Ironia sortii face ca fiul unui fost demnitar comunist de prim rang sa reprezinte acum ideea de innoire a stangii in Bulgaria si cea mai scurta cale spre un electorat care intelege socialismul mai curand ca pe un concept estetic decat ca pe unul politic.
La un miting al Partidului Socialist, Serghei a venit calare pe un scuter, imbracat cu un tricou pe spatele caruia scria: Daca puteti sa cititi asta, inseamna ca Elena a cazut de pe scuter. Elena, adica Elena Ionceva, este prietena lui Serghei si jurnalist de televiziune, foarte cunoscuta in tara gratie pataniilor ei din Irak si Cecenia. Serghei, un june zambaret, aducand vag cu un Victor Ponta vorbitor de bulgara, este liderul socialistilor si, dupa alegerile de sambata trecuta, cel mai important politician al Bulgariei. De el depinde cu cine va face coalitie partidul ca sa poata conduce tara in perioada aderarii la Uniunea Europeana si de el depinde relansarea socialistilor ca forta politica la putere, dupa ce patru ani au stat in opozitie.
Pana la un punct, povestea e simpla, chiar schematica: dupa o guvernare de dreapta, stanga s-a reintors la putere, urmand principiul alternantei la putere dupa fiecare legislatura, aplicat fara exceptie in, Bulgaria ultimilor 15 ani. De aici inainte insa e de discutat daca regele Simeon a pierdut alegerile sau daca le-a castigat partidul condus de tanarul pe scuter. Argumente sunt destule si de o parte, si de alta: Simeon Saxcoburggotski a castigat in 2001 alegerile cu un partid de avocati si vedete, incropit in doua luni, dar cu promisiunea ca in 800 de zile va creste spectaculos nivelul de trai si va starpi coruptia. Bulgarii l-au crezut: fugit de regimul comunist in 1948, omul a trait aproape tot timpul la Madrid si a facut afaceri, asa ca acum ar fi trebuit sa-si foloseasca experienta si relatiile capatate astfel pentru propasirea fostului lui regat.
N-are importanta ca mai apoi bulgarii au iesit in strada fiindca miracolul celor 800 de zile nu s-a produs: ajutata de conjunctura favorabila comuna in ultimii ani tarilor in tranzitie, economia si-a revenit si a intrat pe un ciclu de expansiune, iar Bulgaria a intrat in NATO si s-a apropiat decisiv de intrarea in UE. Totusi, la fel ca si in Romania, cresterea economica si reusitele de politica externa nu s-au simtit in traiul zilnic: saracia si criminalitatea persistente din tara au ajuns sa distoneze tot mai tare cu aerele de tar ale lui Simeon, prost vorbitor de bulgara, relativ nehotarat si moale ca prim-ministru, dar foarte eficient in a-si recuceri palatele si padurile confiscate de comunisti.
Mai nou, UE a avertizat ca va amana aderarea Bulgariei cu un an daca guvernul nu va izbuti sa avanseze cu reforma justitiei si a sectorului agricol. Or, guvernul lui Simeon s-a expus el insusi la acuzatii de coruptie, iar planul de a atrage investitii la tara cu stimulente fiscale n-a avut succesul scontat.
S-ar zice, deci, ca prestatia guvernantilor de dreapta le-a oferit victoria pe tava socialistilor. Avem sa ne intrebam insa cat din aceasta victorie se datoreaza lui Stanisev, care la prima vedere are doua dezavantaje evidente: e prea tanar ca sa para credibil ca viitor prim-ministru (abia a implinit 39 de ani) si are o imagine prea occidentala ca sa le placa alegatorilor mai in varsta si celor de la tara, adica grosului votantilor de stanga din Bulgaria. In privinta credibilitatii, Uniunea Europeana si-a transmis clar mesajul: grabiti negocierile pentru noul guvern, fiindca va paste amanarea aderarii daca nu va miscati repede. In rest, fireste ca oficialilor UE le e indiferent cine conduce la Sofia, atata vreme cat cei noi sunt in stare sa duca inainte reformele. Deocamdata e prea devreme pentru concluzii: proeuropeanul si modernizatul Partid Socialist Bulgar (PSB) a pus pe listele electorale suspect de multi membri ai guvernului Videnov din 1995, iar jocul partidelor care s-ar putea alia la guvernare cu socialistii ar putea produce rezultate curioase.
In privinta prizei lui la electoratul partidului, unii l-au caracterizat pe Stanisev drept un soi de Zapatero bulgar: tanar, inteligent, simpatic si socialist – in intelesul in care stanga europeana, atunci cand aspira sa ia puterea, adopta ceea ce se numeste eufemistic social-democratie moderna, adica o ideologie de centru cu vagi urme de stanga. Totusi, un studiu facut de un institut de cercetare din Sofia acum cateva luni arata ca PSB, desi reusise sa faca o bresa importanta in randul electoratului intre 18 si 30 de ani, isi pastrase nealterata vechea baza de alegatori. Care fusese secretul?
Alegerea lui Serghei Stanisev in 2001 ca presedinte al PSB a fost o idee nesperat de nimerita pentru liderii partidului. Discipolul preferat al sefului de atunci al PSB, Gheorghi Parvanov, Stanisev a fost solutia perfecta de compromis in raport cu diversele factiuni care si-au disputat conducerea partidului dupa ce Parvanov a fost ales presedinte al tarii. In raport cu influenta politica a lui Parvanov, Stanisev a facut atunci figura de print mostenitor, si nu de eventuala marioneta a vreuneia dintre factiuni, pentru ca nu reprezenta nici una.
In acelasi timp, in ciuda aparitiei sale moderne, neamintind de vreun dinozaur comunist, tinerelul reusea sa impace si interesele vechii garzi din partid. Explicatia acestei ciudatenii e de natura biografica. Tatal lui Serghei este Dimitar Stanisev, vechi militant comunist, cu studii superioare de istorie facute in URSS (unde si-a intalnit si viitoarea sotie), activist inca din anii 50, secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar din 1987 pana in 1990, apoi judecat si inculpat impreuna cu alti lideri comunisti pe motiv de gestiune proasta a economiei.
Fiul i-a calcat pe urme aproape perfect, cel putin in partea ascendenta a biografiei: a facut si el facultatea de istorie la Moscova, si-a intalnit tot la Moscova viitoarea iubita (desi aceasta nu era rusoaica, ci bulgaroaica, in persoana sus-numitei Elena Ionceva) si, ca sa-si sublineze mandria de familie, n-a renuntat decat de curand la cetatenia rusa castigata gratie mamei sale.
In fine, chestie de nuanta, nu si-a abandonat niciodata patronimicul rusesc, Dmitrievici, urmand exemplul altor lideri comunisti si socialisti bulgari.
Nu e vorba nicidecum aici de vreo sugestie ca Stanisev-fiul ar fi cumva in solda Moscovei. Legaturile sale cu locurile simbolice ale comunismului slav si repetarea gesturilor tatalui denota, dimpotriva, o identitate foarte subliniata a uneia din familiile reprezentative pentru stanga bulgareasca – poate in sens larg si idealizat, dar nu cu mai putina priza la electoratul satul de discursul unui fost monarh. Desigur, adversarii politici l-au acuzat ca e odrasla de nomenklaturist si ca, asa cum Simeon n-a mancat echivalentul bulgaresc al salamului cu soia pentru ca n-a fost in tara, si familia Stanisev si-a permis sa consume mezeluri mult mai fine fiindca facea parte din elita regimului comunist. Dar vremea unor asemenea acuzatii pare sa se fi dus. Spre deosebire de campaniile electorale trecute, acum n-a mai cazut accentul pe opozitia comunisti-anticomunisti, ci pe pragmatismul unor mesaje cat mai simple.
Uniunea Fortelor Democratice a mers pe sloganul Bulgaria aceasta esti tu!, Miscarea Nationala a lui Simeon a ales Economie puternica, venituri mari si siguranta pentru toti, iar socialistii – vechiul slogan patriotic Unul pentru toti, toti pentru unul. Ca sa sublinieze legatura cu trecutul, sloganul socialistilor e rostit in clipul electoral de actorul Stefan Danailov, infatisat intr-un film de-al lui din tinerete cu partizani. Nu ca ar fi fost mare diferenta intre programele electorale: originalitatea promisiunilor a lipsit, si pentru ca elementele esentiale ale politicii economice nu mai sunt decise acum la Sofia, ci la Bruxelles. Asa incat stilul de prezentare a contat cu deosebire, iar o recuperare sanatoasa a ceea ce bulgarii pretuiesc in trecutul lor apropiat a fost cartea castigatoare a socialistilor.
Pentru cine ar fi tentat sa eticheteze o astfel de atitudine drept nostalgica, e suficient sa se uite la generatiile noi din Bulgaria. Admiratori ai unei idei de stanga echivalate mai mult cu un stil decat cu o ideologie, tinerii bulgari danseaza in discoteci pe remixuri ale unor vechi cantece ale partizanilor (Serghei si-a castigat si el renumele ca danseaza pana dimineata in discoteci – probabil pe aceleasi piese). In campania electorala, Stanisev a vizitat cateva ascunzatori subterane ale partizanilor comunisti, nu atat ca sa faca pe plac nucleului dur al electoratului socialist, cat ca sa se revendice de la un soi de trecut mitic al tarii. Nimic mai coerent cu asta decat dansul pe remixuri de cantece antifasciste. Socialismul reprezentat de Serghei Stanisev, mai mult o idee estetica decat una politica si etica, a incaput de minune intr-o oferta electorala unde, in lipsa deosebirilor radicale de program, singurele variatii accesibile partidelor au fost cele de stil. Presa bulgara si cea straina au remarcat la unison, ca dominanta a ultimelor alegeri, insistenta politicienilor de a scoate electoratul la vot distrandu-l, atragandu-i atentia prin orice mijloace si momindu-l cu cadouri. Automobile, telefoane mobile, computere sau televizoare au fost promise la loteriile organizate pentru votanti.
Pana la loterii, campania a transformat toata Bulgaria intr-o scena de show, cu spectacole stranii date de candidati. Unul din partide a adus pe scena o parada a aricilor, fiindca ariciul era simbolul lui electoral, apoi a organizat un concurs de dans pentru bunicute, un concurs de graffiti si o bataie cu frisca intr-un parc din Sofia. Alt partid a strans gunoiul din Ruse si a curatat parcurile din oras; actualul ministru de finante, Milen Velcev, a jucat bowling la Plovdiv; un candidat al unui partid mai nou a promis cate o naveta de iaurt pe zi cluburilor de pensionari din Vidin, pana in ziua alegerilor. In fine, un fruntas al Uniunii Fortelor Democratice a promis unui muncitor ca, in caz de victorie, ii cedeaza locul sau in parlament pret de o luna, urmand in schimb sa munceasca el in fabrica.
In toata aceasta harmalaie, Stanisev si-a avut partea lui de spectacol. Dar e unul din putinii care nu s-au expus ridicolului. De fapt, nici n-a avut nevoie. Presa bulgareasca a descris o intalnire cu alegatorii intr-un orasel din sudul tarii, unde Stanisev a aparut cu ochelarii lui de firma, cu tunsoarea impecabila, urmarit de privirile adoratoare ale tinerilor din oras. Ar fi potrivit pentru orice post. Poate sa fie si ministru de externe, zice un baiat cu sapca pe care scrie I Love You. Cum adica numai ministru de externe? El o sa fie prim-ministru, ii raspunde altcineva. Grupul lui Stanisev intalneste in cale o blonda cu un tricou sclipitor. Frumoase paiete aveti, zice politicianul. Fata surade fericita si-l saruta pe obraz. Stanisev trece mai departe. Dupa el, aproape nebagat in seama, vine si candidatul local, un socialist mai in varsta.