De ce vrem sa privatizam catre alte state?

Unul dintre principalele procese ale tranzitiei a fost reprezentat de privatizare. In acesti 17 ani, privatizarea a fost parte integranta a trecerii de la economia socialista planificata la economia de piata bazata pe concurenta.

Obtinerea statutului de economie de piata functionala a fost, cel putin teoretic, obiectivul esential al privatizarilor. Pana la urma, cu toate sincopele aplicarii sale, principiul liberal al economiei de piata s-a dovedit a fi un criteriu in sustinerea unui sistem politic democratic. Un alt argument, mai putin adus in prim-plan, dar asumat, chiar daca de cele mai multe ori tacit, a fost nevoia de a usura „revenirea“ noastra in Europa prin vanzarea unor importante unitati economice romanesti catre investitorii europeni (cazul Regiilor de Distributie a Energiei Termice este deja de notorietate). La inceputul anului de gratie 2007 Romania este, dupa cum spun europenii, economie functionala de piata si membru cu drepturi depline al UE. Dincolo de lipsa inca sesizabila a consolidarii sistemului politic democratic, se poate spune ca tranzitia s-a incheiat.

Se insista insa prea putin asupra faptului ca, odata cu intrarea noastra in Europa, o serie de modificari strategice devin absolut necesare. Una dintre acestea este reprezentata de strategia de privatizare a Romaniei.

Nimeni nu contesta eficienta de principiu a procesului de privatizare. Ce arata insa unele din marile privatizari? Romania nu isi trece bunurile in proprietatea privata, ci in proprietatea unor companii (termen generic) in care state straine au o importanta implicare (uneori majoritara). O astfel de abordare arata in cele din urma semnele neputintei statului roman. Se poate pune problema daca nu oferim spre privatizare altor state propriile bunuri pentru ca suntem incapabili sa le gestionam. Pare ca nu detinem nici resursele umane, nici cele materiale pentru a o face.

Daca lucrurile stau diferit, de ce nu se vede acest lucru si in actiunea autoritatilor? Ce ne opreste sa regandim managementul companiilor importante aflate inca in administrarea statului, sa investim in ele si, eventual, sa le privatizam ulterior pe sume mai mari si la un moment ales numai de noi?