Justitie muzicala

Mi-am intrebat recent un prieten DJ ce muzica mai asculta. Raspunsul? „Post-Micro-House.“ N-am stiut daca sa rad sau sa plang. Raspunsul insa reprezinta o trecere in revista a problemelor din prezent ale scenei dance music. Astazi, minigenuri cu nume inexplicabil de stupide ale muzicii dance apar precum ciupercile dupa ploaie, pentru ca mai apoi sa dispara fara urma. Astazi totul e o chestiune de estetica „minimalista“, de bun gust, de „design sonor inteligent“ si productie complexa. Nici Romania nu se lasa mai prejos, aproape toti DJ-ii sai trecand pe un sound „minimalist“. Ricardo Villalobos pare sa aiba program in Romania aproape in fiecare week-end, iar oamenii care acum trei ani ascultau Vali „The Storm“ Vijelie se dau in vant dupa ultima piesa a producatorului minimalist Luciano.

E de inteles, in aceste conditii, de ce in lumea muzicii dance parerile sunt impartite cu privire la duetul electronic Justice. Ceea ce produc ei nu e nici pe departe minimal, ci mai degraba maximal.

Justice s-au lansat in cariera in 2003, cu un remix dupa piesa „We Are Your Friends“ semnata Simian Mobile Disco, o piesa atat de plina de viata, incat pana si azi umple garantat ringul de dans. Au continuat apoi cu remixuri dupa mari nume ca Fatboy Slim, Franz Ferdinand, Britney Spears (da, Britney Spears) si concetatenii lor din Paris, Daft Punk, iar de curand si-au lansat albumul de debut. In spiritul lui Prince si al altor artisti care resping cuvintele preferand simboluri frumoase, albumul se intituleaza . Mi-a luat vreo jumatate de ora ca sa gasesc simbolul respectiv la mine pe computer (in caz ca va intrebati, da, este o cruciulita). Albumul lor se intituleaza . Nu stiu cum ar trebui sa-l cereti in magazinele de discuri, dar totusi…

Daca exista niste artisti cu care sa semene Justice, atunci acestia sunt Daft Punk. Criticii muzicii lor de inceput sugerau chiar ca sunt platiti sa-i imite pe Daft Punk, mai ales ca aveau parte de acelasi management ca  Daft Punk. Ce-i drept, Justice au acelasi sound disco-rock difuz si filtrat ca Daft Punk. Totusi, diferenta dintre Daft Punk si Justice este fix partea de „punk“. Justice sunt de un milion de ori mai punk, de un milion de ori mai heavy metal si de un milion de ori mai rock’n’roll.

Ceea ce reusesc Justice este sa ia bucati neplacute de muzica pop, sa le bata bine si sa scoata ceva atat de incitant, incat ii face garantat pe oameni sa danseze pana le tasneste sangele pe nas. Single-ul lor recent „DANCE“ este un exemplu perfect in acest sens. Par sa fi reusit sa indese toata istoria muzicii dance in mai putin de cinci minute de muzica. Piesa porneste cu un cor inocent de copii, trece la niste aranjamente de coarde stil disco exagerat al anilor saptezeci, ajunge la un house intunecat din anii optzeci, adauga un pic de house francez filtrat si mai pune si niste acorduri nebunesti de heavy metal.

Justice iau excesele muzicii disco, egoismul exagerat al rockului de stadion, solo-urile de chitara de cinci minute cantate cu piciorul pe boxa monitor si reusesc sa le transforme pe toate in ceva care e aproape imposibil sa-ti displaca. Suna ca Ricardo Villalobos batut pe o alee intunecata de o banda de rockeri parizieni adolescenti costumati in roboti.

Intr-un moment in care majoritatea celor care merg prin cluburi ar dansa probabil si pe sunetul produs de un om care loveste intr-un watercooler de birou (nota: Brian Wilson chiar izbea in mod repetat intr-un watercooler pentru a obtine un sunet de percutie pe Pet Sounds), este exact ceea ce ii trebuie muzicii dance. O mare infuzie de amuzament.

In romaneste de Loredana FrATilA–Cristescu