După ce Mişcarea Populară, fundaţia consilierilor prezidenţiali, a anunţat că se transformă în partid, iar Chiliman şi Moisescu au lansat pe cont propriu o fundaţie liberală “deschisă pentru toţi cei cu valori de dreapta”, era doar o chestiune de timp pentru ca liberalii dezamăgiţi de Antonescu şi pedeliştii dezamăgiţi de Blaga să-şi unească singurătăţile.
Problema, pentru eternul proiect de unificare a dreptei, este însă că în afară de PDL, nu mai există nicio formaţiune puternică sau cu şanse de a deveni atât de puternică încât să-şi asume sarcina unei “opoziţii adevărate, de dreapta”, cum o vor cu toţii, iar lupta pentru putere şi orgoliile din micile formaţiuni noi (Forţa Civică plus PNŢCD, Noua Republică, Mişcarea Populară şi Partidul Popular) sunt la fel de mari ca şi cele din actualul PDL. Vasile Blaga a prezis că în 2016, PSD va fi înfrânt în alegeri de PDL “în coaliţie cu PNL sau separat”, însă doar ca să dea o replică ironiei lui Ponta despre o eventuală absorbire a PDL de către PNL.
În lipsa dorinţei de unire şi a posibilităţii de a atrage şi altceva decât plancton traseist, nu se profilează deocamdată mare lucru în partea dreaptă a spectrului politic, în perspectiva alegerilor din 2016, cu excepţia sforilor trase şi a loviturilor de coate date pe Facebook de numeroşii consilieri prezidenţiali sau foştii demnitari pedelişti care acum nu se-ndură nici să plece din partid până nu au un loc călduţ pregătit dinainte de alţii, nici să rămână în partid alături de Blaga, Sulfina Barbu sau, mai nou, Monica Macovei.
Leave a Reply