BusinessMagazin

Blog

  • A doua tinerete a carbunelui

    Aproape incredibil: minerii ar putea salva padurile de la taiere sau aduce economii insemnate la bugetul de familie. Dar, mai ales, ar putea aduce afaceri de sute de milioane de euro celor care au intuit ca, peste cativa ani, singura resursa viabila pentru incalzitul locuintelor va ramane carbunele. Transformat insa in alt fel de combustibil solid.

     

    Revolutia industriala a inceput cu carbunele si pare sa se incheie tot cu acesta. Incepand cu locomotiva lui Stephenson, carbunele a incalzit, a pus in miscare, a luminat si a murdarit lumea timp de decenii intregi. Mai tarziu, petrolul sau energia atomica l-au detronat si l-au exilat catre lumea a treia.

     

    Si totusi, unii sunt tentati, in prezent, sa „redescopere“ carbunele si sa mizeze pe el. La o alta scara, mai redusa, dar in masura sa compenseze neajunsurile cu care a ajuns sa se confrunte productia de energie. Pretul titeiului creste vertiginos, al gazelor naturale la fel. „Singurul combustibil al carui pret se mentine relativ stabil si pentru care nu se asteapta cresteri importante in urmatorii ani este carbunele“, spune Ion Stanciu, directorul Directiei Resurse Minerale din Ministerul Economiei si Comertului.

     

    Asadar, inapoi la locomotivele pe carbuni? Termocentralele, acele blamate gauri negre din bugetul statului si bugetele locale sa fie afacerea viitorului? Vom reangaja peste cativa ani zecile de mii de mineri disponibilizati, pentru a ne asigura singura resursa energetica ce ne va fi ramas?

     

    „In perioadele secetoase ale anului, cand nivelul apelor scade, energia produsa de termocentrale este singura care poate compensa deficitul de energie mai ieftina, produsa de hidrocentrale“, spune Stanciu. „Productia de energie nucleara, mai ieftina si ea, nu prea mai e agreata in Europa din cauza problemei depozitarii deseurilor radioactive.“

     

    Problema a fost transformata in oportunitate de afacere si incepe sa fie tratata ca atare si in Romania. Peste cativa ani, minerii si minele lor ar putea sa fie, din nou, un subiect la moda. Daca nu cumva au si redevenit. Exista tehnologii care permit transformarea deseurilor de carbune in combustibil solid care e chiar mai ieftin decat lemnul.

     

    Aceste tehnologii au ajuns si in Romania si vor aduce bani celor care au intuit piata.Sunt tari, precum Polonia, care depind suta la suta de carbune pentru a produce energie. In orice caz, daca pentru electricitate se poate apela la centrale nucleare sau la hidrocentrale, cand vine vorba de energie termica, raspunsul pentru viitor pare sa fie unul singur: carbunele. Or, in cazul Romaniei, o parte din cele aproximativ 14 milioane de metri cubi de lemn care se exploateaza anual.

     

    Asta pentru ca pretul gazelor naturale creste vertiginos. Romania plateste in prezent 120 – 130 de dolari pe mia de metri cubi de gaze pe care le importa. Din acest pret, doar jumatate este suportat de populatia care se incalzeste cu gaze, restul fiind subventionat de stat. „In 2007 si in Romania pretul va ajunge la circa 270 de euro pe mia de metri cubi“, apreciaza Dinu Patriciu, presedintele grupului Rompetrol. „In aceste conditii, incalzirea cu gaze a locuintelor nu va mai fi rentabila“. Iar alinierea la legislatia europeana nu va mai permite nici un fel de subventii pentru energia termica livrata populatiei.

     

    Dinu Patriciu este unul dintre cei care au intuit oportunitatea de a deveni producator de combustibil solid destinat incalzirii. Inca din toamna, seful Rompetrol anunta ca ar putea sa isi extinda afacerile. „Rompetrol este interesat si de preluarea unor mine de carbuni. Pe noi ne intereseaza si mine dintre cele care au fost inchise“, a spus Patriciu.

     

    „Nu e o afacere colosala, dar e o oportunitate“, adauga acum Patriciu. Calculul pare relativ simplu. Aproximativ jumatate din populatia Romaniei, adica 4,3 milioane de familii se incalzesc cu lemne. „Dintre acestea, 25% locuiesc in mediul urban. Acestia cheltuie circa 10 milioane de euro anual pentru achizitionarea de lemne pentru incalzit“, apreciaza presedintele Rompetrol.

     

    Daca lemnele ar fi inlocuite cu un combustibil care sa fie, eventual, mai ieftin si sa ofere aceeasi putere de incalzit ca si lemnul s-ar impusca doi iepuri dintr-un foc. Pe de o parte, populatia ar avea o alternativa ieftina si comoda la lemnele de foc, pe de alta parte am salva suprafete insemnate de padure care sunt taiate anual pentru incalzitul locuintelor.

     

    Prin anii ‘80, brichetele din carbune pentru incalzitul locuintelor erau o realitate. Regimul de atunci a considerat insa ca viitorul este al incalzirii cu gaze naturale. Acest combustibil era inca ieftin la acea vreme si Romania avea rezerve ce pareau inepuizabile. Intre timp lucrurile, s-au schimbat.

     

    „In Uniunea Europeana costul acestui tip de combustibil se ridica la circa 250 – 280 de euro pe tona. La noi ar fi mai ieftin, intre 120 si 150 de euro pe tona, pentru ca materia prima e mai ieftina“. In echivalent putere calorica, pretul este egal sau chiar mai ieftin decat cel al lemnului, in cazul combustibililor pe care ii va produce Rompetrol.

     

    Dar Patriciu nu e singurul care a intuit aceasta piata. Romenviro International SA, societate mixta romano-maghiara, va intra si ea pe piata. „Tehnologia pe care o detinem noi permite producerea de brichete la un pret de pana la 25% din cel al lemnului, la o putere calorica echivalenta“, spune Ioan Eugen Grumaz, unul din actionarii romani ai firmei. „Potentialul maxim al pietei este de circa 75% din consumul actual de masa lemnoasa.“

     

    Brichetele pot fi folosite atat in sobe, in centrale de apartament – care pot fi adaptate fara mari costuri -, chiar si in centralele termice de cartier, sustin reprezentantii celor doua companii. Pentru productia de brichete se pot folosi atat deseuri de carbune (semicocs) cat si cele petroliere (cocs petrolier). Problema este sa detii tehnologia care sa permita transformarea acestor reziduuri in combustibil solid iar aceasta sa fie conforma cu normele europene in domeniul protectiei mediului. „Chiar si unele CET-uri pot fi modernizate, in anumite conditii, pentru a functiona cu combustibili solizi“, e de parere Dinu Patriciu.

     

    Ar putea reprezenta aceste tehnologii o salvare pentru locurile de munca ale minerilor? Deocamdata, se pare ca nu, dar in cativa ani ar putea fi o alternativa de luat in calcul. In momentul de fata nu exista o strategie la nivelul autoritatilor pentru a reorienta productia catre asemenea combustibili alternativi, desi discutii au mai existat. Ca si in cele mai multe cazuri, salvarea ar putea veni tot de la sectorul privat.

     

    Rompetrol isi propune pentru inceput sa ocupe 4-5% din piata potentiala de combustibili solizi. „Obiectivul nostru este sa ajungem, in doi – trei ani la o cota de piata de 10%. Nu ne propunem, deocamdata, mai mult de atat“, afirma Patriciu. Romenviro International are ambitii mai mari, sa ocupe in maxim doi ani o cota de 20% din piata.

     

    Rompetrol va folosi pentru producerea de brichete, cel putin in prima faza, deseuri petroliere, pentru ca materia prima este ieftina si accesibila din moment ce aceasta rezulta oricum din activitatea rafinariei Petromidia, parte a Rompetrol. „Pe masura ce piata se va dezvolta, am putea sa ne indreptam atentia si spre carbune, dar deocamdata e prematur sa vorbim de asa ceva“, sustine presedintele grupului petrolier. „Cocsul petrolier asigura o putere calorica chiar mai mare decat huila.“

     

    In schimb, Romenviro International ia in considerare concesionarea de terenuri pentru exploatare de carbune sau folosirea materiei prime provenita de la minele deja existente sau care au fost inchise. „La ora actuala sunt halde intregi de deseuri nefolosite pe langa fostele mine si vrem sa incheiem parteneriate pentru a putea sa le preluam noi, pe cheltuiala noastra“, spune Grumaz.

     

    Romenviro se orienteaza si spre incheierea unor parteneriate cu autoritatile centrale sau locale pentru asigurarea desfacerii de combustibili in anumite localitati. „Nu neglijam insa nici posibile contracte cu unele rafinarii pentru a prelua din deseurile rezultate din activitatea acestora“, spune Grumaz. „Astfel, noi ne asiguram materia prima necesara iar rafinariile isi asigura o parte din investitiile de mediu asumate in contractele de privatizare, care sunt intre 6 si 12 milioane de euro anual pentru fiecare rafinarie.“

     

    Daca pentru moment materia prima pentru productia de brichete pare asi-gurata din activitatea rafinariilor si din deseurile provenite de la exploatarile de carbune, in urmatorii ani exploatarile miniere in sine ar putea fi sursa de materii prime. „Estimam ca in sapte ani actualele rezerve de deseuri se vor epuiza“, spune Ioan Grumaz. Atunci, minele ar putea reveni din nou in atentie, de data aceasta nu ca surse de tensiuni sociale ci de materie prima pentru energia termica.

     

    „Tehnologiile de prelucrare a brichetelor permit chiar si calorizarea carbunelui de slaba calitate (marirea puterii calorice – n.r.) pentru a putea obtine din el combustibili solizi domestici“, crede Grumaz. Cat despre exploatarile miniere, acestea nu vor fi toate inchise, pana atunci. „Carbunii sunt resursa strategica, fara ele nu se poate asigura cantitatea de energie electrica necesara economiei, sunt vitale“, spune Ion Stanciu, de la Ministerul Economiei si Comertului. Iata ca, nu peste multa vreme, acestea pot deveni resursa strategica si pentru energia termica.

     

    Si cum in Romania piata de combustibili solizi alternativi este in formare, exista loc pentru mai multi jucatori. Potrivit lui Dinu Patriciu, investitia pe care acesta o va derula in acest proiect este de 20 de milioane de euro, „15 milioane pentru productie iar alte 5 milioane pentru marketing si desfacere“. Centrul de productie, la care lucrarile au demarat deja, va fi amplasat pe platforma Midia, judetul Constanta, in vecinatatea rafinariei detinute de Rompetrol. „Fabrica va functiona la o capacitate de 500.000 de tone de brichete pe an, ceea ce echivaleaza cu aproximativ 4% din piata“, afirma Patriciu.

     

    La randul ei, compania Romenviro International va investi circa 8 – 10 milioane de dolari in perioada urmatoare pentru a incepe productia in patru puncte de lucru. Cu toate ca reprezentantii ambelor companii care si-au anuntat intentia de a produce combustibili solizi alternativi evita subiectul, afacerea este tentanta si din perspectiva atragerii de fonduri europene.

     

    „Totul e sa ai un plan de afaceri bine pus la punct. Uniunea Europeana, prin diverse programe are la dispozitie fonduri pentru sprijinirea acestui sector“, spune directorul Directiei Resurse Minerale din Ministerul Economiei. Iar cand vine vorba de ecologizare si protectia mediului, capitole la care Romania mai are de facut pasi importanti pentru alinierea la standar-dele UE, problema devine si mai interesanta. Ca sa nu mai mentionam fondurile destinate reconversiei profesionale.

     

    Pentru ca e o piata abia in formare, nu se poate spune inca cu certitudine ca productia de combustibili alternativi e o solutie pentru industria mineritului. Mai degraba, din exploatarea minereului se pot obtine materii prime pentru o afacere profitabila. Materii prime care, oricum, nu insemnau pana acum decat niste deseuri pe care nu le folosea nimeni.

  • Ce ofera carbunele

    PRET: Stabil, in conditiile in care costul altor combustibili cresc

    CANTITATE: Resurse suficiente, este necesara rentabilizarea activitatii

    COSTURI REDUSE: Instalatiile de prelucrare sunt relativ ieftine

  • Rezervele de carbune si exploatarile miniere

     

     

    huila

    lignit

    rezerve (mil. tone)

    900

    2.800

    mine

    12

    23

    cariere

    –

    38

    uzine de preparare

    2

    –

     

    sursa: MEC

  • CE CUMPARA ROMANII

    Cateva categorii de produse se vand bine prin intermediul reprezentantilor, iar preferintele romanilor sunt bine trasate.

     

    38% produse pentru sanatate, suplimente nutritionale

    32% cosmetice si intretinere corporala

    13% produse de consum si intretinere casnica

    12% asigurari de viata si non-viata

      5% produse tehnice (masini, uleiuri pentru masini, filtre de apa, carti, IT etc.)

     

    Sursa: RODSA

  • Comoditate de 150 de milioane de dolari

    150 de milioane de dolari – atat au platit romanii pe produse cumparate, in 2004, in afara magazinelor. „Comoditatea“ romanilor nu numai ca a dus la triplarea pietei in ultimii cinci ani, dar se vorbeste despre „un ritm de crestere accentuat“ si pentru viitor.

     

    Va amintiti de filmele americane in care personajele se arata iritate si exasperate de agentii de vanzari directe? Adica de cei care suna ba la telefon, ba la usa sau chiar bat la usa biroului, incercand sa ii convinga sa cumpere fel de fel de obiecte? Pentru americani, „vanzarea din usa-n usa“ e parte din viata fiecaruia: cea mai mare piata de vanzari directe a fost estimata, in 2002, la 25,57 miliarde de dolari.

     

    Romania e, daca luam America drept comparatie, de-a dreptul subdezvoltata, dar previziunile sunt spectaculoase: dublarea pietei, pana la peste 300 milioane de dolari, in urmatorii 3-5 ani, ritm de dezvoltare care „cere“ si cresterea numarului de reprezentanti de vanzari directe. Adica se va ajunge la peste 400.000, estimeaza Romanian Direct Selling Association (RODSA), asociatie care reuneste interesele a 17 companii din aceasta industrie.

     

    Acum, numarul distribuitorilor directi din Romania depaseste 220.000 de persoane, spune Marius Dumitras, presedintele RODSA. Dintre cei 220.000 de reprezentanti, 32% nu au un loc de munca, dar restul au ales sa intre intr-o retea de vanzari directe pentru a-si rotunji veniturile. Comparativ, forta totala de munca in Romania este de 9 milioane de persoane, din care 4,5 milioane sunt salariati.

     

    Din punct de vedere al vanzarilor directe, putem fi linistiti: ne aliniem la tendintele mondiale. De ce? Cresterea industriei de vanzari directe si prin sisteme Multi-Level-Marketing (MLM, cu cointeresarea vanzatorului) „are o tendinta ascendenta impresionanta“, spune Dumitras. La nivelul anului 2003 existau peste 40 milioane de distribuitori pe tot globul, iar industria a realizat vanzari de 125 miliarde de dolari, mai mult cam cu 10% fata de 2002.

     

    Pe val, in Romania, sunt patru-cinci companii care detin „partea leului“ din piata produselor cu vanzare directa, piata evaluata la peste 150 de milioane de dolari in 2004. Experienta ultimilor 5-6 ani, in care piata a crescut de peste trei ori, da motive de optimism pentru cei din bransa. Mai ales pentru cei mai putin cunoscuti, caci pe piata avem, deja, cam 45 de astfel de companii.

     

    Numar care se pare ca va continua sa creasca. Pentru ca exista semnale ca mai vin in Romania si altii, intre care Nuskin Enterprises (cosmetice), companie listata pe Wall Street. Pana la „asaltul“ noilor-veniti, vanzarile directe din Romania sunt dominate clar de Avon, care face acum peste 60% din vanzarile pietei. Avon Cosmetics Romania a fost infiintata in 1997, cu capital 100% american de 1,8 milioane USD.

     

    Compania a ajuns acum la o retea de peste 90.000 de reprezentanti si este unul din factorii de crestere ai companiei mama, dupa cum declarau recent oficialii, cu ocazia anuntarii rezultatelor din 2004. Astfel, profitul net al companiei americane Avon Products pe plan mondial a urcat cu 27% in 2004 fata de anul precedent, datorita unei cresteri de 17% a vanzarilor de produse cosmetice. In acelasi interval, numarul de reprezentanti a crescut cu 11%.

     

    Evolutia se datoreaza, in mare parte, rezultatelor din regiunea Europei Centrale si de Est, unde s-a inregistrat cel mai rapid avans al vanzarilor, de 35%. In Romania, in intervalul 1999 – 2003, cifra de afaceri a companiei a crescut de 10 ori, ajungand la peste 76 de milioane de dolari.

     

    Unul dintre motoarele acestei cresteri sunt investitiile masive in publicitate, care nu sunt, totusi, caracteristice sistemului de vanzari directe. Anul trecut, Avon Romania a cheltuit aproape 8 milioane de euro (la valoare de rate-card), in crestere fata de 2003, cand valoarea investita a atins 6,2 milioane de euro (rate-card), conform informatiilor Alfacont Mediatrack.

     

    Rezultatele, insa, se vad nu numai in cresterea sustinuta a vanzarilor, ci si in notorietatea marcii. In 2004, Avon a ocupat locul patru in topul marcilor cu cel mai mare impact, conform unui studiu realizat de Synovate Romania, pe un esantion de peste 700 de respondenti feminini cu varste cuprinse intre 18 si 54 de ani, din 16 orase.  Avon ocupa pozitia a patra dupa Ariel, Colgate si Coca-Cola si este singura marca de cosmetice si produse de frumusete din topul primelor 10 marci ca notorietate.

     

    Sansa cresterii vanzarilor prin investitii in publicitate a fost remarcata si aplicata si de alti actori din domeniul vanzarilor directe. Chiar daca sumele sunt mult mai mici, comparativ cu investitiile liderului, dinamica lor este clara. Oriflame, competitorul direct al lui Avon, a triplat, in 2004 fata de anul anterior, valoarea investitiilor in promovare, ajungand la 1,5 milioane de euro.

     

    Mai multa precautie la Zepter, insa, care a platit, in 2004, cam 150.000 de euro, fata de 130.000 de euro in 2003 pentru promovarea produselor sale. De altfel, prudenta companiei elvetiene este de inteles, pentru ca in ultimii sase ani a inregistrat fluctuatii destul de ingrijoratoare ale cifrei de afaceri: in 2000 a „pierdut“ peste un milion de dolari fata de vanzarile din 1999, arata datele de la Ministerul Finantelor.

     

    Minusuri in vanzari a cunoscut si Oriflame, dar anul de scadere a fost 2001, cand vanzarile companiei suedeze au cazut cam cu patru milioane de dolari, ajungand la incasari cu putin peste 15 milioane, potrivit Ministerului Finantelor. Oriflame este detinuta de miliardarul Jonas af Jochnick, care este indirect si actionarul majoritar al companiei Medicover, precum si al fondului de investitii Oresa Ventures, cu operatiuni pe piata romaneasca. Oresa Ventures este unul din actionarii principali ai Flanco (lant de comert cu electrocasnice), Credisson (consumer finance) si La Fantana (servicii de furnizare a apei potabile).

     

    Dar de ce cresc vanzarile directe? Un motiv ar fi exigentele tot mai mari ale consumatorului, care devine din ce in ce mai sofisticat. Iar pentru companiile axate pe vanzarea bunurilor de larg consum este tot mai greu sa ajunga la cumparator, prin instrumente clasice de vanzari si marketing, spune Horia Galateanu, consultant la Roland Berger Strategy Consultants.

     

    De fapt, explica el, acesta este si motivul principal care va sta la baza cresterii vanzarilor directe, care pot oferi o targetare mult mai buna, mai exacta a consumatorului. Pe de alta parte, dezvoltarea retailului modern va face ca vanzarile traditionale sa creasca intr-un ritm si mai alert in urmatorii ani, iar acestea sa ramana clar conceptul preponderent in vanzari. „Fiecare tip de comert are insa avantajele si dezavantajele lui si se potriveste anumitor tipuri de consumatori“, adauga Galateanu.

     

    Ca un anume produs nu poate fi achizitionat decat de la agentii de vanzari directe este un avantaj pentru acest tip de companii, explica Teodor Dragan, Marketing Coordinator la Amway Romania Marketing. Tot el spune ca produsele companiei pot fi percepute ca „scumpe“ pentru ca sunt pozitionate pe segmentul pre-mium, comparativ cu alte produse din piata. Clientii acestor produse sunt „cei ce cred ca au nevoie tocmai de ele“ si prefera sa nu-si bata capul sa cumpere din magazine. De fapt, procedeul e simplu. Sunt doua variante de vanzari directe: cele prin prezentari in grup (41% din piata) si cele „om la om“.

     

    Majoritatea vanzarilor se realizeaza pe baza brosurilor din care clientii isi pot alege ce doresc, dupa care comanda produsele reprezentantului. In unele cazuri, plata produselor nu se face in momentul livrarii, ci in momente stabilite in acord cu reprezentantul. De obicei, in ziua de leafa a clientului.

     

    Acesta este unul din secretele cresterii spectaculoase a vanzarilor Avon. Produsele se adreseaza segmentului mass-market, iar pentru consumatoarele cu venituri medii, ziua platii conteaza. Anisoara Andrei, o telefonista de varsta medie, spune ca ii convine foarte mult acest sistem. „Ba chiar as prefera sa platesc in mai multe rate. Motiv pentru care, de multe ori, prefer sa cumpar produse din brosuri, in loc de magazin“. Iata o alta arma care ajuta sistemul de vanzari directe in duelul cu magazinele.

     

    Totusi, loc mare de crestere ar mai fi in domeniul vanzarilor de asigurari, caci pentru bunurile de consum si comertul are o arma secreta: expansiunea magazinelor moderne, care atrag clienti pentru o gama mare de produse. Oricat de completa ar fi oferta unei companii de vanzari directe, nu poate rivaliza cu 50 sau 100.000 de produse de pe rafturile unui hipermarket. Totusi, ofertele si conditiile variate ale vanzarilor directe tind sa atraga clientii care prefera, din motive diverse, cumparaturile „indirecte“.

     

    „Conditiile flexibile“ care au harul de a atrage cumparatori sunt de mare interes pentru cei care au afaceri in domeniu. Asa ca au incercat sa se constituie in asociatii. E dificil, totusi, sa reunesti interesele acestor companii. Pe de o parte, din cei 45 de jucatori, mai putin de jumatate sunt dispusi sa se asocieze. Sunt doua astfel de formatiuni: Asociatia Companiilor de Vanzari Directe din Romania (ACDV), infiintata in 2002 si care reuneste doar cinci membri: Avon, Amway, Capra Nera, Golden Neo-Life Diamite si Tupperware. Tot in 2002 a luat fiinta si Romanian Direct Selling Association (RODSA), care are 17 membri.

     

    Ca toate domeniile, si vanzarea directa are perdantii sai. Cel putin patru companii si-au incheiat activitatile de tip MLM. Doua dintre acestea vindeau produse ecologice: Saveco Romania (‘94 – ‘96) si Aeronet (‘96 – ‘97). Galvagin Romania (2002 – 2003) avea in portofoliu produse e-shop, iar ASIG Invest (1999 – 2003) vindea asigurari de viata.

     

    Asadar, nici dublarea valorica a pietei, nici dublarea numarului de reprezentanti nu garanteaza succesul in sistemul de vanzari directe. Va fi interesant de urmarit cine va lua o felie cat mai mare dintr-un tort in crestere si, mai ales, ce strategii vor fi aplicate.

  • VANZARILE DIRECTE IN LUME

    Din vanzari directe se fac bani buni si in alte tari, dupa cum arata datele statistice culese in 2000.

     

    Tara

    Vanzari (mil. $)

    Nr. Distribuitori

    Germania

    2.838

    353.000

    Ungaria

    81,69

    146.147

    Italia

    1.716

    260.000

    Polonia

    319,48

    420.000

    Marea Britanie

    1.886

    521.000

    SUA

    25.570

    11.000.000

     

    Sursa: Asociatia Companiilor de Vanzari Directe

  • CRESTERI SI DESCRESTERI

    Desi nu toti cei cinci mari jucatori au avut cresteri ale cifrelor de afaceri pe parcursul ultimilor 5-6 ani, in ansamblu piata se afla pe un trend ascendent.

     

    Cifra de afaceri (mil. $)

     

     

    Zepter

    Avon

    Amway

    Oriflame

    Forever

    Total

    1999

    8,02

    7,7

    9

    13,7

    2

    40,42

    2000

    6,94

    13,04

    5,6

    19,19

    3

    47,77

    2001

    8,5

    30,05

    4,02

    15,17

    4,5

    65,4

    2002

    10,92

    54,66

    4,5

    17,7

    6,6

    94,38

    2003

    11,7

    76,29

    7,15

    21,7

    8,7

    125,54

     

    Sursa: Ministerul Finantelor

  • Fuziunea lor si achizitia noastra

    Pe piata de cablu, fortele se regrupeaza. UPC Romania, care concureaza cu fondul american de investitii HMTF pentru achizitia Astral Telecom, a primit o infuzie de finante proaspete. UnitedGlobalCom, actionarul majoritar, a fuzionat cu una dintre cele mai mari companii de telecomunicatii, Liberty Media International. Ecourile incep sa apara.

     

    Ce situatie neobisnuita pe piata romaneasca de cablu TV! Una dintre cele mai mari companii de profil din lume, Liberty Global, lider incontestabil in aproape toate tarile in care e prezenta, detine in Romania o cota de piata de numai 10%. Ce-i drept, UPC Romania, acum parte a Liberty Global, a pus ochii de mai bine de doi ani pe unul dintre concurentii sai mai puternici. Acum are si banii necesari pentru a accepta aproape orice suma vor cere actionarii Astral Telecom in schimbul pachetului majoritar de actiuni. Doar ca tranzactia intarzie.

     

    Cu doi ani in urma, United PanEuropean Communications (UPC), era in pragul falimentului. John Malone, presedintele si actionarul majoritar al Liberty Media Corporation, unul dintre cei mai mari operatori de cablu din afara Statelor Unite a achizitionat UPC prin UnitedGlobalCom (UGC), unde detinea 53% din actiuni.

     

    Liberty Media International (LMI), cea mai importanta divizie a Liberty Media Corporation, si UGC au anuntat saptamana trecuta ca vor fuziona, rezultand Liberty Global, cel mai mare operator de cablu din afara Statelor Unite. In schimbul celor 47% din actiunile UGC, LMI va subscrie 3,5 mi-liarde de dolari la capitalul noii companii. UPC Romania, ca toate filialele si companiile detinute de cei doi operatori, va trece sub umbrela Liberty Global.

     

    Care ar fi impactul asupra pietei romanesti de cablu? „Fuziunea dintre Liberty Media International si UGC nu va avea nici un impact asupra operatiunilor din Romania“, afirma Richard Anderson, directorul general al UPC Romania. „Este o ultima faza a restructurarii financiare a UPC, inceputa in 2002, care a constat in preluarea controlului UPC de catre UGC, compania de cablu a Liberty Media, preluare finalizata in 2003.“ Dar putem privi lucrurile si altfel.

     

    „Aceasta fuziune va crea un vehicul clar, puternic, integrat, al operatiunilor mondiale de telecomunicatii ale corporatiei Liberty Media“, mai spune Anderson. Declaratia vine manusa peste cea a lui Michael Fries, presedintele si directorul general al nou formatei Liberty Global.

     

    „Liberty Global va avea unele dintre cele mai puternice performante financiare din industria de telecomunicatii“, spune el.Asadar, compania – si implicit filialele sale – va avea lichiditati insemnate pentru investitii strategice. Iar pentru UPC, Romania reprezinta o asemenea oportunitate.

     

    E de asteptat ca batalia pentru achizitia Astral Telecom sa capete noi accente. Potrivit unor surse din piata, UPC se bate cu puternicul fond de investitii american Hicks Muse Tate and Furst. Se pare insa ca o parte din actionarii Astral nu prea vor sa vanda. „Nu e vorba de acei actionari care sunt obisnuiti cu va-loarea banilor, cei care fie mai sunt actionari la alte companii, fie sunt fonduri de investitii. Ci de actionarii pentru care Astral Telecom e doar o modalitate de a trai de pe urma dividendelor“, au declarat pentru BUSINESS Magazin surse apropiate tranzactiei.

     

    Atat reprezentantii UPC, cat si cei ai Astral nu au dorit sa comenteze acest subiect. Va plusa Liberty Global pentru a propulsa UPC pe prima pozitie pe piata romaneasca? Astral Telecom detine o cota de 20 – 25% din piata de cablu, iar UPC are 10%. Daca achizitia s-ar finaliza, UPC trece in fata competitorului RDS, care are acum tot in jurul a 25% din abonatii la cablu.

     

    Modul agresiv de a actiona al lui John Malone in afaceri ar putea grabi deznodamantul. Un vizionar al industriei de profil, este omul care in anii ‘70 a cablat America. Compania sa, Tele-Communications Incorporated (TCI), s-a extins rapid aducandu-i supranumele de „Nasul Cablului“.

     

    Iar Al Gore, fostul vicepresedinte al SUA, l-a numit pe Malone un „Darth Vader“ al industriei. Se spune ca Malone, pe locul 90 in topul Forbes, a acceptat, cand a vandut TCI in 1998, in schimbul a 54 de miliarde de dolari platite de AT&T si o clauza secreta. Aceea de a nu mai face niciodata afaceri cu cablu pe teritoriul SUA. Asa ca imperiul lui se extinde acum cu repeziciune in Asia, America Centrala si Europa. Urmeaza un razboi Astral in Romania al „lordului Vader“?

  • CATEVA CIFRE

    Trei jucatori fac legea pe piata de CATV din Romania.

     

     

    cifra de afaceri (mil. $) *

    clienti

    Astral

    70

    750.000

    RCS/RDS

    110

    900.000

    UPC

    26

    340.000

     

    * estimare; Sursa: companiile

  • 40 de milioane de euro care asteapta reciclarea

    Cifrele din ultimii ani arata ca materialele plastice devin o afacere atractiva. Nu mai atractiva insa decat reciclarea lor.

     

    Daca ar fi sa ne luam dupa datele statistice, piata materialelor plastice din Romania este departe de a se ridica la nivelul celei europene.  Consumul este de circa 400.000 de tone pe an. Incomparabil, de exemplu, cu Polonia, care „inghite“ peste 1,7 milioane de tone pe an.

     

    Sperante exista insa: in ultimii doi ani, consumul a crescut cu peste 100.000 de tone, adica circa 30%. Viitorul nu apartine insa numai producatorilor de mase plastice. O alta afacere vine din urma: reciclarea. „In Romania, nici 10% din productia de mase plastice nu se recupereaza“, spune Marcel Diaconu, directorul general al societatii de mase plastice Munplast si presedintele Asociatiei Patronale a Producatorilor de Mase Plastice (ASPAPLAST).

     

    „Nu sunt foarte multe investitii in acest domeniu. Exista o fabrica, la Buzau (n.r. – Greentech SA) care recupereaza PET-urile si le transforma in fulgi, pe care ii exporta“, a mai spus Diaconu. Cu alte cuvinte, singura companie care face reciclare de mase plastice in Romania nu completeaza ciclul afacerii. In loc sa fie exportati, fulgii ar trebui transformati in granule, folosite ca materie prima in productia de mase plastice.

     

    „Aceasta va fi una dintre cele mai profitabile afaceri in viitor“, opineaza Diaconu. Premisele pentru dezvoltarea reciclarii au fost create. Statul a infiintat un fond special de mediu, unde cotizeaza aproape 13.000 de firme. Din 2002 pana in prezent, s-au strans circa 1.600 de miliarde de lei (40 de milioane de euro) in acest fond. Banii ajung, apoi, la societatile care au activitati de reciclare. Greentech SA, spre exemplu, a incheiat un contract de finantare de 25 de miliarde de lei (625.000 de euro).

     

    Iar „colectarea“ va creste. Administratia Fondului de Mediu a identificat peste 200.000 de firme care ar trebui sa cotizeze la Fondul de Mediu. Potentialul afacerii este demonstrat si de datele statistice. Pe masura ce nivelul de trai creste, consumul este mai mare, iar reciclarea devine tot mai necesara.

     

    Tarile vest-europene reciclau, in 2002, aproape sapte milioane de tone de mase plastice, dintr-un total de 20 de milioane de tone produse, potrivit Asociatiei Producatorilor de Mase Plastice din Europa. La vremea respectiva, tara noastra recupera circa 6% din aceste produse, in timp ce Polonia sau Cehia reciclau peste 10%.

     

    Reciclarea este cu atat mai importanta cu cat producatorii de mase plastice din Romania s-au confruntat cu dificultati in aprovizionarea cu materie prima. Inca de la inceputul anului, acestia stau cu ochii pe cotatia internationala a titeiului mai ceva ca petrolistii. In functie de pretul petrolului, ei isi fac planurile de „bataie“ pentru dezvoltarea afacerii in 2005. De ce este atat de importanta cotatia titeiului pentru productia de galeti, tevi sau vesela de unica folosinta?

     

    In functie de aceasta, furnizorii stabilesc tarifele la care vand polietilena si propilena necesare in procesul de productie al maselor plastice. Iar anul trecut, preturile au crescut cu 44 pana la 60%, pe fondul majorarii cotatiei la titei pana la 55 de dolari barilul.

     

    Situatia este cu atat mai dificila, cu cat, furnizorii de materii prime din Romania au statut de monopoluri. In tara exista trei combinate care produc materie prima pentru industria prelucratoare de mase plastice: rafinaria Arpechim este singurul producator de polietilena, Petromidia, singurul producator de polipropilena, iar combinatul chi-mic Oltchim Ramnicu-Valcea, singurul producator de praf PVC.

     

    „S-a creat un fel de monopol in productia de granule pentru mase plastice. Pana la schimbarea proprietarului de la Petrom, ni s-a intamplat ca Arpechim, rafinarie care face parte din societatea petroliera, sa ne anunte seara ca de a doua zi dimineata practica alte preturi pentru produsele pe care ni le livreaza“, spune Diaconu de la Munplast.

     

    Nici la importul de materii prime situatia nu este mai buna. „Noi cumparam intreaga materie prima din import, iar preturile au crescut, anul trecut, cu 60%“, a afirmat Silvia Stanoiu, director general la societatea Amplast. „Nu am putut decat sa reducem din marja de profit, pentru ca sa nu pierdem clientii.“

     

    Chiar si la costuri de productie mai mari, firmele din domeniu reusesc sa faca profit. Cifra de afaceri a Munplast, de exemplu, s-a majorat cu 15% in 2004, comparativ cu 2003, iar profitul a ajuns la 10 miliarde de lei, dupa ce, in 2003, a fost zero. Explicatia: cererea continua sa creasca. „La magazinul propriu (un spatiu de circa 30 mp in cartierul bucurestean Drumul Taberei – n.r.) avem vanzari si de 30-40 de mi-lioane de lei pe zi“, a explicat Marcel Diaconu.

     

    Cu toate acestea, recuperarea deseurilor de mase plastice ar aduce o gura de oxigen in plus industriei de mase plastice. Si ar elimina situatia de monopol incriminata, acum, de companiile din domeniu. Un argument in plus pentru aceasta afacere il constituie potentialul mare al pietei romanesti. Dezvoltarea industriei auto, a celei hoteliere sau a constructiilor a dus la o adevarata explozie de firme care prelucreaza mase plastice. Daca in 1989 erau numai 18 societati de profil, acum numarul acestora a crescut la 600.

     

    Cele mai multe (peste 60%) sunt, insa, societati mici, cu mai putin de 50 de angajati. Productia a ajuns la circa 500.000 de tone pe an, din care 45% se duce la export. La aceasta se adauga importurile de produse finite (PET-uri, PVC, tevi etc.), de circa 120.000 de tone, conform datelor ASPAPLAST.

     

    Desi in crestere comparativ cu anii trecuti, consumul nu se ridica la nivelul celui european. „Din cauza puterii de cumparare reduse, Romania consuma 35% din cat ar avea nevoie“, mai spune presedintele ASPAPLAST. In consecinta, potential exista. Iar companiile straine au recunoscut acest potential si au investit. Asa se face ca au aparut producatori mari, precum Austrotherm, Pipelife sau Crown Europe.

     

    In plus, firmele romanesti au identificat si piete noi de desfacere. Asia este una dintre ele. „Exista o cerere mare pentru industria textila din Asia, pentru fire necesare inlocuitorilor de piele“, a mai spus Diaconu. Cu toate acestea, industria de ambalaje are si „puncte gri“. Investitiile in capacitatile de folii nu au fost atat de profitabile pe cat se credea.

     

    „Nici 45% din capacitatea de productie pentru folii si film din polietilena nu este acoperita“, a precizat directorul Munplast. Situatia pare, totusi, ca se va schimba. Pretul titeiului s-a redus la 40-45 de dolari barilul, iar firmele de profil se asteapta ca furnizorii de materie prima sa isi reduca, la randul lor, tarifele.

    Pe masura ce firmele de reciclare vor deveni competitori seriosi ai combinatelor chimice, preturile materiei prime pentru productia de mase plastice se vor forma liber, in functie de cerere si oferta.