BusinessMagazin

Blog

  • Prin noi insine

    Dezbinati de dispute politice, parlamentarii s-au dovedit previzibil de uniti cand sa ia o decizie privind propria bunastare. Proiectul de statut al parlamentarului, refuzat la promulgare la sfarsitul anului trecut de presedintele Traian Basescu (la solicitarea sefilor PNL si PD), a trecut saptamana trecuta cu modificari minore si cu votul majoritatii celor care nu s-au abtinut.

     

    Ceea ce presa a interpretat drept un spirit de grup bine conservat, in randul celor vizati s-a vazut ca o reconfirmare a separatiei puterilor in stat si mai ales a „puterii Parlamentului“ (independentul Anghel Stanciu), in fata „animalului ala“ care „a sunat sa modificam legea“ (parlamentari anonimi citati de presa).

    Singurele concesii acceptate au fost ca parlamentarii au renuntat la pasaportul diplomatic pentru membrii familiei, la insigna si legitimatie dupa terminarea mandatului, insa si-au pastrat indemnizatiile tranzitorii si pensiile direct proportionale cu numarul de mandate.

    Votul din Parlament il obliga acum pe Traian Basescu sa promulge legea, ceea ce are toate sansele sa se intample daca nu se descopera intre timp vreun viciu de procedura.

     

    Daca alti politicieni au preferat sa accepte in tacere blamul care a urmat votului din Parlament, liderul liberal Emil Boc a incercat sa-si scoata partidul din conul de rusine generala printr-un discurs perfect demagogic. Dupa ce a clamat inaintea votului ca parlamentarii care voteaza statutul „nu mai au ce cauta in partid“, post factum Boc a anuntat ca PD va promova o ordonanta de urgenta care sa anuleze decizia din Parlament. Cireasa de pe tort a fost insa promisiunea liderului democrat ca, in cazul in care esueaza si acest demers, va pune la cale o initiativa cetateneasca prin care sa combata acea „sfidare la adresa opiniei publice si a celor ce isi pun sperantele ca clasa politica ii serveste“. 

  • Razboiul nervilor

    Iesit in premiera saptamana trecuta de pe usa DNA in calitate de urmarit penal, Adrian Nastase a dovedit ca are totusi nervii tari si ca este dispus sa profite la maximum de functia pe care o ocupa pentru a tergiversa demersul juridic care-l vizeaza. Daca ministrul justitiei nu gaseste, printr-un miracol, o alta metoda cu care sa deschida usile caselor familiei Nastase din Bucuresti si Cornu, ping-pongul cu cererea oficiala de perchezitie se anunta un meci de uzura pe care liderul PSD are foarte putine sanse sa-l piarda.

     

    Saptamana trecuta, de la conducerea Camerei Deputatilor, Nastase a blocat o data – pregatind apoi si recidiva – solicitarea ministrului Monica Macovei, prevalandu-se de interpretari proprii ale regulamentului Camerei si ale legilor. De altfel, dinspre tagma juristilor a si razbatut opinia ca perchezitia ar putea deveni caduca in cazul in care timpul scurs de la anuntarea si pana la efectuarea ei devine suficient pentru a diminua credibilitatea probelor (in cazul nostru, daca faimoasele termopane dispar din casa).

     

    Dosarul Zambaccian s-a imbogatit saptamana trecuta nu numai cu o disputa juridica, ci si cu alte doua nume citate – cel al fruntasului PSD Miron Mitrea si cel al  unui functionar din comertul exterior, fost consul general al Romaniei in Hong Kong, acuzat de procurori ca ar fi intermediat o serie de tranzactii ilicite pentru fostul premier. Vedeta ramane insa tot Adrian Nastase, pentru care liderul democrat Emil Boc a avansat deja o solutie radicala de detronare de la conducerea Camerei: modificarea legislatiei, astfel incat orice demnitar aflat in situatia de a fi supus urmaririi penale sa poata fi imediat suspendat sau demis din functie.

     

  • Europa sociala?

    Din punct de vedere electoral, socialistii din Parlamentul European au toate motivele sa fie multumiti: sindicalistii care au protestat la Strasbourg impotriva Directivei Bolkestein de liberalizare a serviciilor pe ansamblul UE au plecat acasa multumiti ca politicienii de stanga le-au aparat interesele.

     

    Conform votului europarlamentarilor, statele comunitare isi vor pastra posibilitatea de a decide ce servicii intra sub incidenta liberalizarii si pentru care vor fi impuse restrictii la accesul furnizorilor din strainatate, iar principiul tarii de origine, prezent in forma initiala a directivei (care insemna ca firmele care isi ofera serviciile intr-o alta tara a UE sunt supuse legilor si reglementarilor din tara lor de origine), a fost eliminat. Astfel incat domeniile nominalizate in textul adoptat de PE ca fiind teoretic deschise liberalizarii pot fie sa ramana restrictionate, fie sa ofere strainilor doar cateva nise pe o piata altfel blindata.

     

    De pilda, au fost excluse din text comunicatiile electronice, serviciile juridice, financiare sau de asistenta medicala, dar au fost pastrate serviciile de turism, consultanta, taximetrie, divertisment si publicitate, constructii, pompe funebre, precum si diversele servicii de intretinere si reparatii, unde s-a ilustrat deja faimosul personaj colectiv al instalatorului polonez.

     

    Scopul initial al directivei, acela de a impulsiona cresterea economica intr-o Uniune in cautare de solutii de relansare, unde 60% din economie se bazeaza pe servicii, s-a pierdut deci pe drum. Presedintele Comisiei Europene, José Durao Barroso, le-a replicat sindicalistilor care pledau pentru o „Europa sociala“, adica fara dumpingul salarial al instalatorului polonez: „E mai bine sa avem 20 de milioane de someri? Nu vad nimic mai social decat sa creezi locuri de munca“.

     

    Barroso a incercat astfel sa explice eroarea celor ce cred ca numarul de locuri de munca este fatalmente limitat intr-o economie si ca aparitia unor taximetristi sau instalatori noi pe o piata ii scoate din joc pe cei autohtoni, cand de fapt aceasta genereaza mai multa activitate economica. Caci Uniunea Europeana are nevoie in acest moment tocmai de mai multa forta de munca, nu de mai putina.

  • A nu se face diverse interpretari

    Prim-ministrul Calin Popescu-Tariceanu a cerut CSAT sa desecretizeze doua hotarari ale CSAT din 2002 si 2004, prin care era extinsa competenta SRI in privinta ascultarilor de telefoane si, respectiv, procurorii capatau dreptul de a emite mandate pentru ascultare.

     

    Desi era vorba de perioada vechii guvernari, fapt care ar fi oferit, in teorie, munitie proaspata pentru atac impotriva PSD pe un nou front, presedintele Basescu s-a opus cererii lui Tariceanu, motivand ca hotararile respective ale CSAT nu trebuie desecretizate, „pentru a nu se face diverse interpretari“. Traian Basescu a explicat ca prin desecretizare s-ar crea un precedent si a afirmat ca isi asuma raspunderea pentru mentinerea secretului, fiindca vrea sa protejeze CSAT ca institutie.

     

    Accentul in povestea cu desecretizarea a cazut insa inevitabil pe faptul ca omul cu propunerea a fost Tariceanu – or, orice interventie a lui Tariceanu intr-o asemenea chestiune e automat taxata drept o pledoarie in favoarea amicului sau Dinu Patriciu, unul din cei ale caror telefoane au fost ascultate in perioada 2003-2004.

  • Taramul contrastelor

    CABARET: O vacanta in Cuba nu este completa fara o seara la faimosul spectacol de cabaret „Tropicana Show“, la care un bilet de intrare poate ajunge pana la 80 de dolari, iar rezervarea trebuie facuta cu o saptamana inainte.

     

    IN FAMILIE: Havana este impanzita de restaurante specifice numite „paradas“ – de regula afaceri de familie, deschise la parterul caselor – cu cel mult zece mese, unde se servesc mancaruri traditionale.

     

    ISTORIE: Cuba este locul in care faimosul scriitor Ernest Hemingway si-a petrecut mai bine de 20 de ani si unde a scris doua dintre marile sale romane: „Batranul si marea“ si „Pentru cine bat clopotele“.

  • Fidelitate maxima

    Cuba – un spatiu scaldat in rom, animat cu muzica si dans si parfumat de aromele celor mai faimoase trabucuri din lume. O tara unde exista un adevarat cult pentru trabucuri, care sunt sarbatorite in fiecare an cu „fumuri“ si trambite, timp de o saptamana, la Festivalul international de la Havana.

     

    Despre Cuba se poate spune ca este o Mecca a iubitorilor de trabucuri, iar cea de a opta editie a festivalului care le este dedicat, programat sa se desfasoare in perioada 27 februarie – 3 martie, se anunta drept evenimentul de top al unei industrii care aduce Cubei 300 de milioane de dolari anual. O petrecere a iubitorilor de havane, la care isi dau intalnire toti cei care muncesc, traiesc si respira in parfumul lor unic.

     

    Pentru cubanezi, trabucul este mai mult decat un simplu produs al unei industrii cu 250.000 de angajati. E un obiect de arta, care se realizeaza manual, din cel mai bun tutun, dupa metode vechi de cateva sute de ani. Iar cubanezii au ceva experienta, daca ar fi sa dam crezare legendei care spune ca primul om care si-a facut un trabuc in Cuba, ruland tutun in niste frunze, a fost nimeni altul decat Cristofor Columb, in 1492, anul in care a pasit pe insula despre care spunea ca ofera „cel mai frumos peisaj pe care omul l-a admirat vreodata“.

     

    Festivalul se desfasoara pe parcursul a sapte zile si include, printre altele, seminarii, o vizita la o fabrica de trabucuri (pentru a vedea procesul de fabricatie) si la plantatiile de tutun. Participantii la editia de anul trecut, de exemplu, au vizitat „Real Fabrica de Tabacon Partagas“, unde lucreaza peste 200 de muncitori, in special femei, care trec in fiecare zi, timp de zece ore, printr-o rutina bine stabilita.

     

    Iar pentru a suporta mai usor programul zilnic de sortare, rulare, presare si taiere a tutunului, angajatilor li se citesc in fiecare dimineata cele mai importante stiri; „registrul“ se schimba la orele amiezii, cand este desemnata o persoana care le delecteaza cu lectura unor romane foileton. Restul timpului de lucru este animat cu muzica de la radio, totul culminand – in fiecare zi de joi – cu organizarea unor concerte sustinute de formatii traditionale cubaneze. La finalul zilei, fiecare muncitor poate pleca acasa cu doua trabucuri.

     

    Daca unii dintre el le folosesc pentru satisfacerea propriei pasiuni, altii prefera in schimb sa vada in ele o sursa de „rotunjire“ a veniturilor. Cele mai cunoscute marci de trabucuri cubaneze sunt Cohiba, Montecristo, Hoyo de Monterrey si Romeo y Julieta, al caror pret variaza intre 80 si 385 de dolari/cutie de 15 sau 20 de bucati.

     

    Punctul culminant al oricarui festival este cina de gala, care are loc in ultima seara, la care presedintele Fidel Castro este asteptat in fiecare an. Desi au existat momente (rare) in care nu a onorat invitatia, cina cu „El lider maximo“ este „cireasa“ de pe tortul celor sapte zile de sarbatoare. Ultima participare a lui Castro la aceasta cina a avut loc in 2001, an in care s-au sarbatorit faimoasele havane Cohiba, care au fost mult timp produse exclusiv pentru presedinte si apropiatii sai. Atunci, Fidel Castro a aparut la petrecere la doua ore dupa ceilalti invitati, asemeni unui star de la Hollywood, flancat de garzi de corp. Avand in vedere ca se sarbatorea Cohiba, prezenta garzilor chiar a dat savoare serii, pentru ca istoria acestei marci este strans legata de cea a „cerberilor“ presedintelui.

     

    Traditia orala spune ca, pe la mijlocul anilor ‘60, una dintre garzile de corp ale presedintelui fuma niste trabucuri a caror aroma i-au atras atentia cunoscatorului Fidel Castro. Curios, acesta a incercat unul si a fost atat de incantat incat a instituit un „monopol“ asupra lor. Cert este ca trabucurile Cohiba au fost accesibile fumatorilor din afara cercului prezidential abia din anul 1982.

     

    Dupa ce bliturile aparatelor de fotografiat s-au mai potolit, presedintele a inceput un discurs de 50 de minute, mult mai scurt decat monologurile de cateva ore care l-au consacrat. Publicul a fost delectat cu nelipsitele povesti savuroase despre americani, dar si despre modul in care „El Commandante“ a renuntat la trabucurile cubaneze pe care le-a fumat atatia ani. Desi a incetat sa mai fumeze havane inca din 1986, Castro nu rateaza nici o ocazie sa promoveze produsul emblema al Cubei. De altfel, el a recunoscut ca inca mai viseaza din cand in cand ca fumeaza un trabuc fin. „Nu toata lumea viseaza la lucruri interzise?“, s-a intrebat Castro, retoric, la finalul discursului sau.

     

    Pana una alta, desi in Cuba este interzis fumatul in locurile publice inchise, pe parcursul zilelor de festival se renunta la aceasta interdictie. Cina de anul trecut, desi nu a fost onorata de prezenta presedintelui, a meritat cei 1.400 de dolari, spun participantii. Evenimentul a inclus un spectacol cu acrobatii impresionante, un recital al lui Chucho Valdes, pianistul de jazz care a castigat un premiu Grammy, dar si un show oferit de faimosul dansator de flamenco Joaquin Cortes. Oaspetele de onoare a fost actorul britanic Jeremy Irons, un cunoscut amator de trabucuri, care s-a aflat pentru prima data in Cuba.

     

    Noaptea a culminat cu o licitatie de sase humidoruri (o cutie speciala in care se pastreaza trabucurile umede, pentru ca le asigura temperatura optima pentru conservare) semnate de insusi presedintele Castro. Pentru orice iubitor de trabucuri, autograful lui Fidel Castro este la mare pret, in special daca semnatura apare pe o cutie de trabucuri fine. Vedeta licitatiei a fost Cohiba Humidor, sculptat in aur, argint, bronz, mahon si marmura Carrara de catre sculptorul Raul Valladares, care s-a vandut contra sumei de 330.000 de dolari. Unul dintre humidoruri a ajuns chiar la un turist roman, care a fost dispus sa plateasca 55.000 de euro pentru cutia cu 150 de trabucuri. Puse cap la cap, licitatia a adus 530.000 de dolari la sistemul public de sanatate.

     

    Amatorii de trabucuri din Romania pot ajunge la editia de anul acesta a Festivalului de la Havana prin intermediul Exotic Travel, prima agentie de turism autohtona care are o oferta speciala in acest sens. „Este primul an cand organizam o excursie la Festivalul de Trabucuri din Havana, pentru ca am considerat ca segmentul Cuba reprezinta o perspectiva buna de afaceri“, spune reprezentanta agentiei, Irina Stancu. Conform datelor Organizatiei Mondiale a Turismului, numarul turistilor care au vizitat Cuba anul trecut a crescut cu peste 13 procente.

     

    Cei 15 turisti romani care au platit pana acum cei 1.699 de euro pentru a participa la festival nu pot decat sa isi imagineze ce se va intampla, pentru ca in fiecare an „organizatorii incearca sa aduca ceva nou, surprinzator“, dupa cum spune Irina Stancu. Cheltuielile totale ale escapadei cubaneze pot ajunge la 3.000 de euro de persoana, in cazul in care optati pentru toate activitatile optionale din oferta. Dar merita fiecare banut, spun organizatorii, fie si numai pentru posibilitatea de a putea pufai un trabuc in apropierea lui „El lider maximo“.

  • Lasati Hamas sa se scufunde. Sau sa inoate singur

    Momentul poate deschide posibilitati noi, interesante, pentru o intelegere pe termen lung – sau un armistitiu – in relatiile israeliano-palestiniene. Are si potentialul de a aduce un haos complet. Se jongleaza cu grenade aici, asa ca, va rugam, fara miscari bruste.

     

    Si, de asemenea, sa nu ne amagim: Hamas este responsabil pentru violentele suicidale de nedescris impotriva civililor israelieni. Israelul ar avea dreptate sa spuna ca singura politica corecta fata de Hamas este astazi lupta pana la moarte.  Dar ar fi asta o masura desteapta in momentul de fata? Daca Israelul chiar vrea sa scape de Hamas sau macar sa-l vada dezarmat, singurii care pot face asta cu succes sunt palestinienii. Ei sunt cei care au votat Hamas – intr-un scrutin corect pe care presedintele Bush l-a cerut cu insistenta.

     

    Daca Hamas va esua in conducerea Autoritatii Palestinene, este crucial sa se vada ca a esuat pe mana sa – pentru ca nu s-a putut transforma pe sine dintr-un grupare terorista intr-un organism care sa livreze pace, securitate si o buna guvernare pentru palestinieni – si nu pentru ca Israelul si SUA nu i-ar fi dat nici o sansa.

    „Orice moment in care opiniei publice palestiniene ii este evident ca Hamas este fortat sa esueze va garanta ca urmatoarele alegeri vor produce doar o noua victorie a Hamas“, a spus sociologul palestinian Khalil Shikaki.

     

    Si, apropo, daca Hamas este impins spre esec, cine poate spune ca palestinienii vor mai fi vreodata capabili sa organizeze noi alegeri? Am putea avea un un haos prelungit. Din acest motiv, a argumentat Shikaki, atat Israelul cat si americanii ar trebui sa ramana deschisi la eventualitatea ca Hamas sa faca parte din guvernul palestinian de uniune nationala sub actualul presedinte Mahmoud Abbas – un membru moderat al Fatah, care agreeaza o pace cu Isreaelul.

     

    „Vrem sa oferim Hamas un context (palestinian – n.r.) in care sa inceapa sa-si modereze ideile – fara sa fie fortat de catre Occident si Israel“, a spus Shikaki. Daca Hamas se va schimba, o va face doar pentru ca trebuie sa se confrunte cu o realitate: ca poate obtine mult mai mult pentru palestinieni negociind cu Israelul decat luptand cu Israelul. Fiecare sondaj arata ca Hamas a castigat pentru ca palestinenii isi doresc mai multa securitate, mai putina coruptie si o guvernare mai buna – si nu un stat islamic. Liderii Hamas dau semnale ca stiu ca va trebui sa dea piept cu o ciocnire intre ideologia lor si nevoile de astazi ale palestinienilor.

     

    Dupa cum mi-a spus Farhat Assad, un purtator de cuvant al Hamas din Cisiordania: „Si noi intelegem ca politica nu se bazeaza doar pe principii. Ci si pe interese“. Cine stie daca ceva din toate astea e adevarat? Dar Israelul are un enorm interes sa testeze capacitatea Hamas de a evolua. Pentru ca daca Hamas mentine actuala incetare a focului, se concentreaza pe o mai buna guvernare si incepe sa sprijine tacit – dar nu formal – negocierile cu Israelul, beneficiul va fi enorm. Pentru prima data, toata „strada palestiniana“, Hamas si Fatah, vor fi reprezentate la negocieri, facand o intelegere cu Israelul cu atat mai legitima. 

     

    Dupa cum observa comentatorul politic Yaron Ezrahi, „israelienii obisnuiau sa spuna ca un inch (2,54 cm – n.r.) cedat de Likud-ul lui Sharon face cat un kilometru cedat de Partidul Muncii. Acum avem o situatie asemanatoare cu palestinienii. Orice intelegere cu Hamas valoreaza mult mai mult decat orice intelegere mult mai convenabila cu oameni care nu o pot pune in practica“.

     

    Israelul a fost obsedat sa faca OEP sa renunte la statutul sau, dar pana la urma asta nu a afectat cu nimic comportamentul lui Yasser Arafat. De aceea, indiferent de conditiile pe care le pune pentru a permite transferul de fonduri catre un guvern condus de Hamas sau pentru a negocia cu el, Israelul trebuie sa se intrebe: ce i-ar impresiona mai mult pe israelieni – daca Hamas ar recunoaste statul Israel astazi si ar canta Hatikva, imnul national al Israelului, sau daca ar mentine incetarea focului si procesul de negociere?

     

    Cred ca daca Hamas ar recunoaste Israelul astazi, asa cum cer unii israelieni, nici un israelian nu ar crede o iota. De ce ar face-o? Singurul mod in care israelienii ar crede vreo vorba a Hamas ar fi daca aceasta ar veni dupa o schimbare a actiunilor Hamas, nu inainte. Asadar este crucial ca Israelul, SUA si palestinenii sa nu se agate acum de vorbe. Hamas nu ar putea spune nimic care sa-i linisteasca pe israelieni, dar ar putea face mult mai multe „pe teren“ care sa aiba un impact imens mai tarziu. Acesta este – pentru moment – locul unde trebuie sa dea testul.

     

    Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer; urmatorul sau articol va aparea in numarul din 8 martie al BUSINESS Magazin.

     

     

     

  • DIVORTURI SI FUZIUNI

    De-a lungul ultimilor ani, unii dintre partenerii marilor case de avocatura au decis fie sa plece la case concurente, fie sa-si infiinteze propriile firme. La randul lor, o parte din casele de avocatura au decis sa isi uneasca fortele, pentru a ramane in top. 

    MUSAT SI ASOCIATII: Dupa ce, in 2000, firma s-a asociat cu Popovici & Asociatii, in 2003 a venit ruptura. Ernest Popovici si Florian Nitu au decis sa reinfiinteze Popovici & Asociatii. Tot in 2003, au plecat Dragos Vilau si Sorin Mitel. In martie, opt din cei 13 parteneri, condusi de Florentin Tuca, au parasit Musat si Asociatii.

    NESTOR NESTOR DICULESCU KING-STON PETERSEN: In 2001, compania i-a pierdut pe Andrew Kingston si Patricia Petersen, care s-au intors in Statele Unite, iar in 2003, pe Christine Moore, care si-a facut propria firma. De asemenea, Anda Todor a plecat la Salans.

    LINKLATERS MICULITI, MIHAI SI ASOCIATII: Firma a recrutat un avocat britanic, Sebastian Lawson-Foia, de la Freshfields Brukhaus Deringer. Pe de alta parte, anul acesta l-a pierdut pe Marian Dinu, care a ajuns la departamentul juridic al Petrom, dupa ce mai multi avocati, printre care Daniel Badea, au parasit firma in ultimii trei ani.

    ALTHEIMER & GRAY: Anul 2003 nu a fost propice pentru companie, care s-a desfiintat. O parte din avocati au fost preluati de Salans.

    BOSTINA, BUZAIANU SI ASOCIATII: Firma a fost infiintata anul acesta, prin fuziunea Bostina si Asociatii cu Buzaianu si Asociatii.

    RACOTI, PREDOIU & ASOCIATII: Anul acesta, firma a anuntat fuziunea cu Calin Zamfirescu si Asociatii.

      Sursa: Legal 500 si companiile


  • CINCI LA OPT

    • RAMASI PE POZITII

    GHEORGHE MUSAT: Liderul si fondatorul casei de avocatura Musat si Asociatii; are experienta in relatia cu investitorii straini si cunoaste foarte bine piata de consultanta locala. 

    CATALIN BAICULESCU: S-a specializat in procese de due-diligence, pre/post-privatizare, fuziuni si achizitii, industria de telecomunicatii.

    ION DRAGNE: Acopera domenii ca drept civil, comercial si bancar, reorganizari, lichidari, concurenta, asigurari, arbitraj.

    MONA MARIAN: Fiica fondatorului Gheorghe Musat; se ocupa de tranzactii imobiliare, vanzari si achizitii de actiuni.

    GELU-TITU MARAVELA: Numit partener in ianuarie 2005; este coordonator al unor proiecte legate de industria energetica. Are experienta in legislatia privind investitiile straine, bancara, comerciala.

     

    • AU PARASIT CORABIA

    FLORENTIN TUCA: Fost managing partner; a coordonat reorganizari de regii autonome, privatizari, s-a ocupat de procesul dintre statul roman si Noble Ventures. 

    STEFAN DAMIAN: Numarul 3 in conducerea firmei, dupa plecarea lui Gabriel Zbarcea la AVAS; s-a ocupat de privatizarea distributiilor de electricitate.


    CORNEL POPA:     S-a ocupat de privatizari, sistemul bancar, fuziuni si achizitii, arbitraj international, taxare, telecomunicatii.


    ANDREEA IONESCU:     Specializata in proiecte de infrastructura.


    SORIN VLADESCU:     A acoperit domenii precum telecomunicatii, energie si resurse naturale, privatizari (gaz, electricitate, telecom), proiecte legislative.


    DAN BORBELY:     S-a ocupat cu precadere de fuziuni si achizitii.


    RAZVAN TESTA:     Devenit partener la Musat si Asociatii in ianuarie 2005; a lucrat in domenii ca legislatia comerciala, fuziuni si achizitii, privatizare, taxare, telecomunicatii.

    CIPRIAN DRAGOMIR: Devenit partener la Musat si Asociatii in ianuarie 2005; specializat in legislatia mediului, competitie, privatizare, asistenta post-privatizare, restructurarea datoriilor.

  • CE SE INTAMPLA LA MUSAT SI ASOCIATII?

    Plecarea a opt din cei 13 parteneri de la Musat si Asociatii este doar ultima dintr-un sir de  miscari care au facut din cabinetul de avocatura condus de Gheorghe Musat cea mai buna sursa de consultanti de afaceri din Romania.

    De-a lungul timpului, pe sub firma lui Musat au trecut mai mult de 300 de colaboratori, cam jumatate din numarul celor care activeaza in prezent in consultanta de afaceri, potrivit estimarilor unor actori de pe piata. Unii si-au pornit propriile afaceri, care se regasesc acum in topul celor mai importante case de avocatura din Romania, altii au plecat spre firme mai mici.

    Gheorghe Musat este perceput pe piata ca fiind un lider autoritar, orientat aproape exclusiv spre managementul firmei. Astfel de miscari sunt obisnuite si in casele de avocatura straine. Ceva mai neobisnuita a fost separarea, la inceputul lui 2003, de Popovici si Asociatii, la numai doi ani dupa fuziune. Dar cea mai grea lovitura a primit-o Musat luna trecuta. Dupa ce la sfarsitul lui 2004, Gabriel Zbarcea – numarul trei in firma – a decis sa se alature guvernului Tariceanu, ca presedinte al AVAS, in martie s-a produs, practic, o divizare a cabinetului, daca luam in calcul numarul partenerilor plecati. Florentin Tuca, numarul doi in firma, a plecat insotit de mai mult de jumatate dintre parteneri si 20 dintre cei aproximativ 60 de avocati.

    Fie ca au plecat la alte companii, fie ca si-au inceput afaceri pe cont propriu, cei care l-au parasit pe Musat au evitat sa discute despre relatiile cu fondatorul firmei.

    „Motivele plecarii mele de la Musat sunt, pastrand proportiile, cam aceleasi care au fost si pentru cei ce au plecat ulterior. Probabil ca am inteles mai repede decat ceilalti incompatibilitatea mea cu Musat si Asociatii“, spune Mugur Filipescu, care a parasit casa de avocatura in 1999, pentru a se alatura unei firme americane. Cand aceasta s-a retras de pe piata romaneasca, Filipescu a fondat, impreuna cu Dan Voicu, societatea Voicu si Filipescu.

    Dupa numirea la AVAS, Gabriel Zbarcea, fost nr. 3 la Musat si Asociatii, explica pentru BUSINESS Magazin de ce a parasit casa de avocatura. „La Musat si Asociatii intervenise uzura profesionala si rutina“, spunea proaspatul presedinte AVAS.  Zbarcea mai anunta atunci ca a hotarat sa nu se mai intoarca la compania pe care a parasit-o dupa expirarea mandatului la AVAS. „Ma voi intoarce in mediu privat, dar nu la Musat si Asociatii“, spunea el. De ce insa fuziunea cu casa Popovici si Asociatii a sfarsit prin a esua? „Fuziunea dintre Popovici si Musat nu a fost un succes din cauza deficientelor la nivelul managementului“, explica si Florian Nitu, avocat asociat coordonator la Popovici si Asociatii. Chiar daca Musat si Asociatii a suferit luna trecuta considerabile pierderi, cunoscatorii pietei cred ca societatea se va mentine in top daca Gheorghe Musat va reusi sa atraga, asa cum a facut de atatea ori, avocati cu experienta, capabili sa ia locul celor care au parasit firma. Fondatorul firmei mizeaza pe varianta promovarii din interior. „Musat si Asociatii este un nume deja consacrat pe piata avocaturii. Sunt increzator in forta, profesionalismul si puterea de munca a persoanelor care imi sunt acum alaturi“, crede Gheorghe Musat.