Istorie si fantezie Ca si Numele trandafirului, Baudolino tese o povestire medievala. Atata doar ca in acest din urma roman, nu mai avem drept cadru lumea monastica si disensiunile interne ale Bisericii, ci universul laic de la curtea imperiala a lui Frederic I Barbarossa. La varsta de 13 ani, Baudolino (un smecheras hatru si descurcaret care in mitologiile locale poate fi, precum la nemti, Peter Schlemihl, sau la britanici Trickster God) este adoptat de imparat si traieste, impreuna cu acesta, toate evenimentele majore. Capacitatea de a scorni istorioare verosimile, in care toata lumea crede si din care, finalmente, se naste Marea istorie (el este cel care il convinge pe Barbarossa sa lanseze Cruciada), forta lui exceptionala de persuasiune sunt virtutile si viciile lui, pe care Eco isi face placerea sa ni le infatiseze intr-un limbaj popular, profund diferit de limbajul studiat, latinizant, folosit de calugarii de la manastirea din Melk (Numele trandafirului). Umberto Eco, Baudolino, Editura Polirom, Bucuresti, 2007 Insemnari pe partitura Puteam, oare, sa ma insel? Nu, deloc, nu ma suspectam sa fi posedat atat de multa imaginatie incat sa ma fi putut insela. Consideram ca nu-mi faceam nicio falsa iluzie. Veneam de departe si de foarte de jos. Insa acum soarta incepea sa lucreze pentru mine. Simteam ca eu si nimeni altul eram cel ales. Asa se incheie cel dintai capitol al memoriilor lui Bob Dylan, un muzician ales si facand parte din poporul ales. Acest prim volum autobiografic retraseaza cateva din episoadele cruciale ale vietii si ale carierei unuia dintre cei mai populari artisti ai veacului XX. Din New Orleans pana in Minesotta si la Woodstock, parcurgem toate reperele geografice ale unui mare destin si toate treptele unei tumultoase educatii sentimentale si culturale. Bob Dylan, Cronica vietii mele, Editura Allfa, Bucuresti, 2007
Leave a Reply