Crima in Islanda Tryggvi intelese ca acel cadavru – nu putea fi vorba decat despre un cadavru, un om viu nu ar fi aratat in asemenea hal – cazuse peste Gunnar cand acesta deschisese usa cabinetului. Doamne, Dumnezeule! Carpele negre din dreptul ochilor nu erau carpe. Pe cadavrul lui Harald Guntlieb a fost gravata, de fapt, o runa magica. Mama defunctului, Amelia, apeleaza la serviciile unei avocate islandeze si ale unui politist german, spre a descifra misterul acestei morti ritualice, incarcata de semnificatii ce depasesc intelegerea curenta. Calatoria investigatorilor devine un drum in spatiu si timp, printre gheturile unei Islande inspaimantatoare, ramasa tributara altor vremuri si mentalitati. Un roman al brumelor Nordului, plin de situatii fantastice de culoarea sangelui, despre atmosfera caruia o editoare britanica spunea: Aici, Hannibal Lecter se intalneste cu Blair Witch, in timp ce Bjork canta in fundal. Yrsa Sigurdardottir, Ultimul ritual, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007 Roa Bastos, supremul Romanul Eu, supremul a facut din Augusto Roa Bastos cel mai cunoscut scriitor paraguayan al tuturor timpurilor, i-a inscris candidatura pentru Nobel si i-a adus premiul Cervantes, in 1990. Din nefericire pentru el, toate celelalte productii literare ale sale au fost umbrite de aceasta capodopera si au ramas, chiar si acum, dupa moartea autorului (survenita in 2005, la varsta de 88 de ani), aproape necunoscute. Eu, supremul este un roman dedicat, la modul general, monoteismului puterii, paranoiei dictatoriale din America de Sud, si, in mod concret, este ilustrat cu povestea lungii domnii a lui José Gaspar Rodríguez de Francia (1814-1840), tiran absolut in Paraguay vreme de 26 de ani. Asemanat in multe privinte cu Marquez, maestru, ca si acesta, al realismului magic, dar si inamic fatis al despotismului, Roa Bastos s-a autoexilat in Argentina, a fost privat de cetatenia tarii sale de bastina, dar, a primit, ca recompensa, cetatenia spaniola si pe cea franceza. Augusto Roa Bastos, Eu, supremul, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2007
Leave a Reply