Unplugged

S-a intamplat nu demult in Georgia, undeva pe langa granita cu
Armenia. O femeie in varsta de 75 de ani care-si castiga modesta
existenta adunand materiale reciclabile (in special cupru) a dat
peste un cablu subteran si se pare ca n-a ezitat prea mult sa puna
cazmaua de-a curmezisul si sa apese cu putere. Dezamagire: nu era
cupru, era fibra optica. Avea sa afle mai tarziu, la sediul
politiei, ca tocmai
deconectase de la internet cam 90% din Armenia, o mare parte din
Georgia si unele zone din Azerbaidjan. Un sabotaj involuntar,
pentru care faptasa risca trei ani de puscarie. Cateva televiziuni
au ilustrat evenimentul cu imagini de la sediul unei agentii de
stiri din Erevan, unde reporterii priveau uluiti monitoarele
devenite inutile. Dupa circa cinci ore conexiunea a fost
restabilita, presa internationala a poreclit-o imediat pe biata
femeie “the spade hacker” (hacker cu harletul) si toata intamplarea
s-a inscris in zona faptului divers.

Dincolo de aspectul anecdotic, m-a socat cat de fragil poate fi
acest edificiu pe care se bazeaza din ce in ce mai mult afacerile
si viata noastra de zi cu zi. Tot conceptul initial al internetului
– bazat pe principiul “no single point of failure” – pare sa se fi
pierdut undeva pe parcurs. Poate ca tarile din Caucaz nu au o
infrastructura suficient de dezvoltata, dar usurinta cu care a fost
deconectat Egiptul in timpul revoltelor ne-a pus in situatia sa ne
intrebam cat suntem de dependenti de marea retea si ce s-ar
intampla daca dintr-o data n-ar mai functiona, fie si doar pentru
cateva ore. Pentru mine ar fi probabil prilej de lungi plimbari,
dar pentru industrii intregi ar fi o catastrofa, ca sa nu mai
vorbim de sectorul administrativ, de asistenta medicala si de
atatea altele. Pe de alta parte, la nivel individual, dependenta de
media in general si internet in particular a ajuns la cote de-a
dreptul patologice. Huffington Post relateaza cateva cazuri aproape
incredibile: un copil s-a inecat in cada in timp ce mama sa a uitat
de el fiind prinsa intr-un joc de pe Facebook (Café World), o alta
si-a ucis bebelusul pentru ca a intrerupt-o din FarmVille (alt joc
de pe Facebook), in vreme ce un cuplu coreean a fost condamnat
pentru ca si-a lasat copilul sa moara de foame, in timp ce ei
ingrijeau un copil virtual intr-un joc video. Oribil.

Desigur, sunt cazuri extreme, insa studii recente au relevat ca
si pentru tinerii normali din ziua de azi dependenta de media
devine o problema cu implicatii mai profunde decat par la prima
vedere. Proiectul “The World Unplugged” condus de International
Center for Media & the Public Agenda, in colaborare cu 11
universitati, a ajuns la concluzia ca, desi nu poate fi
diagnosticata clinic, dependenta de media provoaca efecte cat se
poate de reale, printre care anxietatea si depresia.

Studiul a cuprins aproape 1.000 de elevi si studenti din zece
tari de pe toate continentele (de la unele foarte dezvoltate,
precum SUA si Marea Britanie, pana la unele precum Tanzania),
carora li s-a cerut sa renunte o zi la orice contact cu media,
pentru ca apoi sa-si descrie experienta. A rezultat un volum de
texte cam de dimensiunea romanului lui Tolstoi “Razboi si pace”,
care i-a surprins pe cercetatori prin omogenitate: tiparele
comportamentale sunt identice, indiferent de zona. Ratele de esec
(cei care n-au putut rezista 24 de ore) au fost diferite, cu un
maxim de 23% in Argentina, dar descrierile starilor si ale
sentimentelor incercate sunt similare si foarte edificatoare. “M-am
simtit ca si cum mi s-ar fi luat tot ce stiam”, spune cineva din
Slovacia. “Mi s-a parut o tortura”, scrie altcineva. “Am simtit ca
innebunesc.” Panica, singuratate, izolare, disperare – cam acestea
se regasesc cel mai des. “Cand am scos cablul ethernet mi s-a parut
ca deconectez un sistem de mentinere a vietii”, este poate cea mai
dramatica observatie.
Din tot acest material brut au rezultat grafice, tabele si un set
de concluzii interesante. Pentru tineri, media, in special
telefoanele mobile, au devenit efectiv extensii ale propriei
persoane (confirmand astfel enuntul lui McLuhan). De interes este
ca si faptul ca isi construiesc “branduri” diferite pentru diferite
canale si diferite grupuri. Termenul “stire” s-a extins si asupra
comunicarii interpersonale, iar “cautarea stirilor” e de domeniul
trecutului: stirile ii cauta pe ei.

Am petrecut vara trecuta o saptamana “unplugged” intr-un sat de
munte. Admit ca telefonul nu l-am inchis, dar nici nu l-am folosit.
Am supravietuit si chiar m-am simtit bine. Poate ca stirile m-au
cautat, dar nu m-au gasit.