Tag: in

  • Femei influente in Web 2.0

    1. Leah Culver
    Ce a facut: Ca fondator al retelei sociale Pownce, Leah Culver (25 de ani) a facut posibil schimbul rapid si usor de fisiere media de mari dimensiuni. Acum proiecte ca TwitPic, site-ul de photo sharing al Twitter, sau Facebook copiaza practic ideea de la baza Pownce.
    Ce ne invata: Nu esti niciodata prea tanar pentru a-ti fonda propria companie. Cu atat mai mult cand esti programator, iar costurile cu realizarea propriului site se reduc din start. “Ca programator, calea catre propria companie e usoara – faci un site si transmiti oamenilor din jur entuziasmul tau”, spune Culver, care a construit Pownce de la zero folosind limbajul de programare Python si fonduri de la familie si prieteni.

    2. Rashmi Sinha
    Ce a facut: Sinha a format SlideShare, primul site care permite utilizarea online a slide-urilor, dincolo de limita prezentarilor de afaceri sau educationale, in acelasi fel in care are loc sharingul filmelor. “Ca si in cazul filmelor, unde antreprenorii si-au dat seama ca schimbul nesimultan pe internet ar putea functiona, am realizat ca e timpul sa trecem de la prezentarile fata in fata la cele virtuale. Publicul poate sa comenteze, sa adauge la favorite, sa descarce sau sa construiasca pe baza acestor slide-uri”, explica Sinha.
    Ce ne invata: Daca esti orientat catre tehnologie, Web 2.0 e locul cel mai bun unde sa incepi. “Sunt mai multe usi de intrare in Web 2.0 decat in birourile multinationalelor IT”, mai spune Sinha.

    3. Marissa Mayer
    Ce a facut: In cei zece ani la Google, Mayer, actualul Vicepresident Search Products & User Experience, a stat la baza multora dintre numeroasele servicii interactive oferite de companie, inclusiv Gmail, Orkut, pe care Mayer a gandit-o ca prima retea sociala nematrimoniala, si iGoogle, interfata care permite personalizarea paginii de Google.
    Ce ne invata: Daca alegi sa lucrezi intr-o corporatie, nu cauta doar un rol care sa ti se potriveasca. Gaseste o companie care te va ajuta sa cresti. “Google a investit cu adevarat in mine si aici ma simt ca acasa.”

    4. Dina Kaplan
    Ce a facut: Kaplan este cofondatoarea si directorul de operatiuni al blip.tv, o platforma prin care producatorii pot distribui show-uri originale pe internet. Folosind modelul lui Kaplan, producatorii nu mai au nevoie de compania de cercetare de piata Nielsen ca sa stie reactia audientei, pentru ca vizitatorii blip.tv pot comenta, alege ca favorite sau da mai departe materialele.
    Ce ne invata: Dina Kaplan, fost asistent de productie la MTV News, apoi reporter NBC, crede ca primul lucru pe care trebuie sa il faci ca tu sau firma ta sa fie remarcata, este sa asculti. “Am invatat asta cand am lansat blip.tv. Nu am avut niciun utilizator in prima luna.” De aceea, spune COO-ul Blip.tv, “pune intrebari, ridica probleme, afla ce lipseste. Asa iti gasesti nisa sau golul din piata pe care sa-l umpli”.

    5. Elisa Camahort Page, Jory Des Jardins, Lisa Stone
    Ce au facut: Cu cinci ani in urma, blogurile erau considerate un hobby. Prin urmare, si ideea unei interactiuni era limitata. Apoi, trei femei au venit si au schimbat radical perceptia asupra blogging-ului. Elisa Camahort Page, Jory Des Jardins si Lisa Stone au pus bazele BlogHer, initial o conferinta menita sa creeze o comunitate offline de bloggerite. Acum, BlogHer este o comunitate cu norma intreaga, prin care femeile se aduna online, indiferent de subiect.
    Ce ne invata: Cel mai bun catalizator pentru compania sau brandul tau e comunicarea. “Asa ca incepe sa scrii, sa comentezi, sa participi chiar acum. Indiferent daca firma ta participa sau nu la media sociale, competitorii si consu­matorii sigur o fac.”

  • Gadgeturile se tin in seif

    Bratara telefon
    In timp ce unii pun in practica noi concepte de gadgeturi, altii cauta idei pe care sa le vanda companiilor in speranta ca la un moment dat proiectul va deveni produs. Astfel, pentru ca femeile poarta adesea genti foarte mici in care sa nu are loc nici macar telefonul, a fost creat un nou concept de mobil. Gagdetul va avea forma unei bratari pe care o doamna o va purta la mana, iar cand va fi sunata o va da pur si simplu jos si va vorbi la aceasta. Interesante vor fi probabil reactiile din jurul doamnei care se cearta cu o bratara pe strada. Pro­babil este si motivul pentru care ideea nu se va materializa foarte curand. Se pare ca deocamdata nu sunt suficienti consu­ma­tori dispusi sa plateasca pentru un telefon-bratara ce nu poate fi foarte performant tocmai din cauza dimensiunilor si formei bratarii. Chiar daca ideea de plecare e buna, aici e loc pentru cateva imbunatatiri.

    Primul pas catre tehnologie
    Celebrii Tiffany au lansat un nou colier din aur de 18 carate care are un pandantiv in forma de camera foto. Lentila camerei care se si roteste este de fapt un diamant, iar pretul pentru aceasta bijuterie este de 3.000 de dolari – jumatate pentru camera foto in miniatura, iar cealalta jumatate pentru colier. Probabil ca cei care vor cumpara aceasta bijuterie sunt aceiasi clienti care platesc 2.000 de dolari pentru un port-laptop Yves Saint Laurent, una dintre cele mai scumpe genti pentru laptop din lume.

    Creat de femei, pentru femei
    Casca bluetooth Philips Breeze, incrustata cu cristalele Swarovski, a fost descoperita intr-un laborator de testare Philips si, conform manualului de utilizare, este un echipament Bluetooth, compatibil cu majoritatea telefoanelor mobile, ce a fost “creat de femei, pentru femei”. Casca este imbracata in cristale Swarovski si vine in doua modele diferite: pe alb si pe negru. In afara cristalelor, Breeze este un gadget obisnuit, cu ceva imbunatatiri de stil: are trei butoane de control, pentru volum, pentru conectare si un altul, din cristal, pentru meniul general. Daca look-ul de “centralista” ti se pare nepotrivit, poti purta bluetooth-ul ca pe un pandantiv, prins pe un lantisor inclus in pachet.

    Memorie de elefant
    Nu trebuie sa fii un milionar pentru a cunoaste cele mai extravagante gadgeturi facute de rusii de la Gresso. De-a lungul timpului, compania s-a remarcat prin gadgeturile aduse la rang de piese de arta, iar acum vrea sa uimeasca din nou prin intermediul unor simple USB-uri sau bijuterii. De fapt, in cazul Gresso, cele doua nu pot fi delimitate. Colectia pe care aceasta companie a lansat-o pe piata de lux se numeste Enigma si are 2 modele diferite: Labyrinth si Constellation. Produsele sunt pe de o parte folositoare, daca ne referim la specificatiile tehnologice – au o capacitate de stocare de 192 GB, cu viteza USB 2.0, iar de cealalta parte sunt cat se poate de stylish, deoarece carcasa este creata din lemn negru african, vechi de 200 de ani. In plus, aceste USB-uri vin in forme diferite: din moment ce contin trei carduri de memorie diferite, fiecare a cate 64 GB, trebuie sa fie asamblate intr-unul singur. Astfel, se creeaza o forma de triunghi si una de stea cu 6 colturi. Mai mult, carcasa are si un design din diamante micute, puse pe aur alb sau galben. Si nu sunt create pentru a fi purtate la chei sau in geanta, ci vin ambele cu un “lant” din cauciuc pentru a fi purtate cu mandrie ca pandantive in cele mai exclusiviste locuri din lume. O astfel de bijuterie-gadget costa aproximativ 5.000 de euro, productia fiind limitata la doar 99 de piese.

  • Clorofila in afaceri

    …Pare a fi un extraordinar liant chimic, care intareste legaturile de business si le da un incontestabil parfum de responsabilitate sociala. Pe asta miza cu un an in urma Patricia Pop, fondatoarea companiei Botanique, atunci cand isi povestea pe un blog ideea de afaceri fara sa aiba in mana … ei bine, nimic! De Babytree s-a indragostit de prima oara cand l-a vazut. O mica planta – “de companie”, cum ii place Patriciei sa o numeasca – de numai 4 centimetri inaltime care creste si se dezvolta intr-o capsula-breloc timp de 3 pana la 6 luni a fost colacul de salvare al afacerii ei. Antreprenoarea cu o vechime de cateva luni a descoperit site-ul producatorului francez al plantelor-breloc intr-un moment dificil al afacerii pe care abia o lansase si a tinut neaparat sa aduca aceste produse in tara in ciuda rezervelor cunoscutilor ei. Cunoscuti care au trebuit sa-si recunoasca greseala atunci cand au fost convocati la o sesiune ad-hoc de ambalare a miilor de Babytree pe care Patricia trebuia sa ii livreze companiilor entuziaste. “In momentul lansarii pe piata pur si simplu nu faceam fata, stateam incontinuu in fata mail-ului numai ca sa raspund la mesaje si sa spun cand vor fi facute livrarile”, isi aminteste ea. “Cand au venit primele comenzi pentru cateva mii de bucati, am convocat rude si prieteni pentru ca trebuiau pregatite, puse in plic, ambalate, etichetate, livrate. A fost o nebunie!” Un an si 10.000 de comenzi mai tarziu, si-a invatat lectia de business: isi pune telefonul la incarcat din timp si isi face stocul de acum.

    Brelocurile vii. Inainte sa isi lege numele de plante, Patricia Pop a lucrat in presa. Dupa ce a terminat facultatea de jurnalism, a ajuns in redactia ziarului Romania Libera ca reporter. “Dupa 6 ani, mi-am zis ca e momentul sa trec de cealalta parte a baricadei, in PR. A fost o provocare care mi-a placut foarte mult si am tot mers asa, din firma in firma, pana cand mi-am zis ca vreau mai mult.” Antreprenoriatul nu a fost o decizie dificila, ci una pregatita din timp. “E adevarat ca imi doream de multa vreme sa ajung in zona asta de antreprenoriat, asa ca m-am uitat din timp ba in stanga, ba in dreapta pentru inspiratie. Ca jurnalista am cunoscut multa lume, m-am plimbat prin diverse medii si am cam mirosit care sunt domeniile de activitate care se dezvolta. Explozia constructiilor in Romania este incontestabila, insa despre asta chiar nu stiam nimic si nu este un domeniu in care sa poti sa devii expert peste noapte. Mi-am zis insa ca, odata cu acestea, spatiile verzi si serviciile conexe se vor dezvolta in acelasi ritm.” Asa s-a nascut in ianuarie 2007 Botanique, compania care ofera solutii de proiectare si amenajare peisagistica.
    “Am deschis firma in ianuarie si, pana in septembrie-octombrie, nu am facut nimic. A fost foarte greu. Am pierdut practic sezonul pentru ca nu eram pregatiti, nu stiam ce e de facut si uite asa am ratat primavara. A venit apoi perioada concediilor in care nu mai gaseai clienti nici sa dai cu tunul. Toata perioada din ianuarie pana in octombrie a fost o perioada fantastica de cautari, nopti pierdute cu documentarea. Ajunsesem sa invat numele latine ale plantelor.” Salvarea a venit cautand ceva pe internet. “Am ajuns intamplator la site-ul babytree si mi-am zis ‘Ia te uita ce chestii interesante!’. Pentru ca sunt un fost jurnalist, stiu ce inseamna sa primesti cadouri de sarbatori de la companii, asa ca imediat ce am vazut aceste plante, primul meu gand a fost ca ar fi un cadou corporate nemaipomenit. Am inceput prin a testa ideea printre prieteni si cunostinte, sa vad ce parere au ei despre un asemenea produs. Pe vremea aceea aveam o partenera in afacere si i-am zis: ‘Uite Mihaela, am gasit o chestie super-tare: brelocuri vii. Iti dai seama ce nemaipomenit, e ca o minisera la purtator’. A fost foarte sceptica, ca de altfel toata lumea din jurul meu. Asa ca am pornit cu un pas putin nesigur, din cauza ca nu am avut in totalitate sprijinul celor din jur, dar nu am incetat sa-mi sustin ideea.”

    O comanda? Siguuur ca daa… La un moment dat pe prwave.ro, site-ul unei prietene a Patriciei, a inceput o tema de discutie despre cadourile corporate. “Am fost prima care a postat un mesaj in care vorbeam despre acest produs si spuneam ca mie mi s-ar fi parut foarte interesant, ca ziarista, sa primesc cadou de la o companie un babytree.”
    Insa in momentul in care isi impartasea ideea de afaceri pe site, Pop nu avea practic in mana niciun produs si cu atat mai putin vreun contract de exclusivitate in Romania cu producatorul. Ea insasi recunoaste ca vindea doar ideea si asta mai mult ca sa isi dovedeasca ca ar prinde. “Mai tarziu, cand Loredana Pascal, fondatoarea site-ului, a povestit pe blogul ei felul in care au decurs de aici lucrurile, toata lumea a spus ca povestea e cusuta cu ata alba. Insa chiar asa s-a intamplat”, se amuza Patricia. De la acel mesaj discutia s-a aprins, au dezvoltat subiectul si altii, iar cineva de la BRD a prins din zbor ideea si a contactat-o. “Mi-au cerut 200 de bucati pana la sfarsitul lunii!”, povesteste Pop. “Oooops! se pare ca va trebui sa import babytree.” Altfel spus, o afacere cu pistolul la tampla. “Am acceptat comanda, iar in secunda urmatoare puneam mana pe telefon sa contactez furnizorul. Nu ne cunosteam. ‘Cine e la telefon? David? +aa, buna David, uite as vrea sa cumpar si eu 200 de bucati de babytree. Exista un furnizor in Romania? Nu exista, uite ai putea sa fii tu. Ooo, grozav, bine.’” Comanda trebuia sa ajunga pana la sfarsitul lunii, atunci cand avea loc evenimentul organizat de BRD. Dar primul colet s-a pierdut. “Eu tot asteptam, urmaream mail-urile, si toata comunicarea pe care o aveam cu furnizorul si speram sa-mi spuna ca a plecat de la ei coletul. Intre timp nu mai dadea niciun semn si m-am alarmat. Am aflat ca trimisese produsele cu CronoPost, o firma de curierat care nu are distributie in Romania, si ca pachetul s-ar fi pierdut undeva in Germania. I-am zis ca nu conteaza, uite alti bani, doar mai trimite-mi o data comanda, numai ca de data asta trimite-o cu DHL. Trebuia sa ma misc repede, pentru ca altfel nu mai ajungea in timp util.” Produsele au ajuns a doua zi si a fost dragoste la prima vedere. “Cand le-am vazut prima oara, am ramas surprinsa. Pe site pareau mai mari, avusesem o cu totul alta impresie despre ele. Imediat am inceput sa ma extaziez, insa mi-am dat seama ca am comandat exact cate imi cerusera cei de la BRD. Le-am luat si a doua zi le-am si dat. Mie nu-mi ramasese niciuna. In aceeasi saptamana a sosit si coletul initial. Se intorsese din Germania in Franta, iar furnizorul l-a trimis din nou. “Cand l-am deschis, am vazut ca vreo 40-50 de bucati erau distruse, inghetasera, dar celelalte erau foarte frumoase si m-am bucurat nespus ca aveam cateva pe stoc pe care le puteam prezenta tuturor.”

    Retail online si, ocazional, pe strada. Botanique a fost infiintata in ianuarie si a prins comanda de Babytree in noiembrie. “Imediat ce am avut aceasta prima comanda, am dat si primul comunicat de presa, anuntand lansarea pe piata. Cum dadeam un comunicat, presa il si prelua si a doua zi incepeau sa curga si comenzile. A fost o nebunie, un zvac fantastic. Dupa perioada sarbatorilor de iarna a urmat perioada 1-8 martie, cand iarasi a fost nebunie, am avut 5.000 de bucati comandate de Holcim, 3.000 de bucati de la Bancpost. “Daca ar fi sa faca un bilant, ar plasa numarul de babytree pe care i-a vandut in Romania undeva la peste 10.000 de bucati, dar o cifra exacta nu poate da, avand in vedere sezonalitatea acestui business. “E adevarat ca dupa aceasta perioada, cererea a stagnat, adica nu mai vin comenzi masive de la companii, dar in fiecare zi primesc cel putin un mail cu o solicitare pentru cativa Babytree din partea persoanelor fizice.”
    Tot ei sunt si cei mai entuziasti clienti ai Babytree. “A fost o perioada in care ma intalneam cu prieteni sau cunostinte pe strada si cand ma intrebau ce fac, eu le spuneam ‘A! uite’ si le aratam plantuta mea. Ajunsesem sa vand pe strada. ‘A! vreau si eu, nu, acuma, stai ca iti dau banii, da-mi trei, cinci, stai! vreau si pentru sora mea, vreau si pentru…’ Imi pusesem una la telefon si mai luam cateva cu mine, dar niciodata nu erau de ajuns. Chiar m-a surprins.” Acum vinde brelocurile vii doar online, pe site-ul botanique.ro, acolo unde clientii gasesc 22 de specii diferite de plante pe care si le pot agata la telefon in schimbul sumei de 12 euro plus taxe de transport. Telefonul Patriciei a inceput sa zbarnaie inca din luna august a acestui an pentru comenzi corporate. “Imi doresc, si asa presupun ca se va intampla, ca si anul acesta sa fim coplesiti de comenzi in perioada sarbatorilor de iarna”, spune fosta jurnalista. “Spun asta tocmai pentru ca de pe acum primesc mail-uri si telefoane prin care diverse companii ma intreaba daca le putem asigura o comanda in luna decembrie. Deocamdata tatoneaza terenul, isi fac calculele, dar mizez pe faptul ca voi recastiga clientii de anul trecut, care s-au convins deja asupra produsului, si de la ei trendul se va propaga mai departe. Nu am decat experienta anului trecut si, in lipsa unei istorii lungi de cativa ani, nu pot sa fac niste statistici si sa anticipez evolutia, dar presimtirea mea este ca va fi la fel de puternica.”

    Pe online e mai bine
    Masura succesului este data de obicei si de numarul celor care incearca sa te imite. “La o luna de la lansarea noastra pe piata, a aparut primul site pirat care vindea sub marca babytree niste plante care stateau intr-un gel. Nu stiu ce s-a mai intamplat cu ei, au inchis site-ul, fiindca furnizorul nostru a amenintat ca ii va da in judecata.” Dar Patricia Pop nu crede ca va schimba modalitatea de vanzare, preferand sa ramana exclusiv online. “Babytree este prin definitie un produs atipic, nu o marfa pe care sa o pui pe un raft intr-un magazin si care daca se vinde bine, daca nu, nu. Sunt plante, sunt vii, au nevoie de conditii, de lumina, umezeala, apa. Plus ca nu rezista mai mult de 6 luni in capsula. M-au tot contactat oameni de la Metro sau Carrefour care ar fi vrut sa revanda produsul, dar i-am refuzat. In plus eu l-am promovat ca pe un produs corporate. Fiind lansat asa pe piata, stiu exact care-mi este targetul, nu ma adresez micilor comercianti sau angrosistilor. Nu mi se pare un produs care s-ar putea preta la asa ceva.”

  • Un general in minus

    Cel putin in Romania. Fostul director general al Generali Asigurari, Tudor Moldovan, a acceptat oferta primita din partea Generali PPF Holding – aceea de a se ocupa de proiectele de business din regiunea Europei Centrale si de Est. In locul sau, un alt sef a venit la filiala din Romania a holdingului de asigurari. Si nu de oriunde, ci dupa ani de zile la conducerea executiva a Ceska Pojistovna, cea mai mare companie de asigurari din cadrul Generali PPF. Viitorul CEO si presedinte al Directoratului Generali Asigurari, Marie Kovarova, aduce cu sine si experienta proiectelor pe care le-a coordonat anterior in cadrul companiei de consultanta in management McKinsey.

  • 4 in 1

    Dupa ce si-a schimbat numele si fata, fosta Elite Romania, acum Strauss, scoate la lumina si produse intr-o noua infatisare. Momentul a fost ales la patru ani dupa fuziunea de la nivel international dintre grupurile Elite si Strauss, iar publicul e tot mai orientat catre segmentul superior al pietei. Romanii au inceput sa migreze spre produsele premium”, spune Matanya Schwartz, directorul general al Strauss Romania. Managerul mai sustine ca fenomenul de migrare spre o piata superioara se va accentua in urmatorii ani. Asa ca firma si-a schimbat portofoliul si a lansat brandul Doncafe in urma unei investitii de 15 milioane de euro. Compania israeliana, care isi disputa primul loc pe piata cafelei cu Kraft Foods, a intrat si pe piata pentru tineri, despre care spun ca au influentat cultura cafelei prin faptul ca o percep ca pe o bautura. Astfel, Strauss a lansat mixurile de cafea, care includ si primul 4 in 1 de pe piata: cafea, lapte, zahar si guarana.

  • In varful Turnului Babel

    A pus punct comunicarii bancare si a decis sa isi implineasca planul de a avea propria agentie de publicitate. Raluca Simu, fostul director de marketing si comunicare al Millennium Bank, este, de aproape trei luni, managing partner la Babel Communications. La 31 de ani, Simu a adunat deja 9 ani de experienta in marketing din pozitii de top in cadrul unor institutii financiar-bancare ca ABN Amro si Millennium Bank. Este cea din spatele celui mai mare brad de Craciun din Europa, bradul Millennium. Acum, Simu se ocupa de extinderea expertizei de strategie si creatie, dezvoltarea bazei de clienti, precum si a brandurilor “Misiunea Casa” si “Construction-Briefly” din cadrul Babel Communications. Calin Diaconu, fondatorul agentiei Babel Communications, ramane asociat al companiei. Babel Communications, agentie de comunicare full-service cu cifra de afaceri de 7 milioane de euro, este de 10 ani prezenta pe piata si se ocupa de clienti ca Henkel Romania, Akzo Nobel, Carpatina, Glasscorp sau Stihl.

  • Wilkommen in Romania!

    Dupa finlandezii de la Nokia, e randul nemtilor de la Mercedes sa arunce ocheade localitatii Jucu din judetul Cluj. In cautarea unei locatii pentru viitoarea uzina din Europa de Est, grupul german Daimler, proprietarul marcii Mercedes-Benz, are de ales intre Polonia si Romania, dar inclina catre aceasta din urma. Se va adeveri, prin Mercedes, ipoteza conform careia Jucu a devenit un epicentru al investitiilor straine?
    Conform publicatiei Automotive News Europe, grupul Daimler, proprietarul marcii Mercedes-Benz, cauta o locatie pentru viitoarea uzina din Europa de Est, in care se vor asambla, incepand cu 2011, noile generatii ale modelelor A-Klasse si B-Klasse.
    Conditia pe care trebuie sa o indeplineasca noua uzina este sa aiba o capacitate de minim 100.000 de unitati, care vor fi destinate atat pietelor din vestul Europei, cat si tarilor emergente. Potrivit publicatiei citate, Romania este in topul preferintelor germanilor, iar uzina va fi ridicata in parcul industrial Tetarom III din localitatea clujeana Jucu. Cu alte cuvinte, Mercedes ar putea fi al doilea mare producator mondial care lanseaza o uzina la Jucu, dupa Nokia.
    Informatiile din piata locala estimeaza o capacitate a productiei de 350.000 de unitati pe an, in timp ce oficialii Daimler anunta o productie anuala cuprinsa intre 70.000 si 130.000 de unitati pe an.
    Investitia celor de la Mercedes, estimata la 400 de milioane de euro, ar continua trendul lansat de francezii de la Renault in 1999, cand au preluat Automobile Dacia, urmati de americanii de la Ford, care au achizitionat Automobile Craiova in 2007.
    In alegerea locatiei uzinei, reprezentantii Daimler au cantarit bine punctele tari si slabe ale fiecarei optiuni si au inclinat mai mult asupra tarii noastre. Romania detine in fata Poloniei avantajul fortei de munca mai ieftine, si anume de 3,23 euro pe ora fata de 6 euro pe ora, asta in timp ce in Germania salariul pe ora al unui muncitor este de circa 42 de euro. Cu toate acestea, Polonia beneficiaza de o infrastructura mai buna si apropiere de vestul Europei.

  • Prima data in public

    Se spune ca exista IPO-uri bune si IPO-uri si mai bune. Dar cea mai rara categorie este cea a IPO-urilor care infierbanta piata. O data la cativa ani, o companie se listeaza pe Bursa intr-o avalansa de titluri de prima pagina, de estimari si de subscrieri record.
    Succesul inregistrat da nastere unui val de alte subscrieri si unei generatii noi de investitori pe Bursa, cum s-a si intamplat in cazul Intel in ’71, Apple in ’80 sau Google in 2004. Dar cea mai importanta imagine care se naste sub lumina reflectoarelor este a brokerului care a intermediat listarea.
    O serie de intrebari trebuie ridicate inainte de decizia de listare: Este personalul pregatit sa faca fata conditiilor impuse? Care vor fi costurile listarii? Ce reglementari vor trebui respectate post-IPO? Dar inainte de toate, un lucru care trebuie luat in considerare in decizia de listare este personalitatea emitentului. Criteriul apare bizar, in conditiile in care un IPO este un proces mai degraba tehnic, iar abordarea soft nu pare sa isi gaseasca locul in discutie. Dar unii oameni sunt extrem de discreti si prefera sa isi tina afacerile departe de ochii lumii.
    Pe langa posibilitati sporite de finantare, un IPO inseamna expunere. Practic, toata lumea are acces la informatii legate de businessul respectiv – salariile anuale, conflictele de interese, detalii despre membrii consiliului de administratie. De la investitori si pana la vecini, oricine poate intra in posesia acestor informatii. Nu degeaba spunem ca o companie listata la Bursa devine publica.
    Bursa din Bucuresti a avut parte, anul trecut, de un astfel de IPO care a zguduit piata. Listarea Transgaz a fost un record istoric prin prisma numarului de subscriitori, 12.000, a fondurilor atrase -1,8 miliarde de euro si a gradului de suprasubscriere, de 27 de ori – suficient pentru a da un impuls altor companii romanesti sa vina pe Bursa. Intermediarul listarii, banca de investitii Raiffeisen Capital & Investment ocupa acum locul doi in topul brokerilor din Romania, dupa KBC Securities, iar meritele sunt atribuite listarii din decembrie 2007.
    Dana Ionescu, presedintele RC&I, este vazuta acum drept unul dintre cei mai competenti brokeri din tara noastra, dar putini stiu ca este un om care prefera sa stea departe de lumina reflectoarelor. Sedintele foto pentru coperta au fost primele de acest gen la care a luat parte. Ea insasi a recunoscut ca “am prins-o intr-o pasa buna” cand a acceptat sa ne ofere un interviu pentru cover story-ul acestui numar. Asa am putut afla cum e sa muncesti 14 ore pe zi si sa ai timp si de sport, plimbari in parc, roller-skating sau rafting. Sau cum este sa fii singura femeie din boardul Bursei de Valori Bucuresti.
    Tot in aceasta editie a revistei Target, cititi despre managerul de 29 de ani al unui business cu o traditie de doua milenii. Cosmin Popescu, administratorul produacatorului de vin Murfatlar, ne imbata cu cifre, in timp ce ne dezvaluie cam cati struguri incap intr-o sticla de vin.
    La capatul firului, aflati informatii de culise din cariera pe fast-forward a avocatului de business Catalin Dima. La 30 de ani, Dima ocupa de cinci ani functia de director al departamentului juridic la Romtelecom. Dupa perioada in care, asa cum au zis reprezentantii companiei, Romtelecom a fost ca un elefant care invata sa danseze pe o scena noua, Dima este pregatit acum sa iasa in public cu propria companie pe piata avocaturii de business. Dar va face acest pas?
    Daca ar fi o intrebare pe care mi-ar placea sa o adresez tuturor oamenilor de afaceri pe care avem ocazia sa ii intervievam, aceasta ar fi “Cand ati simtit ca sunteti o persoana de succes?”. La urma urmei, singurul lucru mai dificil decat sa obtii un succes, este sa afli CE inseamna acesta pentru tine.
    Va invit, asadar, sa descoperiti printre randurile din acest numar propriul raspuns la intrebare.

  • Partieeeeee!!!… In cont

    Schiul este, fara nicio indoiala, unul dintre acele sporturi responsabile pentru cresterea numarului celor dependenti de adrenalina. De la vantul care suiera amenintator, in timp ce cobori partia cu cine stie cati kilometri pe ora, la zapada ce tasneste scrasnind de sub schiuri, pana la ispita constanta de a parasi partia in favoarea unor imbietoare carari neumblate, totul la acest sport este parca anume inchipuit pentru a creste viteza cu care sangele alearga prin vene. Ceea ce nu inseamna ca nu mai exista si alte metode de a-ti creste nivelul adrenalinei in mijlocul sezonului de schi, intr-un mod care nu implica in mod direct nici zapada, nici claparii. Unul dintre acestea poate fi plata facturii de cazare la cea mai scumpa cabana de schi din lume, Game Creek Chalet, unde o noapte de sedere ajunge sa coste circa 2.800 de dolari. Sau, daca acest pret nu se dovedeste suficient de stimulant, exista oricand alternativa schiului in desert. Acest sport aparte se practica de doi ani incoace in Emiratele Arabe Unite de la inaugurarea Ski Dubai, prima partie de schi acoperita din Extremul Orient. Insa daca la un pret de 40 de dolari doua ore de schi aici nu vor face o gaura in bugetul nimanui, nu acelasi lucru se poate spune si despre cazare. La hotelul Kempiniski, pretul unei nopti de cazare la una din cele 15 cabane de schi, unde de la o fereastra se vede partia inzapezita si de la cealalta – piscina inconjurata de palmieri, variaza intre 6.000 si 12.000 de dolari.

    Cabana tiroleza, dolari americani
    Cand muntele Vail din Colorado a fost pentru prima oara descoperit de mineri in mijlocul “Goanei dupa aur” din a doua jumatate a secolului XIX, intreaga zona a fost scotocita in cautarea pepitelor de aur si argint – insa se pare ca nimeni nu s-a imbogatit aici cu adevarat. De-abia un secol mai tarziu a venit momentul in care in muntele Vail a fost descoperit aur, si asta atunci cand Peter Seibert si Earl Eaton, doi fosti soldati care strabatusera in lung si in lat Muntii Stancosi in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, au inteles potentialul de schi al zonei si au pus bazele companiei care controleaza statiunea, Vail Resorts. Astazi, Vail nu numai ca este una dintre primele destinatii de pe lista celor mai exclusiviste si ofertante partii de schi din lume, reusind sa stea fara probleme langa nume precum Chamonix Mont-Blanc din Franta sau “perla Alpilor” – statiunea Kitzbuhel din Austria, ci reuseste sa se mentina de doua sezoane incoace si in capul listei celei mai scumpe destinatii de schi din lume. Motivul pentru care statiunea reprezinta intruchiparea luxului pe schiuri poarta numele de Game Creek, cabana cu un pronuntat aer tirolez despre care s-a spus in nenumarate randuri ca, daca familia Von Trapp ar fi existat in realitate, aceasta ar fi fost cu siguranta resedinta lor. Construita la peste 3.000 de metri altitudine, in varful partiei Vail, proprietarii cabanei se mandresc cu faptul ca aceasta este cat se poate de greu accesibila: atat fizic (aici se poate ajunge doar cu ajutorul unui SUV, in timpul verii, iar iarna cu ajutorului unui Sno-Cat), dar mai ales financiar. Cel putin 5.600 de dolari trebuie sa scoata din buzunar cei care vor sa-si petreaca aici o mini-vacanta, deoarece, la un pret de cazare de 2.800 de dolari pe noapte, nu se accepta sederi mai scurte de doua nopti. Cu toate acestea fabuloasa partie Game Creek Bowl – care incepe din fata usii de intrare a cabanei, interioarele luxoase si tipic austriece ale acesteia, precum si serviciile valetului (responsabil printre altele cu incalzirea claparilor musafirilor), ale bucatarului privat, precum si cele ale instructorului de schi in permanenta la dispozitia turistilor fac ca rezervarile cu cateva luni in avans sa fie necesare pentru a putea cheltui aici cele cateva mii de dolari. Odata ajunsi la Game Creek, musafirii intampinati cu sampanie de personalul cabanei, rasfatati cu specialitatile de caprioara ale bucatarului privat si ispititi de jacuzzi-ul de pe terasa acesteia, vor descoperi ca cea mai mare provocare va fi sa reuseasca sa paraseasca cabana. Motive au insa suficiente, deoarece se spune ca schiul pe partia din Vail este de-a dreptul magic. Inclusa in fiecare an in lista celor mai bune destinatii de schi din lume – in prezent pe locul 4 in topul realizat de Traveler?s Digest -, statiunea Vail pune la dispozitia turistilor cea mai mare partie de schi din Statele Unite, ce insumeaza mai bine de 21 de kilometri de teren practicabil pentru acest sport si unele dintre cele mai bune conditii din lume pentru zapada. Ceea ce nu inseamna ca in Vail doar schiul este la oferta. Snowboardingul, snowmobilingul, snowshoeing-ul, telemarking-ul, saniile trase de caini sau de cai, patinajul sau hocheiul pe gheata, toate aceste sporturi sunt disponibile in imediata vecinatate a cabanei pentru a le asigura turistilor o sedere pe cat de luxoasa pe atat de epuizanta.

    Cu schiurile in desert
    Anul 2004 are o importanta deosebita in istoria Emiratelor Arabe Unite, acesta aducand cu sine prima si singura ninsoare la care a fost vreodata martora insorita tara. Acest fapt nu-i impiedica insa in fiecare an pe circa 50.000 de turisti sa se indrepte catre Dubai cu schiurile in spate de la inaugurarea Ski Dubai, una dintre cele mai mari partii de schi acoperite din lume. Construit in proximitatea celui mai mare mall din afara Statelor Unite, mall-ul Emiratelor, Ski Dubai a fost proiectat dupa modelul unei statiuni elvetiene si are o capacitate de 1.500 de vizitatori. In total winter-park-ul adaposteste 5 partii de schi, clasificate in functie de dificultate, dintre care cea mai lunga numara peste 400 de metri, dar si cateva partii de bob, un loc special amenajat pentru scoala de schi si o partie pentru sanii. In total park-ul ocupa un spatiu echivalent cu trei terenuri de fotbal, partiile fiind construite in interiorul unui gigantic tub metalic, inalt de 80 de metri, iar zapada este mereu proaspata, fiind obtinuta prin imprastierea apei intr-o atmosfera mentinuta la o temperatura de -6 grade Celsius. Pretul a doua ore de schi, cu echipamentul si hainele groase incluse, se ridica la 35 de dolari. Cu mult mai scumpa este insa cazarea la invecinatul hotel Kempinski, separat de partie doar printr-un perete de geamuri, la care o simpla camera dubla pe noapte costa cel putin 517 $. Insa atractia hotelului sunt cele 15 cabane de schi care ofera turistilor pe de o parte privelistea alpina a unei partii inzapezite la -1 grad Celsius si imaginea palmierilor si a insoritului Golf Arab, la cele 45 de grade Celsius ale Dubaiului, pe cealalta parte. Cele mai ieftine sunt modestele cabane de 45 de metri patrati, acolo unde o noapte de cazare costa 6.000 de dolari, pretul crescand pana la 12.000 de dolari in cazul cabanelor Grand Ski, care se intind pe 228 de metri patrati desfasurati pe 3 niveluri. PR managerul Kempinski pentru Africa si Extremul Orient, Doaa Amin, spune ca fiecare cabana in parte a fost amenajata intr-un stil unic, cu finisaje si mobila de inspiratie europeana si marturiseste ca acestea sunt deja vanate de milionarii rusi si de membrii GCC – Consiliul pentru Cooperare in Golful Arab. Desi indelung asteptate, cabanele de schi din Dubai au fost inaugurate de-abia in luna aprilie a a anului trecut, asta si deoarece construirea lor s-a dovedit a fi mai dificila decat se preconizase initial. Contrastul dintre temperaturile extreme ale microclimatului Ski Dubai si ale climatului arab a fost responsabil pentru aceasta intarziere, facand ca privelistea din interiorul partiei acoperite sa nu poata fi vizibila din cauza condensului puternic de pe peretii de sticla ce separa hotelul de partie.

  • Wanted in Silicon Valley

    Se inspira “creierele” din Silicon Valley din prospetimea tinerilor softisti romani? Nu e foarte clar. Ce stim sigur insa este ca, printr-un contract de 2 milioane de euro, Radu Georgescu, proprietarul producatorului local de software Gecad Technologies, a devenit “dispus” sa imparta actiunile companiei cu investitorii din Occident.
    Pe 14 noiembrie, romanul a finalizat contractul prin care cedeaza 11,76% din actiunile companiei unui consortiu format din sapte investitori straini. Printre acestia, se numara si fondul de investitii 3TS-Cisco Growth Fund III finantat de compania americana Cisco Systems cu sediul in San Jose, California. Au oare organizatiile din Silicon Valley nevoie de IT-istii romani ca sa respire? Indiferent de raspuns, e cert ca motorul deciziei de achizitie a functionat pe baza de… Axigen. Softul de mesagerie electronica rapida produs de Gecad are 9.000 de clienti corporatisti in lumea intreaga si va aduce pana la finalul lui 2007 incasari de 300.000 de euro.
    Tranzactia, care evalueaza compania la 17 milioane de euro, este al doilea eveniment de acest gen care il are cap de afis pe Radu Georgescu. In primavara lui 2003, antreprenorul roman a vandut tehnologia soft RAV (Romanian Antivirus) gigantului IT al lumii, Microsoft. Pentru contractul cu Bill Gates, Georgescu a primit atunci circa 19 milioane de dolari si a iesit astfel din anonimatul businessului romanesc. Valoarea tranzactiei din aceasta luna este de 2 milioane de euro, dar deschide calea unor alte achizitii de actiuni la Gecad in urmatorii ani. In plus, antreprenorul intentioneaza sa se listeze la Bursa din Bucuresti in cel mult doi ani, iar parteneriatul cu cel mai mare producator mondial de echipamente de retea, finalizat printr-o majorare de capital, nu e de ici, de colo.