BusinessMagazin

Tag: NOUTATI

  • Noutati

    O tragedie americana

    Intr-o pasnica seara de vara a anilor ’70, intr-un orasel din Indiana, Katie Mackey, in varsta de 9 ani, isi incaleca bicicleta si porneste spre biblioteca publica locala ca sa restituie niste carti imprumutate. Micuta nu se mai intoarce insa niciodata acasa, fapt ce zguduie tihnita asezare din temelii. Nu doar pentru ca traditionala comunitate locala ducea lipsa de subiecte de scandal, ci si pentru ca in vizorul prezumtivei crime se afla fiica lui Junior Mackey, patronul unei prospere fabrici locale. Incet-incet, mergand pe urmele misterului in maniera unei anchete politiste, romanul dezvaluie trecutul personajelor care, intr-un fel sau altul, au legatura cu Katie si cu tragica sa disparitie. Atmosfera sumbra, asemanatoare in mare masura cu aceea creata de Alice Sebold in romanul „The Lovely Bones“, ascunde chipurile nebanuite ale lui Henry Dees, Clare Mains, Raymond R. sau ale parintilor si fratelui mai mare al lui Katie, adolescentul Gilley, si devine fundalul unei meditatii despre responsabilitate si vina, in contextul unei Americi care si-a pierdut inocenta.

     

    Lee Martin, „O vara fara de sfarsit“,

    Editura Polirom, Iasi, 2007

     

     

    A se consuma cu moderatie

    Dintr-o data, cvadragenara Myriam se hotaraste sa deschida un mic restaurant pe care il boteaza simplu, fara pretentii si imaginatie: „Chez moi“. Numele e chiar adecvat – nu de alta, dar femeia chiar locuieste si doarme acolo, pentru ca duce o lipsa cronica de bani. Ca sa le faca pe plac proaspetilor ei clienti, gateste feluri nenumarate de bucate, pe care le dedica, tandru, fiecaruia dintre ei si pe care le executa cu o minutie amestecata cu pasiune. Ii plac oamenii, ii place sa vorbeasca, dar si sa asculte, asa ca noua ei indeletnicire ii procura nesperatul prilej de a plonja in povestile de viata ale unor clienti.

     

    Agnes Desarthe, „Mananca-ma“,

    Editura Curtea veche, Bucuresti, 2007

  • Noutati

    O tragedie americana

    Intr-o pasnica seara de vara a anilor ’70, intr-un orasel din Indiana, Katie Mackey, in varsta de 9 ani, isi incaleca bicicleta si porneste spre biblioteca publica locala ca sa restituie niste carti imprumutate. Micuta nu se mai intoarce insa niciodata acasa, fapt ce zguduie tihnita asezare din temelii. Nu doar pentru ca traditionala comunitate locala ducea lipsa de subiecte de scandal, ci si pentru ca in vizorul prezumtivei crime se afla fiica lui Junior Mackey, patronul unei prospere fabrici locale. Incet-incet, mergand pe urmele misterului in maniera unei anchete politiste, romanul dezvaluie trecutul personajelor care, intr-un fel sau altul, au legatura cu Katie si cu tragica sa disparitie. Atmosfera sumbra, asemanatoare in mare masura cu aceea creata de Alice Sebold in romanul „The Lovely Bones“, ascunde chipurile nebanuite ale lui Henry Dees, Clare Mains, Raymond R. sau ale parintilor si fratelui mai mare al lui Katie, adolescentul Gilley, si devine fundalul unei meditatii despre responsabilitate si vina, in contextul unei Americi care si-a pierdut inocenta.

     

    Lee Martin, „O vara fara de sfarsit“,

    Editura Polirom, Iasi, 2007

     

     

    A se consuma cu moderatie

    Dintr-o data, cvadragenara Myriam se hotaraste sa deschida un mic restaurant pe care il boteaza simplu, fara pretentii si imaginatie: „Chez moi“. Numele e chiar adecvat – nu de alta, dar femeia chiar locuieste si doarme acolo, pentru ca duce o lipsa cronica de bani. Ca sa le faca pe plac proaspetilor ei clienti, gateste feluri nenumarate de bucate, pe care le dedica, tandru, fiecaruia dintre ei si pe care le executa cu o minutie amestecata cu pasiune. Ii plac oamenii, ii place sa vorbeasca, dar si sa asculte, asa ca noua ei indeletnicire ii procura nesperatul prilej de a plonja in povestile de viata ale unor clienti.

     

    Agnes Desarthe, „Mananca-ma“,

    Editura Curtea veche, Bucuresti, 2007

  • Noutati

    Calator in timp

    Seria de autor pe care colectia „Raftul Denisei“ i-a alocat-o lui Eric-Emmanuel Schmitt s-a deschis, la finele anului trecut, cu o poveste-fantezie de mare densitate lirica, intinsa pe doar cateva zeci de pagini. Istoria metafizica a lui Milarepa (marele mistic tibetan din secolul al XI-lea) este rescrisa in maniera unei povesti cu roluri si poate de aceea are si un impact extraordinar asupra cititorilor: nu trebuie sa uitam ca Schmitt este esentialmente dramaturg si ca si-a construit uriasa notorietate in jurul unei multipremiate piese de teatru: „Vizitatorul“. Aici, intr-una din reincarnarile sale, Milarepa a sosit ca sa bantuie visele parizianului Simon, intr-atat de pregnant incat viata traita si cea visata incep sa se intrepatrunda. Simon calatoreste in secolul istoric al lui Milarepa si devine Svastika, unchiul acestuia. Ca sa se elibereze de povara acestei existente duble si sa atinga propria iluminare, el trebuie sa povesteasca de o suta de mii de ori povestea celor doi tibetani.

     

    Eric-Emmanuel Schmitt, „Milarepa“,

    Editura Humanitas, Colectia Raftul Denisei, Bucuresti, 2006

     

     

    Portretul unei natiuni excentrice

    Dupa volumul „Cross Channel“ care, prin intermediul a zece nuvele, imagina motivele pentru care francezii ar putea dori sa traverseze Canalul Manecii, Julian Barnes se intoarce din nou acasa, de asta data pregatit sa creioneze un portret necrutator al pamanturilor, al oamenilor si al culturii perfidului Albion. Inceput ca o povestire clasica (ce nareaza biografia Marthei Cochrane), romanul devine incet-incet o traznaie cuceritoare. Un lunatic benign (Jack Pitman) doreste sa ia ce-i mai bun din tara sa si sa construiasca un paradis artificial numit „Anglia, Anglia“. Cum sa reinventeze insa aceasta tara ideala? Nimic mai simplu: printr-un sondaj initiat in 25 de tari printre consumatorii potentiali de vacante de lux.

     

    Julian Barnes, „Anglia, Anglia“,

    Editura Nemira, Bucuresti, 2007

  • Noutati

    Preistoria Dune

    Frank Herbert nu va putea fi vreme indelungata detronat din pozitia de pontif al SF-ului (care este din ce in ce mai mult o religie literara). Ciclul sau „Dune“ si lumea planetei desertice pe care a inventat-o, alaturi de universurile acvatice intesate de mutanti cu aspect odios si suflete lirice din trilogia „Pandora“, reprezinta niste conglomerate fictionale-reper, la care toti autorii de fantasy si de SF viseaza, dar pe care nimeni nu a izbutit sa le detroneze din inima publicului. Ca sa le consolideze si mai tare, dar si pentru a ostoi pofta de aventuri galactice in compania Atreizilor, fiul autorului, Brian Herbert, impreuna cu Kevin J. Anderson, au imaginat o continuare a epopeei „Dune“, dar nu in maniera in care ne asteptam, prelungind (deocamdata cu 800 de pagini) povestea de acolo de unde o lasase Frank, ci cu decenii inainte ca Muad’Dib (Paul Atreides) sa fi calcat pe solul planetei Arrakis.

     

    Brian Herbert, Kevin J. Anderson, „Dune – Casa Atreides“,

    Editura Tritonic, Bucuresti, 2007

     

     

    Chinta roiala

    Printre marii negociatori se vorbeste adesea de trei mari scoli de etica. Cea dintai este „Scoala de poker“, a doua este „Scoala idealista“, iar a treia este „Scoala pragmatica“. Stefan Prutianu remarca, nu fara regret, ca nimeni nu s-a gandit sa faca recurs la metafora sahului, atunci cand e vorba de profilul si de principiile scolilor de negociere: „Marturisesc ca pretuiesc puritatea de cristal a ratiunii jocului de sah. Sunt gata sa jucam o partida, undeva, candva. Totusi, atunci cand negociez, desi sunt un idealist pragmatic, prefer sa joc poker.“ Avand in mana o chinta roiala, evident. Acest volum care concepe negocierea in scopul armonizarii intereselor si care cuprinde tehnici si metode aplicabile in diverse tipuri de negociere foloseste pildele scolii de poker, fondata de Albert Z. Carr, potrivit careia orice conduita care respecta regulile este etica. Si care ingaduie inclusiv cacealmaua.

     

    Stefan Prutianu, „Antrenamentul abilitatilor de negociere“,

    Editura Polirom, Iasi, 2007

  • Noutati

    Surasul si amnezia

    Biografie pusa sub semnul lui Bouvard si Pécuchet, binecunoscutii eroi ai lui Flaubert, „Povestea unui idiot…“ spune intotdeauna mai mult decat afirma si doare, cu siguranta, mai tare decat marturiseste eroul-povestitor. Decupata pe fundalul unei Spanii postbelice stridente – careia ii sunt sugerate toate surprinzatoarele evolutii -, Azua nareaza o lucida aventura picaresca. Iata cum incepe volumul: „In toate fotografiile in care sunt infatisat in copilarie, apar cu acelasi suras nesuferit. Este pururi egal, identic, ca si cand ar fi vorba despre o masca. Acest semn fara echivoc de abjectie mi-a hotarat viata“. Si iata cum se incheie: „Ar fi mai bine sa spun ca acest suras imi aminteste ca am uitat ceva. Dar nu stiu ce, fiindca am uitat. Si cum poti sa-ti amintesti ca ai uitat ceva?“

     

    Felix de Azua, „Povestea unui idiot spusa de el insusi“,

    Editura Polirom, Iasi, 2006

     

     

    Patimile dupa Bach

    In ciuda unui titlu sforaitor, aparut parca la editura „Cartea rusa“ cu 40 de ani in urma, volumul lui Davitt Moroney este cat se poate de proaspat, de subtil si incarcat de dezvaluiri surprinzatoare privind viata lui Johann Sebastian Bach. Desi autorul volumului are un doctorat in muzicologie si a desfasurat o prodigioasa activitate de clavecinist si organist specializat in muzica baroca, el nu intreprinde aici o calatorie docta pe portative. Atras de detaliul biografic dens in semnificatii, Moroney incearca sa-i intrevada reverberatiile in opera sau, dimpotriva, refractia: Bach si-a pierdut mai multi copii, a trait in doliu si in amaraciune, a fost subevaluat de catre contemporani, insa muzica a izbutit, in numeroase randuri, sa-l calauzeasca, sa-l salveze de depresie, sa-l ridice deasupra mizeriilor cotidianului. Tot asa, aflam ca asprul cantor de la Thomaskirche din Leipzig, cu aerul sau sever si modul sau de viata auster, a ascuns un om cu o inima uriasa, mereu indragostit de viata si dornic de tandrete.

     

    Davitt Moroney, „Bach, o viata iesita din comun“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2006

  • Noutati

    Crime in numele lui Dante

    Povestea incepe la Boston, in 1865, intr-o America inca netamaduita dupa razboiul de secesiune. Patru oameni, poeti si eruditi, au facut legamantul sa traduca „Divina Comedie“ in engleza. Desi trudesc de ceva vreme, se pare ca termenul-limita la care trebuie sa predea lucrarea la tipar este prea aproape. Pe de-o parte, pentru ca mediile universitare de la Harvard nu recunosc decat literatura greco-romana si pe cea americana, opunandu-se publicarii lucrarii, si pe de alta, pentru ca timpul celor din „clubul Dante“ este ocupat cu descoperirea faptasilor unei serii abominabile de crime. De ce devin ei detectivi si nu lasa aceasta misiune in sarcina profesionistilor? Pentru ca toate crimele de rara cruzime cu care este confruntata societatea bostoniana sunt infaptuite dupa niste modele sugerate de Infernul lui Dante. Itele misterului  vor fi desfacute in maniera secolului al XIX-lea, cam ca la Edgar Allan Poe, pe baza unor demersuri riguros intelectuale, fara amprente si spirale ADN.

     

    Matthew Pearl, „Clubul Dante“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2006

     

     

    Romanul unor romane

    Compusa din unsprezece fragmente, cartea lui Calvino repune in discutie, cu o insatiabila ironie si pofta de ras, genul romanului traditional. Primele zece fragmente seamana cu o enciclopedie a formelor romanesti, in vreme ce ultimul le inglobeaza pe toate. O sursa declarata de inspiratie, afirma autorul postfetei la editia romaneasca, B.A. Stanescu, este „O mie si una de nopti“ – atat doar ca, aici, modalitatile narative nu au miza povestirii din opera orientala, fiind ludice, iar nu existentiale. Campion al lecturii din placere si teoretician al placerii lecturii, Calvino izbuteste in acest roman, violent sarcastic la adresa tendintelor din teoria literaturii din anii ‘80, sa restituie, in ciuda modernitatii sale flagrante, bucuria fara fasoane a lecturii, in bunele si vechile sale sensuri.

     

    Italo Calvino, „Daca intr-o noapte de iarna un calator“,

    Editura Polirom, Iasi, 2006

  • Noutati

    Singur impotriva tuturor

    Desi este considerat de catre autor o continuare a marelui sau succes „Podurile din Madison County“ (roman vandut in peste 12 milioane de exemplare si ecranizat, cu succesul stiut, de Clint Eastwood), „Un tangou in prerie“ este o poveste de sine statatoare. Eroul, Carlisle McMillan, fiu nelegitim al celebrului fotograf Robert Kincaid (protagonistul din „Podurile…“), este un calator misterios care a pornit din California, hotarat sa-si dea uitarii trecutul si sa porneasca totul de la zero. Ajuns in mijlocul unei rezervatii a indienilor sioux, se opreste in Salamander, un catun uitat de lume. Aici, un proiect de autostrada ii ameninta proaspat construita casa cu daramarea. Singur impotriva tuturor, Carlisle se va vedea in cele din urma sprijinit de catre Susanna, prietena indienilor.

     

    Robert James Waller, “Un tangou in prerie”,

    Editura Polirom, Iasi, 2006

     

     

    Bangladesh Street

    Nazneen, eroina romanului, este o tanara nascuta in Bangladesh (ca si autoarea, Monica Ali, vlastar al unei familii anglo-bengaleze), dar al carei destin pare menit sa se desfasoare pe malurile Tamisei. Promisa lui Chanu, un barbat necunoscut care traieste la Londra, tanara descinde in capitala britanica direct pe Brick Lane, strada unde locuieste mai toata suflarea emigrantilor din Bangladesh. Cuceritoare, in primul rand, este maniera lenta, dar tenace in care eroina cauta sa se adapteze moravurilor occidentale. Incepe s-o rupa pe englezeste, prinde sa-si destupe mintea in niste dialoguri cu prietena ei, Razia, ba chiar – dupa ce isi da seama ca sotul ei, Chanu, e un tip de treaba, dar incapabil sa-i ofere ceea ce isi doreste – isi ia un amant, Karim pe numele sau, un personaj scindat intre amorul sincer pe care i-l poarta lui Nazneen si islamismul sau conservator. Treptat, tanara va da semne ca gusta independenta si libertinajul femeilor occidentale.

     

    Monica Ali, “Brick Lane”,

    Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2006

  • Noutati

    Morituri te salutant


    Philipp Vandenberg (n. 1941) a studiat istoria artei, dar profeseaza jurnalismul. „Cleopatra“, „Faraonul uitat“, „Blestemul lui Imhotep“, „Ramses cel Mare“, abil articulate narativ si excelent documentate, ii asigura notorietatea de specialist in egiptologie romantata. „Conjuratia sixtina“ (1988) si „Cea de-a cincea evanghelie“ (1993) ii consolideaza reputatia si vadesc ca, atunci cand e vorba de istorie veche, Vandenberg se pricepe la orice amanunte, referitoare la orice epoca. „Gladiatorul“ este un astfel de roman istoric pentru toate gusturile: thriller palpitant, dar si tablou de epoca, minutios realizat. Tanarul Vitellius ajunge la Roma, in cautare de lucru si nimereste pe mainile insatiabilei imparatese Messalina, care ii face rost de o slujba. Nu aceea de reparator de cazane, pe care tanarul o cunostea, ci cariera sangeroasa de gladiator.

     

    Philipp Vandenberg, „Gladiatorul“,

    Editura Allfa, Bucuresti

     

     

    Soldatul si dama de pica


    Romanul lui Jeanette Winterson a primit in 1987 premiul John Llewelyn Rhys. Surprinzator, original din toate punctele de vedere, greu de clasificat, romanul „Pasiunea“ a aparut multora drept o versiune noua a romanului „Orlando“ al Virginiei Woolf. In primul rand pentru ca pune in scena un personaj androgin si in al doilea pentru ca ne face sa strabatem o larga perioada istorica si geografia unui continent, mutandu-ne alert de la Boulogne la Moscova, in epoca napoleoniana, trecand prin Venetia si convocand intreaga literatura universala, de la Biblie la legendele irlandeze, de la Ariosto la Puskin (un capitol se numeste chiar „Dama de pica“). Schimbarea de decor din fiecare sectiune a cartii este insotita de o schimbare a naratorului: Henri, un soldat al lui Napoleon, evoca tentativele de cucerire a Angliei, apoi Vilanelle povesteste viata ei venetiana si, in sfarsit, cele doua personaje se intalnesc la Moscova, pasandu-si povestirea de la unul la celalalt pana la sfarsitul romanului.

     

    Jeanette Winterson, „Pasiunea“,

    Editura Humanitas, Bucuresti

  • Noutati

    Micutul vagabond

    Prezent deja in cadrul Bibliotecii Polirom cu un bestseller zgomotos („Virusul“, pentru care a si primit, de altfel, premiul Decibel Writer of the Year), romancierul britanic de origine indiana Hari Kunzru apare, in aceeasi serie a editurii iesene, cu „Iluzionistul“, romanul sau de debut. Volumul este compus din fragmente ce destainuie aventurile, evolutiile si esecurile morale si de intelegere a lumii pe care le traieste Pran Nath, un copil indian nascut intr-o familie instarita din Agra (orasul aflat la doar cativa kilometri de cea mai faimoasa izbanda a arhitecturii indiene – Taj Mahal). Excomunicat din mediul familial de descoperirea potrivit careia ar fi, de fapt, odrasla unui ofiter britanic, tanarul se vede silit sa vagabondeze pe strazile din Bombay, unde traieste experiente dintre cele mai bulversante. Pran ramane mereu suspendat in cautarea adevaratei identitati, pe care, in ciuda eforturilor sale uriase, nu reuseste s-o afle.

     

    Hari Kunzru, Iluzionistul

    Editura Polirom, Iasi, 2006

     

     

    Fratia paleolitica

    Stela Covaci, sotie a regretatului scriitor si traducator Aurel Covaci, scoate la lumina o serie de documente socante, de valoare istorica, din arhivele Securitatii. Acest volum da la iveala, pentru intaia oara, informatii despre evenimente deformate vreme de 50 de ani. E vorba despre protestele pentru eliberarea unor scriitori si studenti anticomunisti (in afara de autoare si de sotul ei – Gloria Barna, Grigore Veres, Alexandru Zub, Aurelian Popescu, Dumitru Vacariu, Mihalache Brudiu) din centrele Bucuresti si Iasi din inchisori sau lagare de munca fortata. Aceasta grupare, numita codificat de catre Securitate „Fratia paleolitica“, a fost mutilata fiziceste si spiritual, iar unii dintre membrii ei chiar asasinati. In aceasta situatie s-ar afla, conform convingerii autoarei, insusi Nicolae Labis, liderul de opinie al generatiei sale, „incepatorul rezistentei din 1956“ pe care – sustine Stela Covaci – „l-au ucis ca sa ne infricoseze“.

     

    Stela Covaci, Persecutia,

    Editura Vremea, Bucuresti, 2006

  • Noutati

    Internet cerebral

    Romanul „Aer“ (2004), al cunoscutului autor de SF Geoff Ryman, a primit nu mai putin de patru premii premii prestigioase, intre care Arthur C. Clarke si Sunburst. Tiparit la doar un an dupa un „fantasy“ de succes („Lust“), volumul descrie – admirabil, din punct de vedere literar – viata dintr-un sat traditional – Kizdulah, aflat in indepartata regiune a Karzistanului. Cele aproximativ 30 de familii ale comunitatii (predominant buddhiste, dar avand si o puternica prezenta musulmana) traiesc din cultivarea orezului si isi pastreaza cutumele milenare cu sfintenie. Intre personajele satului se detaseaza Mae Chung, o femeie care devine, gratie nenumaratelor sale talente, liderul informal al micutei societati din Kizdulah. Atunci cand ONU hotaraste introducerea in acest colt uitat de lume a proiectului Air (o retea informationala universala ale carei receivere sunt plasate direct in creierul uman), prima  beneficiara este chiar Mae. Realizand ce imense confuzii poate sa nasca aceasta tehnologie aberanta, ea incearca sa-i opreasca aplicarea.

     

    Geoff Ryman, Aer,

    Editura Tritonic, 2006

     

     

    O carte cat o lume

    Seria de autor dedicata de editura Curtea Veche operei lui Orhan Pamuk, detinatorul celui mai recent premiu Nobel pentru literatura, continua cu cel de-al saselea roman publicat de catre scriitorul turc – „Viata cea noua“. O carte care in tara de bastina a autorului a devenit bestseller absolut, daramand in prima saptamana dupa publicare toate recordurile de vanzari anterioare. Romanul incepe deconcertant de simplu: „Intr-o zi am citit o carte si intreaga mea viata s-a schimbat“. Simplitatea initiala nu este insa decat o amagire, pentru ca mai apoi vom fi tarati pe piste false. Personaj principal si narator, tanarul Osman este student la arhitectura in Istanbul. El descopera in mainile fetei de care se va indragosti o carte a cartilor care ii va schimba viata si il va tari, spre a-i afla misterele, prin toate cele patru zari ale Turciei.

     

    Orhan Pamuk, Viata cea noua,

    Editura Curtea Veche, Bucuresti 2006