BusinessMagazin

Tag: comentariu

  • Răspunsul companiei ruseşti Yango la acuzaţiile cu privire la expunerea clienţilor români la influenţa Kremlinului

    Acuaţiile la adresa noastră şi stereotipurile care circulă pe social media nu au niciun temei real şi se bazează în întregime pe originea noastră, explică reprezentanţii regionali ai companiei de ride-hailing Yango, parte a gigantului rusesc Yandex, care a intrat recent pe piaţa din România.

    „Suntem o companie de tehnologie, şi nu am avut niciodată şi nici nu vom avea convingeri politice, religioase, de gen, de rasă sau orice alt tip de convingeri. Acuzaţiile la adresa noastră şi stereotipurile care circulă pe social media nu au niciun temei real şi se bazează în întregime pe originea noastră, şi sunt lipsite de orice verificare elementară de informaţii”, a transmis pentru ZF, Andrei Voicu, director regional Yango pentru România şi Republica Moldova.

    Una dintre figurile publice care instigă la boicot pe social media împotriva ruşilor de la Yango este Andrei Caramitru, consultant fiscal şi consilierul economic principal al USR-ului.

    „Boicotaţi Yango! A apărut o firmă rusească care copiază Uber, deţinută de Kremlin. Ce vor să facă? Simplu. Să ştie exact unde sunteţi fiecare, tot timpul. Se cheamă location tracking – o pot face când le instalaţi aplicaţia în telefon. Să cartografieze tot şi să înţeleagă unde suntem, cu cnie ne întâlnim, în timp real. De ce? Spionaj în masă. Ce vă oferă pentru asta? Un pişcot. Firma asta trebuie boicotată!”, scrie Andrei Caramitru pe profilul său de Facebook.

    Serviciul este operat de Yandex Taxi B.V., companie membră a grupului Yandex. De când a fost lansat în 2011, Yango funcţionează în 16 ţări, inclusiv Estonia, Letonia, Finlanda sau Israel. Reprezentanţii companiei susţin că sunt mulţumiţi de rezultatele din România până acum.

    „Este la alegerea fiecăruia, dar noi vedem o cerere foarte mare pentru Yango în Bucureşti, mult mai mare decât ne aşteptam, şi e în creştere în fiecare zi. Sincer, noi suntem foarte mulţumiţi de rezultate”, spune Andrei Voicu.

    La intrarea pe piaţa din România Yango a încheiat peste 50 de parteneriate cu companii locale, precum Autonom, pentru a avea şoferi şi maşini, ajungând în prezent la circa 3.000 de şoferi, potrivit datelor transmise de companie către ZF.

    Mai multe voci din social media acuză că nu este o coincindeţă că Yango a ales să intre în piaţă imediat după adoptarea OUG pentru reglementarea serviciilor de ride-sharing, însă compania respinge această ipoteză.

    „Ne uitam la piaţa din România de mult timp. Este o coincidenţă, însă avem experienţă vastă în a lucra cu autorităţile în diferite pieţe unde operăm serviciile noastre şi suntem pregătiţi să împărtăşim această experienţă şi aceste cunoştinţe dacă este nevoie”, adaugă Voicu.

    Pe o piaţă în care mai sunt prezente servicii precum Uber, Bolt şi CleverGo, ruşii de la Yango îşi propun să ajungă lideri.

    „Când intrăm în orice piaţă, vrem să ajungem lideri. În ceea ce priveşte numărul de şoferi la care vrem să ajungem, nu facem de obicei planurile publice, dar putem spune că va fi mult mai mare decât este acum”, conchide Voicu.

     

     

     

  • COMENTARIU Crenguţa Nicolae. „În atenţia europarlamentarilor: Ce se poate face cu banii de la UE”

    Asta în timp ce oamenii opoziţiei visează ca PSD să ducă de râpă economia în aşa hal, încât ei să preia puterea în 2020 la un scor cât mai mare.

    Parte din aceste reacţii se explică prin resentimentele la adresa categoriilor de cetăţeni care n-au votat cu ei, ci cu duşmanii lor politici: sunt binecunoscute reacţiile de frustrare, exprimate îndeosebi de formatorii de opinie, faţă de ceea ce ei cred a fi prostie a electoratului, care ar merita deci să fie pedepsit cu o guvernare incompetentă. Dincolo de resentiment, lipsa de preocupare pentru orice altceva în afară de lupta pentru putere se explică prin lipsa nevoii de a avea şi altfel de preocupări, atâta vreme cât metoda preferată de a câştiga voturi rămâne demonizarea rivalilor.

    Pe tărâm economic, această lipsă de preocupări se vede cu deosebire la capitolul soluţiei de finanţare preferate de toată lumea pentru scoaterea ţării din sărăcie: fondurile europene. Toate partidele sunt de acord că trebuie atrase cât mai multe fonduri europene, cantitatea de fonduri atrase fiind însă unicul criteriu de performanţă invocat atunci când vine vorba de ele.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • COMENTARIU Crenguţa Nicolae. „În atenţia europarlamentarilor: Ce se poate face cu banii de la UE”

    Asta în timp ce oamenii opoziţiei visează ca PSD să ducă de râpă economia în aşa hal, încât ei să preia puterea în 2020 la un scor cât mai mare.

    Parte din aceste reacţii se explică prin resentimentele la adresa categoriilor de cetăţeni care n-au votat cu ei, ci cu duşmanii lor politici: sunt binecunoscute reacţiile de frustrare, exprimate îndeosebi de formatorii de opinie, faţă de ceea ce ei cred a fi prostie a electoratului, care ar merita deci să fie pedepsit cu o guvernare incompetentă. Dincolo de resentiment, lipsa de preocupare pentru orice altceva în afară de lupta pentru putere se explică prin lipsa nevoii de a avea şi altfel de preocupări, atâta vreme cât metoda preferată de a câştiga voturi rămâne demonizarea rivalilor.

    Pe tărâm economic, această lipsă de preocupări se vede cu deosebire la capitolul soluţiei de finanţare preferate de toată lumea pentru scoaterea ţării din sărăcie: fondurile europene. Toate partidele sunt de acord că trebuie atrase cât mai multe fonduri europene, cantitatea de fonduri atrase fiind însă unicul criteriu de performanţă invocat atunci când vine vorba de ele.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • COMENTARIU | Ce urmează exact după referendumul prezidenţial pe tema ordonanţelor PSD

    Preşedintele îşi doreşte într-adevăr să-şi recupereze din autoritatea ştirbită de legile PSD, pentru că un rezultat favorabil al referendumului i-ar permite să-şi extindă cu mult principala zonă în care a înţeles să facă opoziţie până acum: atacarea în serie la CCR a legilor emise de Guvern. De aceea, întrebarea cea mai interesantă la referendum este cea privind „extinderea dreptului de a ataca ordonanţele direct la Curtea Constituţională”, extindere despre care nu în textul întrebării, ci doar în expunerea de motive despre convocarea referendumului aflăm că se referă la „dreptul altor autorităţi constituţionale de a sesiza direct Curtea Constituţională” cu privire la ordonanţele de urgenţă emise de Guvern în orice domeniu. Cel mai probabil, deşi nu se spune nimic concret nici în expunerea de motive, aceste „alte autorităţi” ar fi cele enumerate în Titlul III („Autorităţi publice”) din Constituţie, mai exact cele care acum nu pot de a sesiza direct CCR pentru ordonanţele date de Guvern: Preşedinţia, toate autorităţile publice locale, toate instanţele judecătoreşti şi CSM.

    Interesant este însă că pe reţelele sociale, militanţii justiţiari cei mai înfocaţi nici măcar nu l-au amintit pe preşedintele Iohannis ca beneficiar potenţial al referendumului. La întrebările suporterilor lor despre cine ar putea fi nenumitele „autorităţi constituţionale” care ar căpăta dreptul să conteste la CCR ordonanţe de urgenţă, toţi au dat ca exemplu instituţii din justiţie (CSM sau ÎCCJ) şi în acelaşi timp l-au criticat cu mare dezamăgire pe preşedinte ba că n-a propus întrebări care să lege şi mai mult mâinile PSD în materie de legiferare (de pildă, că n-a propus ca Parlamentul să piardă şi el dreptul de a legifera în materie penală), ba că n-a cerut o înăsprire a politicii penale faţă de corupţi ori o renunţare la principiul constituţional al legii penale mai favorabile.

    Astfel de idei denotă trei constante triste ale militantismului justiţiar de la noi: necunoaşterea rolului unui parlament în democraţie, slaba informare privind legislaţia penală (care a fost deja mult înăsprită de OUG 18/2016 prin care guvernul Cioloş a modificat Codul penal) şi credinţa că de vină pentru insuccesele anticorupţiei ar fi legile prea blânde şi nu incompetenţa, indolenţa şi interesele procurorilor, ale judecătorilor şi ale poliţiştilor care i-au făcut scăpaţi de procese sau de-a dreptul din ţară pe destui politicieni corupţi prin dosare prost făcute sau tărăgănate până la prescriere ori prin supraveghere în dorul lelii. Am amintit şi cu altă ocazie de un comentariu din 2014 al procuroarei Irina Kuglay (cea desemnată de Augustin Lazăr să reprezinte Parchetul la dezbateri când PSD a început în 2017 să schimbe legile justiţiei), care explicase că atunci când infracţionalitatea creşte sau nu scade, cauza nu sunt pedepsele prea mici, ci ineficienţa organelor de urmărire penală sau durata îndelungată a proceselor.

    Parte dintre justiţiari au rămas adepţi ai gândirii penale mai curând de tip metaforic pe care au îmbrăţişat-o DNA şi emuli ai ei ca Ludovic Orban (CCR ia o decizie = grup infracţional organizat care trebuie arestat imediat pentru favorizarea infractorului, PSD exprimă o opţiune de politică internă sau externă = înaltă trădare sau acţiune contra statului român sancţionabilă cu dizolvarea partidului, Guvernul adoptă o ordonanţă = abuz în serviciu, campanie electorală = foloase necuvenite). Această gândire, călăuzită de principiul că represiunea penală trebuie folosită pe scară cât mai largă pentru înlocuirea clasei politice, se corelează cu un simplism al soluţiilor împărtăşit şi de simpatizanţii PSD, deşi ţintele lor sunt diferite: dacă o instituţie îi deranjează, ea ar trebui pur şi simplu ori desfiinţată, ori „depolitizată” sau să i se reducă bugetul ori componenţa, indiferent de deficitul în planul democraţiei, al statului de drept sau al autorităţii statului care ar rezulta din asta.

    Aşa am văzut în fiecare an chemări la desfiinţarea CCR, a DNA şi a DIICOT, a CSM, a IJ, a SRI şi SIE, a jandarmeriei, la depolitizarea CCR sau a numirii şefilor de parchete, la tăierea finanţării pentru partide, parlament, parchete sau servicii. Începutul acestui proces l-a făcut însuşi Traian Băsescu, cu referendumul său pentru parlament unicameral şi cu număr de membri redus la 300, scopul fiind evident reducerea puterii Parlamentului în raport cu cea a Preşedinţiei. O asemenea modificare însă n-ar fi avut nevoie de o inovaţie legislativă separată pentru ca scopul urmărit să fie atins. Acum însă, pentru un succes al referendumului lui Klaus Iohannis, menit să trimită în curtea CCR orice fel de ordonanţă guvernamentală, ar fi evident nevoie de o schimbare a legii CCR, prin „depolitizare”, întrucât actuala Curte a fost acuzată mereu că ţine partea PSD, la fel cum Curtea de pe vremea lui Băsescu era acuzată că ţine partea acestuia. Şi e posibil ca la o astfel de schimbare să fi făcut aluzie Iohannis când a spus că un vot favorabil la 26 mai e doar începutul unui proces mai lung şi că încă de a doua zi vor urma efecte.

    USR a lansat chiar zilele trecute un plan de reformă a CCR care vrea de-a dreptul desfiinţarea celor mai elementare dintre atribuţiile ei (Curtea nu ar mai avea dreptul să poată soluţiona conflicte juridice de natură constituţională şi nici să pronunţe decizii care implică interpretarea legilor), dar şi creşterea de la 9 la 12 a numărului membrilor, interzicerea numirii la CCR a judecătorilor care au fost membri de partide în ultimii 9 ani şi numirea de către magistraţi a jumătate dintre membri (în prezent, trei sunt numiţi de Senat, trei de Cameră şi trei de Preşedinţie). Aceste inovaţii ar avea nevoie de o revizuire a Constituţiei, chestiune greu de realizat. Mai realist, dar şi înţelegând mai bine decât USR cu ce se ocupă o curte constituţională, PNL propunea în iarnă, prin avocatul Cristian Băcanu, o lansare în dezbatere publică a modificării legii de funcţionare a CCR cu două schimbări pentru care n-ar fi nevoie de revizuirea Constituţiei: interzicerea numirii la Curte a judecătorilor care au fost membri de partide în ultimii 10 ani şi introducerea unor criterii profesionale în plus pentru numire.

    După cum arăta Comisia de la Veneţia în documentul său de bază despre curţi constituţionale, există două sisteme de desemnare a membrilor, plus un al treilea, hibrid: fie numirea directă de către autorităţile politice (preşedinte, guvern), fie alegerea lor de către parlamentari dintre propunerile înaintate de preşedinte, guvern, şefii camerelor, partide sau echivalentele locale ale CSM şi ÎCCJ. Comisia preciza că numai în cazul Franţei autoritatea care numeşte membrii curţii are libertate completă de a-i selecta, fără a fi nevoie să aleagă dintre propunerile înaintate de ministrul justiţiei, de curtea însăşi sau de diverse comisii constituite în acest sens. Sistemul românesc îl urmează pe cel din Franţa în numirea a câte trei membri de către Preşedinţie, Senat şi Cameră, însă membrii desemnaţi de Senat şi Cameră nu sunt selectaţi discreţionar, ci pe bază de vot al parlamentarilor. Loc de dezbatere, comparaţie cu sisteme din alte ţări şi îmbunătăţire a sistemului de selecţie a membrilor CCR este aşadar arhisuficient.

    Comparaţia cu alte ţări ar fi utilă inclusiv militanţilor justiţiari care şi-ar dori o CCR formată numai din judecători aleşi de CSM, ignorând (ori poate plăcându-le ideea) că o curte constituţională astfel „depolitizată” n-ar mai putea funcţiona ca un factor de echilibru între autorităţile statului, ci ar deveni un simplu instrument prin care puterea judecătorească ar conduce direct ţara. Pe de altă parte, experienţa conflictelor dure din jurul CSM în vremea reformelor din justiţie Băsescu-Macovei a dovedit că nici măcar dacă prin absurd membrii CCR ar fi selectaţi doar de CSM, „depolitizarea” n-ar avea loc, pentru că orice decizie care nu convine unei tabere ar fi imediat înfierată de cealaltă tabără şi ar apărea alte şi alte idei de limitare a puterilor CCR, tot cu scopul declarat de a extirpa părtinirea politică. De aceea am folosit peste tot ghilimele când am pomenit de depolitizare: de fiecare dată când o tabără politică susţine idealul depolitizării unei instituţii, ideea e de fapt doar să fie minimizat riscul ca acea instituţie să întreprindă vreo acţiune care să coincidă în vreun fel cu interesele taberei adverse.

    Ar fi deci de aşteptat ca în cursul campaniei pentru referendum, preşedintele Iohannis să lămurească exact la ce se referă când spune că de a doua zi vor exista urmări ale votului: cine va obţine dreptul să atace la CCR ordonanţele, de ce crede că e în folosul ţării ca orice ordonanţă de urgenţă din orice domeniu să poată fi întârziată prin atacarea la CCR (un instrument de care şi un PSD aflat în opoziţie s-ar servi în viitor cu brio ca să pună beţe în roate unui guvern al actualei opoziţii) şi cum ar vrea să arate acea CCR căreia îi va cădea pe cap un volum atât de mare de acte. Fiindcă altminteri electoratul chiar va crede că acest referendum este doar, cum spune Raluca Turcan, „pentru a opri asaltul PSD-ALDE la justiţie”. Codul de bune practici la referendum al Comisiei de la Veneţia spune că întrebarea propusă la vot „trebuie să fie clară, să nu fie înşelătoare, să nu sugereze un răspuns; votanţii trebuie să fie informaţi de efectele referendumului; votanţii trebuie să poată răspundă întrebărilor doar cu Da, Nu sau vot alb”.

  • Un clujean a fost amendat din cauza unui comentariu făcut la o postare a Poliţiei Locale

    Potrivit unui comunicat transmis luni de Poliţia Locală Câmpia Turzii, persoana care a jignit pe Facebook poliţiştii a fost invitată la sediul instituţiei, dar a refuzat să se prezinte, astfel că a mai primit o amendă de 500 de lei.
     
    „În data de 1 aprilie 2019 agenţii de poliţie locală din cadrul Serviciului Public Poliţia Locală Câmpia Turzii au sancţionat cu amendă contravenţională în valoare de 1.000 de lei un cetăţean din localitate pentru cuvintele jignitoare şi obscene aduse pe reţeaua de socializare Facebook, la adresa instituţiei şi a poliţiştilor locali, de natură să lezeze demnitatea şi onoarea acesteia.
     
    Persoana a fost invitată, ulterior, la sediul Poliţiei Locale, pentru a da detalii cu privire la fapta sa, aceasta refuzând prezentarea, fiind sancţionată cu amendă contravenţională şi pentru această faptă cu suma de 500 de lei, conform Legii nr 61/1991, republicată”, se arată în comunicat.
     
    Poliţiştii locali au precizat că în urma comunicatului de presă intitulat ”Poliţia Locală Câmpia Turzii în acţiune”, postat pe pagina de Facebook a Primăriei Câmpia Turzii în data de 29 martie, persoana respectivă „a adresat cuvinte jignitoare şi obcene la adresa insituţiei şi a poliţiştilor locali, sub formă de comentariu”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

     

  • COMENTARIU: Capra vecinului nu poate fi plătită din banii mei

    Ştirea despre experimentul cu venitul garantat necondiţionat în Finlanda a fost încă de la apariţia ei, în 2015, întâmpinată la noi cu comentariile indignate despre cât de rele sunt ideile „socialiştilor” care vor să transforme ţara în „raiul leneviei”. Doar că iniţiativa nu era a unor socialişti: era la putere, ca şi acum, un guvern de centru-dreapta, care se lupta cu un şomaj de peste 9% şi cu o economie la limita recesiunii, afectată de criză şi de austeritate.
     
    Experimentul a constat din selectarea aleatorie a 2000 de şomeri cărora timp de doi ani, în 2017 şi 2018, statul le-a oferit câte 560 de euro pe lună. Scopul nu era deloc să instaureze un paradis socialist, ci să-i împingă pe şomeri să accepte slujbele temporare sau prost plătite pe care altminteri nu le-ar fi acceptat de teamă că îşi vor pierde ajutoarele sociale, mai stabile decât slujbele din sectorul privat.
     
    Experimentul a avut atâta relevanţă cât i-a permis eşantionul: concluzia pentru primul an (pentru al doilea, rezultatele vor apărea în aprilie) a fost că nici n-a crescut, nici n-a scăzut ocuparea în rândul beneficiarilor raportat la restul şomerilor, având în vedere că mulţi finlandezi rămân în afara pieţei muncii nu din lene, ci fie pentru că nu reuşesc să obţină calificările necesare, fie din motive de sănătate sau de vârstă. De asta, experimentul finlandez n-a fost un răspuns la viziunea unor Mark Zuckerberg sau Elon Musk, adepţi ai venitului universal garantat cu argumentul că oamenii vor deveni mai creativi dacă vor avea asigurată împlinirea necesităţilor de bază. Criticii au comentat că un experiment relevant pentru aşa ceva ar fi trebuit să nu cuprindă numai şomeri, nu doar un eşantion atât de mic de populaţie şi nu doar o perioadă de doi ani.
     
    Cert e însă că şomerii respectivi au scăpat de formalităţile birocratice şi de obligaţiile de a bifa anumite condiţii impuse pentru a căpăta ajutoare sociale. O şomeră care a reuşit în acest timp să-şi deschidă un restaurant împreună cu nişte prieteni a povestit pentru Reuters că în raport cu ajutorul social de care beneficia înainte, venitul garantat oferit lunar de stat i-a adus în plus doar 50 de euro; în schimb, a reuşit să-şi lanseze afacerea fiindcă n-a mai fost obligată să piardă periodic timp cu formalităţi ca să-şi poată lua ajutorul. Cu alte cuvinte, nu i-a mai fost frică de perspectiva de a muri de foame. Acesta explică de ce KELA, agenţia finlandeză pentru asigurări sociale, a socotit ca principal rezultat al experimentului faptul că participanţii, comparativ cu şomerii din grupul de control, au declarat că se simt semnificativ mai bine, mai puţin anxioşi şi mai sănătoşi.
     

  • COMENTARIU New York Times: Pe fondul disputelor cu Bruxellesul, România va conduce UE într-un “moment crucial”

    “Guvernul României se îndreaptă spre o confruntare cu Uniunea Europeană exact în momentul în care urmează să asume un rol de conducere în organizaţie. Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene – organismul prin care organizaţia formată din 28 de state membre contribuie la direcţionarea proiectelor legislative şi la coordonarea politicilor – este preluată semestrial de către o ţară.

    Începând de marţi, va fi rândul României să asume acest rol pentru prima dată de când a devenit membră UE acum 12 ani. În acelaşi timp, Guvernul de la Bucureşti continuă demersurile pentru a face în sistemul judiciar modificări care au fost criticate dur la Bruxelles, iar oficialii aflaţi la conducerea ţării apără poziţia Guvernului printr-un limbaj din ce în ce mai eurosceptic”, explică Kit Gillet, corespondent independent la Bucureşti, într-un articol publicat în cotidianul The New York Times sub titlul “România se pregăteşte să conducă UE într-un «moment crucial» pe fondul disputelor” cu Bruxellesul.

     
    “Guvernul de stânga a trecut în mod incisiv la eforturi de limitare a independenţei justiţiei – generând proteste de stradă şi crize politice -, iar acum analizează posibilitatea adoptării unui decret prin care să le ofere amnistie persoanelor condamnate pentru corupţie”, subliniază Kit Gillet.
     
    Uniunea Europeană este un alt critic. România “nu doar că a suspendat procesul de reformă, dar a şi redeschis probleme şi a înregistrat regrese în domenii în care fuseseră făcute progrese în ultimii zece ani”, declara în noiembrie Frans Timmermans, prim-vicepreşedinte al Comisiei Europene. Criticile Bruxellesului nu au fost primite bine la Bucureşti. Liviu Dragnea, liderul Partidului Social-Democrat, a acuzat în decembrie Blocul comunitar de tratatemnt “discriminatoriu”, transmiţând că “România nu va mai accepta să fie tratată ca o ţară de categoria a doua”. La rândul său, premierul Viorica Dăncilă a declarat că România a fost criticată în trecut deoarece este “naţiune est-europeană”, precizează jurnalistul NYT.
     

  • Riscuri ENORME pentru Sistemul de asigurări obligatorii de sănătate în următorii 5 ani

    Dl ministru Orlando Teodorovici face politic incorect o constatare extrem de corectă, cu multe ramificaţii şi care ne aduce de fapt la origini. Şi anume că 5 milioane de români contribuie la sănătatea tuturor celor 20 milioane care sunt asiguraţi.

    România a construit un sistem de finanţare a Sănătăţii bazat pe contribuţii, pornind de la principiul obligativităţii şi solidarităţii sociale, concept funcţional într-un anumit context în toate ţările UE, dar care a devenit la noi, în timp, deformat şi disproporţionat din cel puţin 3 motive:

    1. raportul 4:1 contribuabil/asigurat este pur şi simplu nesustenabil şi, bineînţeles, nedrept;

    2. în contribuţia obligatorie de sănătate este o practică normală să existe nivele de pachete de asigurare diferenţiate, în funcţie de valoarea absolută a sumei plătite către CNAS (la asta se referea cu bun simţ dl ministru, comiţând ceea ce pare a fi o gafă politică, dar având dreptate) aşa cum se întâmplă în marea majoritate a ţărilor europene – acesta este celălalt principiu care funcţionează în ţările cu sisteme obligatorii de sănătate, şi anume că la contribuţii diferenţiate există pachete diferenţiate;

    3. statul administrează ineficient şi păgubos banii pe care îi colectează de la contribuali, aşa că pe lângă faptul că sunt insuficienţi, banii sunt fie furaţi, fie risipiţi;

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Continuă scandalul! TVR a reacţionat după ce una dintre cele mai vechi prezentatoare de ştiri a răbufnit în direct, împotriva şefilor

    “Vreau să ştie toată lumea: comentez la telefon. Aş vrea să ştiu unde e greşeala, să aibă puterea cineva din TVR să recunoască dacă a greşit sau nu. Nu e deloc uşor, e frustrant, oamenii e bine să ştie adevărul. Îmi cer scuze pentru calitatea sunetului. Aş vrea să trecem prin studio, nu mai pot, am amorţit. E frustrant când mă uit la comentatorii de lângă mine cu căşti la monitor şi eu sunt pe telefon. Mi-a amorţit urechea. Nu mai am mâini să caut informaţii, pentru că stau pe telefon. Sper să-mi deconteze televiziunea convorbirea, comentariul de pe telefonul meu”, a spus, pe un ton apăsat, Alina Alexoi.

    Ulterior, duminică seara, jurnalista a dezvoltat subiectul pe pagina sa de facebook.

    TVR a răspuns azi, printr-un comunicat de presă. “În legatură cu incidentul petrecut duminică, 5 august 2018, în timpul transmisiunii directe a finalelor feminine pe aparate de la Campionatul European de Gimnastică de la Glasgow, TVR precizează următoarele:

    Costurile de licenţă şi cheltuielile tehnice au fost aprobate de Comitetul Director şi Consiliul de Administraţie ale SRTv. În cadrul contractului, s-a specificat clar faptul că SRTv a solicitat ca postul de comentator de la Glasgow să fie complet echipat, lucru respectat de organizator. Tehnologia folosită pentru transmiterea semnalului audio către Bucureşti a fost identică cu cea utilizată pe parcursul celor 64 de meciuri transmise de la Campionatului Mondial de Fotbal din Rusia. De altfel, sâmbătă, 4 august, la prima transmisiune efectuată de TVR de la CE Gimnastică, nu au existat probleme tehnice, totul desfăşurându-se în parametrii tehnici solicitaţi. Costurile cu telefonia mobilă în roaming pentru jurnalistul deplasat la Glasgow sunt suportate integral de SRTv”, se arată în comunicatul TVR.

    Cititi mai multe pe www.prosport.ro

  • Foreign Affairs: Inteligenţa artificială poate reconfigura ordinea globală/ Riscul autoritarismului digital

    “Dezbaterea privind efectele inteligenţei artificiale a fost dominată de două teme. Una este teama de autonomie, o situaţie în care inteligenţa artificială depăşeşte inteligenţa umană şi scapă de sub controlul oamenilor, cu posibile consecinţe dezastruoase. A doua se referă la îngrijorarea că o nouă revoluţie industrială le va permite roboţilor să perturbe şi să elimine oamenii în toate – sau în aproape toate – sferele sociale, de la transporturi la armată şi servicii medicale.

    Există şi a treia posibilitate, în care inteligenţa artificială promite reconfigurarea lumii. Permiţând instituţiilor guvernamentale să monitorizeze, să înţeleagă şi să exercite control asupra cetăţenilor mult mai mult decât până acum, inteligenţa artificială le va oferi ţărilor autoritariste o alternativă plauzibilă la democraţia liberală, prima situaţie de acest fel de după Războiul Rece. Această situaţie va genera o nouă competiţie internaţională între sistemele sociale”, comentează editorialistul Nicholas Wright într-un articol publicat în revista Foreign Affairs sub titlul “Cum va reconfigura inteligenţa artificială ordinea mondială / Competiţia care se prefigurează între autoritarismul digital şi democraţia liberală”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro