Naveta Paris – Titu

La 16 luni de la demararea proiectului cu care „stapanul de pe malul Senei“ (Carlos Ghosn, presedintele Renault) l-a insarcinat pe Constantin Stroe, vicepresedinte al Dacia, centrul de cercetare pe care grupul francez vrea sa-l construiasca in Romania „este terminat in proportie de 99%“, spune Stroe.

El adauga ca acest proiect „este o perla“ mai ales prin faptul ca la momentul actual ar putea reprezenta cel mai mare centru de cercetare al grupului francez. „Nu exista nimic similar in toata Europa Centrala si de Est“.

Dar care a fost scanteia de unde a plecat dezvoltarea unui spatiu de cercetare pentru care francezii au nevoie de un spatiu de 600 de hectare?

Renault si-a propus, dezvaluie Stroe, sa faca 26 de tipuri de automobile la fiecare patru ani. „Si numai capacitatea lor de la Paris (centrul tehnologic Technocentre – n.red.) nu este suficienta.“ Acest pariu pe care producatorul francez l-a facut cu el insusi este necesar pentru a-si intari pozitia pe piata si mai ales sa ajunga la orizontul anului 2009 la o marja operationala de 6%, mai mult decat dubla fata de anul precedent. Pentru centrul de inginerie de la Titu, ce se traduce in 3.000 de locuri de munca pentru absolventi de studii superioare cu varsta maxima de 37 de ani, a fost demarata o ampla campanie de recrutare. Dintre cei 3.000 de angajati, doar 103 vor fi francezi, restul de 2.900 de pozitii fiind deschise pentru romani si alte nationalitati.

Vicepresedintele Dacia spune ca a fost surprins sa vada „ca foarte multi sarbi vin acum la noi (in Romania – n.red.)“, in cautarea unui loc de munca. Argumentul financiar este insa puternic, pentru ca „am fost foarte incapatanat si am negociat (cu francezii – n.red.) chiar si salariile stagiarilor“.

Francezii au inteles ca nici in Romania nu mai e posibil ca salariile de 200-300 de euro pe luna sa fidelizeze un angajat bun. „Ar veni pentru scolarizare si dupa trei-patru ani ar pleca.“ Rezultatul? Lefurile „de intrare“ pentru tinerii absolventi sunt mai atractive. Chiar si asa, perioada de rambursare a acestor investitii din Romania este mult mai scurta, argumenteaza Stroe, decat daca un astfel de proiect ar fi realizat in Vest.

Ca un magnet, centrul de inginerie de la Titu a inceput deja sa atraga chiar si inginerii romani plecati din tara de sase-sapte ani. „Pentru ca le oferim conditii de munca absolut egale cu cele din «lumea buna» – salarii echivalente -, iar oamenii si-au facut niste calcule si s-au intors.“

Dincolo de impactul pe care proiectul de la Titu il va produce asupra fortei de munca, Romania dobandeste acum un atu de imagine: devine cel mai important centru de cercetare pentru producatorul francez de automobile. In conditiile in care in Romania pana in 1990 „nu s-a conceput nici macar un piston pentru un motor“, pentru ca se fabricau tot felul de componente, dar toate dupa licente cumparate de-a lungul timpului, „acum trecem la conceptia unui automobil de la contactul cu solul pana la varful antenei“.

Pentru aceasta, francezii au un plan de investitii de 450-600 de milioane de euro, adica jumatate din valoarea investitiilor realizate pana acum de Renault in fabrica Dacia de la Pitesti. Dar implicatiile sunt mult mai mari. Pentru ca implica direct „23 de furnizori care se vor instala in cele patru judete limitrofe – vestul Prahovei, Ilfov, Dambovita si Arges“, declara Stroe.

Dar de ce a fost aleasa, pentru dezvoltarea unui proiect de cercetare de asemenea anvergura, tocmai localitatea Titu, ce numara doar 10.000 de suflete? Stroe povesteste ca i-a „acompaniat pe decidenti in sase locuri diferite“ si cel de la Titu are marele avantaj de a avea o pista de decolare si aterizare pentru avioane. Astfel incat devine viabila ideea de naveta zilnica intre Boteni – Titu si Paris, aeroportul Le Bourget. Chiar si aeroportul de la Paris are doua mari avantaje: „e mult mai ieftin si mult mai rapid, pentru ca si francezii pierd foarte mult timp pe aeroportul Charles de Gaulle, cu formalitatile“.

Iar justificarea navetei este simpla: cheltuieli mai mici decat cele pe care le presupune relocarea a o suta de francezi cu tot cu familii, cu copii, relocare ce vine impreuna cu plata taxelor de scolarizare si a apartamentelor. Asa ca Renault inventeaza naveta (aeriana) zilnica intre statiile Boteni – Titu si Paris, aeroportul Le Bourget.