Blog

  • Sosirile în unităţi turistice au crescut în primele patru luni. Din ce ţări au venit cei mai mulţi turişti străini

     Din numărul total de sosiri, cele ale turiştilor români au reprezentat 77,5%, iar restul de 22,5% ale turiştilor străini, ponderi apropiate de cele din perioada ianuarie-aprilie 2013.

    În ceea ce priveşte sosirile turiştilor străini în structurile de primire turistică, cea mai mare pondere au deţinut-o cei din Europa – 79,3% din total, iar din aceştia 85% au fost din ţările aparţinând Uniunii Europene.

    Sosirile în hoteluri au deţinut în perioada analizată o pondere de 75% din totalul sosirilor în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare, în creştere cu 5,5% comparativ cu primele patru luni ale anului trecut.

    În ceea ce priveşte înnoptările, 77,7% dintre aceste au fost ale turiştilor români, iar restul de 22,3% ale turiştilor străini. Cea mai mare pondere au deţinut-o cei din Europa (77,6% din total turişti străini), iar din aceştia 83,7% au fost din ţările Uniunii Europene.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • BCE pregăteşte o serie de măsuri monetare neconvenţionale: “Suntem pregătiţi să acţionăm. Nu suntem pasivi în privinţa riscurilor implicate”

     Opţiunile vor fi discutate la viitoarea şedinţă de politică monetară a liderilor BCE, din 5 iunie, iar 44 din 50 de analişti intervievaţi de Bloomberg anticipează că banca va aduce dobânzile în teritoriu negativ.

    “Suntem pregătiţi să acţionăm. Nu suntem pasivi în privinţa riscurilor implicate de menţinerea inflaţiei la un nivel scăzut pentru mult timp”, a declarat vicepreşedintele BCE Vitor Constancio.

    BCE încearcă să elimine pericolul deflaţiei în condiţiile în care economia zonei euro îşi revine cu greu din criza datoriilor care a pus în pericol existenţa uniunii monetare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Liviu Tudor crede in puterea educatiei: “Nu există limite pentru ceea ce poţi obţine prin educaţie”

    Liviu Tudor, preşedintele Genesis Development şi cel mai mare proprietar de clădiri de birouri din România, şi-a făcut un scop din restaurarea valorilor patrimoniale, precum şi din formarea tinerei generaţii. În acest sens, Liviu Tudor, antreprenor cu 24 de ani de experienţă de business pe piaţa locală, s-a implicat activ în proiecte de responsabilitate socială, prin Fundaţia Tudor pe care o patronează, precum şi prin construirea celui mai mare campus privat din România, West Gate Studios.

    „Suntem în pragul unor dezvoltări importante, iar în următorii ani, lucruri spectaculoase se vor întâmpla în această ţară. Tocmai pentru că suntem implicaţi atât de activ în zona de business,    „ am simţit, împreună cu echipa mea, că trebuie să ajutăm la dezvoltarea generaţiei următoare”, explică Liviu Tudor, proprietarul parcurilor de birouri Novo Park şi West Gate, decizia de a construi West Gate Studios.

    În cadrul primului campus privat din România este încurajat voluntariatul, implicarea în activităţi adminstrative şi culturale care permit dezvoltarea personală, schimbul de idei şi acumularea de experienţe importante pentru viitorul tinerilor. În plus, amplasarea complexului în imediata apropiere a parcului de birouri cu acelaşi nume, poziţionează studenţii chiar lângă cele mai importante companii multinaţionale prezente în România, printre care Societe Generale, Ericsson sau Siemens.

    Liviu Tudor şi rolul Clubului de Roma în dezvoltarea tinerilor

    În strânsă legătură cu această viziune de sprijinire a următoarei generaţii este şi implicarea omului de afaceri Liviu Tudor în activitatea Clubului de la Roma, un Think Tank ce reuneşte personalităţi de seamă din întreaga lume. Scopul? Identificarea şi dezbaterea unor soluţii pentru viitorul planetei care au la bază investiţii în educaţie.  În calitate de Secretar General al Asociaţiei Române pentru Clubul de la Roma, Liviu Tudor a fost gazda conferinţei „Europa, încotro?”, organizată anul trecut în România, pentru a marca aniversarea a 20 de ani de la înfiinţarea asociaţiei. „După ceea ce văd zilnic în jurul meu, sunt şanse foarte mari ca în următoarele decade să asistăm la îndeplinirea unor lucruri extraordinare. Văd studenţi dedicaţi, cu sete de a învăţa lucruri noi, hotărâţi să-şi facă simţită contribuţia. Nu există limite pentru ceea ce poţi obţine prin educaţie. Cred cu tărie în acest lucru şi de aceea  investesc în educaţie”, declara preşedintele Genesis Development la acea vreme.

    De asemenea, omul de afaceri consideră că pentru a putea asigura o dezvoltare sustenabilă şi de durată, orice popor trebuie să îşi valorifice istoria. De aceea a decis să se implice, prin Fundaţia Tudor, în proiecte de restaurare a monumentelor istorice, fiind chiar el adeptul unui echilibru între avansul tehnologic şi conservarea patrimonoului cultural. Turnul şi Bastionul Măcelarilor din Cetatea Sighişoara, parte a patrimoniului mondial UNESCO şi două case tradiţionale de lemn din Breb sunt doar câteva dintre monumentele ce vor fi restaurate în 2014. 

  • Comisarul pentru Energie al UE leagă proiectul South Stream de poziţia politică a Rusiei în Ucraina

    Într-un interviu acordat publicaţiei Frankfurt Allgemeine Son, Oettinger a spus că discuţiile au ajuns într-un blocaj pentru că Rusia nu vrea să accepte legislaţia UE în domeniul energiei şi pentru că criza din Ucraina a eclipsat orice altă problemă.

    Vom continua discuţiile cu partenerii ruşi dacă aceştia vor reveni la respectarea practicilor juridice internaţionale şi dacă vor fi dispuşi la o colaborare constructivă, în baza legislaţiei în domeniul energiei“, a afirmat comisarul.

    El a arătat în mod clar că diferendele au fost discutate la nivel tehnic.

    “În actuala situaţie, cu condiţii de război-civil în estul Ucrainei şi fără recunoaşterea de către Moscova a guvernului de la Kiev, în mod cert nu vom ajunge la un acord politic“, a spus Oettinger.

    Gazoductul South Stream va trece pe sub Marea Neagră, din Rusia către Bulgaria, iar de acolo un tronson va fi către Italia, prin Grecia, iar un altul către Austria, prin Serbia, Ungaria şi Slovacia.

    Construcţia conductei are rolul să diversifice rutele către Europa, ocolind Ucraina.

    Potrivit publicaţiei germane, Gazprom a comandat deja conductele pentru tronsonul de sub Marea Neagră, iar instalarea acestora va începe în toamnă.

    Între timp, directorul general al Gazprom, Alexey Miller, a anunţat sâmbătă că Comisia Europeană nu poate opri construcţia South Stream şi că primele livrări de gaze vor ajunge în Bulgaria, prin această conductă, în decembrie 2015.

    În urmă cu câteva zile, Comisia Europeană a cerut, prin intermediul unei comunicări adresare Parlamentului European, ca proiectul South Stream să fie oprit până când va respecta în totalitate legislaţia europeană.

    La sfârşitul lunii aprilie, Rusia a reclamat UE la Organizaţia Mondială a Comerţului, contestând legislaţia comunitară în domeniul energiei (Third Energy Package).

    Potrivit Comisiei Europene, acordurile interguvernamentale între Rusia şi ţările de tranzit încalcă mai multe reguli europene. De exemplu, Gazprom va fi în cadrul proiectului atât producător cât şi distribuitor de gaz, fapt ce contravine cu regula UE de separare a celor două activităţi, pentru încurajarea concurenţei. Totodată, South Stream urmează să transporte doar gaze ruseşti, în timp ce UE cere ca astfel de proiecte să fie deschise şi altor companii.

    Acţionarii South Stream sunt Gazprom (50%), grupul italian Eni (20%), Wintershall Holding din Germania şi EDF din Franţa (15% fiecare).

    În decembrie 2013, Comisia Europeană a cerut ţărilor participante la proiectul South Stream, inclusiv Bulgariei, să renegocieze acordurile bilaterale cu Rusia, astfel încât să respecte legislaţia comunitară.

    Uniunea Europeană a anunţat, la jumătatea lunii aprilie, că nu mai consideră South Stream o prioritate, iar Parlamentul European a adoptat o rezoluţie fără caracter obligatoriu pentru oprirea proiectului, în contextul crizei din Ucraina.

    Disputele dintre Kiev şi Moscova privind preţul gazelor şi tarifele de transport au afectat de mai multe ori livrările de gaze către Europa, cel mai recent la începutul anului 2009. Tensiunile s-au amplificat între timp, în urma schimbării regimului de la Kiev, a anexării Crimeei de către Rusia şi a violenţelor din estul Ucrainei.

  • UBS este investigată în Belgia pentru spălare de bani şi crimă organizată

    Un purtător de cuvânt al procuraturii din Bruxelles a declarat că investigaţia va fi condusă de judecătorul Michel Claise.

    Angajaţii UBS au contactat belgieni bogaţi, inclusiv directori generali şi sportivi, într-o perioadă de 10 ani, încurajându-i să deschidă conturi nedeclarate în Elveţia, a relatat publicaţia M… Belgique, fără să menţioneze sursa informaţiilor.

    UBS Belgium a contribuit la organizarea transferurilor unor sume mari de bani către Elveţia, potrivit publicaţiei.

    Practicile de afaceri ale UBS respectă în totalitate legislaţia şi reglementările în vigoare. UBS nu tolerează nicio activitate de sprijinire a clienţilor în scopul evitării obligaţiiloriscale” potrivit unui comunicat al băncii destinat Bloomberg News, în care se mai arată că banca nu are cunoştinţă despre vreo investigaţie preliminară legată de operaţiunile din Belgia.

    Revista a arătat că procuratura belgiană a început ancheta la sfârşitul anului trecut şi se bazează pe mărturii foarte detaliate.

    Băncile europene sunt supuse unei serii de investigaţii legate de acuzaţiile că au manipulat dobânzile interbancare şi cotaţiile valutare, că au ajutat clienţii să evite plata impozitelor, că au spălat bani sau au încălcat sancţiunile impuse de Statele Unite unor state.

    Credit Suisse, a doua mare bancă elveţiană, a plătit în luna mai o amendă de 2,6 miliarde de dolari în SUA după ce divizia sa americană a recunoscut că a ajutat cetăţeni americani să eludeze fiscul.

    Autorităţile americane vor să penalizeze BNP Paribas, cea mai mare bancă din SUA, cu peste 10 miliarde de dolari, pentru a făcut afaceri cu state sancţionate, precum Iran, Sudan şi Cuba.

    UBS a fost amendată cu circa 1,5 miliarde de dolari de autorităţile de reglementare din SUA, Marea Britanie şi Elveţia, în 2012, pentru manipularea dobânzilor interbancare. Banca este încă investigată pentru asociarea unora dintre brokerii săi cu brokeri ai altor companii, pentru manipularea pieţei valutare.

    Preşedintele UBS, Axel Weber, a declarat într-un discurs de la începutul lunii mai că rezolvarea acestor probleme din trecut este o prioritate a băncii.

  • Asigurările pentru companii – cât plătesc firmele din România să se protejeze de riscuri

    Asigurări de răspundere civilă auto (RCA) şi CASCO, asigurări de echipamente electronice, de răspundere managerială, de răspundere profesională, asigurarea de răspundere privind multimedia şi prejudiciul provocat de publicitate, asigurarea reputaţiei şi protejării brandului – sunt câteva dintre poliţele de asigurare specifice industriei folosite în cadrul producătorului românesc de antivirus Bitdefender, produs care ajunge zi de zi la peste 500 de milioane de utilizatori din zeci de ţări.

    Tehnologia Bitdefender protejează datele digitale a 500 de milioane de utilizatori, aspect care se reflectă şi în modul în care este gestionat riscul în companie: la nivelul fiecărui departament important există o funcţie de manager de risc care analizează cele mai importante riscuri de business. Riscurile sunt evaluate şi, în funcţie de acestea, se iau măsurile adecvate de protecţie. „Asigurările sunt în unele cazuri măsuri eficiente de adresare a acestor riscuri, plecând de la răspunderea profesională până la asigurarea unor creanţe pentru neplată”, potrivit informaţiilor oferite de companie. Cât din acest comportament se regăseşte în rândul celorlalte companii care activează pe piaţa autohtonă, în industrii mai puţin expuse unor riscuri atât de specifice?

    Conform Autorităţii de Supraveghere Financiară, asigurările în afaceri, încheiate de persoane juridice, deţin o participaţie de 57,86% din piaţa asigurărilor generale, care a înregistrat o valoare totală a primelor brute subscrise de 6,45 miliarde de lei în 2012, anul în care pentru care a fost realizată statistica. Restul pieţei, până la 8,2 miliarde lei, este reprezentat de asigurările de viaţă, dominate de retail.

    “Dacă nu mi s-a întâmplat niciodată, nici nu mi se va întâmpla.” „Gradul de penetrare al asigurărilor în cazul României este mult mai redus decât în restul ţărilor europene, atât pe zona de corporate, cât şi pe cea de retail. Nivelul redus al veniturilor populaţiei, corelat cu o lipsă de educaţie în materie, conduc la lipsa unei obişnuinţe în a avea o poliţă de asigurare, dacă nu te obligă cineva: banca, în legătură cu contractarea unui credit, sau legea, în cazul asigurărilor obligatorii”, spune Valentin Ţucă, directorul general al companiei de brokeraj de asigurări AON.

    Gradul redus al asigurărilor corporate poate fi explicat prin faptul că cele mai multe dintre marile noastre companii fac parte din grupuri multinaţionale, care au programe de asigurări globale şi foarte rar cumpără asigurările necesare de pe piaţa locală. Aceste programe de asigurare sunt construite astfel încât să eficientizeze cât mai mult costul cu primele de asigurare, mai ales în ceea ce priveşte expunerile pentru active şi răspunderi. „În unele cazuri, subsidiarele multinaţionalelor nu încheie niciun fel de poliţe locale, asigurarea făcându-se de compania «mamă», la ea acasă, în virtutea principiului «freedom of services»”, explică Ţucă.

    Subsidiarele locale de companii multinaţionale care încheie, totuşi, poliţe de asigurări aici optează cel mai des spre asigurarea mijloacelor de transport – prin asigurări CASCO şi RCA, asigurări ale riscului de credit comercial şi asigurările aferente personalului angajat – de sănătate, viaţă, pensii, accidente, călătorii în străinătate. Dacă ne referim la companiile pur româneşti, în special la IMM-uri, gradul de penetrare al asigurării este foarte scăzut şi majoritatea celor care cumpără o poliţă de asigurare pentru active – clădiri, echipamente, stocuri – o face pentru că sunt obligate de băncile finanţatoare”, mai observă Valentin Ţucă.

    „Companiile nu cumpără poliţe de asigurare pentru că îşi doresc un anumit tip de produs: de obicei, asigurările din categoria imobiliarelor se achiziţionează într-o proporţie majoritară de clienţi pentru un minimum de protecţie, dar am întâlnit şi clienţi care nu aveau niciun tip de protecţie suplimentară în afară de asigurarea obligatorie tip RCA”, observă Anca Roşcăneanu, directorul general al brokerului de asigurări Gras Savoye România.

    În ce priveşte poliţele auto tip CASCO, dacă rata daunei pentru clienţi este mai mică de 40%, companiile nu mai încheie astfel de poliţe şi preferă să îşi autofinanţeze daunele; îşi reînnoiesc poliţele CASCO atunci când rata daunei depăşeşte 70-80%. În cazul companiilor cu capital privat românesc, Roşcăneanu recunoaşte că a întâlnit cazuri în care managerii acestora nu aveau de gând să îşi facă alt tip de asigurare în afară de cele impuse, pe principiul „dacă nu mi s-a întâmplat niciodată, nu am nicio problemă şi nu văd de ce ar putea să mi se întâmple”. Dar, statistic vorbind, dacă nu s-a întâmplat demult sau nu s-a întâmplat deloc, este pe cale să se întâmple.

  • Copilul geopolitic asistând la naşterea Omului Nou

    Scriam, prin noiembrie 2010, că în data de 11 a respectivei luni a izbcnit al treilea război mondial. Spuneam atunci că data am ales-o doar pentru relevanţa tabloidă, pentru că lupte importante fuseseră deja duse. Era, şi este, un război economic, diferit de cele purtate până acum – biete încrâncenări comerciale sau pe vreun petec de influenţă. Vorbim aici de o repoziţionare globală, pe fondul crizei, cu mişcări economice, politice şi sociale.

    De exemplu războiul ratingurilor: în iulie 2010 cea mai importantă agenţie de rating din China reducea ratingurile Statelor Unite, Marii Britanii, Germaniei şi Franţei de la categoria triplu A la AA, într-o mişcare caracterizată drept revoluţionară de către analiştii occidentali. La 26 septembrie, între prima şi a doua retrogradare a ratingului american, puternica Securities and Exchange Commission refuza să recunoască celor de la Dagong statutul de agenţie de rating naţională. La 4 noiembrie Dagong a recidivat şi reduce din nou ratingul american pentru datoria pe termen lung de la AA la A plus. Acum ratingul american este A minus, cu perspectivă negativă.

    Unora li s-or fi părând fleacuri asemena poziţionări, dar ele se traduc în bani, mereu. În bani buni. Şi au mai fost, şi sunt, războaiele valutelor (cea mai recentă mişcare a fost deprecierea yuanului de către banca centrală chineză, la finele lui februarie) sau resurselor naturale (de prisos să mai amintesc de gazele naturale ruseşti care îmi par, pentru europenii protejaţi de Van Rompuy, o armă mai puternică şi mai ameninţătoare decât tancurile. Iar recentul acord ruso-chinez, în valoare de 400 de miliarde de dolari, pentru export de gaze, semnat undeva la 4 dimineaţa, în ultimele ore ale vizitei preşedintelui Putin în China (de ce presiunea, graba aceasta?! Pentru că Putin avea ceva de demonstrat lumii), ar trebui să dea din nou de gândit.

    Dincolo de protecţionismul Comisiei Europene şi dincolo, de ascensiunea extremiştilor şi euroscepticilor în Parmamentul European, trebuie evidenţiat un lucru: faptul că se naşte o nouă lume, iar autorităţile europene par depăşite, scufundate în neputinţă economică şi imobilism geopolitic. Fără mare legătură cu subiectul, dar relevant, o să folosesc un exemplu dat de profesorul de economie Mario Fatas şi care se referă la modul de lucru al Băncii Centrale Europene. Fatas citează din cuvântările lui Mario Draghi despre pericolul inflaţiei: în octombrie 2013: “…and are ready to consider all available instruments”; noiembrie 2013: “…but there are a whole range of instruments that we can activate, if needed”; decembrie 2013: “…and are ready to consider all available instruments”; ianuarie 2014: “ …and to take further decisive action if required”; februarie 2014: “…and to take further decisive action if required”; martie 2014: “…and to take further decisive action if required”; aprilie 2014: “…and act swiftly if required”; mai 2014: “…and act swiftly, if required”. Este aceasta un soi de procrastinare: vin datele, sărim ameninţători, nu facem nimic pentru că nu sunt suficiente date, apar date suficiente care confirmă dar în loc de acţiune începe o nouă perioadă de aşteptare a următorului rând de date. Şi ciclul se reia.

    De câte ori nu aţi trăit sau simţit acest mod de a (nu) acţiona? Iar în timpul ăsta alţii chiar se mişcă.

    Ilustrez cu un Dali: “Copilul geopolitic asistând la naşterea Omului Nou”, pictat în 1943, în plin război mondial. Omul Nou se sprijină cumva pe Europa, dar se naşte, cu vărsarea de sânge de rigoare, din America. Mă întreb ce şi cum ar fi pictat Dali în aceste zile.

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 2-8 iunie

    3.06
    INSSE publică cifra de afaceri în comerţul cu amănuntul pe primele 5 luni

    3.06
    Eurostat anunţă estimarea inflaţiei în zona euro în luna mai

    4.06
    INSSE anunţă datele provizorii privind PIB în T1

    4.06
    Comisia Europeană publică rapoartele de convergenţă la euro pentru 8 state UE

    4.06
    INSSE anunţă indicii costului forţei de muncă în T1, investiţiile în economie şi construcţiile de locuinţe în T1

    4-5.06
    Reuniunea G7 (Bruxelles)

    5.06
    INSSE difuzează statistica veniturilor şi a cheltuielilor gospodăriilor în 2013

    5.06
    Reuniunea Consiliului de guvernare al BCE (Frankfurt)

    5.06
    Eurostat anunţă statistica serviciilor în T1 şi a comerţului cu amănuntul la 4 luni în UE

    5-6.06
    Consiliul UE pentru Justiţie şi Afaceri Interne (Bruxelles)

    7.06
    Metalhead Meeting cu Sepultura, Moonspell, Arkona (Arenele Romane, Bucureşti)

    până la 10.08
    Europe. South East – Recorded Memories – expoziţie Goethe Institut (MNAC, Bucureşti)
     

  • Cum a ajuns Mary Poppins personaj de film (VIDEO)

    Când fiicele sale l-au pus să promită că va ecraniza cartea lor preferată, “Mary Poppins” a lui P.L. Travers, Walt Disney nu s-ar fi gândit că va avea nevoie de două decenii ca să-şi îndeplinească promisiunea. În eforturile sale de a obţine drepturile, Disney se va lovi de încăpăţânarea autoarei, deloc dispusă să-şi predea iubita guvernantă-vrăjitoare Hollywoodului.

    La un moment dat însă, situaţia financiară o face să vină în vizită la Los Angeles, pentru a vedea planurile de ecranizare ale lui Walt Disney. Timp de două scurte două săptămâni din 1961, legendarul regizor şi producător se va chinui s-o convingă pe autoare că viziunea sa este cea mai bună pentru aducerea lui Mary Poppins pe marele ecran.

  • Marile speranţe ale Moscovei: refacerea CSI şi alianţa cu China

    Planul, care va fi înaintat în iunie premierului Shinzo Abe, înainte de vizita de la toamnă a liderului rus Vladimir Putin în Japonia, datează de aproape zece ani, însă a fost resuscitat de un grup de parlamentari niponi ca soluţie alternativă de procurare a energiei, după ce industria nucleară a ţării a fost paralizată în urma dezastrului de la Fukushima.

    Până atunci, Moscova şi-a împlinit un alt vis vechi, acela de a oficializa proiectul Uniunii Economice Eurasiatice, care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015. Uniunea, care dă undă verde integrării economice şi uniunii vamale între ţările participante, cuprinde Rusia, Belarus şi Kazahstan, cu perspectiva ca Armenia şi Kîrgîzstanul să se alăture în curând – până la 15 iunie Armenia, până la finele anului Kîrgîzstanul.

    Proiectul nu este nou, fiind format pe structura Comunităţii Economice Eurasiatice, creată de state ale Comunităţii Statelor Independente (CSI, moştenitoarea URSS) în anii ’90, însă acum integrarea economică va trece la un nivel superior. Mai exact, potrivit RIA Novosti, ţările participante vor urmări o integrare după modelul UE, cu libera circulaţie a mărfurilor, a serviciilor, a capitalului şi a forţei de muncă, precum şi coordonarea politicilor în sectoare-cheie ca energia, agricultura, industria şi transporturile.

    În paralel cu semnarea acordului, Rusia şi Kazahstanul au extins din 2019 până în 2025 acordul interguvernamental privind furnizarea de petrol şi produse rafinate, incluzând stabilirea unor cote de produse care vor fi livrate Kazahstanului fără taxe vamale. În virtutea acestui acord, Kazahstanul nu va putea să vândă unor terţe părţi produse petroliere importate din Rusia, prevedere importantă pentru Moscova în contextul frecventelor sale plângeri că Ucraina a reexportat produse energetice cumpărate din Rusia.

    Parafarea acordului privind proiectul Uniunii Economice Eurasiatice a fost văzută de presa occidentală drept un nou pas defensiv pentru Rusia în cadrul noului “război rece” cu Vestul, după semnarea de către Gazprom şi compania China National Petroleum Corp. a acordului pe 30 de ani de livrare de gaze, în valoare estimată de peste 400 mld. dolari, prin care Rusia va livra cca 38 mld. mc de gaz pe an spre China, începând din 2018.

    Dacă semnarea acordului a fost interpretată în presa rusească drept o victorie pentru Rusia, care va reuşi astfel să strângă relaţiile cu China şi să găsească un nou debuşeu pentru gaze, presa occidentală a vorbit despre o înfrângere pentru Putin, care ar fi fost silit să accepte un preţ mult mai mic decât ar fi dorit, numai ca să-şi poată asigura o alianţă cu China în faţa ameninţării din partea SUA şi o piaţă pentru gazele sale în eventualitatea pierderii unei părţi din piaţa UE.

    În acelaşi timp, deşi Rusia şi-a retras oficial trupele de la graniţa cu Ucraina şi a recunoscut rezultatul alegerilor din această ţară, influenţa sa asupra politicilor Kievului continuă din plin.

    Magnatul Petro Poroşenko, câştigătorul din primul tur al alegerilor prezidenţiale din Ucraina, a anunţat iniţial că partea economică a acordului de asociere cu UE va fi semnată în iunie, “ceea ce ar oferi Kievului o oportunitate de a lansa măsuri anticorupţie şi alte reforme necesare”. Partea politică a acordului a fost semnată în martie de autorităţile interimare. Conform unor oficiali UE, evenimentul ar urma să aibă loc la 27 iunie, odată cu semnarea acordurilor de asociere cu Georgia şi Moldova. Ulterior însă, Poroşenko a cerut UE mai mult timp de gândire spre a studia acordul, solicitare explicabilă prin faptul că după alegerile din 25 mai, atenţia Kievului a fost confiscată complet de luptele tot mai intense între separatiştii ruşi din Doneţk, Luhansk şi Slaviansk şi forţele guvernamentale, soldate cu sute de morţi şi răniţi în numai patru zile.