BusinessMagazin

Blog

  • Estimari pentru 2005

    Anul viitor, ca si 2006, va sta sub semnul aderarii la UE. Ca urmare, analistii cred ca piata va avea doar o singura directie: in sus.

     

    VEDETA: Piata spatiilor industriale (de depozitare si productie) va deveni principalul punct de atractie pana in 2007, datorita intrarii pe piata romaneasca a unui numar din ce in ce mai mare de companii straine.

     

    TURISM: Piata hoteliera va inregistra o dezvoltare spectaculoasa.

     

    SCHIMBARI: Diferentierea jucatorilor de pe piata, in functie de calitatea serviciilor si a produselor oferite.

     

    NOU-VENITI: Pe langa fondurile de investitii austriece, in 2005 sunt asteptate intrarile pe piata ale investitorilor institutionali americani.

     

    PRETURI: Preturile vor continua sa creasca pe fondul unei cereri ridicate, neacoperita in totalitate de oferta, insa 2005 ar putea fi primul an de relativa stabilitate.

  • Materialele de constructii, in mainile strainilor

    Efervescenta din ultimii ani de pe piata romaneasca a constructiilor atrage tot mai multe companii straine, care investesc in productia de materiale de constructii. Anul 2004 a fost unul foarte activ din punct de vedere al investitiilor in fabrici de materiale de constructii. Dar si al cresterilor succesive de preturi.

     

    Cand, la inceputul acestui an, constructorii au decis sa incheie contractele de executie a diverselor lucrari la preturi ferme, in euro, au crezut ca vor fi scutiti de orice surpriza neplacuta. Realitatea le-a infirmat sperantele: in 2004, pretul materialelor de constructie a crescut masiv, in valuta. Astfel, potrivit ARACO, otelul-beton s-a scumpit cu 50%, produsele laminate cu 25%, caramida cu 30%, in timp ce pretul cimentului a urcat cu „doar“ 13%.

     

    Furnizorii de otel-beton dau vina majorarii pretului pe scumpirile de la nivel mondial, generate de oferta saraca de pe piata. Ei spun ca aceasta este consecinta faptului ca exista cereri foarte mari venite din China. Asta in cazul fierului, pentru ca la ciment, de exemplu, explicatia pretului mare, de 80 de euro/tona, dublu fata de media europeana, rezida in faptul ca doar trei companii impart aceasta piata si, in consecinta, isi permit sa dicteze regulile.

     

    Mentinerea preturilor ridicate la ciment de catre Lafarge, Holcim si Carpatcement i-a determinat pe unii constructori sa cumpere, in acest an, ciment mai ieftin din import. Importurile de ciment, in special cele din Ucraina, au o ascensiune puternica pe piata romaneasca de profil, atingand in acest an o cota de 6%. Constructorii asteapta inca de anul trecut decizia Consiliului Concurentei, care are deschise in acest moment mai multe dosare importante spre investigatie pe pietele de ciment.

     

    Concentrarea productiei se face simtita si pe alte piete, cum ar fi, de exemplu, placile ceramice. Grupul austriac Lasselsberger, una dintre cele mai mari afaceri de familie de pe piata materialelor de constructii din Europa, a achizitionat in numai cinci luni, in acest an, toti cei trei mari producatori de placi ceramice din Romania. Dupa achizitia Sanex Cluj si a Mondial Lugoj, austriecii au reusit, in luna septembrie, sa preia controlul grupului ungar Zalakeramia, care este proprietarul Cesarom Bucuresti, al doilea producator de placi ceramice din Romania.

     

    Un alt investitor puternic in domeniu este compania Wienerberger Sisteme de Caramizi, subsidiara din Romania a producatorului austriac de materiale de constructii Wienerberger, care a achizitionat in primavara acestui an o fabrica de caramizi la Sibiu, valoarea totala a tranzactiei fiind de noua milioane de euro. Wienerberger detine deja o fabrica de caramizi langa Targoviste, reprezentand o investitie de 18 milioane de euro.

     

    Setea investitorilor straini si locali pentru o extindere rapida pe piata materialelor de constructii pentru case – tigle, caramizi, gips-carton, BCA – este explicabila, avand in vedere faptul ca cel mai dinamic segment al pietei constructiilor este cel rezidential.

     

    Tocmai de aceea, tendinta pe piata in acest an a fost ca importatorii de materiale de constructii noi sa treaca in tabara producatorilor. Daca dupa 1990, materiale de constructii precum termopanul, spumele poliuretanice, gips-cartonul sau membrane de impermeabilizari erau practic necunoscute pe piata de materiale de constructii din Romania, fiind importate din strainatate, in ultimii ani au aparut primele fabrici de profil.

     

    Una din afacerile de acest gen apartine firmei Arcon Elintech Sfantu Gheorghe, care a investit 5,5 milioane euro intr-o fabrica de izolatii printr-un parteneriat cu firma italiana  Pluvitec SpA Italia. Suedezii de la Lindab, elvetienii de la Swisspor, britanicii de la British PlasterBoards, la care se adauga alte companii straine si locale, deruleaza sau se pregatesc sa faca investitii de zeci de milioane de euro, toti mizand pe cresterea cererii de materiale de constructii de pe piata romaneasca.

     

    Geamul termopan, un material de constructii practic necunoscut la noi pana in 1990, a facut de la zero, in numai 10 ani, o piata cu vanzari de aproximativ jumatate de miliard de euro. Piata de profil are o rata de crestere de aproximativ 20% pe an. O alta piata cu un ritm important de crestere este cea a gips-cartonului. Dupa ce au studiat ani buni regiunea Europei Centrale si de Est, britanicii de la BPB s-au decis sa amplaseze proiectul de construire de la zero a unei fabrici in Romania, valoarea investitiei depasind 20 de milioane de euro.

  • Piata constructiilor creste o data cu preturile

    Pentru prima oara in ultimii 15 ani, piata constructiilor a depasit pragul de cinci miliarde de euro. La aceasta crestere a contribuit si scumpirea cu 20% a lucrarilor de constructii.

     

    Productia mare de capsune din Spania si ritmul accelerat al constructiilor din aceasta tara sau din vecina sa, Portugalia, se numara printre principalii vinovati de scumpirea din acest an a caselor din Romania.

     

    Practic, din aceasta toamna, nu doar locuintele nou-construite, ci toate genurile de constructii s-au scumpit, in medie cu 20% fata de anul trecut. Principalele motive sunt scumpirea materialelor de constructii, a serviciilor, dar si a manoperei. „Faptul ca se poate pleca mult mai usor decat in anii trecuti la munca in strainatate i-a facut pe muncitorii ramasi aici sa-si creasca pretentiile salariale.

     

    Ne paste o mare criza a fortei de munca in constructii“, spune Dan Ioan Popp, presedintele companiei de constructii Impact. Din acest motiv, cresterea din acest an a pietei constructiilor s-a resimtit mai mult in valoare decat din punct de vedere al volumului. Cea mai mare dinamica a avut-o constructia de locuinte, care a crescut cu 40% fata de anul trecut, cand au fost date in folosinta circa 28.000 de unitati locative.

     

    Cu toate acestea, cladirile rezidentiale influenteaza inca destul de putin dinamica pietei in general, avand o pondere scazuta, de doar 12%. Romania este la acest capitol, al cladirilor rezidentiale noi, departe de media europeana, dar tocmai aceasta distanta este cea pe care mizeaza investitorii straini.

     

    Pe de alta parte, dezvoltarea creditului ipotecar pe piata romaneasca a impulsionat constructia de ansambluri rezidentiale, formate din case, vile si, mai nou, apartamente in blocuri private. Doar in acest an s-au deschis in marile orase din Romania santiere pentru constructia a cateva mii de apartamente in blocuri private, peste 90% dintre acestea fiind de lux. Anul 2004 este cel mai bun de dupa ‘89 si primul in care piata constructiilor va depasi valoarea de cinci miliarde de euro, potrivit estimarilor Asociatiei Romane a Antreprenorilor de Constructii (ARACO).

     

    O evolutie accentuata au avut-o in acest an si lucrarile de infrastructura majora – constructia de autostrazi, modernizarea drumurilor nationale, precum si infrastructura urbana – alimentari cu apa, canalizari, reabilitarea centralelor termice, gropi ecologice, retele de gaze.

     

    Tot in acest an au inceput lucrarile de constructii la zeci de hoteluri in intreaga tara, precum si la cladiri de birouri insumand zeci de mii de metri patrati. Un alt lucru pozitiv care a inceput sa prinda contur in acest an este intrarea pe piata a unora dintre marii jucatori din strainatate, chiar daca nu ca developeri, inca, ci ca achizitori de cladiri deja existente. „Bat la portile Romaniei marile fonduri de investitii care, in urmatorii ani, vor incepe sa construiasca de la zero“, crede Popp de la Impact.

     

    „Printre aspectele negative in sector se numara ponderea foarte mare a lucrarilor de infrastructura incredintate fara licitatie firmelor straine, care are ca prim-efect pretul mare de constructie“, considera Liviu Daschievici, omul care a condus ARACO mai mult de sase ani si care s-a retras din functia de director general al asociatiei la inceputul lunii decembrie.

     

    El spune ca marea problema in acest caz este ca, pana la urma, tot firmele romanesti construiesc ca subantreprenori aceste lucrari, doar ca profitul „pleaca afara“. O alta mare problema a sectorului de constructii, care s-a mentinut si chiar s-a amplificat in acest an, este munca la negru. Constructorii dau vina, in acest caz, pe fiscalitatea excesiva.

     

    Cu sau fara munca la negru, se poate spune ca anul acesta a fost unul de varf in constructii. Sau, asa cum a rezumat acest an Niculae Dinulescu, branch manager la Tiab, companie specializata in lucrari de instalatii-montaj: „Este foarte mult de lucru. E piata! Se construieste in draci…“.

  • Toate drumurile duc la straini

    DUBLU. Chiar daca in acest an, numarul kilometrilor de autostrada romaneasca s-au dublat, Romania a ramas tot in coada Europei. Pentru ca una este sa dublezi un numar de mii de kilometri de autostrada si cu totul altceva este sa mai construiesti 100 de kilometri in plus. Este vorba de nou-inaugurata autostrada Bucuresti-Constanta, de fapt de portiunea din ea cuprinsa intre Bucuresti si Drajna.

     

    PANA LA DRAJNA. Primele doua tronsoane, Bucuresti-Fundulea si Fundulea-Lehliu, au fost inaugurate in iunie. Primul tronson a fost construit de catre firma italiana Ital Strade si compania romaneasca CCCF, iar consortiul turc Yuksel Makimsan Ener a inceput lucrarile al doilea tronson. Cel de-al treilea tronson din aceasta autostrada, care leaga localitatile Lehliu si Drajna, a fost deschis circulatiei in luna noiembrie a acestui an si a fost construit de catre compania franceza Colas.

     

    BECHTEL. Tot in acest an, in iunie, in Romania a inceput cel mai mare proiect de infrastructura rutiera al momentului din Europa: constructia de catre grupul american Bechtel a autostrazii Brasov-Bors, in urma unui contract de 2,2 miliarde de euro. Autostrada, care va avea 415 kilometri lungime, va deveni functionala in anul 2012.

  • Preturi medii in constructii

    Preturile de constructie sunt inca mai mici in Romania fata de Europa de Vest, datorita mainii de lucru ieftine. Vestea proasta este ca, in urmatorii ani, vor tinde sa se alinieze la cele din UE.

    Tip cladire

    Pret mediu de constructie (euro/mp)

    Cladire de birouri clasa A

    500-700

    Hale industriale, hypermarketuri

    350-550

    Locuinte

    400

    Hotel 3-4 stele

    600

     

  • De fapt, doar una privata

    Statul roman a transferat Petrom statului austriac, Electrica Banat si Dobrogea, statului italian, iar Distrigaz Sud, statului francez. Doar Distrigaz Nord a fost preluat de o companie privata germana – E.ON. 

     

    Sectorul energetic romanesc a crescut, in 2004, cu peste doua miliarde de euro. Responsabili pentru aceste cifre au fost investitorii straini care au cumparat cele mai importante societati din energie, incepand cu Petrom, distributiile de gaz si terminand cu distributiile de electricitate.

     

    Efectele intrarii capitalului strain se vor simti anul viitor, cand preturile utilitatilor vor creste in functie de costurile de productie si de investitiile facute in companii. Privatizarea energiei nu s-a incheiat insa. Statul urmeaza sa vanda, in 2005 alte societati de distributie a electricitatii si de productie a energiei electrice si termice.

     

    Gratie privatizarilor din 2004, bugetul statului s-a majorat cu circa un miliard de euro. Cum metoda folosita pentru privatizare a fost o combinatie intre achizitia de actiuni si majorarea de capital, amintitele companii romanesti s-au ales si ele cu investitii de 1,2 miliarde de euro. Este mult, este putin? Aici taberele sunt impartite. Guvernantii si toti cei implicati in privatizarea din energie sunt de parere ca, in actuala conjunctura mondiala, era imposibil sa obtinem mai multi bani. Marile companii din energie ar fi fost „zgarcite“ cu investitiile, in conditiile in care pretul mondial al titeiului a crescut la cele mai mari niveluri din istorie sau consumul de energie s-ar fi situat sub asteptarile firmelor.

     

    Mai exista, insa, o tabara: a celor care critica ritmul „hei-rupist“ in care s-au vandut societatile din electricitate, petrol si gaze. Asa s-ar explica si pretul mic obtinut de autoritati. Investitorii veniti in Romania (grupul petrolier austriac OMV, compania italiana de energie ENEL si societatile de gaz Gaz de France – Franta, si E.ON Ruhrgas – Germania) au castigat, in schimb, teren pe o piata importanta din Europa de Est, chiar inainte de aderarea acesteia la Uniunea Europeana.

     

    Lasand la o parte criticile, MEC a reusit sa atraga investitii importante in companiile din sectorul energetic, investitii pe care cea mai mare parte a companiilor privatizate nu ar fi reusit sa le asigure nici din surse proprii, nici din imprumuturi.

     

    „Am privatizat cinci societati importante: Petrom, distributiile de gaz si doua distributii de electricitate. In felul acesta, au fost intrari de valuta in Romania in valoare de 2,2 miliarde de euro“, a declarat, pentru Business Magazin, Dorin Mucea, presedintele Oficiului Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie (OPSPI). Anul viitor, Mucea sustine ca „se vor continua privatizarile distributiei de electricitate, dar si unitatilor de productie“.

     

    Cum s-a desfasurat procesul de privatizare? De departe cea mai importanta vanzare de actiuni a fost cea de la Societatea Nationala a Petrolului (SNP) Petrom. Procesul de privatizare a inceput in august 2003, cand a fost publicat anuntul pentru vanzarea Petrom. Nu mai putin de 15 investitori au depus scrisori de interes. Printre acestia, nume mari din industria petroliera, precum OMV Austria, ENI Italia, MOL Ungaria, TNK-Rusia, BP-Marea Britanie, Gazprom – Rusia, Conoco Phillips – SUA.

     

    Ministerul Economiei si Comertului a considerat ca cea mai buna oferta a fost facuta de grupul petrolier austriac OMV, cu care a continuat negocierile. Finalul negocierilor a insemnat obtinerea unui pret de 1,49 miliarde euro pe pachetul majoritar de actiuni, din care 669 de milioane euro reprezentau pretul pachetului de 33% din Petrom, iar restul majorare de capital.

     

    La mijlocul lui decembrie, OMV a achitat cei 1,49 miliarde euro, intrand in proprietatea Petrom. Cel putin la nivel oficial, restructurarea SNP va insemna crearea de societati separate, precum rafinaria Arpechim sau statiile nemodernizate ale companiei. Ramane de vazut cum va rezolva OMV alte aspecte delicate, precum reducerea numarului de angajati, recuperarea creantelor sau scumpirea carburantilor.

     

    Aceasta din urma chestiune pare deja rezolvata, principalii actori din sectorul petrolier romanesc asteptandu-se la liberalizarea pietei, concretizata prin majorarea preturilor la carburanti pana la aproximativ un euro pe litru.

     

    Cine este noul proprietar al Petrom? Circa 35% din actiunile grupului sunt detinute de statul austriac, 19,6%, de fondul de investitii petrolier IPIC din Abu Dhabi (Emiratele Arabe Unite), iar restul de 45,4% este listat pe bursa. Grupul are peste 6.000 de angajati si capacitati de rafinare de peste 18 milioane de tone pe an. Grupul a castigat, in urma privatizarii, 40% din piata romaneasca de distributie a carburantilor si a reusit sa isi tripleze rezervele de titei.

     

    Privatizarea distributiilor de gaz se situeaza pe locul al doilea din punctul de vedere al importantei si al sumelor atrase. Pentru Distrigaz Nord si Distrigaz Sud, suma totala platita de noii proprietari a fost de 615 milioane de euro, din care la stat au ajuns 253 de milioane de euro, restul fiind investiti in companii, sub forma de majorare de capital social. Desi, initial, in cursa pentru preluarea distributiei de gaz se inscrisesera companii precum Gazprom – Rusia, sau ENEL – Italia, ofertele acestora au fost considerate nesatisfacatoare de Ministerul Economiei.

     

    Asa se face ca Distrigaz Nord este singura societate din sectorul energetic romanesc preluata de o fima privata: E.ON – Ruhrgas. Distrigaz Sud a intrat in proprietatea Gaz de France, care este detinut de statul francez. Ca si in cazul Petrom, salariatii celor doua companii romanesti vor putea cumpara mai putin de 10% din actiuni.

     

    Privatizarea distributiei de gaz a stabilit noua formula de calculare a tarifelor. Aceasta are o componenta fixa: 11,6%, reprezentand rata anuala de recuperare a investitiei. Ea se aplica doar la tariful de distributie a gazului, avand un impact de cateva procente asupra pretului final.

     

    Cea mai slaba tranzactie din energie pare sa fie privatizarea filialelor de distributie a electricitatii Electrica Banat si Dobrogea. Pentru unitatile amintite, statul a obtinut un pret total de 112 milioane de euro, din care actiunile au reprezentat 36 de milioane de euro. Afacerea nu tocmai buna s-ar putea explica prin aceea ca a existat un singur ofertant: grupul energetic italian ENEL, dupa ce Public Power Corporation (Grecia), BKW (Elvetia) si EVN (Austria) s-au retras.

     

    Asa se face ca distributiile Banat si Dobrogea au intrat in proprietatea statului italian, care detine pachetul majoritar de actiuni la ENEL. Sistemul de privatizare ales a fost similar cu cel pentru Petrom si distributiile de gaz: circa 25% din actiuni cumparate de italieni, care au facut majorare de capital pana la 51% din companii. Si de aceasta data a fost modificata metodologia de calcul a pretului kilowattului, care sa permita o rata de recuperare a investitiei de 12% pe an.

     

    Aceleasi probleme raman in suspensie: eventuale datorii neachitate de clienti si numarul mare de angajati.

    Privatizarea Electrica a facut si „victime“. Dupa ce a recunoscut ca negocierile cu ENEL au fost purtate sub presiunea organismelor internationale si ca au fost stabilite clauze nu tocmai avantajoase pentru partea romana, Lucian Boghiu, directorul general al societatii, si-a dat demisia.

  • Nume grele

    Privatizarea celor mai importante societati din sectorul energetic a adus peste doua miliarde de euro. Nume grele din Europa au preluat unitatile scoase la vanzare de Ministerul Economiei.

     

    Petrol: Grupul austriac OMV a preluat pachetul majoritar de actiuni la Petrom, platind 1,49 miliarde euro, din care 669 milioane euro au ajuns la stat.

     

    Gaz: Compania germana E.ON a cumparat Distrigaz Nord cu 304 milioane euro, iar societatea franceza Gaz de France, Distrigaz Sud, cu 311 milioane euro.

     

    Electricitate: Grupul italian ENEL a preluat Electrica Banat si Dobrogea contra sumei de 112 milioane euro.

  • Preturile vor creste

    Anul viitor, sectorul energetic romanesc va trece de la preturi stabilite pentru protectia sociala la preturi stabilite cu ochii la profit. La marile companii privatizate, noii proprietari vor demara planurile de restructurare.

     

    Liberalizarea pietei: Preturile carburantilor, electricitatii si gazului se vor stabili in functie de costurile reale ale producatorilor si distribuitorilor.

     

    Restructurare: Investitorii straini vor demara programele de restructurare, concretizate si prin reduceri importante de personal.

     

    Rau-platnici: Noii proprietari din sectorul energetic vor elimina „subventionarea“ unitatilor care nu isi achita la timp facturile.

     

    Externalizari: Anul viitor, unele dintre unitatile Petrom vor fi externalizate, cu posibilitatea vanzarii lor.

     

    Noi privatizari: Filiala de distributie Electrica Muntenia Sud ar putea fi vanduta in 2005, companii precum CEZ – Cehia, E.ON – Germania, sau ENEL – Italia, fiind interesate de cumparare.

  • Investitii de peste 1 miliard €

    Intrarea marilor companii din sectorul energetic in proprietate privata a obligat autoritatile de la Bucuresti sa regandeasca modul de calculare a tarifelor pentru energie electrica si gaz. Pe de alta parte, in majoritatea cazurilor, privatizarea s-a tradus prin trecerea societatilor din proprietatea statului roman in proprietatea statului austriac, italian sau francez.

     

    Statul proprietar: Din cinci companii vandute, doar una a intrat in proprietate privata (Distrigaz Nord, cumparata de compania germana E.ON).

     

    Investitii: Privatizarea a adus investitii de peste un miliard de euro in sectorul energetic.

     

    Schimbarea tarifelor: Noii investitori au negociat modificarea modului de calcul pentru tarifele la energie electrica si gaz.

     

    Invinsi: Marele invins in procesul de privatizare a fost grupul rus Gazprom, care nu a reusit sa preia distributia de gaz din Romania.

     

    Demisii: Privatizarea a avut si victime colaterale – Lucian Boghiu, directorul general al Electrica, si-a dat demisia dupa ce s-a declarat nemultumit de presiunile organismelor internationale.

  • SIDERURGIE: Sub semnul dragonului

    Industria metalurgica romaneasca a stat sub semnul preluarilor si modificarilor de strategie in 2004. Sidex si-a dublat cifra de afaceri. BBG Alum, Silcotub, Laminorul si Tubinox si-au schimbat proprietarul. Totul sub influenta cresterilor de preturi fara precedent pe piata internationala, din cauza Chinei.

     

    Inca de la inceputul anului, statul a vandut Combinatul Siderurgic Resita (CSR), cu un euro, grupului siderurgic rus TMK. Noul proprietar, compania Sinara Handel din Germania, distribuitorul oficial al TMK, se angaja sa faca investitii de 19 milioane de dolari in CSR.

     

    In plus, a preluat si datorii de peste 10 milioane de euro. La randul sau, statul a sters alte datorii ale CSR, in valoare de 38 de milioane de dolari. La 10 luni de la privatizare, CSR are pierderi de peste 400 de miliarde de lei. Principala problema a statului roman nu este, insa, nivelul datoriilor de la CSR, ci procesul pe care acesta il are cu fostul proprietar al combinatului, Noble Ventures.

     

    Americanii cer despagubiri de 353 de milioane de dolari, sustinand ca trecerea CSR in proprietate de stat, in 2003, la doi ani de la privatizare, a fost o expropriere. Numai pentru avocati, statul a platit pana acum 5 milioane de dolari. Arbitri internationali au ascultat argumentele finale ale celor doua parti pe 17 decembrie si urmeaza sa decida cine va avea castig de cauza.

     

    TMK a dat tonul preluarilor de companii romanesti. Si tot TMK a incercat sa preia, in vara acestui an, societatile detinute de grupul Tubman International (producatorul de tevi Silcotub Zalau, Laminorul Braila si Tubinox Bucuresti). De data aceasta, castigator a fost grupul international Tenaris, care a preluat cele trei societati romanesti, platind 42 de milioane de dolari. Ulterior, Tenaris a cedat gratuit producatorul siderurgic Laminorul Braila catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS).

     

    Apetitul pentru achizitii poate fi pus pe seama conditiilor internationale din siderurgie. Pretul otelului s-a dublat anul acesta, ca urmare a cresterii cererii de produse siderurgice din China. Aceasta ar fi una din motivatiile patronului indian al Ispat Sidex pentru unificarea tuturor companiilor sale. In felul acesta, Lakshmi N. Mittal a pus bazele celui mai mare grup siderurgic din lume. Faptul ca Sidex a intrat intr-un grup cu o putere financiara considerabila s-a materializat in eliminarea pierderilor combinatului inca din 2003. 

     

    Anul acesta, Mittal a „adaugat“ un miliard de dolari la Sidex, cifra de afaceri ajungand la 2,1 miliarde de dolari, dublu fata de 2003. O evolutie similara au si celelalte societati siderurgice romanesti din portofoliul Mittal Steel (Siderurgica, Petrotub si Tepro), care, impreuna, au rulat afaceri de 250 de milioane de dolari. Previziunile pentru anul viitor sunt la fel de bune.

     

    Ispat intentioneaza sa dubleze cifra de afaceri a celor trei societati. Exista insa si probleme. Pentru a inchide Capitolul Concurenta, din cadrul negocierilor cu Uniunea Europeana, Romania a acceptat sa isi modifice strategia din domeniul siderurgiei, taind ajutoarele de stat. Urmeaza, in 2005, negocieri cu grupul Mittal Steel, proprietarul combinatului Ispat Sidex, pentru compensarea facilitatilor anulate. Andrei Grigorescu, secretar de stat la Ministerul Economiei, sub mandatul lui Dan Ioan Popescu, crede ca lucrurile sunt relativ simple.

     

    „Atata vreme cat Sidex este viabil, nu mai are nevoie de ajutor de stat“. O declaratie care ar putea sa nu fie suficienta totusi pentru evitarea unui proces cu Mittal Steel pentru nerespectarea obligatiilor contractuale. Solutia, acceptata inclusiv de Narendra Chaudhary, directorul general al Ispat Sidex: negocierile.

     

    „Vor incepe dupa data de 1 ianuarie. Ca sa incepem negocierile, trebuie sa-i anuntam mai intai care este pozitia noastra si modificarile aparute, care sunt schimbarile legate de facilitati etc.“,  a declarat Mircea Ursache, presedintele AVAS.

     

    Cert este ca statul nu va mai putea acorda, in compensare, nici un fel de anulari de taxe sau impozite, amanari la plata etc., acestea fiind considerate ajutoare directe. Miscari semnificative si pe piata aluminiului. In toamna acestui an, combinatul de aluminiu Alro Slatina si-a schimbat conducerea. In Consiliul de Administratie au venit doi membri noi: Christian Wuest, presedinte, si Chris Antonopolos, dupa ce presedintele Alro Alexander Krasner, vicepresedintele Peter Braun si Sam Manaktala, membru al Consiliului de Administratie, au demisionat, ca urmare a neintelegerilor financiare dintre ei si casa de comert Marco International, actionarul majoritar la Alro.

     

    Si producatorul de alumina BBG Alum si-a schimbat conducerea. In frunte se afla acum Vitali Masitski, om de afaceri rus care detine grupul Rinko si se afla in spatele companiei americane Marco International, proprietarul Alro Slatina. Atmosfera entuziasta deci, sarabanda de achizitii fiind stimulata in mod evident de preturile mari de pe piata internationala. Intrebarea pentru 2005 este, deci, ce se va intampla daca acestea vor reincepe sa scada.