat, ceea ce inseamna ca va pierde cel putin primele partide ale nationalei din cadrul turneului. Iar in cazul in care nationala Braziliei va fi eliminata in mod neasteptat in fazele inferioare ale competitiei, toata campania Nike s-ar putea transforma intr-un esec.

  • Sa castige cine trebuie

    Dupa ce au adunat, au scazut si au ponderat, expertii de la ABN AMRO au descoperit ca, pentru binele economiei mondiale, cel mai bine ar fi ca Italia sa castige Campionatul Mondial de Fotbal din Germania. Cum insa nu tot ce-i bine se si intampla, bancherii au continuat calculele si au ajuns la concluzia ca finala se va disputa cel mai probabil intre Brazilia si Franta, urmand ca Brazilia sa fie marea invingatoare. Modelul propriu dezvoltat de ABN AMRO, in studiul intitulat „Soccernomics 2006“, permite estimarea evolutiilor echipelor nationale la Campionatul Mondial in functie de doi factori: locul ocupat de acestea in clasamentul FIFA Coca-Cola si performantele cluburilor la care activeaza jucatorii lor. La turneul din 1998 din Franta, modelul a permis anticiparea corecta a invingatoarei si a trei din cele patru semifinaliste, printre care si Croatia, surpriza competitiei.

     

    In 2002, lucrurile nu au mai stat la fel de bine, din cauza rezultatelor surprinzatoare inregistrate in grupe. Pentru a afla insa tara care ar trebui sa triumfe la turneul final din Germania pentru ca economia mondiala sa aiba cel mai mult de castigat, analistii de la ABN AMRO au dezvoltat, mai in gluma, mai in serios, un rationament extrem de ingenios. Ca impactul sa fie cat mai aproape de maxim, Italia ar trebui sa joace finala cu Germania. In cazul in care acest lucru ar avea loc, expertii ABN AMRO au determinat, pe baza performantelor economice din aceste doua tari, nu numai castigatoarea, Italia, dar chiar si evolutia scorului. Au pornit de la premisa, sustinuta cu argumente statistice si psihologice (efectul de „feel good“), ca un succes al echipei nationale are influente benefice asupra economiei tarii respective, ceea ce ar urma sa aiba efect si pentru economia mondiala.

     

    Mai intai au fost eliminate din calcul Statele Unite si tarile asiatice, deoarece economiile din aceste state au inregistrat evolutii pozitive in ultimii ani si nu au nevoie de vreun impuls suplimentar. Pentru ca impactul sa fie global, este necesar ca tara castigatoare sa aiba o economie puternica: astfel, au iesit din calcule si tarile din America Latina, cele din estul Europei, precum si statele mici si medii din Europa Occidentala. In finala bancherilor au intrat Germania si Italia – o reeditare a finalei Cupei Mondiale din 1982, castigata de Italia cu 3-1. Fiindca amandoua tarile au economii cu rate scazute de crestere, piete ale muncii inflexibile, somaj ridicat si sisteme financiare ineficiente, bancherii de la ABN AMRO au cazut de acord ca la pauza scorul va fi de 0-0. In repriza a doua insa, spectacolul va fi total, demn de o finala de Cupa Mondiala. Cum economia germana este mai greu de urnit din loc, tara gazda va reusi deschiderea scorului. Impactul pozitiv asupra economiei germane, dat de organizarea Cupei Mondiale, ii ambitioneaza insa pe italieni, care reusesc sa egaleze in minutele urmatoare. Cum productia in Italia a scazut in ultimii ani, italienii primesc un penalty pe care il transforma. Germanii trag din greu sa egaleze. Dar intotdeauna italienii au stiut sa se apere – ba chiar sa iasa pe contraatac, speculand spatiile mari din apararea nemtilor, create de indicele de incredere care a ajuns in Germania la cel mai inalt nivel din ultimii 15 ani. Asa incat azzurii dau lovitura decisiva: 3-1. Finala este jucata. Revirimentul economiei mondiale poate incepe.

  • Imbogatiti-va!

    Saptamana trecuta, Fondul Romano-American de Investitii a vandut trei societati de investitii financiare care opereaza pe piata locala – leasing, credite de consum, credite ipotecare – intr-o tranzactie de 140 de milioane de euro. In trei ani, fondul si-a multiplicat de sapte ori banii. Inainte de aceasta tranzactie, managerii nu se puteau mandri cu rezultate notabile. Unele afaceri nu au fost atat de profitabile.

     

    Acum doua luni, un alt fond, Advent, si-a marcat investitia facuta la producatorul de medicamente Terapia din Cluj, urmand sa incaseze 320 de milioane de dolari. In trei ani au castigat de zece ori suma investita. Anul trecut, cei care au pus pe picioare prima companie de credite de consum, Credisson, si-au marcat profitul, multiplicandu-si banii de aproape zece ori. Tot in trei ani. La fel si cei care au pus pe picioare afacerea televiziunii prin cablu Astral.

     

    La Bursa, actiunile SIF au crescut de zece ori in trei-patru ani. In 2000, dezvoltatorul imobiliar Impact avea o capitalizare bursiera de sub un milion de dolari, riscand chiar sa iasa de la categoria a doua a Bursei. Acum, valoarea de piata a companiei este de aproape 170 de milioane de dolari. In urma cu cinci ani, Banca Transilvania nu cred ca avea o valoare de piata de 100 de milioane de dolari. Acum are un miliard de dolari. Si cand te gandesti ca in urma cu 12 ani, cativa antreprenori au pus la un loc 4 milioane de dolari pentru „o banca locala“, care sa arate ca nu numai Bucurestiul poate sa faca banci. Dupa ei s-au luat si altii, care rezista cu succes pe piata.  

     

    Un alt administrator de fond, caruia i-au trecut prin mana destul de multe companii si caruia multiplicarea banilor de cateva ori in cativa ani nu-i este straina, se intreba: cum de nu am crezut eu ca Terapia poate ajunge la o asemenea valoare? Si a avut peste 20% din companie. Au fost altii mai destepti ca el in aceasta afacere.

     

    Lumea antreprenorilor si a fondurilor de investitii, a celor care cred intr-o afacere, si pun banii de multe ori pentru o idee, poate mai mult pentru un vis, este fascinanta. Ei sunt cei care misca economia si sparg bariere. Sunt ca un producator de film. Aleg scenariul, regizorul, actorii, discuta cu ei, cauta finantare. Isi asuma riscul si asteapta in spatele cortinei avanpremiera. Dau lovitura sau pierd. La urmatoarea idee o iau de la capat.

     

    Avem o clasa de antreprenori si de manageri de fonduri care au schimbat peisajul afacerilor din Romania. Timp de un deceniu, afacerile erau apanajul catorva personaje care monopolizau cele mai multe business-uri. Acum nu mai e asa. Multi au iesit chiar din luminile rampei pentru ca nu au reusit sa tina pasul cu piata, cu gusturile consumatorilor (romanul a devenit mai pretentios si a invatat ca poate sa aleaga) si cu schimbarile din economie. Piata s-a fragmentat si nici un antreprenor nu mai poate spune ca este singurul detinator al unei retete de succes, incepand de la idee, bani, relatii si contacte la nivel inalt care sa-i asigure protejarea business-ului. 

     

    Faptul ca in Romania se pot obtine astfel de randamente deschide drumul si catre alti antreprenori, care isi vor pune banii intr-o afacere si vor creste piata din jurul ei ca sa poata s-o vanda mai departe si sa se imbogateasca. Nu trebuie sa ne ferim de acest cuvant. Ca sa se imbogateasca, ei mai intai trebuie sa creeze valoare adaugata. Sa aiba ce sa vanda. Cazurile in care se faceau bani plimband o hartie dintr-un birou in altul incep sa se reduca. Aceste situatii vor mai fi si peste zece ani, dar ponderea lor in total va fi nesemnificativa. Vor fi doar cazuri izolate.

     

    Vor castiga cei care vor crea ceva care se vede cu ochiul liber, care este recunoscut de piata prin vanzari, nu prin vorbe. Cu cat morisca investitiilor se va misca mai repede, cu atat numarul celor care cred ca inainte era mai bine va fi mai mic.

     

    Totusi, cineva ar putea sa intrebe: cu ce ma incalzeste pe mine ca General Electric a platit 140 de milioane de euro ca sa cumpere Domenia Credit (una din companiile preluate de la Fondul Romano-American de Investitii)? Ei bine, si ei, la randul lor, vor sa faca bani din acest business si, ca sa vanda mai mult, poate vor reduce dobanda la creditele ipotecare si isi vor lua un risc mai mare decat o banca, acceptand garantii mai blande ca sa-i atraga pe cei care sunt respinsi acum de bancheri. Fiindca alta varianta nu au ca sa atraga clienti.

  • Rascrucea si-o poarta fiecare

    O nenorocire nu vine niciodata singura – pentru ca legile lui Murphy nu sunt ale lui Murphy, nici ale noastre, ci ale strabunilor nostri. Nici nu s-a indepartat bine (pentru moment) pericolul cartelizarii politicii romanesti, cand un altul, cel al cartelizarii mass media, starneste din nou frisoane de spaima.

     

    A fost nevoie ca, la un interval scurt de timp, MediaPRO sa preia cotidianul Gandul, Catavencii sa-si vanda trustul controversatului Sorin Ovidiu Vantu, iar Dan Voiculescu sa-si cedeze actiunile fiicelor sale, pentru ca multi dintre cei care urmaresc cu atentie evolutia realitatilor romanesti sa realizeze ca Ana are mere, iar Xenia are pix: mai precis, ca marile trusturi de presa acapareaza, repejor si sigur, piata media. E limpede pentru oricine ca, intr-un fel sau altul, cele doua fenomene sunt conexe.

     

    Inainte, insa, de a cadea prada unui acces colectiv de paranoia, se cuvin a fi facute cateva precizari. La urma-urmei – urma care scapa sau ingroapa turma – paranoia taman prin asta se caracterizeaza – prin aversitatea fata de nuantari.

     

    In primul rand, ambele fenomene sunt, volens nolens, conexe, pentru ca ambele se petrec in contextul mai larg al globalizarii. Iar despre globalizare se spune ca ar fi intruparea post-modernitatii. Or, in ciuda diferentelor analizate si rasanalizate pe toate partile, cordonul ombilical dintre modernitate si post-modernitate ramane intact.

     

    (Ce dovada mai buna doriti, cata vreme asa-zisa diferenta dintre cele doua concepte este „asigurata“ de catre un amarat de prefix?) Ce-i drept, in manualele de economie politica, se face diferenta dintre filosofia lui Ford, inventatorul liniei de productie standardizata, ca exponent al modernitatii, si cea a economistilor post-moderni, pentru care esentiale sunt fragmentarea liniei de productie si delocalizarea.

     

    Insa faptul ca suburbiile se fac in Thailanda, capotele in Turkmenistan sau volanele la Brad, Romania, nu schimba cu nimic datele problemei. Principiul ramane acelasi – eficientizarea. Intr-o lume ideala, politica si mass-media ar trebui sa nu se supuna acestui principiu.

     

    Intr-o lume ideala, politica ar trebui sa controleze economicul, nu sa se supuna logicii acestuia, iar media ar trebui sa-si urmareasca propriile virtuti. Insa, vorba unei reclame americane, „lumea ideala nu exista; exista, in schimb, Walgreen, deschis 24 de ore din 24“. Simplu spus, idealurile se simt stinghere pe lumea aceasta. Nimic anormal aici. Cinstiti de-am fi, am recunoaste ca, de la cadere, ne-am pierdut inocenta. Ca, daca suntem oameni si avem o istorie, este pentru ca, vorba lui Pascal, nu suntem nici ingeri, nici bestii. Suntem, conform lui Noica, „in interval“. Suntem „intru“. Suntem la o perpetua rascruce. Ca romani, situati la Portile Orientului, intre lumea ortodoxa si cea catolica, intre latini si slavi etc, s-ar cuveni sa fim obisnuiti cu aceasta conditie – de a ne purta rascrucea.

     

    Pe toate nu le putem avea, chiar daca ne putem stradui. Inseamna asta, oare, ca nu mai merita sa ne straduim? Ca idealurile sunt fara rost – dupa cum incearca multi sa ne convinga? Ca povestile cu Fat Frumos si Ileana Cosanzeana sunt fie inutile, fie politically incorrect? Nicidecum. Aici nici nu mai e vorba despre idealism. Este vorba despre bun simt.

     

    In absenta unui orizont de asteptare, nu ne ramane decat o optiune: indobitocirea. Lumea nu se imparte doar in vesnicii optimisti, pentru care progresul a inceput daca nu de la Renastere, atunci macar odata cu Iluminismul, si adeptii teoriei conspiratiei, pentru care cartile au fost masluite de la bun inceput. Loc de nuante mai exista. Bunaoara, intre alb si negru nu exista doar cenusiul, ci si teologia apofatica, a „intunericului luminos“.

     

    Intr-un plan ceva mai concret, cartelizarea mass media nu este nici pe departe atat de neagra pe cat ne este prezentata. Ca este ingrijoratoare – fara doar si poate. Ca reprezinta, insa, inceputul sfarsitului – dati-mi voie sa ma indoiesc. Si asta nu doar pentru ca, atat in cazul mass media, cat si in cel al politicii, nu este vorba despre o reala cartelizare.“ Actorii nu sunt in „gasca“.

     

    Interesele – economice sau politice – sunt divergente. Actorii isi zambesc in fata si isi implanta pumnale, a la Brutus, pe la spate. Sistemul, care va sa zica, este plin de fisuri. Iar ziaristii sunt ca apa. Se strecoara, instinctiv, printre crapaturi, le largesc si le fac cumva sa iasa la lumina. Daca X nu vrea, iar Y nu vrea sa se puna rau cu X, intotdeauna se va gasi, mai devreme sau mai tarziu, un Z care sa-ti permita a spune lucrurilor pe nume. Cat timp mai exista un X si-un Y si-un Z, nimic nu este inca defintiv pierdut. Avem un alfabet – sa-l folosim atunci cum se cuvine. Un lucru e sigur: de scapat, scapa cine poate. Mantuiri colective nu exista.

  • Bentley pentru popor

    Cresterea numarului milionarilor din intreaga lume a schimbat pentru totdeauna business-ul luxului. Din manufactura, acesta s-a transformat intr-o industrie, in care tot mai putine marci de top raman in proprietatea familiilor fondatoare. Analistii vorbesc chiar despre o noua epoca a luxului: cea democratica.

     

    Cu vreo doua-trei saptamani in urma, Adrian Luca, art directorul care a realizat grafica suplimentului Pretul Luxului, editat de BUSINESS Magazin, cauta o idee de slogan pentru promovarea acestui produs. Din replica in replica s-a ajuns si la o varianta aparent paradoxala: „Pretul Luxului? E gratis!“. Aparent, pentru ca ironia acestui slogan – ramas la nivelul de exercitiu retoric – ascunde o umbra de adevar. Luxul este – mai presus de orice – o perceptie. De unde si dificultatea de a-l defini si include intr-o categorie anume.

     

    Desi un brand de lux – indiferent daca vorbim despre bijuterii, accesorii sau masini – pare atemporal, moda incepe sa-si faca simtita prezenta (din ce in ce mai mult) si in industria luxului. Cu alte cuvinte, luxul devine si el perisabil. Din acest punct de vedere, se poate spune ca acest business intra intr-o noua era. Cauzele? Profilul consumatorului de lux se transforma: spre deosebire de vremurile de odinioara, cand luxul era apanajul exclusiv al bogatasilor/oamenilor de vita nobila, conceptul in sine trece printr-un proces de democratizare, in cazul de fata cu accent pe „demos“ (popor – gr.), in detrimentul lui „kratos“ (putere – gr.). Cat despre implicatii, industria luxului se transforma.

     

    Inainte de a deveni industrial, luxul a fost manufacturier, a fost un business de familie. Majoritatea brandurilor de top, precum Louis Vuitton, Yves Saint Laurent, Lamborghini, Gucci sau Versace sunt, de fapt, nume proprii, numele fondatorilor. Acum, insa, in anumite subramuri ale industriei luxului, doar o mica parte din business-urile de familie au mai ramas in proprietatea mostenitorilor. De exemplu, in domeniul auto, Bentley, Lamborghini si Bugatti au fost cumparate de grupul Volkswagen, BMW a achizitionat Rolls Royce, iar Ferrari este produs de Fiat.

     

    De asemenea, in industria accesoriilor, Louis Vuitton Moet Hennessy si-a marit portofoliul cu marca de ceasuri Tag Heuer si brandul de camasi Thomas Pink, iar Gucci a achizitionat Yves Saint Laurent. Pe de alte parte, in design-ul vestimentar si in productia de bijuterii, afacerile au ramas in spatiul privat. De ce si-au vandut familiile mostenitoare companiile care le purtau numele?

     

    Democratizarea luxului si trecerea la productia de serie (ceea ce „contravine“ ideii de lux) are mai multe implicatii de ordin economic: in primul rand, nivelul investitiilor necesare pentru derularea business-ului creste. De ce? Nevoia de a lansa noi colectii, noi modele, de a fi in pas cu competitia. Or, familiile care au mostenit un business au ca principal scop cresterea sau conservarea averii, lucru incompatibil cu o strategie de investitii. Publicul de lux este si el in crestere. De unde, si ideea privind „democratizarea“ acestei industrii.

     

    Conform unei estimari a bancii de investitii Merrill Lynch din 2002, in intreaga lume existau aproximativ 26 de milioane de oameni care aveau in cont cel putin un milion de dolari. Specialistii aceleiasi banci se asteptau ca numarul „cel-putin-milionarilor“ sa aiba o crestere de 50% pana in 2005.

     

    „Bogatii de rand“ sunt in crestere si in Romania. Ziarul Financiar estima recent ca suma conturilor de lux (cel putin 100.000 de euro) se ridica la 500 de milioane de euro, insa exista si aprecieri conform carora aceast volum ar fi dublu. In orice caz, se pare ca exista 3.000 de romani care au conturi de lux, a caror administrare devine un business in sine (Private Banking).

     

    Pe langa banci si fonduri mutuale, bogatii – din ce in ce mai multi – sunt o tinta importanta pentru producatorii de lux. Iar Romania nu este o piata tocmai refractara pentru acest gen de produse. Noii imbogatiti au nevoie de legitimare, iar in lipsa insemnelor heraldice de odinioara, isi cumpara bijuterii, accesorii, automobile, resedinte. Toate de lux. Daca mai punem la socoteala si faptul ca romanii sunt un popor latin (cu oameni care vor sa arate ce au), succesul industriei de lux este asigurat.

     

    Dincolo de productie/ manufactura, acest mare business – in care marjele brute ajung la 70-80% – este o afacere de retail. La fel de importanta ca si calitatea marfurilor este calitatea expunerii in magazin. Majoritatea companiilor din domeniu au retele proprii de desfacere, intrucat cine nu controleaza desfacerea, nu controleaza business-ul. Asa fac Gucci si Louis Vuitton. Romania este, deocamdata, o piata prea mica pentru a justifica deschiderea unui magazin de asemenea talie. Insa milionarii nostri trebuie sa fie optimisti.

     

    Pe de alta parte, nu toata industria luxului trece in mana marilor conglomerate. Consumatorii luxului de moda veche (manufacturier) pot fi linistiti: au ramas in continuare afaceri al caror principiu director ramane seria limitata.

     

    Am aratat deja ca in design-ul vestimentar si productia de bijuterii au ramas afaceri de familie. Si in industria auto, chiar daca multe marci au fost inghitite de giganti precum BMW sau Volkswagen, au ramas producatori de nisa gen Pagani si Koenigsegg, care vand un automobil cu 600.000 de euro. Mici insule de lux exclusivist 100% exista si in alte domenii: productia de vinuri, parfumuri sau, bunaoara, turismul (aici chiar la propriu).

     

    Toate aceste nuante pot fi rezumate foarte simplu. Luxul nu mai este o categorie omogena, ci devine tot mai mult o piata in sine, cu trei subcategorii: low, middle si premium.