Dragoş Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.
Dar, surpriza, exista o sansa buna ca majoritatea banilor colectati din claw-back sa fie restituiti, pentru se afla pe rol peste 200 de procese in care companiile farmaceutice au dat in judecata diferitele institutii ale statului contestand legalitatea, formulele de calcul, datele de consum, etc.
Mai mult, in conditiile in care este greu de estimat cu cat va creste PIB-ul in 2013 (sau daca vorbim de o crestere fara deficit), exista ipoteza paradoxala conform careia chiar si cu o alocare mai mare de PIB decat 3,8% sanatatea sa primeasca in fapt mai putini bani in valoare absoluta. O alta observatie care probabil a iesit la suprafata in mediile specializate este ca alocarea de sanatate din PIB s-a facut la un curs de 4,26 Ron / Euro in conditiile in care la momentul construirii PIB-ului pentru 2012 exista o tinta de inflatie si o tinta de aderare la moneda unica – realitatea a batut planurile iar indicatorii reali de la sfarsitul lui 2012 arata ca cel putin 20% din bugetul sanatatii dispare din deficite de planificare.
Mai multi bani in sanatate nu vor veni deci in 2013, a fost si declaratia recenta dezarmant de onesta a noului MInistru al Sanatatatii. Si in plus, apare o alta problema de care Guvernul trebuie sa tina seama in bugetul din 2013 si anume crearea cadrului de implementare a Directivei 7/2011 privind combaterea intarzierii in efectuarea platilor in tranzactiile comerciale.
Platile in industrie au ajuns la 300-330 de zile (intre distribuitori si producatori) devenind un avantaj competitiv pentru companiile care si le pot permite, creand mari probleme in managementul capitalului de lucru si al fluxului de capital entitatilor locale care lucreaza in economia reala.
O implementare a masurilor prevazute in Directiva 7/2011, si anume decontarea sumelor datorate de stat si institutiile statului catre furnizori in 60 de zile ar insemna obligativitatea acoperirii finantarii pentru 150 de zile, adica aproximativ 2,5 miliarde de lei; calculul este facut urmarind rationamentul: 210 zile (termen curent, intre CNAS si farmacii) – 60 zile (termen stabilit de directive) = 150 zile x 500 mil Ron / luna (cat deconteaza CNAS pe medicamente).
Industria locala a sugerat MFP inca din 2011 sa se finanteze cu aceasta suma printr-un credit sindicalizat luat de la banci pe o peroada de maximum trei ani urmand ca dobanda aferente negociata sa fie suportata pro-rata de companiile farmaceutice (un fel de factoring, ceva analog propunerilor care au circulat in 2010). La data respectiva MFP ne-a spus ca nu are nevoie de contractarea unui credit ci de acceptul FMI a unei cresteri de deficit de circa 1%. Stim ca asta nu se poate in conditiile bugetului pentru 2013 asa ca forma de factoring propusa de industrie ramane solutia pentru incadrarea in prevederile Directivei si finantarea fara cost a sistemului de sanatate.
Exista o multitudine de solutii de redresare a Sanatatii, anume solutii tehnice, nu de PR. Desi principala ingrijorare a jucatorilor ramane ca oricati bani ar intra in sistemul sanitar, fara un control financiar adecvat ei vor continua sa se faca nevazuti in sumedenia de gauri negre din Sanatate. Si de fapt asta ar trebui sa fie mandatul Ministerului Sanatatii intr-o prima etapa, sa astupe gaurile negre. Reforma este pentru mai tarziu, cand avem nevoile clarificate, directiile strategice trasate si sprijinul politic adecvat.
Leave a Reply