Exista politete sincera sau doar ne prefacem de ochii celorlalti?

Teama ca deranjam, ca vom fi judecati cum nu trebuie, blocajul
in fata cuvintelor sau al gesturilor adecvate unei anumite situatii
ne impiedica insa adesea sa ne dezvoltam relatiile si fac
problematice raporturile cu ceilalti. Daca unii dintre noi par sa
stapaneasca la perfectie codurile sociale, altii se simt complet
stingheri: nu stiu sa se poarte si ajung sa fie paralizati in
public, pana intr-atat incat dezvolta o veritabila fobie sociala.
Cei mai multi dintre noi, insa, oscileaza intre aceste doua extreme
si se simt in largul lor doar atunci cand circumstantele sunt
favorabile modului lor de a fi.

In societatea noastra, insa, dezinvoltura sociala,
comportamentul firesc reprezinta o cheie care poate sa deschida
toate usile. Isabelle Filliozat ne propune o reflectie sustinuta
asupra raporturilor cu celalalt, asupra codurilor, gesturilor si
vorbelor adesea automate pe care le rostim la inceputul unei
conversatii, dar si o suita de exerctii practice menite sa ne
alunge spaimele, timiditatea si prejudecatile. Modul de a saluta,
maniera in care intindem mana pentru salut sau obrazul pentru o
imbratisare influenteaza uneori decisiv felul cum va evolua
relatia.

Isabelle Filliozat ne pofteste sa redescoperim politetea venita
din inima (ea este, de altfel, autoarea unui volum care a facut
cariera, “Inteligenta inimii” – publicat in 1997), placerea
dialogului si a schimbului interuman, astfel incat sa ne simtim mai
liberi si mai satisfacuti. Lasand deoparte anxietatile, indraznind
sa oferim si, simultan, sa primim, devenim cu adevarat subiectul,
iar nu obiectul vietilor noastre.

Isabelle Filliozat, “Ceilalti si eu”, Editura Trei, Bucuresti,
2011