Corespondence

In acest numar: Andrei Cohn (Director de creatie Cohn&Jansen) si Ionut Mosteanu (Brand Communication Director Leo Burnett & Target)

Scrisoarea lui Andrei catre Ionut

Uite, Ioane, am o mare dilema pe care vreau sa ti-o impartasesc.

S-o intreb daca mai sunt “barbatul de care s-a indragostit”, sa scot motocicleta din garaj, sau sa ma tund si sa pun in cui toate prostiile astea de optispe  ani.

Varsta la care am avut de fapt prima motocicleta, un NSU de postas neamt din al doilea razboi.

Candam terminat liceul de arta am picat un an la facultate, m-am angajat profesor de desen prin Balta Alba, am pus deoparte ceva bani, cred ca mi-a mai dat si tata cativa si am cumparat-o din podul unui mos.

Momentul, in ciuda asteptarilor, nu a fost unul romantic deloc, nu fusese motocicleta mosului cu care sa-si fi trait aventurile tineretii.  Motocicleta ii ramasese mostenire de la o ruda si voia sa scoata niste bani

din ea.

Altfel era superba, verde de China cu niste linii nichelate pe rezervor si amortizor paralelogram pe fata, fapt ce o facea sa semene in ochii mei cu un Harley, chiar daca avea capacitate cilindrica de vreo zece ori mai mica. Marea ei problema inainte de starea tehnica, stare ce ma facea sa o imping frecvent pana acasa, era faptul ca nu avea decat o sa.  In principiu normal, ca nu era gandita sa plimbe postasul neamt fetele prin Herastrau.

In perioada aia doua texte ma amageau constant, primul era, “…cum baterie de sase volti nu gasesti, te rezolv eu”, bateria mea din ’41 nu prea ma mai ajuta si al doilea, ”…am eu un tovaras in Germania care cumpara din astea de colectie, iei lejer doua mii de dolari pe ia”, si as cam fi maritat-o pentru ca voiam si eu una cu sa  dubla.

A aparut in final mecena motociclistilor din Germania si mi-a dat pe ea patru sute de dolari, bani cu care am cumparat o JAWA de trei cincizeci. Imi aduc aminte ca am cerut doua mii de i-a cazut palaria aluia din cap. Atunci eram deja la facultate si era complet uncool sa fii student la arte si sa ai motocicleta. Lumea artistica romaneasca postcomunista era cumva folclorica, foarte religioasa si in sensul unui fel de mandrie de a nu avea. Nu prea mergea JAWA si ulterior prin anul trei Suzuki cu “Sus sus sus la munte sus, unde e si Iancu dus”.

JAWA a fost prima motocicleta pe care am condus-o cu carnet, in trecutul meu ilicit de motociclist fara carnet mai exista inainte de NSU si un MZ de 125 al unui foarte bun prieten de la care m-am si molipsit si un IJ Festival din ’56. IJ-ul era al unui alt foarte bun prieten care nu si-a luat niciodata carnet, Dinu.

Cu Dinu in carca mi-am implinit visul de a ajunge prima data la mare pe doua roti si pe bune ca in perioada aia era raritate pe litoral. Super greu a fost ca nu m-a lasat sa depasesc nici macar o combina pana la mare unde am ajuns plin de muste pe retina si cu paie in gura. Apropo, mai tii minte bonurile de benzina?

Probabil ca din frustrarea asta mi s-a tras ulterior sa am numai motoare de viteza cu care sincer am mers foarte repede, in principiu cat au putut ele de repede.

Acum vreo trei ani m-am suit pe motocicleta si am simtit extrem de clar ca nu mai am nervi de asa ceva, mai putin sofisticat spus, mi s-a facut cam frica.

Am spus tuturor celor care stiau ca in trecut ma semnam pe afise Motociclist Andrei Cohn ca mi-a trecut vremea si ca am trecut in cealalta jumatate din viata. Jumatatea aia cu cultura, seriozitatea si masina.

Totul pana acum cateva zile candam mers cu KTM-ul de care stii si s-au dus dracu in cinci sute de metri toate teorile mele despre cum ca nu ma mai intereseaza.

Eu ma gandesc acum ca daca dinspre viteza nu mai pot sa sug adrenalina, poate dintr-un mers pe o roata, un tars ceva, storc un strop doi.

Zi si tu bre, sunt cam incurcat, am incercat si cu un scuter sa-l justific ca util, aglomeratie, consum, etc, da chiar e frectie.

ANDREI COHN

Director de creatie

Cohn&Jansen

Scrisoarea lui Ionut catre Andrei

Bre Andrei, esti om cu responsabilitati, da-le incolo de motociclete! Ia un jeep mare cu 4 roti mari sa-ti arati starea de bine la toata comunitatea ….

Hai mah, stii ca glumesc. Ma bucur ca nu te-ai ramolit si te mai trage ata la un wheelie.

Noroc cu austriecii, oameni seriosi – au pus osul la treaba si au produs niste scule care trezesc la viata si ultimul motociclist pensionar.

Te invidiez ca ai strans atatia ani pe doua roti … Candam citit textul tau am avut, din nou, impresia ca esti un batran intelept. Si candcolo, la naiba, esti mai mic ca mine!

Fata de tine eu m-am apucat mai tarziu de treburile astea, dar si candm-am apucat m-am tinut bine de treaba. Alte vremuri … Prima motocicleta acum 4 ani a fost luata cu credit de nevoi personale de la Raiffeisen. Eh? Eram la Connex si aveam salariul pe cartea de munca; o experienta interesanta.

Eu pana la urma am gasit ca distractia cea mai mare pe doua roti e sa urci pe acolo pe unde nu poti sa urci in picioare, insa nu pot sa zic ca nu-mi place sa crosetez printre masini pe Posada. Oricum, eu stiu ca trebuie focus ca sa faci ceva ca lumea – asa ca incerc sa fug de-acasa pe coclauri cat mai multe weekenduri sa-mi dau drumul la mana asa cum trebuie. Daca ma rabda nevasta inca un an – doi, o sa fiu foarte bun. O sa te chem sa ma dau mare.

Cat despre jumatatile de viata (aia de motociclist cu aia serioasa) … Eu zic ca pasiunea pentru doua roti nu intra in conflict cu imaginea de om serios. Poate era asa candti-ai luat tu prima motoreta, insa acum lucrurile s-au mai normalizat. Si oricum, atunci cred ca aveai si tu o imagine destul de distorsionata despre ce inseamna om serios. Acuma nu mai e problema. Au “spalat” imaginea motociclistului o gramada de corporatisti. Cel putin, de candavem un prim-ministru si un fost ministru de finante motociclisti … cred ca nu mai e o problema sa te duci cu motoreta la o intalnire. Ba din contra.

Scuterul nu se pune la motociclete si la pasiunea pentru 2 roti decat daca ai 16 ani si e singura scula pe care o poti conduce legal. Altfel, e un mijloc de transport de chinez sarac care isi merita si ultimul banut. Eu am scuter de 2 luni – o minune a tehnicii taiwaneze (Kymco pe numele lui) – si sunt extrem de multumit. Pentru mine e descoperirea anului. De candl-am luat nu ma mai dau jos si brusc Bucurestiul pare mult mai mic, cu spatii multe de parcare, cu trafic aerisit … o noua perspectiva pe care te invit sa o impartasesti.

Abia astept sa-ti alerg putin prin oras noua achizitie. Sper sa nu te razgandesti si sa o iei cat mai repede; stii vorba alora – Life’s short. Play more.

Pupa-le pe fete! O sa fie foarte fericita Mara sa o plimbi, din nou, cu motoreta. Ce zici de mega argumentul asta?

IONUT MOSTEANU

Brand Communication Director

Leo Burnett & Target