Civilizarea internetului

Presedintele francez Nicolas Sarkozy a deschis forumul E-G8 cu
un discurs in care a laudat internetul, considerându-l o revolutie,
o lume noua si chiar mai mult: al treilea si cel mai important val
al globalizarii. A subliniat rolul internetului in revoltele din
nordul Africii si a brodat putin pe tema libertatii si a
deschideri, dupa care a pledat pentru stabilirea unor reglementari
care sa limiteze abuzurile si utilizarea nelegitima a retelei
globale, iar sintagma care a facut titluri in presa a fost
“civilizarea internetului”. Mai mult ca sigur ca sefii marilor
trusturi media s-au bucurat de agenda propusa, insa super-selecta
adunare de regi si imparati ai internetului (printre care liderii
unor companii precum Google, Facebook sau Amazon) a cam ridicat din
sprâncene auzind acest indemn din partea sefului unui stat in care
un utilizator de internet suspectat ca detine ilicit material sub
copyright risca sa fie deconectat de la retea si in care guvernul
poate adauga orice site web intr-o “lista neagra”.

Reactiile nu au intârziat prea mult. Mark Zuckerberg – seful de
la Facebook – s-a simtit acuzat prin referirile la protejarea
sferei private a utilizatorilor, dar si laudat pentru rolul pe care
reteaua de socializare l-a jucat in revoltele din Egipt si Tunisia,
iar raspunsul a fost destul de ascutit: nu poti sa izolezi câteva
lucruri care-ti plac in internet si sa controlezi alte lucruri care
nu-ti plac. Eric Schmidt de la Google s-a multumit sa observe ca
tehnologia se va misca mai repede decât administratiile, asa ca
guvernele n-ar fi bine sa reglementeze inainte de a intelege
consecintele. Insa referirea sa la “stupid rules” intr-una dintre
conferinte a dat de inteles ca nu prea are incredere ca guvernantii
chiar vor intelege. Pe aceeasi idee a mers si Lawrence Lessig, iar
colegul sau de la Harvard, Yochai Benkler, a punctat una dintre
mize: “Poti sa faci internetul sigur fie pentru urmatorii Lady Gaga
sau Justin Bieber, fie pentru urmatorii YouTube sau Skype”. Ideea
care s-a conturat a fost ca este inca prea devreme pentru a
reglementa un fenomen in plina evolutie.

Se pare ca initiativa presedintelui Sarkozy de a introduce tema
reglementarii internetului pe agenda summit-ului G8 i-a “explodat
in fata” (cum plastic s-au exprimat unii bloggeri). Forumul E-G8 nu
pare sa fi ajuns la niste concluzii conciliabile, asa ca foarte
probabil ca delegatia desemnata de cei circa o mie de executivi din
industria internetului si a new-media va prezenta in fata celor opt
sefi de stat doua puncte de vedere divergente, care se vor anula
reciproc, confirmând astfel retinerea premierului britanic David
Cameron cu privire la intentiile franceze de reglementare
internationala a internetului. Foarte probabil, nici presedintele
Obama nu pare foarte incântat, având in vedere numeroasele sale
luari de pozitie cu privire la libertatea internetului si a
neutralitatii retelei, ca sa nu mai vorbim de cele 30 de milioane
de dolari cu care a finantat realizarea unui instrument
anti-cenzura. Rezultatul net obtinut este ca o cautare pe Google
dupa “Sarkozy EG8” returneaza aproape exclusiv critici la adresa
initiativei, unele foarte acide.

De fapt, forumul E-G8 a fost un succes. Dar nu pentru
presedintele Frantei, nici pentru corporatiile implicate si nici
pentru sefii celor mai industrializate tari ale lumii. A fost un
succes pentru “societatea civila” a internetului, care a avut o
ocazie foarte potrivita pentru a-si exprima punctul de vedere, desi
organizatorii nu s-au gandit sa invite si reprezentantii
utilizatorilor. Ba chiar dimpotriva, pretul participarii a fost
prohibitiv: 100.000 de dolari. In aceste conditii, prezenta lui
John Perry Barlow pe aceeasi scena cu câtiva moguli media (de la
20th Century Fox, Universal Music etc.) a fost o surpriza, iar
opiniile taioase ale autorului declaratiei de independenta a
ciberspatiului cu privire la copyright au inviorat sensibil
atmosfera. Un alt cunoscut militant pentru libertatea internetului,
scriitorul Cory Doctorow, a refuzat invitatia motivând ca nu
doreste sa-si transfere credibilitatea unor regimuri aflate in
razboi cu o retea deschisa si libera. Totusi, se declara multumit
ca a primit invitatia olografa a presedintelui francez, pentru ca
aceasta poate fi o buna baza de plecare pentru diagnosticarea
grafologica a sociopatiei narcisiste.

Pâna la urma petitiile, scrisorile deschise si articolele din
bloguri au impânzit web-ul, astfel incat E-G8 a reusit sa obtina un
rezultat neasteptat: o larga miscare impotriva reglementarii.