Terapia prin reverie Iata ce scria Mircea Cartarescu intr-un text intitulat Bucurestiul meu: Citind Dostoievski, ma gandeam ca, de vreme ce Dostoievski n-a fost inger, ci om ca si mine, voi putea scrie si eu ceva, poate, mai minunat ca «Netocika Nezvanova» (nu stiam pe atunci ca nu poate exista ceva mai minunat). Acest minunat si atat de putin cunoscut roman dostoievskian a fost editat penultima oara in anii 50 ai veacului trecut, la editura Cartea rusa. Iata-l acum aparand la editura Fundatiei Pro. Desi romanul se deschide asupra primei clipe de trezire din somnul copilariei a Netocikai, atat ea, cat si toti aceia care-i stau in preajma nu vor inceta o clipa sa viseze. Visatori incurabili, rataciti in naluciri fantastice, Efimov, mama eroinei, Alexandra Mihailovna, si iubitul ei isi construiesc lumi paralele sub vraja carora sa poata supravietui unui cotidian mizerabil. F.M. Dostoievski, Netocika Nezvanova, Editura Fundatiei Pro, Bucuresti, 2006 Pe taramurile vikingilor Distins cu Marele Premiu al Academiei Franceze in anul 2004, romanul lui Bernard du Boucheron se dezvolta la limita dintre adevarul istoric si imaginatie. In epoca premergatoare Evului Mediu, un popor mic, provenind din Europa, se stabileste la nord de lume, intr-o singuratate inghetata, unde se incapataneaza sa supravietuiasca. Dupa mai multe secole, la sfarsitul veacului al XIV-lea, un echipaj pleaca in cautarea ei pe vasul Sarpele Nordului. Montanus, seful expeditiei, si toti cei care-l insotesc descopera ca oamenii pe care-i cautau au devenit de o violenta inspaimantatoare. Considerat de academicianul Pierre-Jean Remy drept o parabola deliranta, acest roman reprezinta pentru cronicarul literar al ziarului Le Monde o reflectie despre dezastrele determinate de ingerintele straine si socul cultural. Bernard du Boucheron s-a nascut in 1928, iar Sarpele scurt este primul sau roman. Bernard du Boucheron, Sarpele scurt, Editura Paralela 45, 2006
Leave a Reply