Bucuresti, capitala Regatului

Ca nu s-a mai facut – asta e, cu siguranta, adevarat. In privinta viitorului, cred ca ar trebui sa avem rabdarea sa-l lasam sa vorbeasca singur. Volumele, care au consumat munca multa si inca si mai multa pricepere, iar alcatuirea lor a presupus, mai mult decat in cazul altor carti, punerea laolalta a multor meserii (de la cea de scormonitor in arhive  la cea de istoric, de scriitor, de editor foto etc.). Cele trei volume, de frumoasa tinuta tipografica si delectant comentariu istoric, dau seama, intr-un mod absolut inedit, despre un Bucuresti dinainte de perioada „Micului Paris“. Adica inainte de Belle Epoque, pentru care exista sute si sute de testimonii fotografice, dar si de comentarii care acopera toate nuantele posibile, de la arhitectura la institutii ale spectacolului, de la viata eclatanta de Curte la cea mondena sau la cea a mahalalelor. Bucurestii de altadata, ai veritabilei coagulari a unei existente de capitala europeana, nu au mai retinut atentia  editorilor. Primele eforturi coerente de restituire a acestei fete a capitalei Regatului ii apartin deci editorului si ingrijitorului editiei (Stelian Turlea), lui Emanuel Badescu (autor al selectiei si prezentarii fotografiilor), lui Ion Bulei (autor al unei succinte situari istorice), lui Nicolae St. Noica (comentator al imaginilor celui de-al treilea volum al lucrarii, cel dedicat Expozitiunii de la 1906) si Cristinei Turlea (autoarea conceptiei grafice si a machetarii). Fotografiile merg de la Bucurestiul lacustru din vremea lui Al. I. Cuza, prabusit in mizerie si neputinta edilitara, pana la pavilioanele rafinate ale expozitiei de la 1906, acoperind deci jumatate de veac. Daca pentru perioada dintre razboiul Crimeei si inlaturarea lui Cuza de la putere, fotografiile reproduse sunt, practic, singurele existente (ceea ce vine in sprijinul ideii de inedit al volumelor), pe masura ce societatea a evoluat, numarul fotografilor (de unde, la inceputuri, stralucea doar geniul lui Carol Popp de Szatmari, ulterior au aparut un Franz Mandy, Eduard Pesky, Etienne Lonyai, Iosif Szollosy sau Ioan Spirescu) si al fotografiilor a sporit vizibil, asa incat autorii au fost siliti sa opereze o selectie si sa opteze fie pentru imaginile devenite document, fie pentru cele care demonstreaza transformarea orasului. Adaugand la marturiile iconografice microeseurile care le insotesc si, mai ales, le insufletesc, veti avea imaginea unor stralucite albume de istorie vie, sensibila si lesne inteligibila, asa cum ar trebui, probabil, sa se predea in toate scolile noastre.