Europa sociala?

Conform votului europarlamentarilor, statele comunitare isi vor pastra posibilitatea de a decide ce servicii intra sub incidenta liberalizarii si pentru care vor fi impuse restrictii la accesul furnizorilor din strainatate, iar principiul tarii de origine, prezent in forma initiala a directivei (care insemna ca firmele care isi ofera serviciile intr-o alta tara a UE sunt supuse legilor si reglementarilor din tara lor de origine), a fost eliminat. Astfel incat domeniile nominalizate in textul adoptat de PE ca fiind teoretic deschise liberalizarii pot fie sa ramana restrictionate, fie sa ofere strainilor doar cateva nise pe o piata altfel blindata.

De pilda, au fost excluse din text comunicatiile electronice, serviciile juridice, financiare sau de asistenta medicala, dar au fost pastrate serviciile de turism, consultanta, taximetrie, divertisment si publicitate, constructii, pompe funebre, precum si diversele servicii de intretinere si reparatii, unde s-a ilustrat deja faimosul personaj colectiv al instalatorului polonez.

Scopul initial al directivei, acela de a impulsiona cresterea economica intr-o Uniune in cautare de solutii de relansare, unde 60% din economie se bazeaza pe servicii, s-a pierdut deci pe drum. Presedintele Comisiei Europene, José Durao Barroso, le-a replicat sindicalistilor care pledau pentru o „Europa sociala“, adica fara dumpingul salarial al instalatorului polonez: „E mai bine sa avem 20 de milioane de someri? Nu vad nimic mai social decat sa creezi locuri de munca“.

Barroso a incercat astfel sa explice eroarea celor ce cred ca numarul de locuri de munca este fatalmente limitat intr-o economie si ca aparitia unor taximetristi sau instalatori noi pe o piata ii scoate din joc pe cei autohtoni, cand de fapt aceasta genereaza mai multa activitate economica. Caci Uniunea Europeana are nevoie in acest moment tocmai de mai multa forta de munca, nu de mai putina.