Adica daca stai si te uiti la cum curg schimbarile – populatia creste cu circa 150 de persoane pe minut, minut in care se pompeaza si vreo 60.000 de barili de petrol si s-au taiat in jur de 30 de hectare de paduri – nu-i mare lucru. Dar daca, cu un minim efort, te gandesti ce inseamna toate numele acelea ce se schimba pe ecran si iti imaginezi zambetele mamelor si tipetele nou-nascutilor, soaptele indragostitilor, durerea rudelor celui mort, zgomotul chinuit al caderii copacilor, totul capata o noua dimensiune. World Clock m-a determinat sa scriu textul de saptamana trecuta (apropo, nu era despre cat de priceputi sunt traducatorii in Romania, ci despre consumul national de neuroni, un indicator la fel de important ca PIB-ul sau inflatia) si se afla la baza textului de saptamana asta. Care, apropo, nu va fi despre nimic din ce v-ati putea imagina, ci despre ce ne asteapta daca nu ne intrebam la timp ce vrem de la noi.
Irlanda, Tigrul Celtic, a fost mult timp recunoscuta drept unul din campionii Europei, economia irlandeza crescand mult timp de doua ori mai repede decat restul batranului continent. La baza cresterii stau deschiderea economica a tarii, reformele fiscale, aderarea la UE si investitiile in educatie, care au transformat-o intr-o destinatie favorita a outsourcingului. Exista insa si doi profesori de la Harvard, David Bloom si David Canning, care pun o buna parte a miracolului economic irlandez pe baza reducerii ratei de dependenta, a raportului dintre angajati si indivizii care nu muncesc: in 1979 irlandezii au eliminat restrictiile contraceptive, fapt care a redus numarul mediu de copii al unei familii de la patru la mai putin de doi. La jumatatea deceniului trecut miscarea din ‘79 s-a tradus prin dublarea fortei de munca si injumatatirea costurilor sociale. A crescut numarul femeilor angajate si s-a redus considerabil numarul irlandezilor nevoiti sa plece la munca in alte tari. Cei doi economisti mai cred ca reducerea ratei de dependenta este responsabila pentru circa o treime din cresterea economica a „tigrilor asiatici“ si ofera chiar si un raspuns dilemei legata de competitia economica dintre China si India. Un colectiv de sase cercetatori, din care fac parte si Bloom, si Canning, crede ca economia chineza va inregistra o incetinire dupa anul 2010 din cauza evolutiilor demografice, in timp ce India va beneficia de circa trei decenii de crestere sustinuta generata de reducerea natalitatii si cresterea numarului populatiei active.
Avem de-a face in aceste cazuri cu argumente sustinute de cifre, valori si grafice, dar peste numerele reci se contureaza si niscaiva fiori reci: binele actual al Romaniei ar putea fi si rezultatul unei combinatii a decreteilor lui Nicolae Ceausescu cu reducerea numarului de nasteri de dupa 1989. Spun ar putea fi pentru ca evolutia economica si cresterea nu sunt numai rezultatul evolutiilor demografice, ci ale unui melanj de factori si masuri ce combina politicul, economicul si socialul cu nasterile, somajul, economia subterana si productivitatea. Recent colegii mei de la Ziarul Financiar au analizat impactul generatiei ’68 asupra societatii si economiei romanesti: in 1967, 1968 si 1969 s-au nascut de doua ori mai multi copii, astazi ajunsi la maturitate, oameni care consuma, lucreaza, creeaza si conduc. Analiza Ziarului Financiar s-a oprit la timpul prezent, lucru firesc pentru un cotidian. Ciudat, n-am vazut pe nimeni, niciun lider al Romaniei actuale, care sa se intrebe ce se va intampla in viitor, dupa ce decreteii vor fi imbatranit si cand Romania se va confrunta cu reducerea fortei de munca si cresterea considerabila a costurilor sociale.
In climatul actual romanesc, dominat evident de indemnul trairii momentului, sa pui asemenea probleme poate parea un demers naiv; cine sa se gandeasca la ce va fi peste 10 sau 20 de ani si care va fi impactul imbatranirii populatiei, acum, cand leul o ia razna, acum, cand petrolul se scumpeste, acum, cand bursa scade si economiile se rarefiaza.
Pai, priviti-va copilul in ochi si explicati-i toate acestea.
Lumea de maine va suferi schimbari majore – un studiu al Bancii Mondiale prognozeaza reducerea populatiei Romaniei cu 2,2 milioane de persoane pana in 2025, aceasta dupa ce am pierdut, in timp mult mai scurt, alte doua milioane de oameni, plecati la munca in strainatare si din care multi nu cred ca se vor intoarce, chiar si dintr-o Italie ostila. Cum va fi viata intr-o Europa-azil este o problema la care nu cred ca poate raspunde reforma sistemului de pensii si la care ar trebui sa ne gandim.
Leave a Reply