Blog

  • In pregatire

    Pentru anul viitor, hotelierii din toate orasele pregatesc deschiderea a peste 80 de noi hoteluri (2.000 de camere), din care aproximativ 70% vor fi cotate la patru stele si care se vor adauga celor 995 existente. Numarul hotelurilor noi este mai mic decat cel al pensiunilor, unde se vor adauga 300 de unitati.


    SIBIU
    : Capitala culturala europeana din 2007 va avea la anul 380 de camere in hoteluri noi si 160 in proprietati hoteliere renovate. Din acestea, circa 70% sunt la nivel de patru stele, printre care un hotel Ramada si unul Ibis.


    CLUJ: In orasul cotat deocamdata ca cel mai profitabil pentru hotelieri sunt in pregatire circa 260 de camere, dintre care aproximativ 50% vizeaza clasificarea la patru stele.


    TARGU-MURES: Jumatate din cele 140 de camere (distribuite in trei hoteluri) care se vor deschide vor fi cotate la patru stele.


    IASI: La anul se vor da in folosinta 240 de camere, din care 70% vor fi in proprietati de patru stele.


    Pensiuni: Cea mai mare crestere o vor avea pensiunile rurale, cu un plus de peste 300 de noi unitati (cresterea fiind de 32-35% in acest an fata de cele 950 existente in 2005), urmate de pensiunile urbane, care cresc cu cel putin 100 de unitati in 2006 (crestere de 18-20%).

    Sursa: Peacock Hotels Global Management

  • Harta hotelurilor

    Cele mai multe camere se afla in judetele care corespund unor zone turistice, in special montane (excluse fiind cele 40.000 de camere de pe litoral).


    ZONA MONTANA: Cele mai multe camere sunt in Valcea (4.489), Caras Severin (3.274), Prahova (4.267), Brasov (5.224), Bihor (4.271) si Suceava (2.846).


    ORASE MARI: Judetele in care numarul camerelor este sustinut de resedinta de judet sau de orasele mai importante sunt: Cluj (2.722), Timis (2.412), Harghita (2.330), Mures (2.176) si Sibiu, unde deocamdata sunt 1.877 de camere.

  • Studiu de caz: Constanta

    Desi al doilea oras ca si marime din tara, Constanta nu se poate lauda cu o piata hoteliera (care sa tinteasca segmentul business) la fel de activa cu cea a altor orase.

     

    Piata hoteliera din Constanta este dominata de vecinatatea cu litoralul, ceea ce o diferentiaza de alte piete din provincie, dandu-i un caracter sezonier. Hotelurile din Constanta sunt de doua categorii: de vacanta, situate predominant in Mamaia (8.000 de camere) si hoteluri de business – unele in oras, altele in Mamaia, principalele fiind Ibis, Bulevard, Royal, Malibu, Yaki (foto), Oxford si Rex, care totalizeaza aproape 800 de camere.


    Hotelurile din Constanta, fie ca sunt de business, fie de leisure, au supracapacitate doar vara. „Gradul mediu de ocupare a hotelurilor din Constanta se diferentiaza puternic in sezon fata de extrasezon, astfel incat estimez ca piata se situeaza undeva la 50% grad de ocupare mediu anual pentru hotelurile din oras si la 30% grad mediu anual pentru hotelurile de business din Mamaia“, spune Calin Ile, manager al hotelului Ibis din Constanta.

  • Aventuri la pescuit in retailul de nisa

    Cu vanzari anuale de aproape 30 de miliarde de euro, retailul este tentant si infricosator in acelasi timp. In aparenta, ramane terenul de joaca al celor mari. Nicio posibilitate pentru investitorii mici si medii? Ba da: pentru ei, retailul de nisa este solutia ideala.

     

    Dezvoltarea unei mici retele de magazine specializate, cu produse pe care clientul nu si le poate cumpara din marile hipermarketuri, devine o tendinta si in businessul romanesc. Intr-un limbaj mai pretentios se numeste retail de nisa. In realitatea de zi cu zi, acest concept capata forme concrete prin brandurile unor magazine specializate: Intersport (articole de sport), Miniblu (articole pentru copii), Gipo (articole de pescuit si sportive) sau Vices & More (magazin de vinuri). Cum poate supravietui o retea mica de retail sau un singur magazin, in conditiile in care volumul este cuvantul de ordine pe piata? In lipsa unei forte mari de negociere in relatia cu furnizorii, micii retaileri nu pot juca pe cartea preturilor mici, asemenea hipermarketurilor. In schimb, cei mici mizeaza pe o relatie mai personala cu clientul si pe furnizarea unei game de produse mai extinse (in functie de specializarea fiecaruia) decat pot oferi Cora, Carrefour, Metro sau Selgros.

     

    Pe scurt, micii retaileri vand produse/ servicii cu o valoare adaugata mai mare, motiv pentru care isi permit si adaosuri comerciale mai mari. Cu alte cuvinte, ceea ce nu se poate obtine prin volume mari este compensat prin marje mai bune.

     

    Retailul de nisa este un business atractiv si pentru investitorii financiari. Cea mai buna dovada: recenta achizitie a retailerului de articole de pescuit Gipo de catre fondul de investitii Gemisa. De altfel, Gemisa a devenit un fond cu specializare in retailul de nisa. Din cele circa zece companii aflate in portofoliul fondului, trei sunt mici retele de retail specializat. Este vorba de Optiblu (optica), Miniblu (o retea de zece magazine cu articole pentru copii) si, mai nou, Gipo.

     

    Fondul a cumparat integral aceasta companie, fondata in 1992 de doi pasionati de pescuit – Lucian Giusca si Stefan Popa (de altfel, din amestecul celor doua nume a rezultat brand-ul companiei).

     

    Conform unor estimari din piata, Gemisa a platit circa doua milioane de euro pentru Gipo – retea care, pe langa produsele care au consacrat-o, adica articolele de pescuit, vinde si articole sportive (schiuri, role). Motivul principal al diversificarii este nevoia de a mentine veniturile companiei la un nivel ridicat inclusiv in afara sezonului de pescuit. Anul trecut Gipo a avut o cifra de afaceri de circa patru milioane de euro.

     

    Gipo are o retea de 40 de magazine in toata tara. Magazinele proprii reprezinta 30-40% din total, restul fiind operate de terti. Pe langa retail, Gipo face si distributie catre hipermarketuri (Carrefour) sau comercianti de tip cash & carry (Metro). Faptul ca aceasta companie a fost cumparata de un fond de investitii indica increderea investitorilor in perspectiva acestui model de business. Noul director al Gipo este Horia Galateanu, fost consultant la Roland Berger Strategy Consultants, companie pentru care a lucrat aproape zece ani si Dragos Rosca, directorul Gemisa Investments.

     

    Retailul de nisa este atractiv nu doar pentru fondurile de investitii, ci si pentru antreprenori romani care au vazut in aceasta zona o oportunitate. Este cazul lui Octavian Radu, omul de afaceri care controleaza RTC Holding. Radu a creat un distribuitor de vinuri premium – Depozitul de Vinuri – companie care din 2004 are si un brand de retail, Vices & More. Magazinul, amplasat in centrul comercial Plaza Romania, are o suprafata de circa 100 de metri patrati.

     

    „Luam in calcul crearea unei retele de magazine in care sa vindem vinuri premium, prin deschiderea a inca unui magazin cu o suprafata mai mare“, declara Stefan Petroae, administratorul companiei Depozitul de Vinuri. El nu este neaparat adeptul extinderii in centre comerciale de tip mall, preferand spatii mai prietenoase, eventual in centrul vechi al Bucurestiului. Petroae afirma ca Vices & More este pe break-even (prag de rentabilitate), veniturile totale ale intregii companii (inclusiv distributie) ridicandu-se la circa 1,5 mil. euro pentru anul in curs. „Pentru 2007 estimam venituri de 2,5-3 mil. euro“, apreciaza Petroae. Pe langa vinuri premium, compania detinuta de Radu mai comercializeaza marci de bere si apa minerala exclusiviste, precum si o bautura racoritoare a carei denumire a creat deja nedumerire – Swiss Cannabis Ice Tea -, bautura legala obtinuta din extras de canabis.

     

    In conditiile in care vanzarile sunt relativ reduse in retailul de nisa, sa fie marjele de profit principala atractie pentru investitori? Chiar daca marjele comerciale sunt mai mari decat in cazul hipermarketurilor, paradoxal, rata profitabilitatii nu este cu mult superioara. In cazul retailului mare, marjele de profit net graviteaza in jurul a 5%. Pentru comerciantii de nisa, marja poate fi dubla, insa este raportata la venituri incomparabil mai mici. „Profitabilitatea poate fi mai mare in cazul jucatorilor specializati, daca gasesti nisa potrivita, daca te diferentiezi si aduci valoare adaugata“, comenteaza Florin Cislariu, shop network manager la Miniblu. El spune ca in acest an compania va avea o cifra de afaceri de 2,5 mil. euro, care se va dubla in 2007.

     

    Daca tot vand produse la preturi cu marje mai mari decat in hipermarket si au costuri mici (magazinele au pana in 100 mp), cum de profiturile micilor retaileri nu sunt la fel de mari ca in telefonia mobila sau in software? De cele mai multe ori, in lipsa unui management profesionist, micile lanturi specializate nu reusesc sa obtina o eficienta a costurilor precum cei mari. Practic, ce castiga din marjele mai mari pierd printr-o organizare financiara mai slaba. Totusi, dezvoltarea unei mici retele specializate ramane una din putinele posibilitati de a mai patrunde pe piata retailului. In afara de identificarea niselor, investitorii in retail au mai gasit o varianta: copierea retetelor de succes ale marilor operatori din domeniu. Cel mai bun exemplu este grupul Pic, detinut de fratii Cornel si Ilie Penescu din Pitesti. Reteta Pic este destul de apropiata de cea a Carrefour, iar pana acum grupul a deschis centre comerciale in Pitesti si Craiova, pe harta dezvoltarii urmand si Braila, zone in care concurenta marilor jucatori nu este foarte intensa. Nu este o strategie riscanta pe termen lung? Ce se va intampla daca Pic va fi atacat „la el acasa“ de marile companii? „Daca ar fi sa ne gandim de fiecare data la riscuri, nu am mai face nicio afacere“, declara Cornel Penescu, coactionar, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin in septembrie. Acelasi Penescu spune ca planul de extindere a grupului prevede deschiderea a 8-10 magazine pana in 2010.

     

    Nici supermarketurile de cartier nu sunt o afacere proasta pentru oamenii de afaceri atrasi de retail. Totusi, acest model de business pierde teren in favoarea marilor centre comerciale. Nisele raman oportunitatea cea mai buna, pentru ca numarul posibilitatilor pentru investitii este aproape nelimitat. Vorba americanilor, cerul este limita. Standardizarea produselor din marile magazine este un atu pentru cei mici. Succesul lor depinde in mod vital de un alt factor: cresterea gradului de sofisticare a consumatorilor si, de la sine inteles, cresterea puterii de cumparare.

  • Retailerii de nisa

    AVANTAJ COMPETITIV: Lanturile specializate distribuie o gama de produse mult mai larga decat hipermarketurile generaliste. Produsele distribuite de micii retaileri apartin zonei superioare a gamei. De multe ori, „cei mici“ fac parte din grupuri care asigura si activitatea de distributie, prin care aprovizioneaza si hipermarketurile. Managerii minigrupurilor pot astfel gandi o complementaritate a distributiei.


    MARJE VERSUS COSTURI: Datorita valorii adaugate ridicate, micii retaileri au marje comerciale superioare celor practicate de Cora, Carrefour, Selgros etc. Pe de alta parte, costurile cu chiria sunt mai mici, suprafata medie a unui magazin din retelele de nisa fiind de circa 50-100 mp.


    RENTABILITATE: Rata profitului pentru micile lanturi de retail este superioara (uneori, dubla) fata de rentabilitatea pe care o au marii operatori (5%). Teoretic, cei mici ar putea avea profituri si mai mari daca ar putea sa-si administreze costurile mai bine. Principala limitare se leaga de veniturile prea mici, care fac imposibila, in cele mai multe cazuri, plata unor manageri profesionisti.

  • IKEA finiseaza piata mobilei din Romania

    In primavara, cel mai mare retailer de mobila din lume va deschide primul magazin din Romania. Ce va schimba politica de preturi reduse a IKEA in comertul cu mobila?

     

    Produsele IKEA ar putea fi cu 10% mai ieftine decat in magazinele competitiei, sustine Cornel Oprisan, retail manager al IKEA România, pe baza experientei internationale a grupului. Oprisan a precizat insa ca preturile nu au fost definitivate inca. Grupul suedez IKEA va deschide la sfarsitul lui martie sau inceputul lui aprilie primul magazin din Romania, in zona Baneasa.

     

    Insa marii comercianti de mobilier din Romania nu se tem de concurenta in preturi pe care o propune IKEA. „Ei au lansat ideea ca sunt mai ieftini decat competitia, dar care este competitia?“, spune Dan Viorel Sucu, presedintele Mobexpert, cel mai mare grup din industria autohtona a mobilei. Produsele din magazinele IKEA sunt fabricate exclusiv pentru lantul de magazine al companiei suedeze, astfel ca nu concureaza direct cu niciun alt retailer de mobila, explica Sucu.

     

    Presedintele Mobexpert spune insa ca pe segmentul de preturi joase – pe care il ataca IKEA – competitia este „enorma“, inclusiv prin prezenta produselor de mobilier in oferta hipermarketurilor sau a magazinelor cash & carry. „Vreau sa vad in parcarea magazinului si Porsche, dar si Dacia sau Lada“, spune Cornel Oprisan, insistand asupra faptului ca nu tinteste in mod specific un anumit prag al veniturilor clientilor. „Intr-un an vom avea 2,5 milioane de vizitatori, dintre care un milion de cumparatori“, estimeaza managerul IKEA Romania. Cu o valoare medie a unei cumparaturi de cateva zeci de euro, vanzarile magazinului vor fi probabil de ordinul zecilor de milioane de euro, sustine managerul. Definitiva nu este nici extinderea ulterioara a retelei IKEA in Romania. Un al doilea magazin ar putea fi deschis in 2009.

     

    Pe de alta parte, Cornel Oprisan este mai „darnic“ cu previziunile asupra pietei. El estimeaza ca retailul de mobila din Romania va creste anul viitor cu 8-10%, fata de aproximativ 6% in ultimii ani. Valoarea comertului intern cu mobila este de 500-600 de milioane de euro, apreciaza Oprisan.

     

    Insa politica preturilor reduse practicate de IKEA nu va duce neaparat la diminuarea preturilor in alte magazine de mobila. Industria mobilei din Romania este extrem de competitiva, sustin producatorii. Acestia au fost nevoiti in ultimii ani sa faca fata unor scumpiri puternice a materiilor prime si a utilitatilor, fara a putea sa majoreze preturile mobilierului fabricat. „IKEA intra intr-o piata in care competitia pe pret este extrem de dura“, sustine si Sucu: „In mod cert vor lua din cota altor comercianti. IKEA este totusi IKEA. Isi vor lua cele 10-15% din piata“.

     

    Mobexpert ar putea fi, de altfel, printre comerciantii cei mai afectati de deschiderea IKEA. Magazinul de 26.000 mp va fi deschis anul viitor pe platforma Baneasa, unde Mobexpert a inaugurat in acest an un mall de amenajari si decoratiuni interioare. Presedintele grupului insista insa ca Mobexpert se adreseaza unui alt segment de clienti si nu concureaza cu IKEA. „Ba mai mult, speram ca deschiderea magazinului va aduce un plus de trafic de clienti de care putem beneficia si noi.“

     

    Nici Viorel Catarama, presedinte si director general al celuilalt mare grup din industria autohtona a mobilei, Elvila, nu se teme de intrarea pe piata a retailerului suedez. „Sigur ca IKEA va fi un competitor puternic, dar profilul magazinelor Elvila este diferit de cel al IKEA“, declara Catarama pentru BUSINESS Magazin la inceputul acestui an. Viorel Catarama nu a putut fi contactat pana la inchiderea editiei spre a comenta pentru acest articol.

     

    Cu sau fara diminuari de preturi pe piata romaneasca, retailul de mobila se va intari anul viitor cu inca un actor extrem de puternic. Marii retaileri autohtoni spun ca se vor dezvolta si in continuare si se declara pregatiti de lupta cu IKEA. Sau, cum ar spune Catarama, „vom vedea cine castiga“.

  • Nou-venitii

    • Magazinul IKEA din Romania, ce urmeaza sa fie lansat in aprilie 2007 cu o investitie initiala de circa 10 mil. euro, va comercializa circa 7.500 de produse, din care 10% vor proveni de la furnizori autohtoni.
    • In Romania, magazinul IKEA va functiona ca franciza a Inter IKEA Systems, detinatoarea conceptului. Franciza va fi operata de Moaro Trading, firma detinuta de Inter IKEA Systems in asociere cu consortiul olandez Engma si firma turceasca Turcmall.
    • Lantul IKEA, cu 237 de magazine in 34 de tari, se bazeaza pe conceptul de mobila ieftina si usor de asamblat. In anul fiscal incheiat in august 2006 a vandut de 17,7 mld. euro.

  • BURSA: Cele mai dramatice doua zile din istoria recenta a pietei de capital

    Investitorii pe Bursa au avut saptamana trecuta cele mai dramatice doua zile din istoria recenta a pietei. In cateva ore s-au pierdut sume de ordinul sutelor de milioane de euro, cuvintele „dramatism“ si „disperare“ repetandu-se in descrierile brokerilor.

     

    Stateam cu teama, pentru ca dupa cresterile de circa 60% pe care le-au inregistrat SIF-urile in ultima perioada, era firesc ca piata sa se mai corecteze, chiar daca nu asa de violent“, spune Andrei Anghel, analist la societatea de brokeraj Confident Invest.

     

    Intr-adevar, cotatiile SIF-urilor, cele mai speculate actiuni de la Bursa, au scazut saptamana trecuta in medie cu aproape 7% pe parcursul unei singure sedinte. Practic, actiunile SIF, care fac mai mult de jumatate din tranzactiile pe Bursa, au inregistrat cel mai mare declin din acest an, intr-o zi care nu anunta nimic special. Piata a fost surprinsa, in conditiile in care nu aparuse niciun fel de informatie negativa de natura sa atraga caderea dramatica a SIF-urilor.

     

    „Am urmarit cu interes evolutia burselor din regiune, pentru a vedea daca acestea au influentat piata noastra, dar nu am observat fenomene similare cu cea de la Bucuresti. Analiza fundamentala ar justifica o crestere a preturilor SIF si de peste 4 lei/actiune, insa Bursa nu prea a tinut cont de acest lucru, factorul psihologic jucand un rol important in evolutia SIF-urilor“, spune Anghel.

     

    Dar surprizele nu s-au oprit aici. A doua zi dupa aceasta cadere, cand brokerii se asteptau ca scaderile sa continue, SIF-urile au avut o revenire puternica, castigand peste 5% pe cele mai ridicate volume de tranzactionare din istoria SIF-urilor la Bursa si recuperand astfel cea mai mare parte din pierderile din ziua precedenta.

     

    Care este explicatia brokerilor pentru o astfel de evolutie a SIF-urilor? „Fortarea“ pietei de catre arbitrajorii locali, care au speculat diferentele enorme din ultimele saptamani dintre preturile de pe piata spot de la Bucuresti si cea la termen de la Sibiu. Practic, operatiunea de arbitraj permite realizarea unor castiguri fara asumarea vreunui risc. Spre exemplu, investitorul cumpara actiuni SIF Moldova la pretul de 3,15 lei pe actiune si in acelasi timp se obliga sa vanda acelasi numar de actiuni in luna decembrie la bursa de la Sibiu la un pret de 3,3 lei pe actiune. Investitorul castiga din diferenta de pret, care intra in buzunarul lui la sfarsitul lui decembrie. Foarte putin utilizat pe piata locala, arbitrajul a inceput sa fie utilizat din ce in ce mai des, ca urmare a oportunitatilor aparute pe Bursa de la Bucuresti si cea de la Sibiu, incluzand aici si lipsa de experienta a investitorilor.

     

    Dar ce s-a intamplat de fapt pe piata bursiera si cum a ajuns arbitrajul sa prabuseasca astfel cotatia SIF-urilor? In luna iunie, odata ce SIF-urile au atins minimele pentru acest an, investitorii au inceput sa cumpere agresiv actiuni de pe Bursa, la fel cum s-a intamplat si in urma cu un an. In acelasi timp, investitorii au luat pozitii contrare (de vanzare) pe SIF-uri in contracte cu scadenta pe decembrie, speculand diferenta mare dintre preturile pe piata spot (de la Bucuresti) si cea la termen (de la Sibiu). Astfel, ei au obtinut un randament determinat de diferenta dintre cursul la momentul cumpararii actiunilor din piata si cel la care urma sa vanda actiunile SIF la sfarsitul lunii decembrie. Diferentele de preturi ajunsesera in urma cu doua saptamani si la 16-17%, ceea ce inseamna un castig net, fara risc, de 12-13% intr-un interval de timp de doua luni de zile, mai mult decat dobanda adusa de un depozit bancar pe un an.

     

    Mai mult, fluctuatiile mari de pe piata la termen au adus preturile de la contractele futures de la Sibiu aproape de cele inregistrate pe Bursa de la Bucuresti, moment in care investitorii nu a mai trebuit sa astepte scadenta pentru a-si marca profitul, ci au ales sa vanda actiuni in piata de la Bucuresti. Acesta a fost unul din principalele motive care au condus la prabusirea cursurilor pe Bursa, spun la unison brokerii.

     

    Scaderea a fost atat de abrupta, incat preturile celor mai tranzactionate dintre SIF-uri, actiunile SIF Oltenia si SIF Moldova, au coborat pana la limitele minime care se pot atinge intr-o sedinta de tranzactionare pe piata de la Sibiu.

     

    In acelasi timp, panica determinata de scaderea Bursei i-a determinat pe speculatorii de la Sibiu sa creada ca trendul ascendent al pietei de la Bucuresti s-a incheiat si ar putea urma noi scaderi pana la sfarsitul anului. In aceste conditii, a doua zi, cursurile pietei la termen (futures) cu scadenta pentru decembrie au coborat sub nivelurile la care acestea erau cotate pe Bursa de la Bucuresti. Pentru SIF-uri, acestea au scazut cu un maxim de 0,05 lei/actiune sub pretul de la Bursa din Bucuresti.

     

    De aceasta data, arbitrajorii (cei care folosesc operatiunea de arbitraj) au cumparat contracte futures cu scadenta in decembrie la preturi mult sub cele la care vandusera intr-o prima faza contractele la acelasi termen cu scopul a-si crea pozitia de arbitraj. Practic, prin aceasta operatiune de vanzare si cumparare la termen pe aceeasi scadenta, si-au anulat pozitia si au realizat o data in plus profituri importante, rezultate din diferenta dintre pretul la care au cumparat si cel la care au vandut actiuni pentru luna decembrie.

     

    „Piata la termen a permis arbitrajorilor sa inchida pozitiile pe luna decembrie inainte de termen, fapt ce le-a permis realizarea unor randamente extraordinar de mari“, crede Marcel Murgoci, director de tranzactionare la EstInvest.

     

    El spune ca la un moment dat au fost si diferente de curs intre piata spot si cea la termen de peste 4 lei/actiune, care au putut aduce un randament anualizat pe decembrie de circa 70-80%. „Insa in conditiile in care unii arbitrajori si-au inchis pozitiile si au marcat acest profit, castigul poate fi si mai mare prin deschiderea unor noi pozitii de arbitraj“, completeaza Murgoci.

     

    Operatiunea de arbitraj este extrem de utilizata in Vest, putand fi realizata pe mai multe burse la care acelasi activ este cotat. „Insa investitorii de acolo se multumesc si cu randamente din aceasta operatiune de circa 10% pe an, in conditiile in care rata dobanzii la ei este foarte scazuta“, precizeaza Murgoci. Dar daca unii au castigat, era normal ca altii sa piarda din toata aceasta evolutie. Cel mai mult au avut de suferit speculatorii optimisti de la Sibiu, care aveau deschise pozitii de cumparare pe luna decembrie la preturi ridicate, spre exemplu 3,3 lei/actiune pentru SIF Moldova.

     

    In momentul in care cotatiile au inceput sa se prabuseasca, acestia au inregistrat pierderi de cateva ori mai mari decat cele ale investitorilor de pe Bursa. Si pentru ca exista riscul ca pierderile lor sa nu poata fi acoperite cu banii pe care acestia ii aveau disponibili in contul pus la dispozitia societatii de brokeraj, au inceput sa curga apelurile pentru suplimentarea acestora.

     

    „Speculatorii de la Sibiu care anticipeaza un trend si isi deschid pozitii la termen, cu foarte mult curaj, de toti banii disponibili obtin profit, astfel incat acesta le permite deschiderea de noi contracte. Operatiunea dureaza cat timp trendul pe care au intrat are o singura directie. Cum insa niciodata nu este asa, la o intoarcere violenta a pietei, cum a fost cea din ultimele doua zile, acestia isi pot pierde integral sumele investite, pentru ca unii nu-si mai pot sustine pozitia“, spune Mirabela Coos, trader la Broker Cluj.

     

    Valul de scaderi de pe Bursa a facut victime si printre investitorii neavizati care, nestiind ce se intampla, au intrat in joc si si-au vandut actiunile la un pret mult scazut.

     

    Cine este responsabil de aceasta evolutie a Bursei? Cei mai multi dintre brokeri spun ca fondurile de investitii sunt principalii actori care au condus la fluctuatiile ridicate. Administratorii de fonduri mutuale locale, de exemplu, care au suferit pierderi uriase anul acesta din cauza scaderii generalizate a Bursei pe parcursul a numai putin de cinci luni de zile, au invatat ca pot obtine randamente ridicate pe piata de capital si fara sa-si asume riscuri mari, speculand variatiile mari care apar intre preturile actiunilor SIF de pe piata de la Bucuresti si cea de la Sibiu.

     

    „Nu cred ca fondurile, care au in vedere obtinerea de randamente mai ridicate prin limitarea gradului de risc, au stat deoparte, in conditiile in care valoarea tranzactiilor de pe cele doua piete a fost foarte ridicata. S-au inchis in ultimele zile peste 35.000 de contracte pe SIF Moldova si peste 25.000 de contracte pe SIF Oltenia“, afirma Mirabela Coos.

     

    Brokerii sunt de parere ca in urmatoarea perioada piata nu va mai da ocazia pentru efectuarea unor operatiuni de arbitraj sau ca acestea se vor putea realiza cu randamente mult mai mici, dat fiind si apropierea fata de scadenta lunii decembrie. „In viitorul apropiat nu intrevad realizarea de astfel de arbitraje, pentru ca ar trebui sa asistam la o crestere mai mare a cotatiilor pe piata futures. Cred ca actiunile SIF s-au apreciat in ultima perioada si pe seama arbitrajorilor“, spune Marcel Murgoci, director de tranzactionare la EstInvest, una din societatile de brokeraj cu cei mai multi clienti la Bursa din Sibiu.

     

    In acelasi timp, Mirabela Coos de la Broker Cluj considera ca pe scadenta de decembrie nu  vor mai fi astfel de oportunitati de arbitraj, pentru ca pe masura ce ne apropiem de aceasta data, spread-ul dintre cele doua piete tinde sa se micsoreze. „Cu toate acestea, pe scadenta din martie se vor mai ivi ocazii pentru obtinerea de randamente ridicate“, atrage atentia Coos.

     

    In cifre, actiunile SIF Moldova si SIF Oltenia au pierdut in cea mai neagra zi din acest an 0,27 lei/actiune, respectiv 0,24 lei/ actiune, tot avansul pe care il luasera in ultima saptamana ca urmare a stirilor pozitive legate de oferta pe care Erste Bank, actionarul majoritar al BCR, o inaintase salariatilor celei mai mari banci de pe piata locala (6,5 euro/actiune).

     

    Anuntul Erste Bank ii facuse pe brokeri sa declare ca negocierile cu SIF-urile pentru pachetele detinute in cadrul BCR se vor purta cel putin de la pretul oferit de Erste statului atunci cand a preluat pachetul majoritar al celei mai mari banci romanesti (7,65 euro/actiune). Erste nu a facut inca o oferta SIF-urilor, dar analistii pietei se asteapta ca ele sa fie urmatoarele pe lista de negocieri a grupului austriac.

  • Se mai vinde?

    Privatizarea CEC reprezinta ultimul bilet pentru o relansare de anvergura pe piata bancara autohtona pentru NBG Bank sau OTP Bank. Intr-un context de ambiguitate atras de numeroase amanari ale privatizarii, se pune insa intrebarea daca autoritatile vor intr-adevar sa vanda CEC.

     

    Este putin probabil ca semnarea contractului de vanzare-cumparare de actiuni sa poata avea loc pana la sfarsitul acestui an“, este de parere presedintele CEC, Eugen Radulescu, care nu exclude posibilitatea ca privatizarea sa fie amanata. Demersurile, destul de laborioase, de pregatire a contractului de vanzare, care ar urma sa fie finalizate in aceasta saptamana, im-ping termenul-limita pentru depunerea ofertelor imbunatatite spre sfarsitul lunii noiembrie, ceea ce lasa celor doi ofertanti, NBG si OTP, in jur de doar zece zile pentru a-si pregati ofertele. Iar aceasta este o varianta optimista, invocata de surse din Mi-nisterul Finantelor, fara insa ca ministrul de resort sa fi facut vreun anunt oficial in acest sens. Contactati de BUSINESS Magazin, reprezentantii Ministerului Finantelor nu au facut niciun comentariu pe tema privatizarii CEC. 

     

    Intarzierea cu care este pregatit contractul a avut legatura in principal cu indecizia Guvernului in privinta modului cum isi va pastra statul participatia de 25% din actiuni. In cele din urma, Guvernul a decis ca   pentru a nu dilua participatia statului sau a forta un aport de capital din partea acestuia, viitorul proprietar al CEC sa nu aiba dreptul de a fuziona institutia cu sucursala deja detinuta in Romania.

     

    Aceasta ultima intarziere vine dupa alte cateva amanari ale termenelor de depunere a ofertelor pentru CEC. In conditiile in care statul roman si investitorii aveau asteptari diferite in privinta pretului de preluare a pachetului majoritar de actiuni, oficialii romani si-au pus problema oportunitatii vanzarii, reprezentantii bancii pregatind deja o strategie aplicabila  in cazul in care statul roman ar fi ramas actionar majoritar. Iar presedintele CEC este de parere ca strategia de dezvoltare a bancii pentru urmatorii doi-trei ani nu va fi esential diferita in cazul privatizarii fata de situatia in care pachetul majoritar nu ar mai fi vandut.

     

    Amanarea privatizarii ar putea fi insa o decizie eronata, intrucat cresterea gradului de saturare a sectorului bancar poate determina scaderea atractivitatii CEC, se arata intr-un raport recent al Bank Austria Creditanstalt. Autorii raportului apreciaza, in context, ca reducerea drastica a cotei de piata a CEC, de la 9,8% in 2000 la 4,5% in septembrie 2005, va continua si in viitor. De altfel, reducerea cotei de piata a continuat si pe parcursul lui 2006, astfel ca la finele trimestrului al treilea, aceasta se situa la 4%.

     

    Cea mai importanta variabila care ar decide continuarea sau nu a privatizarii ramane pretul. Chiar daca a fost depasita situatia initiala, cand autoritatile socoteau o oferta de 500 de milioane de euro drept mult prea mica pentru vanzarea CEC, nici in acest moment nu este exclusa stoparea procesului de privatizare din cauza criteriului de pret. Surse bancare au declarat ca la depunerea ofertelor angajante neimbunatatite, NBG ar fi inaintat o suma de peste 500 de milioane de euro, in timp ce OTP a avut o oferta mai mica, dar peste 450 de milioane de euro. Care ar fi insa pretul corect pentru preluarea unei banci care se bucura de cea mai extinsa retea teritoriala din Romania (1.391 de sucursale), de un brand foarte puternic si de calitatea de a fi un mare colector de lichiditati in moneda locala? 

     

    Valoarea totala a bancii, calculabila pe baza profitului care poate fi obtinut in urmatorii trei ani variaza, potrivit lui Radulescu, intre 800 mil. euro si un mld. euro. Prin urmare, pachetul majoritar de 69,9% scos la vanzare de statul roman (in care este inclusa si cota de 9,9% atribuita Fondului Proprietatea) ar valora 560-700 de milioane de euro. In opinia presedintelui CEC, „costul de oportunitate“, respectiv cat ar trebui sa investeasca un cumparator, pornind de la zero sau poate de la 1% din piata, pentru a ajunge la un nivel de penetrare a retelei echivalenta cu cea a CEC, reprezinta 2 miliarde de euro.

     

    Asa se explica faptul ca OTP Bank, care a declarat initial ca CEC se potriveste „manusa“ profilului bancii ungare, a transmis in ultimele luni o serie de semnale care ar indica mai degraba resemnarea decat hotararea de a concura cu NBG. OTP isi pastreaza interesul pentru achizitionarea CEC, a declarat directorul general adjunct al bancii ungare, Laszlo Wolf, citat de Reuters – insa cand se pune problema sanselor pe care si le atribuie in cursa, optimismul dispare. „Sansele OTP Bank in ceea ce priveste licitatia nu sunt atat de bune. Exista o discrepanta intre pretul estimat si valoarea reala a CEC“, este raspunsul oficial dat de banca pentru BUSINESS Magazin cu cateva saptamani inainte de depunerea ofertei finale. Declaratiile de acest gen au aparut dupa ce surse bancare au declarat ca la depunerea ofertelor angajante neimbunatatite, NBG ar fi inaintat o suma mai mare. In acelasi timp, analistii de la Credit Suisse, citati de publicatia online „portfolio.hu“, conchid ca NBG are sanse mai mari sa castige cursa pentru CEC, in conditiile in care grecii par pregatiti sa puna mai multi bani pe masa.

     

    Pesimismul declaratiilor oficialilor OTP are ca explicatie cheltuielile mari facute de banca in ultima perioada pentru extinderea in regiune. OTP a cheltuit peste un miliard de euro in ultimele 18 luni, pentru a-si finanta extinderea pe pietele din Rusia, Ucraina, Serbia si Muntenegru. Subsidiarele din Bulgaria, Slovacia si Romania au fost, de asemenea, achizitionate in ultimii ani, iar oficialii au anuntat ca banca va sista achizitiile dupa anuntarea câstigatorului pentru preluarea CEC, cel putin in anul 2007. Mai mult, pentru eventualele achizitii, banca este nevoita sa apeleze la majorari de capital.

     

    N-ar fi exclusa nici varianta in care OTP, prin declaratiile mai putin optimiste, sa induca in eroare adversarul, pentru ca ulterior sa constatam ca acesta a oferit un pret mai mare decat NBG pentru pachetul majoritar al CEC. Dar ce face statul roman, in conditiile in care rolul de perdant jucat de cursantul OTP este de fapt real? In aceste conditii, Guvernul nu va avea parghii pentru a forta obtinerea unui pret mai ridicat. Variantele posibile in acest context sunt fie o intelegere convenabila cu NBG asupra pretului, fie amanarea privatizarii.

    Deloc de neglijat ar fi si varianta adoptata pentru privatizarea BCR, cand statul a vandut in prima faza 25% din actiuni catre BERD si IFC pentru 222 de milioane de dolari, ceea ce a dus la cresterea valorii bancii. Indiferent de optiune insa, strategia CEC pentru urmatoarele 12 luni prevede un influx semnificativ de capital, estimat de presedintele bancii la 150-200 de milioane de euro. Cu alte cuvinte, daca CEC ramane banca statului, e treaba statului sa investeasca in continuare; daca se va privatiza, cel putin o parte din bani ii va aduce cumparatorul.

  • Pretendentii

    NBG: Cel mai mare grup financiar elen, cu active de circa 28 de miliarde de euro. Pe piata romaneasca, banca elena detine 97,14% din actiunile Bancii Românesti si are o extindere teritoriala de 58 de unitati. Banca Romaneasca a terminat primul semestru cu un profit brut de 6,95 milioane de euro, in crestere cu 73% fata de rezultatul din aceeasi perioada a anului trecut. Daca NBG nu va câstiga licitatia pentru preluarea CEC, grupul a anuntat ca se va orienta spre varianta cresterii organice a afacerilor din România.

     

    OTP BANK: Cel mai mare grup bancar din Ungaria, prezent in opt tari, are active de peste 24 mld. euro. OTP Bank este prezent in Romania prin intermediul OTP Bank Romania (57 de unitati) – fosta RoBank, preluata in aprilie 2004 pentru 47,5 mil. dolari. OTP Bank Romania a incheiat primul semestru din 2006 cu o pierdere neta de 6,1 mil. euro, potrivit datelor OTP Bank Ungaria. Daca nu vor reusi sa cumpere CEC, ungurii au planuri ambitioase: OTP Bank Romania isi propune sa ajunga la o cota de 4-5% din piata bancara pana in anul 2010.