De fapt, doar una privata

Sectorul energetic romanesc a crescut, in 2004, cu peste doua miliarde de euro. Responsabili pentru aceste cifre au fost investitorii straini care au cumparat cele mai importante societati din energie, incepand cu Petrom, distributiile de gaz si terminand cu distributiile de electricitate.

Efectele intrarii capitalului strain se vor simti anul viitor, cand preturile utilitatilor vor creste in functie de costurile de productie si de investitiile facute in companii. Privatizarea energiei nu s-a incheiat insa. Statul urmeaza sa vanda, in 2005 alte societati de distributie a electricitatii si de productie a energiei electrice si termice.

Gratie privatizarilor din 2004, bugetul statului s-a majorat cu circa un miliard de euro. Cum metoda folosita pentru privatizare a fost o combinatie intre achizitia de actiuni si majorarea de capital, amintitele companii romanesti s-au ales si ele cu investitii de 1,2 miliarde de euro. Este mult, este putin? Aici taberele sunt impartite. Guvernantii si toti cei implicati in privatizarea din energie sunt de parere ca, in actuala conjunctura mondiala, era imposibil sa obtinem mai multi bani. Marile companii din energie ar fi fost „zgarcite“ cu investitiile, in conditiile in care pretul mondial al titeiului a crescut la cele mai mari niveluri din istorie sau consumul de energie s-ar fi situat sub asteptarile firmelor.

Mai exista, insa, o tabara: a celor care critica ritmul „hei-rupist“ in care s-au vandut societatile din electricitate, petrol si gaze. Asa s-ar explica si pretul mic obtinut de autoritati. Investitorii veniti in Romania (grupul petrolier austriac OMV, compania italiana de energie ENEL si societatile de gaz Gaz de France – Franta, si E.ON Ruhrgas – Germania) au castigat, in schimb, teren pe o piata importanta din Europa de Est, chiar inainte de aderarea acesteia la Uniunea Europeana.

Lasand la o parte criticile, MEC a reusit sa atraga investitii importante in companiile din sectorul energetic, investitii pe care cea mai mare parte a companiilor privatizate nu ar fi reusit sa le asigure nici din surse proprii, nici din imprumuturi.

„Am privatizat cinci societati importante: Petrom, distributiile de gaz si doua distributii de electricitate. In felul acesta, au fost intrari de valuta in Romania in valoare de 2,2 miliarde de euro“, a declarat, pentru Business Magazin, Dorin Mucea, presedintele Oficiului Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie (OPSPI). Anul viitor, Mucea sustine ca „se vor continua privatizarile distributiei de electricitate, dar si unitatilor de productie“.

Cum s-a desfasurat procesul de privatizare? De departe cea mai importanta vanzare de actiuni a fost cea de la Societatea Nationala a Petrolului (SNP) Petrom. Procesul de privatizare a inceput in august 2003, cand a fost publicat anuntul pentru vanzarea Petrom. Nu mai putin de 15 investitori au depus scrisori de interes. Printre acestia, nume mari din industria petroliera, precum OMV Austria, ENI Italia, MOL Ungaria, TNK-Rusia, BP-Marea Britanie, Gazprom – Rusia, Conoco Phillips – SUA.

Ministerul Economiei si Comertului a considerat ca cea mai buna oferta a fost facuta de grupul petrolier austriac OMV, cu care a continuat negocierile. Finalul negocierilor a insemnat obtinerea unui pret de 1,49 miliarde euro pe pachetul majoritar de actiuni, din care 669 de milioane euro reprezentau pretul pachetului de 33% din Petrom, iar restul majorare de capital.

La mijlocul lui decembrie, OMV a achitat cei 1,49 miliarde euro, intrand in proprietatea Petrom. Cel putin la nivel oficial, restructurarea SNP va insemna crearea de societati separate, precum rafinaria Arpechim sau statiile nemodernizate ale companiei. Ramane de vazut cum va rezolva OMV alte aspecte delicate, precum reducerea numarului de angajati, recuperarea creantelor sau scumpirea carburantilor.

Aceasta din urma chestiune pare deja rezolvata, principalii actori din sectorul petrolier romanesc asteptandu-se la liberalizarea pietei, concretizata prin majorarea preturilor la carburanti pana la aproximativ un euro pe litru.

Cine este noul proprietar al Petrom? Circa 35% din actiunile grupului sunt detinute de statul austriac, 19,6%, de fondul de investitii petrolier IPIC din Abu Dhabi (Emiratele Arabe Unite), iar restul de 45,4% este listat pe bursa. Grupul are peste 6.000 de angajati si capacitati de rafinare de peste 18 milioane de tone pe an. Grupul a castigat, in urma privatizarii, 40% din piata romaneasca de distributie a carburantilor si a reusit sa isi tripleze rezervele de titei.

Privatizarea distributiilor de gaz se situeaza pe locul al doilea din punctul de vedere al importantei si al sumelor atrase. Pentru Distrigaz Nord si Distrigaz Sud, suma totala platita de noii proprietari a fost de 615 milioane de euro, din care la stat au ajuns 253 de milioane de euro, restul fiind investiti in companii, sub forma de majorare de capital social. Desi, initial, in cursa pentru preluarea distributiei de gaz se inscrisesera companii precum Gazprom – Rusia, sau ENEL – Italia, ofertele acestora au fost considerate nesatisfacatoare de Ministerul Economiei.

Asa se face ca Distrigaz Nord este singura societate din sectorul energetic romanesc preluata de o fima privata: E.ON – Ruhrgas. Distrigaz Sud a intrat in proprietatea Gaz de France, care este detinut de statul francez. Ca si in cazul Petrom, salariatii celor doua companii romanesti vor putea cumpara mai putin de 10% din actiuni.

Privatizarea distributiei de gaz a stabilit noua formula de calculare a tarifelor. Aceasta are o componenta fixa: 11,6%, reprezentand rata anuala de recuperare a investitiei. Ea se aplica doar la tariful de distributie a gazului, avand un impact de cateva procente asupra pretului final.

Cea mai slaba tranzactie din energie pare sa fie privatizarea filialelor de distributie a electricitatii Electrica Banat si Dobrogea. Pentru unitatile amintite, statul a obtinut un pret total de 112 milioane de euro, din care actiunile au reprezentat 36 de milioane de euro. Afacerea nu tocmai buna s-ar putea explica prin aceea ca a existat un singur ofertant: grupul energetic italian ENEL, dupa ce Public Power Corporation (Grecia), BKW (Elvetia) si EVN (Austria) s-au retras.

Asa se face ca distributiile Banat si Dobrogea au intrat in proprietatea statului italian, care detine pachetul majoritar de actiuni la ENEL. Sistemul de privatizare ales a fost similar cu cel pentru Petrom si distributiile de gaz: circa 25% din actiuni cumparate de italieni, care au facut majorare de capital pana la 51% din companii. Si de aceasta data a fost modificata metodologia de calcul a pretului kilowattului, care sa permita o rata de recuperare a investitiei de 12% pe an.

Aceleasi probleme raman in suspensie: eventuale datorii neachitate de clienti si numarul mare de angajati.

Privatizarea Electrica a facut si „victime“. Dupa ce a recunoscut ca negocierile cu ENEL au fost purtate sub presiunea organismelor internationale si ca au fost stabilite clauze nu tocmai avantajoase pentru partea romana, Lucian Boghiu, directorul general al societatii, si-a dat demisia.