BusinessMagazin

Blog

  • SPIONAJ SI DRAME FAMILIALE

    Cauzele rationale ale iubirii dintre domnul si doamna Verloc sunt profund diferite. Multa vreme, aceasta asimetrie nu isca probleme majore: cuplul traieste fara zguduiri interioare, potrivit unei confortabile tranzactii, dar cunoaste o totala lipsa de comunicare.

     

    Spion rus si colaborator al politiei britanice, dl. Verloc (insarcinat sa compromita, dinauntru, miscarea anarhista in care se infiltrase) nu are nici o banuiala atunci cand sotia sa isi gaseste un amant. Relatia lor va avea insa de suferit o fractura insurmontabila si va determina o tragedie cu nebanuite consecinte, infatisata de Conrad pe fundalul sordid al suburbiilor londoneze si al mediilor de revolutionari de profesie, sterili in idei si paralizati in planul actiunii. Despre acest volum, Jorge Luis Borges spunea ca „este cel mai bun roman politist care a fost scris vreodata“.

     

    Joseph Conrad, Agentul secret,

    Editura , Bucuresti, 2005

  • Ia ghici, cine nu vine la cina?

    Cu toate ca poate fi acuzata ca are un subiect dezvoltat foarte des, cel mai recent in „Un socru de cosmar“, si ca indrazneste sa provoace fanii unui clasic nemuritor, „Ghici cine vine la cina?“, comedia „Ia ghici, cine?“ (Guess who) a ajuns rapid pe primul loc in box office-ul nord-american.

     

    „Ia ghici, cine?“ nu e o intrebare retorica. Si nici nu trebuie sa astepti sfarsitul filmului ca sa afli raspunsul. Chiar daca ai asistat la premiera, filmul regizat de Kevin Rodney Sullivan iti da senzatia in primele minute ca l-ai mai vazut. Si daca ai vazut „Un socru de cosmar“ (Meet the Parents) incepi sa faci primele conexiuni.

    Doi tineri care se iubesc se pregatesc de inevitabilul moment in care el trebuie sa-si intalneasca socrul. Socrul, Percy Jones (Bernie Mac) isi iubeste foarte mult fiica, Theresa (Zoe Saldana), prin urmare vrea ce e mai bun pentru aceasta, iar pretendentul trebuie sa fie testat.

     

    Intr-un fel sau altul. Cum personajul lui Bernie Mac din „Ia ghici, cine?“(Guess Who) nu e fost agent CIA precum cel al lui Robert de Niro din „Un socru de cosmar“, tatal fetei are alte metode de a construi „dosarul“ ginerelui, Simon Green (Ashton Kutcher), insa la fel de amuzante.

     

    Pe de alta parte, fata de „Un socru de cosmar“, sansele ca iubitul fiicei sa fie accep-tat sunt mult mai mici. Pentru Percy, ginerele ideal e o combinatie intre Denzel Washington, Colin Powell si Tiger Woods. Iar la acest capitol Green e descalificat inca din start pentru ca este alb. Scena te face sa uiti de orice asemanare cu  „Un socru de cosmar“, insa te trimite cu mai bine de 35 de ani in trecut si-ti aduce aminte de un clasic al Hollywood-ului: „Ghici cine vine la cina?“ („Guess Who’s Coming to Dinner“).

     

    Chiar daca atunci fiica era alba, iar pretendentul negru, povestea Theresei e identica cu cea a Joannei Dryaton (Katharine Houghton, care a jucat in varianta originala). Modul in care e pusa in scena e cu totul altfel. Fata de „Ghici cine vine la cina?“, productia lui Kevin Rodney Sullivan isi permite sa glumeasca pe seama „problemelor“ rasiale.

     

    Pe de alta parte „Ia ghici, cine?“ e cuminte doar dintr-un anumit punct de vedere. Dupa filmari s-au cheltuit aproape 100.000 de dolari pe efecte digitale, care sa indeparteze din toate scenele in care apare Ashton Kutcher bratara rosie Kabala de care actorul nu s-a despartit nici macar pe timpul filmarilor.

     

    Insa  „Ia ghici, cine?“ nu se ocupa de problemele religioase, ci relativ doar de cele rasiale. Relativ, pentru ca termenul „problema rasiala“ nu mai are acelasi sens fata de cel din filmul in care juca si Katharine Hepburn. O simpla comparatie cu „Ghici cine vine la cina?“ sugereaza, destul de convingator, o evolutie sociala.

     

    Departe de aceste asocieri filmul ramane o comedie buna, ce poate fi descrisa perfect prin cuvintele regizorului: „Am o fiica frumoasa de 12 ani, si sunt sigur ca intr-o zi o sa vina acasa cu un lituanian, samoan sau un rocker si m-am gandit ca daca o sa fac acest film o sa-mi fie mai usor sa rezolv eventualele probleme care o sa apara“.   

     

     

    Ia ghici, cine?/ Guess who, Regia: Kevin Rodney Sullivan

    Cu: Bernie Mac, Ashton Kutcher, Zoe Saldana

    Durata: 105 minute, Premiera In Romania: 10.06.2005

  • Sfarsitul lui Hitler

    La ceva vreme dupa ce a facut valva cam in toata lumea, „Ultimele zile ale lui Hitler“(„Der Untergang“) ajunge si in Romania. Nominalizat la premiul Oscar pentru cel mai bun film strain, a fost laudat de unii si foarte criticat de altii, pentru acelasi motiv: isi propune sa arate si o alta fata a dictatorului si a celor care l-au inconjurat.

     

    Dupa sase decenii de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Hitler inca exercita o fascinatie irezistibila: toata lumea ar vrea sa inteleaga psihologia, temperamentul si caracterul liderului national-socialist, care a ramas, pentru majoritatea oamenilor moderni o figura abstracta, un simbol – nazistul care a omorat milioane de oameni si a declansat un conflict catastrofal.

     

    Pe de alta parte, orice cineast care incearca sa treaca dincolo de simbolism, este imediat pus la zid pentru ca, de fapt, lumea nu isi doreste sa vada un Adolf Hitler uman, macinat de defecte si manat de convingeri, pentru ca e mai sigur sa ramana cu imaginea unui psihopat malefic. Dupa cum arata si titlul, in „Ultimele zile ale lui Hitler“ e vorba de sfarsitul regimului national socialist, cand Berlinul e asediat si e clar ca Aliatii vor castiga.

     

    Povestita din perspectiva secretarei personale a lui Hitler, Traudl Junge (foarte expresiv interpretata de romanca Alexandra Maria Lara), actiunea arata ultimele momente ale dictatorului. Hitler mananca ravioli (cu branza, pentru ca ni se aminteste ca Hitler nu punea gura pe carne), alterneaza intre crize de paranoia si momente de luciditate, isi planuieste sfarsitul si participa la petrecerea organizata de amanta sa, Eva Braun, in cinstea zilei sale de nastere.

     

    Apropiatii sai, care s-au refugiat impreuna cu Fuhrer-ul in buncar, alterneaza intre devotament orb (sotii Goebbels) si deziluzie (cam tardiva, ce-i drept). Numai Fraulein Junge isi pastreaza inocenta, datorata, cel mai probabil, unei stari de negare si memoriei selective.

     

    Ultimele zile ale lui Hitler / Der Untergang

    R: Oliver Hirschbiegel. Cu: Bruno Ganz, Alexandra Maria Lara.

    Durata: 155 minute, Premiera: 10.06.2005

  • Se vinde Siveco: da ori ba?

    Informatii contradictorii despre Siveco, firma de software preferata de multe companii de stat: ba ca e pe punctul de a atrage investitori, ba ca a suspendat negocierile. In cele din urma, tranzactia se face in proportie de 99%.

     

    Din toata nebuloasa s-au cernut doua nume: Intel Capital si Polish Enterprise Fund (PEF) V. Cele doua fonduri au ramas la masa tratativelor cu intentia de a cumpara 25% din Siveco, achizitie dublata de o majorare de capital care va creste ponderea noilor actionari, au precizat surse apropiate tranzactiei, estimata la circa 18 milioane de euro.

     

    Cu toate ca suma pe care investitorii urmeaza sa o plateasca pe actiuni si pentru majorarea de capital se apropie de valoarea de piata (estimata de analisti) a intregii companii, acestia vor detine, se pare, un pachet de sub 50%. Iata un paradox care va fi elucidat probabil in momentul finalizarii tranzactiei. La un moment dat, au circulat informatii ca negocierile ar fi fost sistate tocmai pe fondul nesigurantei legate de evolutia companiei sub noua putere, insa sunt semnale ca lucrurile nu stau deloc asa. Finalizarea tranzactiei va avea loc, foarte probabil, in urmatoarele luni.

     

    Reprezentantii Siveco, cel mai mare vanzator de solutii de afaceri din Romania, au confirmat continuarea negocierilor, insa nu au nominalizat nici unul din partenerii de discutie. Nici o vorba despre Intel Capital sau PEF. Ce-i mana in lupta pe cei doi potentiali investitori?

     

    Filosofia Intel Capital, fondul de investitii al celui mai mare producator de procesoare din lume, Intel, este sa vina in companie alaturi de un investitor financiar profesionist. Intel Capital curteaza piata locala de la sfarsitul lui 2003, cand Marie Texler, directoarea Intel Capital pentru Europa Centrala si de Est de la acea vreme, a venit prima data in Romania, vizand o investitie intr-un integrator de sisteme sau intr-o companie software.

     

    Oficialii Intel au confirmat ulterior aceasta intentie, precum si posibilitatea de a veni impreuna cu un fond de tip venture capital cu know-how in administrarea investitiilor. Spre deosebire de o asemenea institutie, Intel Capital nu urmareste exclusiv castigul financiar, fiind interesata si de descoperirea unor noi tehnologii pe care sa le integreze in platformele Intel. Fondul Intel a investit pana acum patru miliarde de dolari in 1.000 de companii, nivelul mediu al unei investitii fiind de patru milioane de dolari.

     

    PEF V este un fond de capital privat administrat de Enterprise Investors (EI) – cea mai mare firma de capital privat din Europa Centrala si de Est, avand in administrare fonduri de peste 1,1 miliarde de dolari. In Romania, EI a facut, pana acum, doar doua investitii: la Orange, alaturi de alti investitori financiari si la Artima – companie preluata recent in proportie de 100%.

     

    De ce ar fi interesate cele doua fonduri sa investeasca in software? Pana acum, domeniul a fost evitat de investitori pentru ca este o piata mica (circa 250-300 de milioane de euro), cu un ritm de crestere destul de lent. Nu este si cazul Siveco, care a contrazis toate estimarile cu o dinamica spectaculoasa a cifrei de afaceri: de pilda, cresterea de la 2003 la 2004 a fost de peste 60%, iar pentru 2004 este prognozat un salt de 40%. Ratele de profit obtinute de Siveco sunt insa destul de mici pentru software: doar 7-10%, fata de peste 20% cat realizeaza alte companii din domeniu.

     

    Care este insa sursa acestei cresteri? Aici este o problema. Siveco si-a dezvoltat business-ul in special pe contracte cu institutii de stat, cei mai mari clienti ai sai fiind CNAS, Ministerul Educatiei si Cercetarii si Petrom (preluat de OMV). Modul in care Siveco a obtinut contractele a iscat mai multe controverse in presa. In cel mai recent dintre ele, noua conducere a Ministerului Educatiei a acuzat compania ca a obtinut contractul pentru implementarea Sistemului Educational Informatizat (SEI) fara licitatie, prin incredintare directa. Valoarea totala a programului se ridica la 182 de milioane de dolari.

     

    Totusi, nu exista nici un semn ca Siveco va avea de suferit in viitor. „75% din cifra de afaceri pe 2005 este acoperita de contracte semnate inca de la inceputul anului“, explica Irina Socol, director general la Siveco. Cu alte cuvinte, cresterea companiei isi va pastra ritmurile spectaculoase de pana acum. Care este secretul cresterii? „Am putea spune ca istoria companiei noastre are la activ 13 ani de noroc“, explica pe un ton relaxat Irina Socol.

     

    Pana la urma, nu e nici o crima sa faci afaceri cu statul, ba chiar este indicat pentru dezvoltarea pe termen lung a unui business privat. De altfel, investitorii care au patruns in 2004 in IT-ul romanesc au manifestat apetit pentru companiile care au o relatie de durata cu institutii de stat sau cu foste companii de stat privatizate.

     

    Siemens Business Services a cumparat Forte Company care are de ani buni contracte importante cu Ministerul Finantelor si cu Autoritatea Nationala a Vamilor, iar americanii de la Ness au achizitionat Radix, care s-a dezvoltat si datorita colaborarii cu furnizorii de utilitati publice. Insa Irina Socol spune ca „60% din venituri provin din sectorul privat“. Pe de alta parte, „aceasta proportie a fost sensibil influentata (cu aproximativ 10%) de faptul ca unul dintre clientii nostri importanti, Petrom, s-a privatizat“.

     

    Intel Capital si Polish Enterprise Fund V vor sa cumpere 25% din pachetul de actiuni detinut la Siveco de un grup de investitori i-sraelieni, miscare care va fi urmata de o majorare de capital.  In acest moment, Siveco este detinuta in proportie de 63% de Siveco Netherlands (companie inregistrata in Olanda, apartinand unor investitori israelieni), 32% din actiuni revin managementului (inclusiv Irina Socol) si 5% – salariatilor companiei.

     

    Toate aceste date arata ca investitia fondurilor are multe avantaje. Care sunt insa beneficiile Siveco dupa atragerea investitorilor? Pe langa cei aproximativ 18 milioane de euro care urmeaza sa intre in companie, Siveco va obtine si un plus de imagine. Practic, prezenta in actionariat a unor nume sonore precum Intel Capital sau Enterprise Investors va gira credibilitatea Siveco.

     

    Cand tranzactia va fi perfectata, competitia nu va avea deloc motive de satisfactie. Nici companiile locale care produc soft de afaceri, nici multinationalele de pe piata nu sunt incantate de succesul de vanzari al Siveco. Profiturile obtinute de la an la an sunt investite in cercetare si in dezvoltarea unor noi aplicatii care vor face ca succesul companiei sa creasca exponential. Principala lor contestatie se refera la corectitudinea contractelor cu statul.

     

    Nici multinationalele nu par prea incantate de ascensiunea Siveco. Conform raportului IDC pe 2003, Siveco s-a plasat pe primul loc in topul vanzarilor de aplicatii pentru afaceri, cu venituri cat SAP si Oracle la un loc. Grosul veniturilor Siveco pe acest segment a venit din contractul cu CNAS. Pe plan mondial, SAP este cel mai mare furnizor de solutii de afaceri si in mai toate pietele in care este prezent este lider. Din acest punct de vedere, Romania este un caz special.

  • Spre Romania, pe urmele retailerilor

    Planurile de expansiune a companiilor din retail sunt magnet de investitii pentru producatorii de profile metalice. Fiecare dintre constructorii de hale spera sa prinda contracte cu partenerii cu care lucreaza si in alte parti ale Europei.

     

    Forfota“ in care au intrat marile companii internationale din domeniul retailului – care urmeaza sa faca in Romania, pana la sfarsitul lui 2006, investitii cumulate de circa 600 de milioane de euro – schimba si planurile producatorilor de materiale de constructii. Nume mari – precum Cora, Carrefour, Billa sau Kaufland – au anuntat ca vor sa se extinda sau sa intre pe piata romaneasca, iar vestea e una buna si pentru producatorii de hale industriale si componente pentru acestea.

     

    Concluzia lor: „trebuie sa investim si noi in fabrici in Romania“. Ruukki Romania, parte a grupului finlandez Ruukki, va investi doua milioane de euro pentru o fabrica de profile metalice din aluminiu situata in sudul tarii, constructia urmand sa se incheie in primavara anului viitor. La randul sau, Kontirom, membra a grupului siderurgic Arcelor, aloca cinci milioane de euro pentru o fabrica de profile din otel, situata in judetul Ilfov.

     

    „Exista un potential mare pe piata constructiilor“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Leonard Manea, directorul Ruukki Romania, ale carei vanzari s-au dublat in ultimii doi ani. La randul sau, Marian Parvu, directorul general adjunct al Kontirom, confirma ca „cererea de constructii industriale este in crestere, ca urmare a deschiderii de noi supermarketuri“.

     

    Iar fiecare companie de retail are nevoie de firme care sa construiasca acoperisurile, profilele metalice si, in final, halele in care vor functiona supermarketurile. Pana acum, Ruukki si Kontirom – prezente de ani buni pe piata romaneasca – foloseau marfuri din import: Ruukki de la fabricile companiei din Ungaria sau Polonia, Kontirom din Grecia.

     

    Dupa ce cele doua fabrici vor fi date in functiune, preturile materialelor vor fi mai mici. „Daca scadem numai transportul din pretul final, produsele vor fi cu 10% mai ieftine“, explica Marian Parvu. Dar potentialul de crestere a pietei constructiilor (fie ele rezidentiale sau industriale) si mana mai ieftina de lucru nu sunt singurele elemente pe care constructorii de hale le-au luat in considerare. Relatiile traditionale pe care le au, in alte tari, cu companiile de retail au cantarit greu in deciziile de investitii ale Ruukki si Kontirom.

     

    „Arcelor isi desfasoara o mare parte din activitate in Franta si are ca parteneri traditionali companii precum Cora sau Carrefour“, spune Parvu. In aceste conditii, Kontirom, prin Arcelor, cunoaste si proiectele tehnice, si pretentiile unor astfel de companii. „Este simplu sa castigam o licitatie daca stim ce date tehnice sunt necesare“, crede directorul Kontirom.

     

    Intr-o situatie asemanatoare se afla Ruukki. „Companiile cu care am lucrat in strainatate pot doar sa ne recomande cand vine vorba de construirea unui supermarket in Romania“, spune Leonard Manea. Bazandu-se pe un boom in retail, cei doi investitori mizeaza pe cresterea afacerilor proprii. Kontirom asteapta pentru 2005 o cifra de afaceri de 13,7 milioane de euro – cu 40% mai mare decat in 2004 -, bazandu-se tocmai pe preturile mai mici ale profilelor fabricate in Romania. Ruukki se asteapta chiar la o crestere dubla fata de Kontirom anul acesta – cu 80% mai mare decat anul trecut, pana la 9 milioane de euro.

     

    Planul de atac al finlandezilor de la Ruukki prevede trecerea de la simpla comercializare a unor componente pentru realizarea de hale la construirea completa a acestora. „In felul acesta, clientul nu va mai fi nevoit sa mearga la mai multi furnizori pentru a primi constructia la cheie“, explica Manea. Dezvoltarea pietei supermarketurilor, oferirea unor produse complexe sau costurile mici de productie din Romania sunt, prin urmare, elementele pe care mizeaza producatorii de profile metalice. Dar poate cel mai important atu pe care acestia vor sa-l exploateze este venirea partenerilor traditionali pe care ei ii au in Europa.

  • DOUA FABRICI NOI

    Companiile care produc profile metalice pentru constructii industriale sau civile au anuntat investitii importante pentru Romania. Numai doua dintre ele, Kontirom si Ruukki, vor aduce circa sapte milioane de euro.

     

    FABRICA IN SUD: Compania Ruukki Romania, parte a concernului finlandez Ruukki, aloca cinci milioane de euro pentru o fabrica de profile metalice, care se va construi in sudul tarii.

    PROFILE METALICE: Firma Kontirom, membra a grupului siderurgic Arcelor, va investi in acest an peste doua milioane de euro pentru realizarea unei unitati de productie a profilelor pentru structuri metalice in Pantelimon, judetul Ilfov.

    PIATA DE DESFACERE: Companiile producatoare de profile pentru constructii mizeaza pe cresterea numarului de supermarketuri si hipermarketuri pe piata romaneasca.

  • TACTICI DE LUPTA

    Unii producatori de profile metalice mizeaza pe costurile mai mici pentru atragerea clientilor. Parteneriatele cu companii internationale nu sunt nici ele trecute cu vederea.

     

    COSTURI REDUSE: Dupa deschiderea fabricii din Romania, Kontirom spera sa-si reduca preturile cu cel putin 10%.

    HALE LA CHEIE: Ruukki Romania vrea sa atraga clienti prin oferirea unor produse complexe, precum halele „la cheie“.

    PARTENERIATE: Constructorii de hale mizeaza pe partenerii internationali de afaceri, care ii pot recomanda pentru lucrarile din Romania.

  • Cat de scump se arde gazul

    Cu sau fara abonament, pretul gazului creste, pentru ca autoritatile trebuie sa tina pasul cu ritmul scumpirii utilitatilor promis Uniunii Europene si FMI-ului. Acum, gazul romanesc e de doua ori mai ieftin decat cel european – dar si salariile sunt de zece ori mai mici decat cele din UE.

     

    O noua vedeta a aparut in ultimele saptamani in economia romaneasca. Nu canta, nu danseaza si nu da interviuri: e metrul cub de gaz. Felul in care se factureaza a incins atmosfera intr-atat, incat sindicalistii au fost pe punctul de a iesi in strada.

     

    Introducerea abonamentului in factura, masura pusa la cale acum mai bine de doi ani, i-a nemultumit pe cei care au un consum redus de gaz si care au constatat ca factura lunara, pe timp de vara, se dubleaza o data cu introducerea abonamentului. Ca sa evite o „rascoala a gazului“, autoritatile au revenit, eliminand abonamentul. Au crescut, in schimb, pretul gazelor naturale cu aproximativ 1.000 lei/metru cub.

     

    Tariful cu abonament, valabil pentru lunile aprilie si mai, este de 4.800 lei/mc (fara TVA) la Distrigaz Nord si de 5.117 lei/mc (fara TVA) la Distrigaz Sud. La asta se adauga un abonament de circa 4.500 de lei pe zi. Din luna iunie insa, s-a revenit la modalitatea anterioara de tarifare, iar pretul unui metru cub de gaz s-a majorat la aproximativ 7.000 de lei (fara TVA). De fapt, asa-numitele „costuri fixe“ ale distribuitorilor, adica abonamentul, au fost reincluse in pretul metrului cub de gaz.

     

    Ideea abonamentului, care a starnit atat de multe proteste, nu este nici macar o noutate (legea exista din 2003) si nici vreo inventie romaneasca. Abonament la gaze exista in majoritatea tarilor din Europa, inclusiv la cele intrate acum un an in Uniune, si reflecta – dupa cum spun unii operatori din sistemul energetic – plata unui serviciu, adica a accesului la gaz.

     

    Cat de corecta a fost transpunerea romaneasca a legislatiei din UE – aceasta e o chestiune care suporta discutii. Problema ar fi ca modificarea sistemului de tarifare nu a fost explicata de autoritati consumatorilor, lucru recunoscut, de altfel, de Stefan Cosmeanu, presedintele Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Gazelor Naturale (ANRGN). Daca s-ar fi facut o campanie de informare, unii consumatori ar fi constatat, spre exemplu, ca factura pe timpul iernii ar fi fost mai mica in varianta cu abonament, chiar daca cea din timpul verii ar fi fost mai mare.

     

    Masura renuntarii la abonament nu pare, insa, sa fie una permanenta. Cosmeanu a spus, recent, ca exista posibilitatea revenirii la aceasta forma de taxare, insa cu o mai buna delimitare a consumatorilor. Varianta este cu atat mai plauzibila cu cat restul Europei a adoptat, deja, acest sistem. In Cehia, spre exemplu, abonamentul lunar costa 37 de coroane (1,21 de euro) pentru cei care folosesc gazul doar pentru aragaz. Daca, insa, consumul este mai mare (aragaz si apa calda), abonamentul ajunge la 1,8 euro.

     

    Cehii care folosesc gaz pentru gatit, caldura si apa calda trebuie sa achite, lunar, un abonament de aproape 8 euro, potrivit autoritatii cehe de reglementare in dome-niul energetic. Spre comparatie, statul roman impunea unei persoane care folosea gazul numai pentru gatit un abonament lunar de 3,7 euro. In cazul celor care au centrala proprie, adica folosesc gazul atat pentru gatit cat si pentru caldura si apa calda, abonamentul romanesc ar fi costat aproape 10 euro (cu doi euro mai mult decat in Cehia).

     

    Daca in Cehia abonamentul la gaz este mai ieftin decat cel propus pentru Romania, vecinii nostri din Ungaria au ales alta metoda. Pretul metrului cub de gaz este inferior celui „romanesc“. Asa se face ca in Ungaria, la un consum sub 1.500 de metri cubi de gaz pe an (adica numai consumul unui aragaz), costul metrului cub este de 0,16 euro fara TVA (5.800 de lei), potrivit autoritatii din domeniul energetic din Ungaria.

     

    La un consum intre 1.500 si 3.000 de metri cubi, tariful ajunge la 0,18 euro. Nici taxele la gaz nu sunt la fel de mari. Daca in Romania TVA-ul este de 19%, in Ungaria este de numai 15%.

    Conform cerintelor europene, pretul gazului va trebui sa ajunga la media din Uniunea Europeana (adica aproape dublu fata de cat este la noi in momentul de fata), in vreme ce salariile romanesti nici macar nu se apropie de cele europene.

  • TARIFE EUROPENE, PRETURI ROMANESTI

    In Romania, tarifele la gaz se apropie de cele europene. Veniturile nete anuale insa nu au reusit sa tina pasul cu tarifele la utilitati. Gazul romanesc costa deocamdata jumatate fata de cel european.

     

    Tara

    pret gaz (euro/gigajoule)

    salariu mediu anual (euro)

    Belgia

    8,39

    29.500

    Cehia

    6,3

    6.500

    Germania

    9,10

    34.600

    Spania

    10,25

    19.200

    Franta

    9,10

    26.900

    Italia

    9,74

    24.750

    Austria

    8,91

    29.200

    Polonia

    6,19

    7.100

    Slovenia

    7,82

    10.100

    Slovacia

    6,84

    5.000

    Marea Britanie

    6,46

    36.200

    Ungaria

    5,38

    6.000

    Romania

    4,03

    2.200

     

    Sursa: Eurostat

  • Hainele cele noi ale faringoseptului

    Este printre putinele medicamente pe care romanii le-au luat cu placere in copilarie. Faringosept, din 1967, pentru iritatia gatului – ar putea suna un slogan al produsului fabricat de Terapia la Cluj-Napoca. Acum si cu arome de fructe.

     

    Faringosept, unul dintre cele mai cunoscute medicamente de pe piata autohtona, e in acelasi timp un brand romanesc cu mare cautare la export, in tarile din fostul bloc estic: aduce Terapiei 10 milioane de dolari din vanzari in Rusia, Ucraina, Polonia si alte state foste comuniste.

     

    „Faringosept este foarte popular in Rusia si Ucraina“, spune directorul general al Terapia, Stephen Stead. Iar notorietatea pe piata rusa este foarte ridicata, 80% dintre consumatori recunoscand acest brand, potrivit unui studiu citat de Stead. Si in Romania, Faringosept este  unul dintre cele mai importante medicamente vandute de fabrica clujeana, aducand circa 5% din vanzarile Terapia de pe piata autohtona.

     

    La baza Faringosept sta un ingredient activ numit ambazona, care are actiune antiseptica si antibacteriala. Ambazona a fost dezvoltata de compania germana Bayer – inventatoarea aspirinei – care a si utilizat-o in diverse medicamente. In Romania, ambazonei i s-a adaugat aroma de ciocolata si a rezultat Faringosept, care a intrat in productie incepand din 1967. Aproape 40 de ani mai tarziu, Terapia este singura companie din regiune care mai produce si comercializeaza medicamente pe baza de ambazona.

     

    Cum de nu au incercat si alti producatori din Europa de Est sa copieze reteta Faringosept? Chiar daca nu este unicul produs folosit in tratamentul iritatiilor gatului, nici un alt medicament concurent de piata din regiune nu contine ambazona, potrivit lui Stead. El apreciaza ca principalul concurent al Faringosept este Strepsils, marca a companiei britanice Boots.

     

    Dar pentru a „musca“ din cota de piata a fabricii clujene cu un produs similar Faringoseptului, o alta companie ar trebui sa gaseasca un furnizor de ambazona, Terapia fiind singurul producator din regiune. Pasul al doilea ar fi gasirea unui nume de produs sugestiv care sa nu copieze marca detinuta de Terapia, asa cum oricine poate produce acid acetilsalicilic, dar nu oricine poate comercializa bine cunoscuta aspirina (marca detinuta de Bayer).

     

    Iar Terapia incearca sa profite si sa-si consolideze pozitia pe piata autohtona: „Vrem sa devenim producatorul numarul unu din Romania“, spune Stead. In prezent, Terapia este al doilea producator roman de medicamente, dupa Sicomed. In ceea ce priveste volumul vanzarilor totale de pe piata, incluzand si companiile straine, Terapia este numarul sapte, conform firmei de cercetare de piata Cegedim.

     

    Terapia si-a propus pentru acest an si cresterea ponderii exportului in vanzari de la 16% in 2004 la 18%. Ceea ce inseamna ca exporturile Terapia vor totaliza in acest an 12-13 milioane de dolari, suma din care 80% va reveni liderului incontestabil – Faringosept, afirma Stephen Stead. Despre viitor? In haine noi, acum croite, „batranul“ Faringosept va deveni – la aniversarea celor 40 de ani de existenta – un produs „european“. Iar dupa ce a impresionat pe piata estica, medicamentul va fi nevoit sa faca fata integrarii in Uniunea Europeana.