“Ne vom asigura ca va fi ingropat in concordanta cu legile si
traditiile islamice”, a declarat un oficial al administratiei.
“Este un lucru pe care il luam in serios si nu vrem sa fie tratat
intr-o maniera nepotrivita”, a completat el, citat de
abcnews.com.
Potrivit traditiei islamice, corpul va fi spalat de un barbat
musulman si va fi ingropat cat mai rapid. Trupul este de obicei
infasurat intr-un cearceaf alb si este ingropat in pamant sau in
mare.
BUSINESS MAGAZIN: Oficial, suntem undeva la capatul perioadei de
recesiune. Avem o reducere importanta a numarului de angajati din
Romania, am ajuns la cel mai redus nivel din toate timpurile, avem
si sectoare economice care merg, dar si un sector privat al micilor
intreprinderi destul de puternic afectat de criza, precum si oameni
putin dispusi la schimbare. Avem un Cod al muncii care tocmai s-a
schimbat. Ce credeti ca se va intampla in perioada urmatoare cu
piata muncii din Romania? Va aduce Codul muncii investitorii sau
perspectiva aceea favorabila de care are nevoie Romania?
ADRIAN OLTEANU, FLANCO: Nu. Nu este suficient sa ai doua
documente frumos scrise si prezentate intr-o lumina placuta.
Trebuie stimulata economia. Eu vin dintr-un sector al businessului
care se bazeaza foarte mult pe oameni si pe interactiunea
angajatilor nostri cu clientul final. Nu vad de ce modificarile
aduse la Codul muncii ar incuraja venirea investitorilor straini
aici. Fiscalitatea este in continuare foarte mare, e o problema
serioasa care ii descurajeaza. Pe fondul unei economii care duce
mare lipsa de lichiditati, orice leu care este lasat in buzunarul
consumatorului ajunge, mai departe, tot in economie.
GABRIELA MARIN, UNIQA ASIGURARI: Eu cred, totusi, ca investitorii
vor putea fi atrasi, avand in vedere ca pana acum Codul muncii a
fost foarte rigid, cel putin in privinta celor care performau
foarte prost. Nu aveai ce sa le faci. Stim bine ca daca voiai sa
dai afara, din cauza acestui cod foarte rigid, trebuia sa
intocmesti nu stiu cate documentatii, si acelea interpretabile in
fata instantei. Are si parti bune noul cod si mai putin bune, insa
un avantaj pentru investitorul strain va fi faptul ca vor avea
aceasta posibilitate, sa mearga intr-adevar pe criteriul de
performanta. Este un semn in plus ca in sfarsit se pune accent pe
calitate.
HORATIU COCHECI, PRICEWATER-HOUSECOOPERS: Noul cod va atrage
investitori in sensul ca aceia care aveau deja pe lista de
expansiune Romania vor avea un motiv in plus sa faca acest pas.
S-ar putea sa fie prea mari asteptari de la acest Cod al muncii, in
conditiile in care trebuie vazut ca o imbunatatire a codului vechi.
Practic, toate elementele sunt de imbunatatire a vechii
variante.
ANCA DECU, CORA: S-a tot spus ca este un nou Cod al muncii
pentru ca este prima data cand se modifica atat de multe articole.
Pana acum, modificarile au fost la unul-doua articole.
ANDREEA PITURCA, DANILA, PETRE & ASOCIATII: La capitolul
imagine, intotdeauna asteptarile au fost mai mari decat rezultatul
in sine, dar, oricum, este un pas inainte, care va avea destule
efecte pozitive.
ANCA DECU, CORA: Rezultatul este pozitiv pentru marii angajatori
care functionau dupa anumite sisteme. Pentru companiile mici se
schimba faptul ca acum trebuie sa comunice candidatilor inainte de
angajare criteriile de evaluare. Il obliga si pe angajator sa-si
faca temele, sa fie mai atent la proceduri, regulamentul interior,
contractul colectiv la nivel de unitate. Acum n-o sa ne mai putem
plange ca au negociat altii pentru noi si trebuie sa acceptam ce
s-a negociat la nivel national sau la nivel de ramura. Se muta
jocul in curtea angajatorului si creste presiunea mai mare pe modul
cum ne facem treaba.
HORATIU COCHECI, PRICEWATER-HOUSECOOPERS: Este foarte importanta si
perspectiva asta bicefala. Pe de-o parte, plaseaza si angajatii
care erau intr-o zona a angajatorilor mai putin reusiti de pe piata
intr-o zona de securitate. Li se va spune clar ce fac gresit, lucru
care pentru angajatorii mai putin familiarizati cu ideea de
management al performantei este o adevarata provocare. Intram
intr-o zona semnificativ mai palpabila decat ce se intampla pana
acum. Toate procesele se pierdeau in instanta pe procedura, fara sa
se ajunga macar la fond.
ADRIAN OLTEANU, FLANCO: Foarte putine companii stiu sa implementeze
indicatorii de performanta si faptul ca exista un cadru legislativ
acum nu inseamna foarte mult daca sunt companii care nu stiu sa-l
foloseasca.
Mihai Necolaiciuc a ajuns in jurul orei 10.00 la sediul DNA,
procurorii urmand sa ii prezinte probele din noul dosar, in care
este acuzat de abuz in serviciu. In 27 aprilie, procurorii
anticoruptie i-au prezentat fostului director al CFR Mihai
Necolaiciuc invinuirile din acest dosar. Avocatul lui Necolaiciuc,
Gheorghita Mateut, spunea, la iesirea din sediul DNA, ca fostului
director al CFR i-au fost aduse la cunostinta invinuirile din acest
dosar, precizand ca acuzatiile sunt aceleasi cu cele din cauzele in
care a fost trimis in judecata, fiind vorba despre aceleasi
categorii de infractiuni. Intrebat daca sunt invinuite si alte
persoane in acest nou dosar, avocatul a raspuns ca nu, lasand sa se
inteleaga ca Mihai Necolaiciuc va fi trimis singur in judecata in
acest caz.
Oficialul a declarat ca era clar pentru fortele de asalt ca
acest cadavru se potriveste descrierii lui Osama ben Laden, dar au
folosit “tehnica recunoasterii faciale, intre altele, pentru
confirmarea identitatii” acestuia. Un oficial din cadrul
serviciilor de securitate a declarat ca au existat confirmari
multiple ca acest cadavru este al lui ben Laden. El nu a putut
preciza insa daca au fost efectuate teste ADN.
“Astazi, pot anunta poporul american si intreaga lume ca Statele
Unite au efectuat o operatiune in urma careia a fost ucis Osama ben
Laden, liderul al-Qaida”, a afirmat Obama. Presedintele american a
precizat ca operatiunea militara americana a avut loc in Pakistan.
Obama a afirmat ca a fost informat, in august, ca SUA au o posibila
pista catre ben Laden, constand in informatii privind o posibila
ascunzatoare a acestuia, situata in Pakistan. Presedintele american
a adaugat ca, saptamana trecuta, a decis ca informatiile permit
declansarea unei operatiuni.
Inspectoratul Teritorial de Munca Bucuresti atrage atentia
angajatorilor ca, incepand de luni, 2 mai, trebuie sa aiba in
vedere noile prevederi ale Codului muncii prin care s-au stabilit
noi sanctiuni contraventionale in cazul nerespectarii unor
obligatii legale cum ar fi primirea la munca a pana la cinci
persoane fara incheierea unui contract individual de munca, care,
potrivit art.16 alin.1, se va pedepsi cu amenda de la 10.000 la
20.000 de lei pentru fiecare persoana identificata. Potrivit noului
Cod al muncii, si prestarea muncii de catre o persoana fara
incheierea unui contract individual de munca se va pedepsi cu
amenda de la 500 la 1.000 de lei.
“Acum o luna, in timp ce veneam din Poiana Brasov inspre
Bucuresti, au inceput sa cada cativa fulgi de zapada. Brusc au
inceput ciocnirile intre masini. M-am enervat, i-am sunat pe cei de
la Compania de Drumuri si i-am luat la intrebari. Le-am zis ca ii
dau afara daca nu iau masuri urgente. Ei mi-au spus ca nu e vina
lor, pentru ca toata lumea are cauciucuri de vara. Asa mi-a venit
ideea.” Era sfarsitul toamnei anului trecut, iar stirea
introducerii obligativitatii anvelopelor de iarna a circulat rapid
prin media romanesti starnind o dezbatere aprinsa.
“Vedem bine cum in fiecare an, cand da prima zapada, se
blocheaza traficul prin orasele mari si se intampla zeci de
accidente. Si cu amenda sunt de acord”, spune Gigi, cititor al
www.businessmagazin.ro. “De ce trebuie sa ma oblige prin amenzi?
Cand se vede clar ca din cauza schimbarii temperaturii globale la
mijlocul lui noiembrie sunt 20-25 de grade”, il contra un altul.
Desi nu se adoptase vreo lege, zvonul facea ca televiziunile sa
arate cozi la service si stocuri epuizate la comercianti. “A fost
cu adevarat o surpriza pentru ca in octombrie nu era iarna, iar
vanzarile porneau, de obicei, dupa prima ninsoare.” Asa descrie
Cedric Binoit, directorul comercial al Michelin Romania, avansul de
25% al vanzarilor pe acest segment. Peste noapte, cererea a crescut
la dealeri si, deci, si la consumatorul final.
1.500.000 de anvelope de iarna s-au vandut anul trecut in
Romania din totalul de trei milioane. A fost un record in materie
de numar de unitati vandute, dar mai putin ca proportie. Asta
pentru ca, dupa cum spun producatorii, in Romania clientii sunt
educati, iar in ultimii trei ani, multi soferi au inceput sa-si dea
seama ca sunt folositoare pe vreme rea.
In ianuarie insa a venit si proiectul de act normativ care da
unda verde amenzilor pentru cei care nu se echipeaza corespunzator
pe timp de iarna. Mai exact, sanctionarea cu amenda intre 2.500 si
4.000 de lei pentru conducerea autovehiculului pe drumurile publice
acoperite cu zapada, gheata sau polei fara ca acesta sa fie dotat
cu anvelope de iarna. Actul include si cauciucurile all season.
Probabil cea mai buna veste pentru producatorii, distribuitorii si
comerciantii din ultimii ani. “Ca sa fiu sincer, in 2011 vom depasi
toate recordurile”, dupa cum spune Binoit. Ce-i drept , e dificil
de estimat ce se va intampla cu piata, dar din discutiile pe care
producatorii le poarta cu cei care lucreaza direct cu utilizatorul
final cresterea va fi intre 30% si 100%. Seful de la Michelin vede
o crestere de 70%. De crescut vanzarile vor creste, dar daca luam
cazurile altor tari, Germania de exemplu, putem vedea ca impactul
legii se reflecta cel mai mult in vanzari in primii doi ani dupa
intrarea in vigoare a legii.
Gura de aer pentru cei care lucreaza cu anvelope vine dupa un
2009 in care piata a scazut cu o cincime si un 2010 in care
vanzarile au crescut cu 3-4%, mai ales pe finalul anului. Preturile
nu au scazut pentru ca, desi masinile noi s-au vandut mai ieftin,
nu s-a intamplat la fel si in cazul componentelor auto.
“Ca sa fiu sincer, daca ne uitam la fiecare iarna din Romania,
vestea e buna pentru siguranta in trafic. As fi ipocrit sa spun ca
nu e o veste buna si pentru noi”, rezuma Binoit. Despre cresterea
sau nu a sigurantei pe
sosele si harnicia drumarilor vom afla din statisticile politiei
abia in anul urmator, dar intre timp sunt multi cei care se vor
bucura mult mai mult, in primul rand, pentru propriul buzunar.
Mituieste un gardian, iar acesta ii ofera posibilitatea sa urce
intr-un camion cu provizii. Dar este descoperit in timpul unei
inspectii de rutina si este din nou azvarlit langa barba aceea urat
mirositoare. Ciudat, batranul rufos tace, nu comenteaza nimic.
Junele persevereaza si incepe sa pileasca gratiile celulei cu o
unealta improvizata. Sub privirea impasibila a barbosului.
Dupa destul de mult timp tanarul reuseste sa slabeasca gratiile
si sa se strecoare afara din celula. Cum, necum trece prin mai
multe cordoane de securitate, dar in cele din urma este reperat la
gardul exterior, prins si azvarlit din nou in celula. Barba mirosea
si mai urat si se mentinea la fel de tacuta.
Un tunel este urmatoarea solutie pentru evadare, si tanarul
incepe sa sape cu o coada de lingurita pe care o gasise
intamplator. Munca la tunel dureaza doi ani – barba mirosea din ce
in ce mai urat -, dar termina de sapat, evadeaza, ajunge in cel mai
apropiat oras si acolo, in gara, este prins din nou. Masina, drum
hurducat, coridoarele puscariei, usa celulei, barba cat se poate de
urat mirositoare. Si tacuta.
Exasperat, tanarul se revolta: “…de ce nu m-ai ajutat? Am planuit
toate aceste evadari, in camion, pilind gratiile, sapand tunelul,
dar nu m-ai ajutat deloc. Impreuna poate am fi reusit!”. Barba il
priveste cumva miloasa: “Stii, am incercat inaintea ta toate
metodele astea, mita, pilitul, sapatul, ba alte cateva in plus. Si
toate au esuat”. “Bine”, replica cel tanar, “dar de ce naiba nu
m-ai avertizat inainte, macar nu munceam atat, nu speram
atat?”.
Si batranul l-a lamurit senin, mangaindu-si barba urat
mirositoare: “Bai nene, ai vazut vreodata pe cineva care sa-ti
vorbeasca despre esecurile lui?!”.
La istorioara asta m-am gandit, in timp ce imi mangaiam barba
nemirositoare si citeam despre toata tevatura cu raportarile de
date statistice incorecte catre Eurostat. Nu este vorba aici de
actiunea in sine de a trimite date incomplete, estimari la nimic
sau cum vreti sa le spunem; pentru asta avem explicatori de
serviciu si, desigur, un guvern Tariceanu vinovat de
serviciu.
Problema fundamentala nu este nici calcularea deficitului bugetar
in doua moduri, prin metoda conturilor nefinanciare si metoda
conturilor financiare, cum nu este nici faptul ca CFR
Infrastructura sau Termoelectrica n-ar fi depus bilanturile in 2007
si 2008.
Problema reala este chiar existenta CFR Infrastructura si a
Termoelectrica. Ele sunt exemple de barbi urat mirositoare de care
incercam sa scapam si la care ne intoarcem mereu. Mereu mai mari si
mai urat mirositoare si, desigur, putin dispuse sa vorbeasca despre
esecurile lor.
In criza care, chipurile, tocmai se incheie, n-am avut banci
“too big to fail”, dar avem, in schimb, alte cateva ghiulele legate
de picior, mari companii din energie si infrastructura care nu fac
nimic altceva decat sa priveasca impasibile la cei ce incearca sa
fuga de ele sapand tuneluri cu lingurita, in timp ce propriile lor
resurse sunt mestesugit sifonate. Companii “too big to fail”, dar
bune pentru a crea povesti tabloide de genul Necolaiciuc sau
istorii triste precum faptul ca, in loc sa scada, datoriile celor
zece mari companii monitorizate de FMI au crescut in 2010 cu 34%,
la aproape 7 miliarde de lei sau ca facturile neplatite ale
entitatilor de stat au ajuns sa reprezinte 5% din PIB.
Este aici o problema de perspectiva politica – preturi mici,
impuse, sub costuri la energie sau impunerea mentinerii unor
relatii contractuale, chiar daca facturile nu sunt platite, totul
din ratiuni politice, in loc de planuri pentru combaterea saraciei,
pentru stimularea liberei initiative si fermitate pentru
respectarea regulilor de piata. Giganti energetici sa fie, daca
altfel nu putem, dar macar administrati pe baza de criterii de
performanta si nu conform intereselor unuia sau altuia.
Lipsa perspectivei si a curajului de a sparge cutume imbecile se
regasesc nu numai in energie, ci mai peste tot; sa luam
agricultura, de exemplu. Orice papagal politic iti va insira senin
platitudinea cu extrema fragmentare a terenurilor agricole, alaturi
de alte clisee de genul granarul Europei sau cum putem hrani noi 60
de milioane de oameni; dar nimeni, niciodata, nu a avut curajul sa
propuna sa se fure ceva mai putin, iar banii ramasi sa sprijine
micii fermieri, care nu sunt lenesi, ci numai saraci. Barbile
acestea lungi si urat mirositoare cresc in baza unei reguli
aplicate cu sfintenie de orice guvernare – “castigul merge in
particular, pierderile sunt publice”.
Cu “semnele de carte” (bookmarks) am avut mereu probleme.
Informatia curge peste noi si mereu avem nevoia sa ne notam o
adresa de web. Desigur, toate browserele au un sistem de
bookmarking, dar aici avem doua complicatii. Prima este ca in scurt
timp tot sistemul se extinde si se ramifica atat de mult, incat
devine de neutilizat. A doua este ca semnele de carte sunt memorate
de browser, asa ca pe un alt computer suntem pierduti. In 2003
Joshua Schachter a venit cu idee destul de simpla, bazata pe
stocare in web combinata cu doua ingrediente atragatoare:
caracterul social si etichetarea (tagging). Odata ce am stocat o
adresa si i-am atribuit niste etichete, am acces la listele tuturor
celor care au stocat la randul lor adresa respectiva, ceea ce ne
poate conduce spre alte pagini interesante pe tematica de interes.
Sistemul s-a numit initial “del.icio.us”, dupa care s-a adoptat o
varianta mai cuminte. La sfarsitul lui 2005 Yahoo! a cumparat
Delicious cu o suma estimata undeva intre 15 si 30 de milioane de
dolari, iar serviciul si-a atins apogeul in 2008, cu circa 5,3
milioane de utilizatori si 180 de milioane de adrese unice
memorate.
Delicious a fost una dintre emblemele noului web (2.0) si l-am
folosit multa vreme cu bune rezultate. Dar, din motive care imi
scapa, serviciul a inceput sa piarda din popularitate (poate ca
nici viata destul de agitata de la Yahoo! nu i-a priit). Eu l-am
abandonat cand add-on-ul pentru o noua versiune a browserului a
intarziat si intre timp am adoptat Instapaper, care, desi era
lipsit de valente sociale, avea avantajul ca putea memora la cerere
intreg continutul paginii si tinea evidenta paginilor pe care le-am
citit sau nu. Mai apoi am descoperit si adoptat EverNote, un alt
serviciu web care imi permite sa memorez in cloud nu doar URL-uri
sau pagini web, ci orice fel de documente. Cert este ca steaua lui
Delicious a apus si la sfarsitul anului trecut a aparut intr-o
lista scapata de la Yahoo! in categoria serviciilor trecute pe
linie moarta (poetii firmei au scris “sunsetted”), alaturi de alte
vechituri uitate demult, precum motorul de cautare Altavista (da,
mai exista), Yahoo! Buzz (un soi de clona Digg) si serviciul de
blogging MyBlogLog (daca n-ati auzit de el, n-ati pierdut
nimic).
Si totusi, s-ar parea ca Delicious nu piere, caci zilele trecute
s-au gasit cumparatori, iar Yahoo! se declara fericita (“excited”)
sa vanda serviciul companiei Avos Systems. Partea interesanta a
tranzactiei nu este pretul (probabil nesemnificativ), ci faptul ca
proprietarii firmei Avos sunt Chad Hurley si Steve Chen, adica
tocmai cei care au fondat si au ridicat pe culmile gloriei
serviciul YouTube, vandut apoi lui Google pentru 1,65 miliarde de
dolari. Yahoo! s-a angajat sa mai opereze serviciul pana in iulie,
dar de cum m-am conectat la Delicious am fost invitat sa ma
transfer pe noua infrastructura acceptand clauzele stabilite de
Avos, semn ca se lucreaza in viteza. Intrebarea fireasca este ce
anume vor sa faca Hurley si Chen cu Delicious, pentru ca, este
limpede, cei doi vizeaza o afacere la scara mare (si se pare ca
stiu cate ceva despre cum se face treaba asta). Din primele
declaratii reiese ca in faza initiala Avos intentioneaza sa
revigoreze serviciul in forma actuala si sa colaboreze cu
comunitatea utilizatorilor, pentru a-l transforma treptat intr-unul
care sa-i ajute pe utilizatori sa “descopere” continutul cel mai
interesant si cel mai relevant din web. Iar Hurley si Chen vor cel
mai bun serviciu de descoperire a informatiilor din tot web-ul.
Cu cine are de concurat Avos pe acest segment de piata? Primul
nume care ne vine in minte este Google, dar suntem pe o pista
falsa. Oricat de bune ar fi motoarele de cautare, lumea le
foloseste din ce in ce mai putin. Cheia in domeniul descoperirii
continutului relevant din avalansa de informatii care ne copleseste
o reprezinta recomandarile inteligente – considerate de GigaOM
“Sfantul Graal al new media”. Statisticile au aratat deja cine sunt
stapanii in domeniul recomandarilor: Facebook si Twitter. Daca eu
apas butonul “Like” intr-o pagina pe care o gasesc interesanta,
prietenii mei vor avea un link gata “filtrat” si probabil unii
dintre ei au incredere in discernamantul meu. La fel se intampla si
cu Twitter (care chiar functioneaza ca Delicious prin tweet-uri
“favorite”).
Fondatorii YouTube stiu cu siguranta cu cine au de-a face si
sunt sigur ca au un as in maneca. Daca vor reusi, ne vor ajuta sa
ne descurcam mai usor prin web. Daca nu, vom astepta servicii si
mai delicioase.