Blog

  • CINE ESTE ALAN G. LAFLEY?

    Nascut in Keene, New Hampshire, Alan G. (A. G.) Lafley a absolvit Colegiul Hamilton cu un titlu de Bachelor of Administration in istorie. A incheiat si studiile la Scoala de Afaceri Harvard, cu titlul de Master in Administrarea Afacerilor. Inainte de a se alatura P&G, Lafley a facut parte din marina Statelor Unite timp de 5 ani. Este casatorit de 34 de ani si are doi baieti. 

    1977 Anul debutului in P&G, in marketing.

    1992 Ca vicepresedinte, obtine vanzari si profituri record.

    1995 Coordoneaza expansiunea P&G in China ca vicepresedinte executiv pentru Asia, iar afacerea creste de la 90 mil. $ la cca. 1 mld. $.

    1999 Lafley este numit presedinte la nivel global pentru categoria de produse de frumusete si al organizatiei din America de Nord; regiunea inregistreaza cele mai mari vanzari nete din istorie.

    2000 Alan G. Lafley este numit presedinte si director executiv al P&G. 

    2001 In iulie, cotatia actiunilor P&G la Bursa incepe sa urce, inregistrand, in perioada 2001- 2004, o crestere de 60%.

  • P&G IN ROMANIA

    P&G IN ROMANIA

    • 1993 P&G intra pe piata romaneasca
    • 1994 Deschide in Bucuresti primul birou din regiunea balcanica
    • 1995 Cumpara fabrica de detergenti de la Timisoara
    • 150 MIL. $ Cifra de afaceri in anul fiscal 2003/2004
    • 15% Crestere anuala medie in ultimii 10 ani
    • 500 Numarul de angajati din Romania
    • 35 MIL. $ Investitie directa in fabrica de la Timisoara
    • 25 MIL. $ Taxe si impozite platite in 2003
    • 400 Variante de produse distribuite in regiunea balcanica
    • 7 Tari in care exporta produsele fabricate la Timisoara

    P&G IN CIFRE

    • 50 MLD. $ Vanzari record in anul fiscal 2003/2004
    • 30% Cresterea vanzarilor din ultimii trei ani
    • 110.000 Numarul angajatilor P&G
    • 2 MLD. Numarul de produse vandute zilnic
    • 250 Numarul marcilor din portofoliul P&G
    • 168 Tari unde se vand produsele P&G
    • 22 Numarul categoriilor de produse

  • Romania, unul dintre cele mai rapide ritmuri de crestere“

    Procter & Gamble a implinit 10 ani de prezenta pe piata romaneasca. Recent, si-a inaugurat si noul sediu, in prezenta Alan G. (A.G.) Lafley, Chairman, President si CEO al grupului P&G, care a raspuns la cateva dintre intrebarile BUSINESS Magazin.

    Rep: Ce inseamna Romania pentru afacerea P&G?

    A.G. Lafley: P&G Romania este o parte importanta a afacerii noastre din regiunea balcanica. Cu atat mai mult cu cat are unul dintre cele mai rapide ritmuri de crestere din aria pe care noi o denumim Europa Centrala si de Est, Orientul Mijlociu si Africa (CEEMA). 

    Care este ritmul de crestere al afacerii din Romania?

    Ritmul anual de crestere, constant in ultimii 10 ani, este de circa 15% pe an. In aceste conditii, in anul fiscal 2003/2004, cifra de afaceri in Romania a atins 150 de milioane de euro.

    Care este potentialul Romaniei de a atrage investitii?

    Tara are un potential excelent de a atrage investitii, iar intre cele mai importante premise se numara marimea pietei, estimarile de crestere ale acesteia si stabilitatea politica. In al doilea rand, tara este apropiata de Europa de Vest, atat din punct de vedere geografic, cat si cultural. Nu in ultimul rand, forta de munca este bine educata. In plus, Romania are un mare avantaj: poate juca rolul de baza pentru multi investitori, cu precadere pentru regiunea balcanica.  P&G este un exemplu in acest sens: de la fabrica din Timisoara exportam catre alte piete din regiune. Motiv pentru care am marit capacitatea de productie si investitiile in vederea Acordului de Liber Schimb cu tarile balcanice. 

  • CE SPUNETI DE UN EURO DE 36.000 LEI?

    In materie de valute, in mediul de afaceri din Romania mai exista in prezent o singura certitudine: incertitudinea. Vremurile in care romanii sau companiile romanesti castigau sau pierdeau previzibil din cresterea dolarului sau euro sunt definitiv apuse. Asociata cu denominarea, devalorizarea valutelor va face din 2005 primul an cu adevarat al leului. Dar si al momentelor adevarului la capitolele competitivitate si competenta.

     

    Castig acum lunar cu 15 milioane de lei mai putin decat la inceputul anului.“ Cu regret, salariata unei companii de audit straine de pe piata romaneasca trage linie dupa primul an, 2004, in care cei platiti in dolari au pierdut, fara a munci mai putin si fara a fi penalizati. Pur si simplu, castiga mai putin pentru ca dolarul este mai slab cu peste 10% fata de leu.

     

    Daca in 2004 pierderile s-au inregistrat doar la dolar, de anul viitor pe lista se va adauga si euro. Asta pentru ca scaderi ale monedei europene catre 36.000-37.000 de lei sau ale dolarului catre 28.000 de lei, insotite poate de reveniri la fel de bruste, nu vor mai fi imposibile o data cu retragerea treptata a Bancii Nationale a Romaniei din postura de cumparator puternic de valuta.

     

    Salariile in valuta sunt insa numai o fateta a ansamblului de modificari economice induse de o piata valutara relativ libera. Fluctuatiile puternice si neasteptate ale valutelor, pe un trend clar de intarire a leului, vor schimba radical de anul viitor aspectului businessului romanesc. Exportatorii vor trebui sa devina mult mai competitivi, managerii mai atenti la momentele platilor sau ale incasarilor si la intocmirea planurilor de afaceri, dealerii bancilor mai precauti. Romanii vor putea redeveni jucatori pe valute, speculand momentele de scadere puternica a euro sau dolarului pentru a cumpara, urmand sa revanda o data cu reluarea cresterilor. O mare parte din aceiasi romani, platiti in lei, vor putea calatori mai mult si mai ieftin in strainatate.

     

    „Ce va fi in continuare?“ – este acum intrebarea esentiala. Pentru a incerca sa ghicim viitorul, trebuie sa privim intai in trecut. Si nu in cel foarte indepartat. Chiar daca o parte dintre analisti sau oamenii  de afaceri nu cred, sau refuza sa creada, in aprecierea leului atat fata de euro cat si fata de dolar, semnale clare ca acest lucru se va intampla exista.

    In primavara acestui an guvernatorul BNR Mugur Isarescu lansa un semnal important: aprecierea monedei nationale poate ajuta Romania sa prinda din urma tarile Uniunii Europene. Romania indeplineste numai doua din criteriile de la Maastricht, ponderea datoriei publice in PIB si deficitul bugetar. „Aprecierea reala a leului poate ajuta la grabirea convergentei reale“, a spus atunci Isarescu. El a precizat ca aprecierea este benefica atat timp cat castigurile de productivitate a muncii in economie acopera cresterea reala a salariilor si aprecierea reala a leului.

     

    Daca adaugam la cele de mai sus declaratii mai mult sau mai putin oficiale din partea sefilor bancii centrale si asezonam cu ceea ce s-a intamplat in ultimele doua saptamani pe piata valutara, semnalul este clar: BNR mizeaza pe aprecierea leului in perioada care va urma. „Ce spuneti de un curs de 36.000 de lei pentru un euro in primavara?“, a intrebat retoric, recent, un oficial al bancii centrale, intr-un grup restrans.

     

    Cu aprecierea leului nu au fost de acord multi dintre analistii pe care BUSINESS Magazin i-a consultat pentru aceasta analiza. Motivul: nu avem economie suficient de performanta. Lucru discutabil; depasind cadrul teoriilor economice, intr-o lume a afacerilor unde cei mai multi una spun si alta fac, moneda nationala poate fi un instrument de eficientizare a economiei.

     

    Scaderea sau stagnarea (pe termen lung) a euro fata de leu va reprezenta de fapt un test ceva mai timpuriu de integrare economica a Romaniei in Uniunea Europeana. In aceste conditii va veni adevarata dovada a competitivitatii firmelor romanesti, ascunsa pana in prezent in spatele devalorizarii valutelor.

     

    Cei care vad partea goala a paharului spun ca masura Bancii Nationale este buna, dar ca momentul nu a fost bine ales. „Romania este in crestere economica, iar o asemenea masura se ia in momente de stabilizare“, spune analistul economic Mircea Cosea.

     

    „Momentul ales pentru intarirea leului este neprielnic si din cauza conjuncturii internationale. Pretul petrolului creste vertiginos, ceea ce face ca si costurile de productie sa creasca. Exportatorii incaseaza din ce in ce mai putini lei. Efectul: se vor inchide fabrici, iar importurile vor creste“, adauga Mihai Ionescu, secretar general al Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor din Romania.

     

    Primele, si cele mai puternice reactii negative au venit, evident, din partea exportatorilor. In situatia in care aprecierea leului va continua, companiile de export vor avea multe zile negre. Practic, firmele vor cumpara materii prime si vor produce, in tara, folosind o moneda din ce in ce mai scumpa si vor vinde, la export, pe o valuta din ce in ce mai slaba.

     

    Situatia este sintetizata plastic de analistul Radu Craciun de la ABN Amro: „Cred ca intentia BNR este de a-i «scutura» un pic pe exportatori, nu de a-i distruge. Nu cred ca incearca o terapie de soc, ci mai degraba o impulsionare a acestora“.

     

    Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, avertiza de altfel in urma cu aproape trei ani: „Producatorii si comerciantii nostri trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca pastrarea si imbunatatirea competitivitatii externe nu este exclusiv o problema de curs de schimb, ci o problema de crestere a productivitatii“.

     

    Cat de mult au tinut cont companiile romanesti de avertisment, o arata chiar cifrele. Desi a crescut an de an, productivitatea companiilor romanesti este cam la o treime din valoarea inregistrata in Uniunea Europeana. Este adevarat, nu numai din cauza companiilor, care au trebuit sa faca fata unui mediu intern defavorabil investitiilor.

     

    Peste 70% din exporturi merg insa in prezent catre Uniunea Europeana, astfel ca principala intrebare care se ridica in prezent este „Exportam suficient de profitabil pentru a rezista fara un castig de 10 – 15% anual adus de devalorizarea leului?“.

     

    Greu de raspuns, din moment ce putini exportatori stiu cu adevarat cat sunt de performanti in raport cu competitorii straini. Ceea ce se stie cu certitudine este insa structura exporturilor. In prezent, cea mai mare parte a acestora este detinuta de lohn-ul din industria textilelor, produsele metalurgice si industria de masini si dispozitive electrice.

     

    In cazul lohn-ului, zarurile sunt deja aruncate, indiferent de evolutia euro.  

     

    Apropierea integrarii, majorarea salariilor reale si, mai nou, invazia companiilor chinezesti in UE vor anula aproape total avantajele pe care le are acum Romania la acest capitol. Astfel incat, in urmatorii cativa ani acest gen de activitate va disparea sau se va modifica radical. Primele semnale au aparut. „Cei mai afectati sunt aceia care lucreaza exclusiv in sistem lohn si care exporta intreaga productie. Deja, in confectii, cota profitului este de 5-10%“, spune Maria Grapini, presedintele Federatiei Patronale a Industriei Usoare.

     

    Grapini spune ca, pe primele noua luni ale anului, marile combinate straine de fire care furnizeaza materia prima companiilor romanesti de textile au crescut preturile cu 35%. De asemenea, preturile utilitatilor au crescut cu circa 25-28%. Prin urmare, costurile de productie s-au majorat semnificativ.

     

    „Mai mult, negociem, in prezent, contractele de export pentru anul viitor si am constatat ca exista presiuni mari din partea partenerilor straini pentru scaderea preturilor“, afirma Grapini.

     

    Daca golul lasat de lohn va trebui umplu rapid de alte produse, in metalurgie lucrurile stau mai bine. La aluminiu, Alro Slatina, care exporta circa 80% din productie, a rezistat deja unor conditii mult mai nefavorabile si, in plus, pretul aluminiului pe pietele internationale este cu circa 40% mai mare decat costul de productie al Alro. In plus, compania s-a protejat permanent in ultimii ani prin hedging de devalorizarea dolarului, moneda in care exporta.

     

    In siderurgie, situatia este de asemenea sub control: Sidex Galati s-a restructurat si este in plin proces de investitii, iar pretul otelului este la maxim istoric. Majoritatea companiilor din industrie sunt privatizate si detinute de grupuri internationale (Mittal Steel, TMK, Tenaris) care stiu sa faca fata fluctuatiilor valutare.

     

    Problema nu vine de altfel dinspre companiile mari, care de bine de rau pot face fata provocarilor, ci dinspre cele de talie medie.

     

    Acestea vor trebui sa isi diversifice structura marfurilor pe care le comercializeaza, astfel incat un portofoliu echilibrat, in euro, dolari si lei, sa le poata acoperi, cel putin in parte, riscul valutar.  De asemenea, vor trebui sa profite de faptul ca materiile prime si tehnologia importata se vor ieftini.

     

    Intr-o economie dezvoltata, solutia de acoperire a riscului valutar sunt instrumentele de hedging. In Romania, acestea nu prea au fost folosite pana acum, in mare parte si pentru ca predictibilitatea cursului nu a necesitat asa ceva.

     

    „Instrumentele de hedging au fost mai mult o sursa de profit, pana acum. Probabil mult mai multe firme vor incepe sa le foloseasca, pentru a se proteja de acum inainte“, aprecia Misu Negritoiu, director general adjunct ING Romania.

     

    „Hedgingul este o gluma buna in Romania, in prezent. Aratati-mi mie o banca din Romania care sa ofere asa ceva la un pret decent!“, spune vicepresedintele Rompetrol, Alexandru Bucsa.

     

    In replica, reprezentantii bancilor sustin ca motivul este chiar lipsa cererii pentru asa ceva. Pentru ca piata este mica si nu exista contrapartida in asumarea riscului, bancile ar putea doar sa preia ele insele acest risc. Motiv pentru care si pretul cerut este pe masura. Tristetea de pe o parte a balantei inseamna bucurie pe cealalta.

     

    Daca exportatorii isi fac calcule ingandurati, importatorii se bucura: ei sunt cei care vor castiga cel mai mult din aceasta apreciere a leului. Vor aduce produsele in tara la costuri mai mici, ceea ce, in teorie cel putin, ar trebui sa determine o scadere a preturilor pentru consumatori. Dar intre teorie si practica distanta e mare, iar firmele romanesti nu par a fi invatat si lectia scaderii preturilor. Ba mai mult, unii analisti cred ca am putea asista la cresteri de preturi. Incercand sa isi puna bugetele la adapost, companiile vor fi tentate sa foloseasca cresterile de preturi pentru a contracara variatiile de curs. Pe de alta parte, concurenta este suficient de mare pentru a tempera aceste initiative.

     

    O categorie „napastuita“ este cea a directorilor financiari. Obisnuiti sa lucreze intr-un mediu valutar fara prea multe surprize, acestia vor constata ca bugetele nu vor mai putea fi facute doar prin simpla referire la proiectia valutara din bugetul de stat.

     

    In viitor, acestia vor trebui sa fie suficient de atenti sau competenti pentru a nu transforma castigurile venite din activitatea operationala in pierderi finale din cauza neadaptarii la fluctuatiile valutare.

     

    „Nu poti scumpi sau ieftini saptamanal marfa, dupa cum urca sau coboara cursul valutar. In concluzie, vom fi obligati sa revenim la preturi instinctive, reglate in asa fel incat sa confuzioneze cat mai putin cumparatorul, fara sa ne scoata din afaceri. O durere de cap in plus!“, spune Mihai Visan, director executiv la Asociatia Romana a Carnii. Industria carnii este in prezent importator net de materie prima.

     

    In calcului bugetului pentru anul viitor, Ministerul de Finante a anticipat un curs leu/dolar de 35.150 si leu/euro de 42.550. Diferenta dintre valorile presupuse de Finante si cele ale BNR pot fi interpretate si ca un semn de independenta a bancii centrale, care oricum s-a dovedit mai ancorata in realitatea economica romaneasca decat politicienii. Si piata resurselor umane va fi anul viitor martora unei mici revolutii: salariatii cu venituri medii si mari platiti in dolari sau euro vor pierde, iar cei platiti in lei vor castiga. Cu cat salariul in valuta va fi mai mare, cu atat pierderea va fi mai substantiala.

     

    Expertii in resurse umane spun ca fluctuatiile de pe piata valutara nu vor determina o modificare imediata a salariilor negociate in dolari sau euro si ca, de fapt, persoanele care au veniturile in valuta si-au asumat riscul ca intr-o luna sa castige mai mult, iar in alta mai putin. Exista insa o agitatie pe piata, dar este legata de faptul ca in aceasta perioada incep sa se faca bugetele de salarii pentru 2005. Companiile inca nu stiu la ce sa se astepte anul viitor, mai ales ca se anunta modificari ale Codului fiscal care ar putea aduce alte grile de impozitare a veniturilor. In plus, investitiile straine cresc puternic, existand semnale ca tot mai multe firme straine vor sa patrunda pe piata in diverse domenii.

     

    „Companiile romanesti care ar putea intra in concurenta cu acestea incearca sa ofere angajatilor salarii competitive astfel incat sa-i determine sa nu plece“, spune Monica Vrabiescu, managing director al companiei Hill International.

     

    In ceea ce priveste moneda in care se negociaza salariul, consultantii spun ca recomanda in continuare companiilor sa aleaga euro avand in vedere apropiata aderare a Romaniei la UE.

     

    „Nu recomandam nimanui sa negocieze salariile in lei, iar majoritatea companiilor, indiferent ca sunt multinationale sau romanesti, alege euro. In ceea ce priveste dolarul, nu mai stiu pe nimeni care sa aiba salariile in aceasta moneda. Si aceasta situatie nu se intalneste numai in Bucuresti, ci in toata tara“, este de parere Mihaela Perianu, directorul general al companiei AIMS Human Capital.

     

    Anul trecut, dupa ce dolarul a scazut cu peste 20% fata de euro, presa europeana comenta, mai in gluma mai in serios, ca europenii care vor sa isi cumpere un Porsche Cayenne si traverseaza oceanul pentru a face acest lucru primesc gratis si un Fiat. Asta pentru ca in Statele Unite preturile masinilor aveau aceleasi preturi ca in Europa, numai ca in dolari. Erau adica cu 20% mai ieftine, iar 20% din pretul unui Porsche Cayenne inseamna un Fiat.

     

    O astfel de teorie ar putea fi aplicata si de romanii care vor calatori anul viitor in strainatate. Daca sunt suficient de atenti pentru a specula scaderea euro isi pot face vacantele din strainatate cu 15 – 20% mai ieftin.

     

    „In conditiile in care inflatia in tarile UE se va mentine probabil sub 3%, iar romanii vor putea cumpara valuta cu 15% mai ieftin este posibil ca numarul turistilor romani in strainatate sa creasca“, opineaza Simion Alb, directorul Biroului National de Turism al Romaniei din America de Nord. Reprezentantii agentiilor de turism estimeaza ca va creste traficul pe destinatiile ieftine (Tunisia, Egipt, Grecia etc.), unde sase nopti de cazare costa incepand de la 190 de euro.

     

    „Pentru destinatiile scumpe, nu se va simti o inviorare, pentru ca cine isi permite sa plateasca 3-4.000 de euro pentru o calatorie, nu este sensibil la o scadere cu 10 – 15% a tarifelor“, spune Radu Morariu, directorul agentiei de turism Eximtur. In concluzie, va creste turismul de masa.

     

    Ceea ce bucura turistii se va resimti insa negativ in randul hotelierilor, majoritatea avand tarifele exprimate in euro. „Hotelierii s-ar putea gandi, in sfarsit, ca, incepand cu anul 2006, sa incheie contracte cu tarife exprimate in lei si ca urmare tarifele in euro si dolari sa creasca“, spune Alb. Oficialul de la New York considera insa ca este putin probabil ca acest lucru sa se intample, avand in vedere apropierea aderarii Romaniei la UE si faptul ca cei mai multi dintre vizitatorii straini provin din tari in care moneda utilizata este euro.

     

    Cei care-si cumpara masini de import isi freaca mainile la gandul ca va scadea euro. Preturile sunt fixate in moneda europeana – iar un euro mai mic inseamna „o diferenta mai mica de platit“, spune Brent Valmar, directorul general al Porsche Romania. La fel se va intampla si cu cei care-si cumpara masini, echipamente sau imobile in leasing. Dobanzile sunt calculate in valuta, ceea ce inseamna ca dezavantajat ar trebui sa fie finantatorul, care ar trebui sa suporte diferenta de curs.

     

    Insa societatile de leasing sunt oarecum protejate: dobanzile se recalculeaza, potrivit contractelor de finantare, pentru „orice fluctuatie a cursului de peste 5%“, daca tendinta se mentine mai mult de o luna, spune Cornel Coca Constantinescu, presedintele Asociatiei Societatilor de Leasing din Romania. Suntem, asadar, in pragul unei noi epoci. Ecranul protector al cursului stabil, de dupa care directorii financiari calculau constiincios pierderile si castigurile, a disparut pentru totdeauna. Cei care tin in mana finantele companiilor romanesti vor trebui sa reziste de acum inainte tangajului cursului valutar, iar functia de director financiar va incepe sa merite un loc fruntas in topul meseriilor pe care parintii si le viseaza pentru copiii lor.

  • CAND INFLATIA DEVINE VEDETA

    • BALANTA COMERCIALA

    Principalul risc pe care il presupune aprecierea leului e dezechilibrarea balantei comerciale, adica a importurilor si exporturilor. In conditiile scaderii euro sau dolarului, marjele de profit ale exportatorilor pot scadea substantial sau se pot transforma in pierderi. Aceasta inseamna doar supravietuire pentru unii sau disparitia de pe pietele externe pentru altii. Fapt care poate duce la scaderea substantiala a exporturilor, in conditiile in care importurile vor fi stimulate de un leu mai tare.

    Pe primele noua luni ale acestui an, deficitul comercial al Romaniei (diferenta dintre importuri si exporturi) a urcat deja la 3,2 mld. euro, de la 2,4 mld. euro in aceeasi perioada a lui 2003. Intr-o interventie publica, presedintele Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor, Mihai Ionescu, spunea ca, daca leul va continua sa se aprecieze, deficitul comercial ar putea atinge, pana la sfarsitul anului, 6 mld. euro, fata de nivelul de 4,6 mld. euro estimat initial.

    • PRODUCTIVITATEA

    Mare parte dintre analistii financiari cred ca, prin decizia de a lasa leul sa se aprecieze, BNR vrea sa testeze si capacitatea exportatorilor de a se adapta unei piete cu adevarat concurentiale. Pe care sa nu mai existe „ajutorul“ unei devalorizari a leului care sa mascheze lipsa de competitivitate. Daca in Slovenia, de exemplu, productivitatea – venituri per angajat – este de peste 70% din nivelul mediei din UE, in Romania aceasta ajunge abia la 33%. In prezent, 73,3% din exporturi se realizeaza catre statele membre ale Uniunii Europeane. Tocmai din acest motiv, devalorizarea euro, sau stagnarea acestuia, vor lovi din plin exporturile, in conditiile in care firmele romanesti nu investesc in cresterea productivitatii. Paradoxal, ajutorul vine tocmai din directia devalorizarii euro, care face importurile de tehnologie mai ieftine. Deocamdata, majoritatea exportatorilor nici macar nu stiu cat sunt de performanti comparativ cu concurentii din Vest.

    • CONTUL CURENT

    Aprecierea leului ar putea fi o provocare si pentru gasirea surselor de finantare pentru acoperirea deficitului de cont curent, care ar putea creste din cauza celui comercial. Deocamdata, BNR si-a permis sa lase piata libera pentru ca intrarile de valuta sunt mari. Exista sperante ca majorarea deficitului comercial sa fie contrabalansata de cresterea investitiilor straine directe sau de portofoliu. Cele de portofoliu pot pleca insa la fel de repede precum au intrat.  In prezent, 2/3 din soldul contului curent este finantat prin atragerea de capitaluri din strainatate, in special investitii si imprumuturi ale statului. „Nu putem insa sa ne bazam pe termen foarte lung doar pe astfel de finantari. Concurenta pentru capital este din ce in ce mai mare si, o data cu apropierea de Uniunea Europeana, vom simti si noi acest lucru“, crede Mircea Cosea, analist financiar. Guvernul s-a angajat fata de FMI sa reduca, in acest an, deficitul de cont curent la 5,5% din PIB, de la 5,8% in 2003.

    • INFLATIE

    Cresterea leului din ultimele saptamani va ajuta Banca Nationala a Romaniei sa se mentina, daca nu in tinta de inflatie stabilita la inceput de an (de 9%), macar in apropierea acesteia. Pe termen lung insa, aprecierea leului nu va fi totusi de foarte mare ajutor pentru BNR, al carei principal obiectiv devine scaderea inflatiei. Pentru ca inflatia sa scada semnificativ ar trebui ca si comerciantii care se aprovizioneaza din import sa reduca, la randul lor, preturile, in conditiile unui dolar sau euro mai slab. Este, totusi, greu de crezut ca acest lucru se va intampla. In cosul de consum exista bunuri (alimente, carburanti, energie) al caror pret va fi influentat numai teoretic de cotatiile valutare. Pretul carburantilor va creste pentru a ajunge la nivelul celor din Uniunea Europeana, la fel si energia, indiferent de evolutia euro sau dolarului.  Pe primele zece luni ale lui 2004, rata inflatiei s-a situat la 7,8%, potrivit Institutului National de Statistica (INS).

  • Biblia comerciantilor

    Hedging-ul este o strategie de acoperire a riscului de variatie defavorabila a pretului unui activ, fie ca este vorba de bunuri, fie ca se refera la o valuta. De fapt, este vorba de o modalitate de asigurare contra riscurilor ce pot aparea la o investitie.

    RISC: Exportatorii pot inregistra importante pierderi financiare din cauza devalorizarii monedei in care se incaseaza (valute), in raport cu moneda in care se fac platile (de cele mai multe ori, leul).

    PREVIZIUNE: Volatilitatea ridicata a pietei monetare asteptata pentru anul viitor poate face imposibila estimarea unui curs la o data anume.

    STRATEGIE: Pentru a se asigura impotriva unei modificari defavorabile a cursului, companiile pot apela la hedging. O strategie perfecta reduce riscul la zero (cu exceptia costului operatiunilor de hedging). Cea mai folosita strategie de hedging este cumpararea unor contracte derivate (futu-res si options).

    EXEMPLU: O companie trebuie sa incaseze, peste 3 luni, 10 milioane de euro, dar ulterior trebuie sa achite facturi, salarii etc. in lei. Riscul este ca leul sa se aprecieze in raport cu moneda unica fata de prezent, data la care a livrat produsele si a taiat factura, pe baza unui anumit cost.

    SOLUTIA: Vanzarea, pe piata futures, cu scadenta peste trei luni, a 10 milioane de euro, la un curs stabilit in prezent. Daca leul se apreciaza, vanzatorul castiga. Teoretic (acest lucru nu se intampla de fapt, doar se lichideaza pozitia), profitul vine din achizitia euro mai ieftin din piata si vanzarea la pretul stabilit prin contract, mai mare.

    Daca insa riscul estimat nu se produce, iar leul se depreciaza in raport cu euro, castigul din schimbarea pe piata a valutei, poate acoperi (macar partial) pierderea din contractul futures.

  • Amenintarea TVA

    Prin primavara trecuta circula ideea ca daca TVA s-ar majora pentru a contracara efectele fiscale ale cotei unice, s-ar da o lovitura indirecta si inflatiei, fiindca o crestere a principalei taxe pe consum ar reduce pofta de credite, de importuri si de shopping in general.

     

    Acum, in pline discutii despre ce ar fi mai oportun de modificat in Codul fiscal pentru la anul – nivelul TVA sau nivelul cotei unice de impo-zitare – guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a iesit la rampa ca sa denunte efectele inflationiste ale unei eventuale cresteri a TVA de la 19% la 22%. Guvernatorul Isarescu a prezentat un calcul dupa care o majorare TVA cu 3% in 2007 ar insemna o crestere a inflatiei cu 2%, intr-un an cand obiectivul de inflatie este de 4%. Dupa un an 2005 in care tinta de inflatie fixata de BNR a fost usor depasita, la 8,6%, iar obiectivul central de 5% pentru 2006 pare din start fixat prea sus, un astfel de efect potential al urcarii TVA il indreptateste pe Mugur Isarescu sa socoteasca inasprirea fiscalitatii in aceasta directie drept cel mai mare pericol la adresa tintei de inflatie.

     

    Deocamdata, in privinta oscilatiilor in jurul tintei de 5%, guvernatorul n-a mai facut comentariile din lunile trecute, care le-au sugerat analistilor ca mai realist ar fi sa ia in considerare o incheiere a acestui an cu o inflatie de 6,5% sau chiar ceva mai inalta. Dimpotriva, Isarescu si-a declarat increderea in continuarea dezinflatiei si, spre ilustrarea increderii, a anuntat ca mentine neschimbata rata dobanzii de politica monetara, lasand deschisa posibilitatea unei majorari abia pentru urmatoarea reuniune a Consiliului de Administratie al BNR pe tema politicii monetare, din 11 mai. In februarie, pentru a contracara presiunile inflationiste, BNR crescuse dobanda de la 7,5% la 8,5%, anuntand ca va recurge la toate parghiile pe care le are la dispozitie pentru a lupta cu cresterea preturilor.

     

    Acum insa, amanarea unei noi majorari de dobanda a fost interpretata in mod diferit de analisti si bancheri. Unii au pus-o pe seama ineficientei unei astfel de parghii in raport cu prea puternicele influente extramonetare asupra inflatiei (viitoarele majorari de tarife la utilitati); in sprijinul acestei teorii vin chiar declaratiile guvernatorului Isarescu, care a facut din nou apel la Guvern sa sprijine dezinflatia prin politici fiscale si salariale prudente. Altii sunt insa de parere ca amanarea majorarii de dobanda este o miscare strategica a BNR, care stie ca parghia dobanzii ar fi mai eficienta in a doua jumatate a anului, dupa majorarile de accize si de tarife la utilitati avute in vedere de Guvern pentru aceste luni.

  • Economie cu lipici

    Care e cuvantul de legatura intre industria auto, productia bunurilor electronice si de uz casnic, constructii, textile sau high-tech? Mai simplu decat pare: adezivul. Desi ofera locuri de munca pentru 10.000 de persoane, industria cleiurilor si a adezivilor este deseori subestimata in Germania – liderul mondial in domeniu. Pentru ca partile unui automobil sa stea laolalta, sunt necesare intre 15 si 18 kilograme de adezivi, iar pentru asamblarea unui telefon mobil sunt folosite nu mai putin de zece cleiuri diferite, scrie Deutsche Welle.

     

    Germania exporta anual produse pentru lipit in valoare de 670 de milioane de euro, iar valoarea industriei se ridica la 2,7 miliarde de euro, adica 10% din piata globala. Principalul producator german de adezivi este Henkel, al carui sector destinat adezivilor de consum a inregistrat anul trecut o crestere a veniturilor de 20%, ajungand la 1,7 miliarde de euro. In Germania insa, industria adezivilor este reprezentata in cea mai mare parte de firme mici si mijlocii – in jur de o suta, dupa spusele lui Ansgar van Halteren, directorul IVK, o asociatie care reprezinta interesele producatorilor germani din industria adezivilor. In industria auto moderna, procesul de sudare a fost inlocuit cu cel de lipire.

     

    Adezivii moderni au o aderenta mai buna si impiedica procesul de ruginire a caroseriei. In plus, urmatoarea generatie de adezivi, asa-numitii adezivi „rezistenti la impact“, pot „absorbi“ impactul produs in urma unei coliziuni. „Practic, adezivii pot contribui in prezent la siguranta soferului“, spune van Halteren. Industria aeronautica moderna si tehnica medicala de ultima ora folosesc si ele diferiti adezivi. „In neurochirurgie sau microchirurgie, de exemplu, chirurgii au mai multa nevoie de adezivi decat de ac si ata“, spune van Halteren.

  • TINTE NOI SI VECHI IN INDUSTRIA FARMACEUTICA

    Cinci producatori romani de medicamente valoreaza, impreuna, peste 850 de milioane de euro. Trei dintre ei au fost deja cumparati de investitori strategici – companii farmaceutice internationale – in ultima jumatate de an.

     

    Rezultate 2005 (mil. euro)

    Antibiotice

    Biofarm

    Sicomed

    Sindan

    Terapia

    Cifra de afaceri

    46

    14

    52,6

    68

    67

    Profit net

    5,6

    3,2

    4,6

    NA

    NA

    Valoare companie

    180

    64

    180

    147,5

    280

    Pozitie pe piata

    9

    sub 20

    6

    15

    8

     

    SURSA: COMPANIILE, FIRMA DE CERCETARE CEGEDIM ROMANIA; NOTA: IN CAZUL CELOR TREI FIRME LISTATE LA BVB (ANTIBIOTICE, BIOFARM SI SICOMED), VALOAREA COMPANIEI ESTE DATA DE CAPITALIZAREA BURSIERA, IAR EVALUAREA SINDAN SI TERAPIA A FOST FACUTA PE BAZA PRETULUI DE ACHIZITIE.

  • Poate n-au stiut ce voteaza

    Camera Deputatilor a aprobat saptamana trecuta, cu doar 22 de voturi impotriva, majorarea pragului de detinere a actiunilor la SIF de la 0,1% la 1%, nu numai pentru investitorii individuali, ci si pentru grupurile de investitori care actioneaza in mod concertat.

     

    Aceasta ar insemna ca ordonanta de Guvern pe aceasta tema ar trebui sa intre in vigoare in perioada urmatoare, odata ce a fost deja adoptata de Senat toamna trecuta. Totusi, prevederile ordonantei continua sa fie contestate ca fiind neconstitutionale de catre investitori si brokeri, care observa ca in momentul cand va intra in vigoare pragul de 1%, posesorii de titluri SIF care actioneaza concertat si detin peste 1% ar trebui sa-si vanda actiunile cumparate in mod legal, ceea ce ar incalca principiul ca nici o lege nu se aplica retroactiv.

     

    In plus, investitorii constransi sa-si vanda partea de actiuni care depaseste plafonul de 1% pot foarte bine sa demonstreze ca n-au reusit sa le vanda, daca le arunca in piata la un pret prea mare si nu gasesc cumparatori, ori daca pachetele sunt prea multe si prea mari pentru cererea de pe bursa. Iar presupunand ca investitorul incearca sa se conformeze cu orice pret legii, n-o poate face decat in conditiile in care pierde bani, pentru ca orice cantitate mare de actiuni plasata in piata intr-o perioada scurta de timp impinge inevitabil pretul in jos. Toate acestea l-au facut pe Varujan Vosganian, presedintele Comisiei de buget-finante din Senat, sa aprecieze ca forma in care a fost adoptata ordonanta trebuie socotita o eroare legislativa si ca probabil deputatii nici macar n-au stiut ce voteaza.

     

    Este explicabil deci de ce adoptarea ordonantei a bulversat imediat bursa, actiunile SIF-urilor cazand in cateva minute dupa votul din Camera. Lucrurile s-au complicat dupa ce grupul PRM din Senat a acuzat o inginerie financiara, considerand ca Bursa ar fi trebuit sa opreasca tranzactionarea SIF inainte de inceperea votului si nu dupa ce acesta a avut loc, intarziere care a permis unora dintre investitori sa-si lichideze rapid pozitiile.