Potrivit regretatei scriitoare si specialiste in folclor Irina
Nicolau, in sate, sarbatoarea de 1 Martie se numea Martisor, Baba
Dochia sau Dragobete cap de primavara – “Martisor, dupa numele
lunii, Baba Dochia, dupa cuvioasa mucenita Evdochia, serbata de
Biserica in aceasta zi si Dragobete dupa numele unei sarbatori
care, in anumite zone, se tinea in ziua de 24 februarie. Era
sarbatoarea indragostitilor, ziua in care se imperecheaza pasarile,
un fel de Sfantul Valentin la romani”, scria Irina Nicolau intr-un
articol din 1997, publicat pe site-ul
Muzeului Taranului Roman.
“Femeile rasuceau fir alb si rosu de lana, bumbac sau arnici. Firul
se lega la gatul sau la mana copiilor. Sunt locuri unde purtau
martisor si fetele tinere si nevestele”, cu o moneda atarnata de
snur, ca sa aiba noroc si sanatate. In unele locuri, “femeile legau
martisor nu numai la copii, ci la toti membrii familiei, la porc,
la cornul vitei, la closca, la donita…” Inainte sa dispara, la
sate a patruns moda martisorului impletit din fire de matase, facut
de fete pentru feciori.
“Martisorul se ‘imbraca’ dimineata, inainte de rasarit, si se
‘dezbraca’ fara sa te vada soarele, pentru ca te innegreste”.
Martisorul era “dezbracat” definitiv, in functie de zona, la 7, 9
sau 12 zile dupa 1 martie, cand infloreste visinul sau trandafirul,
cand sosesc berzele sau randunelele, in ziua de 40 de mucenici sau
de Sfantul Gheorghe. In unele locuri, cu banul de martisor se
cumpara vin rosu si cas pe care tinerii le mancau de Sfantul
Gheorghe la iarba verde.
“Dupa 1 martie vin Zilele Babei. Sunt 9 sau 12, cate au fost si
cojoacele. Timp schimbator. Dupa zilele babelor, urmeaza cele ale
mosilor. Acum timpul se stabilizeaza. A venit primavara.”
Leave a Reply