Cu ce va fi umplut „golul“ aderarii

Intrarea Romaniei in Uniunea Europeana aduce deopotriva fericire, dar si costuri importante care s-ar putea contabiliza in zona politicului.

Majoritatea analizelor si interpretarilor referitoare la recenta aderare sunt mai degraba prognoze, de regula prin formule dihotomice, ce incearca sa ofere explicatii si perspective plauzibile. Pe de o parte, un curent care exprima avantajele si beneficiile aderarii cu un mesaj centrat pe valorificarea sanselor create de intrarea in comunitatea europeana. Pe de alta parte, un curent eurosceptic (deocamdata nu foarte pronuntat),  care pune accentul pe neajunsurile si riscurile integrarii.

Dincolo de aceasta confruntare, integrarea are un efect colateral pentru cea mai mare parte a clasei politice, intrucat consfinteste epuizarea simbolica a unei teme fundamentale a discursului public. Alegerile din 1996 au fost castigate de CDR cu un discurs de tip european, Traian Basescu a coroborat tema anticoruptiei cu cea a integrarii, „asezonate“ cu teza fraudarii alegerilor si a invins in cursa prezidentiala din 2004. Acum, Romania este si membra a UE, si membra a NATO, iar tema coruptiei nu mai reprezinta una dintre preocuparile principale pentru populatie, deci este putin probabil sa fie reluata in scop electoral. Golirea de sensuri a temelor de discurs atrage implicit politicul catre noi cautari. Daca vizeaza victoria la viitoarele alegeri, partidele si liderii politici au misiunea de a identifica teme atractive care sa mobilizeze electoratul. Daca integrarea va insemna o noua tranzitie (asa cum a declarat recent Traian Basescu), discursul european al guvernantilor va trebui sa imbrace forme extrem de indulcite pentru a fi digerat de catre populatie. Daca integrarea nu va aduce rapid prosperitate si bunastare, asa cum au promis toate guvernele din ultimii zece ani, dezamagirea va fi generala.        

Trecerea de la satisfactia aderarii la costurile integrarii este prea brusca si pentru cei mai optimisti pro-europeni dintre romani, iar costurile se vor contabiliza tot in zona politicului. De aceea, clasa politica este datoare sa propuna noi idealuri, fie si iluzorii, fiindca doar astfel poate fi atins obiectivul vizat cu regularitate de politicieni: votul.