Au trecut, de atunci, 22 de ani. Au fost ani atât de tumultuoşi, atât de grei şi atât de importanţi încât, astăzi, dacă privim înapoi, vom desprinde lecţii grele de istorie. Mai cu seamă că vremurile noi au dat continuu pe faţă toate rănile societăţii. Adunate în zeci de ani înainte de decembrie ’89. Zgândărite, de cele mai multe ori cu duritate, au provocat dureri. Iar alinarea, un timp, era căutată numai “sus”. Oamenii n-aveau obişnuinţa să privească în ei şi să caute acolo soluţii. O aşteptau de la autorităţi în vreme ce anii se derulau unul după altul surprinzându-i cu adevăruri nu tocmai lesne de acceptat de către societatea românească: economie de piaţă, deschideri către lume, capitalism.
Leave a Reply