Casa salciilor plangatoare

Si Steven Spielberg, si Brett Ratner si Spike Jonze au fost considerati, pe rand, cel mai potrivit regizor pentru a transpune pe ecran „Memoriile unei gheise“, bestseller-ul lui Arthur Golden. Sortii au picat insa pana la urma pe Rob Marshall.

 

Producatorii au facut, se pare, o alegere nimerita: autorul stralucitorului „Chicago“ scoate tot ce este mai bun din romanul lui Golden, care, culmea, este, intr-un fel, tot despre showbiz si tot despre doua femei rivale.

 

Povestea gheisei Sayuri are toate ingredientele necesare pentru a-l tine pe spectator in fata ecranului timp de mai bine de doua ore: exotism, aventura, o poveste de dragoste, rivalitatea dintre Sayuri (Zhang Ziyi) si colega ei mai varstnica, dar la fel de frumoasa, Hatsumomo (Gong Li), totul in decorul cartierului Gion din Kyoto, reconstruit aproape in intregime langa Los Angeles.

 

Micuta Chiyo (Suzuka Ohgo) este vanduta de tatal ei unei case a salciilor plangatoare (casa de gheise). Despartita de sora ei, Satsu, care, mai putin norocoasa, fusese vanduta unui bordel, Chiyo devine slujnica lui Hatsumomo, una dintre cele mai celebre gheise din cartierul Gion din Kyoto. Desi Hatsumomo, invidioasa pe ochii albastri ai lui Chiyo, ii face acesteia zile fripte, fetita incepe sa invete ce inseamna sa fie gheisa.

 

Protejata de Mameha (Michelle Yeoh), Chiyo devine o gheisa desavarsita si capata numele de Sayuri. Povestea e complicata de dragostea pe care Sayuri o simte pentru un om de afaceri (Ken Watanabe), de luptele pentru suprematie in cartierul gheiselor si de amenintarea celui de-al doilea razboi mondial. Multe voci au criticat distributia filmului, cu cele trei actrite principale provenind din China si foarte putini actori japonezi (nici unul intr-un rol consistent, cu exceptia lui Ken Watanabe, „ultimul samurai“ din filmul lui Edward Zwick).

 

Despre „Memoriile unei gheise“ chiar s-a spus la un moment dat ca este un film „scris de albi, despre o japoneza jucata de o chineza“, dovada pura a unui panasianism ignorant si a incapacitatii de a recunoaste diversitatea culturala a Asiei.

 

Regizorul Rob Marshall a argumentat alegerea actritelor cu alte exemple celebre din istoria filmului: italianul Anthony Quinn l-a jucat pe grecul Zorba, egipteanul Omar Sharif pe rusul Jivago, americanca Renée Zellweger pe britanica Bridget Jones. „Un actor bun isi uita originea si ne face si pe noi s-o uitam, intrand suta la suta in pielea personajului. Am distribuit actrite care sa se potriveasca rolului, fara sa ma intereseze nationalitatea lor“, a spus Marshall.

 

Bineinteles, oricat de bine ar juca Zhang Ziyi si oricat de bine s-ar identifica ea cu japoneza Sayuri, ne este imposibil sa uitam cine este ea: poate cea mai faimoasa actrita chineza de la ora actuala. Dupa „Tigru si dragon“ si, „Eroul“ (unde joaca alaturi de Maggie Cheung, care a fost una dintre optiunile pentru rolul Mameha) si „Casa sabiilor zburatoare“, Zhang Ziyi pune deoparte sabiile, sagetile si-si foloseste mainile nu pentru a imparti lovituri, ci pentru a manui evantaiul sau a turna ceaiul cu o desavarsita arta. Ceea ce nu e, neaparat, simplu.

 

Chiar daca la prima vedere rolul din „Memoriile unei gheise“ pare mai putin solicitant, Zhang Ziyi spune ca efortul pe care l-a depus pentru a se identifica cu Sayuri a fost mult mai mare decat pentru rolurile din filmele anterioare: un curs maraton pentru a invata totul despre viata unei gheise, plus limba engleza, relativ necunoscuta actritei, care nu a mai jucat pana acum un rol de o asemenea anvergura intr-o alta limba decat chineza.

 

Dar cel mai solicitant, spune Ziyi, a fost dansul de la ceremonia de mizuage. E vorba, indiscutabil, de momentul cheie al filmului, in care se concentreaza tot misterul, frumusetea si forta extraordinara a artei unei gheise. Dansul, la fel de frumos ca si cel al boabelor de fasole din „Casa sabiilor zburatoare“, dar mult mai vizual, mai subtil, este probabil motivul pentru care „Memoriile unei gheise“ a primit Oscarul pentru imagine. „Chiar daca am luat lectii de dans timp de sase ani, tot mi-a fost greu. Unde mai pui ca a trebuit sa ma obisnuiesc cu acei pantofi-platforma. Prima oara cand i-a vazut, Michelle (Yeoh – n. red.) a crezut ca sunt genti!“, a spus Ziyi.

 

Chiar daca a fost acuzat ca americanizeaza poate cel mai pur aspect al vietii japoneze din ultimele secole si are un final infiorator de american, „Memoriile unei gheise“ a primit o multime de premii. Pe langa cele trei Oscaruri, filmul a mai primit un Glob de Aur pentru coloana sonora si trei premii BAFTA. Dar mai important decat premiile este faptul ca „Memoriile unei gheise“ ne da sansa sa intram intr-o lume total necunoscuta, pe care povestea lui Sayuri, muzica lui John Williams si decorurile exotice o fac fascinanta si de neuitat.

 

MEMORIILE UNEI GHEISE/MEMOIRS OF A GEISHA;

R: ROB MARSHALL CU: ZHANG ZIYI, GONG LI, MICHELLE YEOH, KEN WATANABE, TSAI CHIN, TOGO IKAWA. DIN 14 APRILIE