Romania si noua umbrela bulgareasca

O veste proasta pentru cei care spera ca raportul Comisiei Europene UE din toamna ar putea fi ceva mai bland: Comisia nu va spune ca e gri ce e negru si alb ce e gri. Prima greseala, prima neindeplinire „la litera“ a angajamentelor va fi taxata dur.

Slovenia este primul stat UE care a ratificat Tratatul de aderare a Romaniei si Bulgariei. Ungaria anunta, de asemenea, ca va face acest lucru pana la sfarsitul lunii. Cei care au luat pulsul ultimelor evolutii europene au putut observa ca ratificarea Tratatului de aderare nu mai e o simpla formalitate, asa cum s-a intamplat in cazul primelor zece tari din valul al cincelea. Chiar daca ar fi o ofensa inimaginabila, capitalele europene iau in calcul inclusiv acest tip de amendare a lipsei de performante a candidatelor.

Amendare vazuta si – sau mai ales – ca mijloc de a da satisfactie propriilor cetateni pe care sondajele de opinie ii prezinta tot mai putin entuziasmati de primirea noilor membri (un sondaj recent arata ca doar 27% dintre britanici sunt de acord cu aderarea Romaniei). Sunt totusi mai multe argumente in favoarea ratificarii Tratatului decat pentru respingerea lui. Unul dintre cele mai puternice este ca ar insemna respingerea ambelor tari, atat a Bulgariei cat si a Romaniei, ceea ce, spun oficiali europeni, ar fi nedrept pentru Bulgaria. Totusi, Bucurestiul nu se mai poate baza prea mult pe noul tip de umbrela bulgareasca. Pentru ca aderarea celor doua tari poate fi decuplata, atrag atentia oficialii europeni, prin clauzele de salvgardare care se aplica separat.

Exista insa noutati si aici. Caci vestile bune privind inceperea procesului de ratificare sunt insotite de o alta despre care e greu de evaluat acum daca e rea sau buna: Comisia Europeana va mai face un raport preliminar si in primavara anului 2006, raport care va prezenta o analiza la zi a felului in care sunt pregatite de aderare cele doua tari. Cu alte cuvinte, raportul de tara care va fi prezentat in luna octombrie nu va fi cel decisiv, iar monitorizarea Sofiei si Bucurestiului va continua si dupa aceea.

Asta inseamna ca o clauza de salvgardare ar putea fi propusa deopotriva dupa raportul din octombrie cat si dupa cel din primavara. E acest lucru o jumatate plina sau una goala a paharului? In primul rand, o veste proasta pentru cei care spera ca raportul din toamna, nefiind ultimul, ar putea fi ceva mai bland. Raportul din toamna va fi, asadar, o radiografie destul de precisa a momentului octombrie 2005 si a perspectivelor pentru urmatoarea perioada. In plus, s-a depasit deja faza la care se poate spune o fraza devenita celebra („expertii europeni nu cunosc ultimele evolutii, situatia din acest moment; ei s-au referit la o situatie anterioara prezentarii raportului, situatie care s-a ameliorat intre timp“).

Toate acestea fiind spuse, ce ar fi bun, totusi, in faptul ca vom mai avea un raport si in toamna lui 2006? Daca raportul din toamna va fi necrutator, exista posibilitatea unei oarecare indulgente in ceea ce priveste activarea clauzei de salv-gardare. Spre deosebire de Raportul de tara, care este un document tehnic, activarea clauzei nu este o urmare automata, implacabila. Activarea se face printr-un vot la nivelul Consiliului Europei.

Or, chiar daca Raportul de tara va arata ramaneri in urma la anumite capitole „salvgardabile“, existenta unei noi evaluari „finale“ ar putea fi un argument suficient de bun al ideii de a mai oferi un ragaz candidatelor pentru a rezolva si ultimele teme de casa si pentru a proba rezolvarea lor. O clauza de salvgardare activata in octombrie si, deci, amanarea cu un an a aderarii, ar face practic inutil raportul din primavara lui 2006. Iar aparitia in calendar a raportului din 2006 ar mai oferi un ragaz pentru toata lumea. Mai intai pentru cele doua candidate, care vor mai avea timp pentru ultimele reglaje, apoi pentru statele UE si cetatenii lor care vor fi avut deja vreme sa rumege mai bine extinderea, criza bugetului pentru 2007-2013 si a (ne)ratificarii Constitutiei, din aceasta primavara, si perioada presedintiei britanice care se anunta reformatoare.

In sfarsit, aparitia in calendar a raportului de primavara pare sa fie o problema in plus pentru adeptii anticipatelor. Se stie ca premierul Calin Popescu-Tariceanu a dorit amanarea provocarii unor eventuale anticipate pana dupa raportul de tara din toamna (cand, in cazul unui raport bun, ar fi maximizat rezultatele scrutinului).

In noile conditii, este de presupus ca, in cazul fericit in care raportul din toamna nu va atrage dupa sine clauza de salvgardare, premierul va cere liniste pana dupa cel din primavara cand, fireste, sansele unei maximizari ar putea fi, din nou, destul de mari.

Analizele facute pana acum arata insa ca, in primavara anului viitor, principalul partid de opozitie va fi digerat deja socurile de dupa pierderea puterii si se va fi intarit indeajuns incat, pe fondul erodarii aliantei aflate la guvernare, sa conteze in ecuatia anticipatelor.

Pana una-alta, autoritatile din Romania au de furca, din plin, cu temele de acasa. Pe agenda, deja incarcata, a problemelor de rezolvat a urcat in capul listei problema concurentei, dupa ce comisarul pentru concurenta, Neelie Kroes, a declarat ca Romania nu este pregatita sa adere, din acest punct de vedere.