BusinessMagazin

Blog

  • Business Magazin, în 2005: ROMÂNIA, ŢARA FĂRĂ CAPETE. Guvernul celor incompetenţi, slab pregătiţi şi lipsiţi de viziune

    La doua luni de la instalare, Guvernul Romaniei arata mai degraba ca un balaur cu o parte din capete lipsa si cu multe din cele existente ciocnindu-se intre ele. Saptamana trecuta nu existau inca, dupa negocieri, cautari si analize, toti secretarii de stat in ministerele cu rol important in business-ul romanesc. Cei numiti se impart, si ei, in trei categorii. Unii nu au experienta si nu stiu inca exact, prin urmare, ce au de facut. Altii au experienta, dar tot nu stiu exact ce au de facut. Exista si a treia categorie, insa ceva mai slab reprezentata: secretarii de stat care au si expertiza, si viziune.

    Intr-o armata, un rol esential il au locotenentii si sergentii – ei sunt elementul de legatura intre soldati si generalii lor. Executarea ordinelor, aplicarea strategiei de lupta si in final castigarea bataliei de ei depinde. Daca am face o comparatie intre Guvernul Romaniei si o armata, rolul locotenentilor ar putea fi jucat de secretarii de stat. Ministrii au rolul de a supraveghea implementarea programului de guvernare pentru fiecare domeniu in parte, dar aplicarea masurilor concrete, executia propriu-zisa a programelor cade in sarcina secretarilor de stat. Ceea ce face ca functia de secretar de stat sa fie importanta iar calitatea si pregatirea oamenilor din spatele functiei, cruciala.

    De altfel, din seria de cauze pentru care in Romania a pierdut sansa dupa sansa multe tin de mediocritatea profesionala si uneori etica a „managerilor“ din sectorul public – adica a acelor functionari care au grija de banii si de celelalte active ale tarii.

    Profilul majoritatii secretarilor si subsecretarilor de stat din ministerele economice romanesti l-a copiat, la nivel general, pe cel al ministrilor: inertiali (eufemistic vorbind), incompetenti si etatisti inainte de 1996, confuzi, slab pregatiti si lipsiti de viziune intre 1996 si 2000. Au existat, fireste, si secretari de stat competenti, insa au fost mai degraba accidentali si cu viata scurta – abia dupa 2000 prin structurile ministerelor si agentiilor economice au inceput sa apara, timid, ceva mai multi profesionisti.

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din februarie 2005.

  • Business Magazin, în 2005: LUPTA PENTRU AVEREA SIF. Cine sunt cei care se bat pentru un miliard de euro

    Pana de curand, erau privite ca niste mamuti asupra carora nu avea nici un control nimeni, in afara catorva oameni numiti parca sa le conduca pe viata. Dar lupta mocnita care se duce de aproape doi ani pentru cele cinci Societati de Investitii Financiare ar putea exploda in saptamanile care urmeaza. In rolurile principale: cinci presedinti cu grupurile lor de sustinatori, un american controversat cu aliatii lui si zvonuri tot mai plauzibile de crestere a pragului maxim de detinere de la 0,1% la cel putin 1% din actiuni.

    Il mai tineti minte pe Oliviu Gherman? Da, acel batranel simpatic, membru in PSD, respectat ca fizician, dar celebru mai degraba pentru orele de somn din Parlament decat pentru initiative legislative. Isi imagineaza cineva ca domnul Gherman este detinatorul unor cunostinte financiare avansate de administrare a unui portofoliu de actiuni, obligatiuni sau credite bancare in valoare de peste 100 de milioane de euro? Probabil ca nu. Cu toate astea, prin 2000, domnul Gherman putea fi regasit si in postura de membru al Consiliului de Administratie al SIF Oltenia.

    Este doar un exemplu din numeroasele care pot fi date pentru a ilustra modul in care cele cinci Societati Financiare de Investitii romanesti, produs al cuponiadelor, au esuat in a-si indeplini rolul pentru care au fost create: acela de a proteja interesele marii mase a oamenilor care au devenit actionari SIF fie prin programul de privatizare in masa, fie prin cumpararea actiunilor SIF la Bursa de Valori.

    Presedinti si administratori numiti pe criterii politice si nu prin vointa actionarilor, decizii de vanzare sau cumparare de actiuni sau companii cel putin ciudate, tabere de actionari nemultumiti, procese nenumarate si nesfarsite. Acesta ar fi un tablou mai complet a ceea ce s-a intamplat cu SIF in ultimii ani. Principala cauza?

    O mica, dar foarte importanta, prevedere din statutul fiecarei SIF, gandita de la inceputul existentei acestora tocmai pentru a mentine controlul in mana unui numar restrans de oameni: nici un actionar nu are drept de vot pentru mai mult de 0,1% din totalul actiunilor unui SIF.

     

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din februarie 2005.

  • Povestea lui Fred Koch, magnatul care a criticat regimul comunist

    Fred Chase Koch este un inginer chimist american şi fondatorul  Koch Industries, a doua companie privată ca mărime din Statele Unite ale Americii.  Fred C. Koch s-a născut în Quanah, Texas, în familia imigrantului german Harry Koch, proprietarul ziarului Tribune – Chief. 

    Fred Koch a studiat în cadrul Institutului Rice din Houston din 1917 până în 1919 şi a absolvit Institutul Massachusetts de Tehnologie (MIT) în 1922, în cadrul căruia a obţinut licenţa în practica ingineriei chimice. Koch şi-a început cariera în cadrul Texas Company, iar mai târziu a devenit inginer şef în compania Medway Oil & Storage din Kent, Anglia.

    În 1925 s-a alăturat unui coleg din MIT, P.C. Keith, la compania Keith-Winkler Engineering din Wichita, Kansas. Colegul lui a părăsit însă compania în acelaşi an, iar aceasta s-a transformat în Winkler-Koch Engineering Company. Doi ani mai târziu, Koch a inventat o modalitate mai eficientă în procesul de cracare termică pentru transformarea petrolului brut în benzină care permitea micilor jucători din industrie să concureze cu giganţii domeniului.

    Companiile mari l-au acţionat imediat în judecată pe Koch, cu 44 de procese împotriva lui. Koch a câştigat toate procesele, mai puţin unul – în care s-a dovedit pe parcursul anilor că judecătorul fusese mituit. Chiar dacă a câştigat lupta din sălile de judecată, litigiul extins a scos din afaceri compania Winkler-Koch timp de mai mulţi ani.

    Drept consecinţă, Koch s-a concentrat ulterior pe pieţele externe, inclusiv Uniunea Sovietică, unde compania a construit 15 instalaţii de cracare în intervalul 1929 – 1932. La începutul anului 1930, Winkler-Koch ajunsese chiar să găzduiască tehnicieni sovietici pentru training. Compania s-a extins însă cu instalaţiile de cracare şi în alte ţări din Europa, Orientul Mijlociu şi Asia. Koch a reuşit să asigure astfel cu succes averea familiei, iar mai târziu a adus noi parteneri.

    Din 1940, compania a devenit Wood River Petrol şi Rafinare, iar în 1946, după ce firma a cumpărat rafinăria Rock Island şi un sistem de colectare a petrolului brut din apropiere de Duncan, Oklahoma, a fost redenumită  Wood Rock Island Oil & Refining Company.

    După moartea sa, în 1966, atribuţiile de management ale companiei devenite într-un final Koch Industries au revenit celor patru fii ai săi. În perioada petrecută în Uniunea Sovietică, Koch a ajuns să dispreţuiască regimul comunist al lui Iosif Stalin. A scris chiar o carte pe această temă, intitulată „Un om de afaceri se uită la comunism„ (A Business Man Looks at Communism), în care spunea că Uniunea Sovietică este un regim al foametei, mizeriei şi terorii. În prezent, compania are venituri de peste 115 miliarde de dolari şi mai bine de 60.000 de angajaţi.

    Charles Koch este preşedintele consiliului director al companiei, iar David H. Koch este CEO-ul acesteia, după ce Frederick şi William Koch le-au vândut acţiunile în schimbul a 1,1 miliarde de dolari.

  • Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Stăpânirea de sine şi stăpânirea altora

    Iuliana Stan este una din eroinele Catalogului “200 cele mai puternice femei din business”, care va fi lansat în curând, şi ale galei “Woman în Power” (martie 2014) .

    IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)

    Am ales să vorbesc despre stăpânirea de sine şi stăpânirea altora pentru că, dacă nu este vorba despre una, este sigur vorba despre cealaltă.

    Stăpânirea altora este, evident, o formă de primitivism, dar are la bază una dintre nevoile cele mai frecvente ale oamenilor: nevoia de control. Evident că în lumea şi în timpurile în care trăim nu se mai manifestă, ca în perioada sclavagistă, în plan fizic, însă la nivel psihic nu suntem departe deloc.

    Orice pornire de stăpânire a oamenilor (din „posesie„ – angajaţi, sau, mai rău, familie) se face în ziua de azi mult mai fin, în general la nivel de vorbe sau de merite care i se cuvin celui care stăpâneşte. Impactul vorbelor însă nu este deloc mai prejos impactului pe care îl au loviturile de bici sau încarcerarea fără lumină. Stăpânirea altora este de fapt o pseudoputere valorizată în sine, nicidecum vreun stăpânitor de oameni nu vede vreo valoare a livrabilelor pe care oamenii „din dotare„ le produc. Arta conducerii este de fapt, în acest caz, stăpânirea (dominarea, îngrădirea, gestionarea) cu brio a oamenilor.

    Stăpânirea de sine nu este un concept prea zemos, aparent este chiar plictisitor, fiind atributul unor oameni destul de rari. Stăpânirea de sine nu are la bază o nevoie, ci o aspiraţie: aceea de a deveni ceea ce putem deveni mai bun din noi. Un om priceput la stăpânirea de sine nu are conflicte, nu trăieşte dramolete, este tot timpul lucid şi ager.

    Problemele sunt întodeauna la el şi le rezolvă în linişte. Stăpânirea de sine este atributul oamenilor maturi pentru care relaţiile cu cei din jurul lor sunt relaţii de interdependenţă care se construiesc în funcţie de contribuţiile personale, nu în funcţie de lipsuri sau de frustrări. Arta conducerii este în primul rând arta conducerii propriului sine, iar conducerea celorlalţi este doar o consecinţă firească, este bonusul în schimbul efortului şi consecvenţei personale în lucrul cu sinele.

    În mediul organizaţional, stăpânirea altora se poate atribui coerciţiei, iar cultivarea stăpânirii de sine se poate atribui atragerii. În organizaţiile conduse coercitiv, angajaţii vorbesc despre conducere în termeni elogioşi, ei merg la „stăpânire„ ca să obţină aprobări, în organizaţiile conduse prin atragere deciziile nu sunt niciodată mai sus de locurile în care apar problemele.

    În mediul social, stăpânirea altora este o manipulare de foarte proastă calitate, rodnică ce-i drept mai ales din punct de vedere electoral. Stăpânirea de sine ajunge să fie o aparentă formă de slăbiciune, este adesea ignorată, dar, odată deranjată şi insultată până la limită în idealuri şi în demnitate, are forţa de a se mobiliza şi manifesta punctual, chiar dacă numai pentru interese de natură politică (de fapt împotriva acestui fel de interese). În rest, pot acomoda şi integra orice fel de situaţii despre lume şi viaţă.

    Pentru stăpânirea altora este nevoie de tehnică multă, deoarece este mai degrabă un proces operaţional; pentru stăpânirea de sine este nevoie de viziune, iar procesul este unul strategic.

    Stăpânirea altora este o „calitate„ în legătură cu care cei care o au nu se simt incomodaţi, pentru cultivarea stăpânirii de sine însă oamenii se preocupă şi se antrenează continuu. Stăpânirea, în funcţie de ce trage dupa ea (de sine / a altora), arată şi unde îşi găsesc oamenii centrul şi resursele, unde sunt plasate aşteptările şi responsabilităţile.

    Mereu mă minunez şi mă întreb cum de mai degrabă oamenii sănătoşi îşi fac în mod consecvent analize medicale şi sunt preocupaţi de sănătatea lor, cum de mai degrabă oamenii care arată bine merg la sala de sport şi sunt preocupaţi de corpul lor, cum de oamenii fericiţi înţeleg fericirea ca pe o responsabilitate, nu ca pe un dat, cum de cabinetele psihoterapeuţilor sunt pline de oameni care vor să devină mai buni şi ştiu că la ei este această responsabilitate, cum de stăpânirea de sine este o virtute, iar stăpânirea altora este un păcat asupra, culmea, propriului sine?

  • Ofertele pentru cele cinci licenţe de televiziune digitală pot fi depuse până la 8 mai

     “Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) demarează licitaţia pentru acordarea licenţelor (multiplexurilor) de televiziune digitală prin publicarea anunţului oficial privind punerea în vânzare a caietului de sarcini. Până pe 8 mai, toţi cei interesati îşi pot depune candidatura pentru a participa la procedura de selecţie competitivă desfăşurată de ANCOM pentru cele cinci multiplexuri disponibile. Caietul de sarcini poate fi achiziţionat începând de joi,, de la sediul ANCOM. Persoana împuternicită să ridice caietul de sarcini trebuie să prezinte dovada de plată a contravalorii caietului de sarcini, de 4.000 lei”, se arată într-un comunicat al instituţiei.

    Pentru a participa la licitaţie, fiecare candidat trebuie să achiziţioneze caietul de sarcini şi să îndeplinească cumulativ o serie de criterii de calificare, respectiv să fie societate comercială română sau străină, cu o cifră de afaceri medie pe ultimii 3 ani de minimum 2 milioane de euro şi durata de funcţionare prevăzută în actul constitutiv până la data de 17 iunie 2025.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Şeful ZTE şi Liviu Dragnea au discutat despre un centru de interconectare şi cloud computing

     “În viitorul joint-venture va fi prezent ZTE şi o firmă din România, de stat sau privată. Acest proiect, dacă se va concretiza, se va derula în viitorul parc tehnologic din România destinat firmelor chineze, unde ZTE a fost invitată să participe. La rândul său, vicepremierul Liviu Dragnea i-a propus şefului ZTE Corporation înfiinţarea în România a unui centru european de interconectare a reţelelor de telecomunicaţii, similar celui din Frankfurt, cel mai important din Europa, unde sunt conectaţi toţi operatorii de profil”, a afirmat şeful ZTE România, Lorian Vintilă, prezent la un eveniment de specialitate.

    El a precizat că propunerile discutate în China de preşedintele ZTE Corporation şi vicepremierul Liviu Dragnea pot fi puse în practică numai cu respectarea legislaţiei României.

    Prin cloud computing se înţelege o reţea de calcul de date bazata pe o infrastructură virtuală, invizibilă utilizatorului. Ea poate fi localizata oriunde pe glob, poate fi utilizată prin intermediul unui aplicaţii de acces la Internet (browser web) fără a instala nici un alt program.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Business Magazin, în 2005: COPILUL MEU, AFACEREA ALTUIA: Copiii reprezintă un segment de piaţă deloc neglijabil, de 3,5 milioane de potenţiali consumatori

     

    E dificil pentru parinti sa reziste atunci cand cel mic cere jucaria scumpa vazuta in vitrina, ultimul volum din Harry Potter sau o Barbie imbracata dupa ultima moda. Iar resortul afectiv care ii impinge pe parinti sa cumpere hraneste in toata lumea afaceri de miliarde de dolari. In Romania, copiii reprezinta un segment de piata deloc neglijabil, de 3,5 milioane de potentiali consumatori, pentru cucerirea carora companiile pun la bataie bugete de publicitate, instrumente de fidelizare si tehnici de marketing verificate deja pe pietele dezvoltate.

    Cand, la 1 ianuarie anul acesta, canalul de televiziune pentru copii Fox Kids si-a schimbat numele in Jetix, cu siguranta nu multi parinti s-au intrebat de ce. Chiar si in industria de media, redenumirea a trecut mai degraba ca un rebranding ca oricare altul, ca un facelift cu valoare de PR sau ca un nou mod de a tine treaza atentia clientilor de publicitate.

    Cercetand insa ce se afla in spatele noului logo, iese la iveala o tranzactie de 5,3 miliarde de dolari, avand ca obiect un pachet de 76% din actiunile Fox Family Worldwide – aceeasi din care facea parte si Fox Kids Europe. Cumparatorul a fost The Walt Disney Company.

    De ce a platit Walt Disney peste 5 miliarde de dolari? In loc de raspuns, inca un exemplu: Harry Potter-mania. Noul titlu din seria Harry Potter („Harry Potter and the Half-Blood Prince“) a facut ca actiunile editorului cartii, Bloomsbury, sa inregistreze imediat o crestere de 7,5% de la data anuntului lansarii cartii. Ca sa nu mai punem la socoteala miliardele de dolari generate in urma ecranizarii primelor trei volume, a vanzarilor de DVD sau casete video si a unor produse asociate brandului (haine, jocuri pe computer, cluburi, promotionale).

    Exemplele de mai sus conduc la aceeasi concluzie poate cinica, dar adevarata: copiii sunt o piata cat se poate de profitabila. Si daca pentru producatorii de magie, clientii de varste mici sunt doar un segment printre altele, producatorii de articole pentru copii – textile, alimente, cosmetice – si-au construit tot business-ul in jurul acestei categorii de consumatori.

    CITITI AICI ARTICOLUL INTEGRAL din august 2005.

  • Noul proprietar: Afacerea Praktiker a fost foarte prost gestionată. Relansăm brandul în septembrie

     “Trei magazine, din Galaţi, Piatra Neamţ şi Focşani, sunt în propietatea noastră, restul de 24 sunt închiriate de la diferite companii. Praktiker are 1.700 de angajaţi permanenţi, la care se adaugă 600 de angajaţi plătiţi tot de companie pentru servicii externalizate, pază, curăţenie etc. Compania nu are nicio datorie la bănci sau la furnizori, totul este plătit la zi. A fost o afacere prost gestionată şi asta mă bucură pentru că pentru orice contract pe care îl aducem acum la masa de negociere obţinem 50% reducere. Dacă făceau totul nu mai aveam ce face noi acum”, a declarat Omer Susli, omul de afaceri turc care a preluat în urmă cu o lună reţeaua de bricolaj Praktiker, la conferinţa “Restructurarea, o măsură de însănătoşire a companiilor”, organizată de Ziarul Financiar.

    Susli spune că Praktiker plătea anual 24 de milioane de euro chirii pentru spaţiile pe care le ocupau cele 24 de magazine. Praktiker are în România o reţea de magazine cu 27 de magazine, a doua ca mărime, cu o suprafaţă de vânzare de 184.300 de metri pătraţi. Cele mai multe magazine au fost deschise între 2005 şi 2008, perioada de boom imobiliar.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Banca Mondială va aproba un împrumut de 250 milioane de euro pentru infrastructura de sănătate din România

     Instituţia financiară internaţională lucrează cu Guvernul la o nouă strategie de parteneriat cu România pentru 2014-20-17, care ar putea include o finanţare de 1 miliard de euro pe an, a afirmat Capannelli, într-un interviu acordat Bloomberg.

    Ratificarea unui program de către Parlament, necesară pentru a începe acordarea finanţărilor, ar putea dura până la şase luni, a spus ea.

    “Este doar primul pas şi rămân multe de făcut, întrucât există un decalaj semnificativ între calitatea sistemului de sănătate din România şi cea din restul Uniunii Europene”, a declarat Capannelli.

    Fondurile de 250 de milioane de euro vor fi folosite pentru modernizarea spitalelor, îmbunătăţirea guvernanţei şi administrării în sistemul de sănătate, precum şi pentru combaterea unor boli, precum cancerul, a adăugat country managerul Băncii Mondiale pentru România.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Barack Obama vrea ca NSA să nu mai colecteze date telefonice în SUA

     “După ce am analizat cu atenţie opţiunile disponibile, am decis că cea mai bună cale este ca statul să nu mai colecteze şi nici să nu mai stocheze aceste date la grămadă”, a declarat el într-un comunicat, detaliind proiectul de lege pe care vrea să îl trimită Congresului. “În schimb, datele ar trebui să rămână la operatorii telefonici”.

    Barack Obama a afirmat că vrea să pună capăt stării programului de supraveghere telefonică, dezvăluit de Edward Snowden în iunie, păstrând capacitatea agenţiilor de informaţii de a depista eventuale apeluri din partea suspecţilor de terorism.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro