In al doisprezecelea ceas?

Dincolo de aparente (care incep sa insele inca de pe coperta, unde ne este infatisat un triplu portret policrom si cu par al lui Basescu, in maniera Andy Warhol) volumul nu este  o cronica de curte, ci o radiografie cat se poate de serioasa, daca nu chiar necrutatoare, a celui dintai an de guvernare al Aliantei D.A. si de presedintie a lui Traian Basescu. Iata, in expresie (cam!) divagant-eseistica, doar cateva exemple in acest sens: (p. 72)

„Izolat de clasa politica pe care si-a ostilizat-o cu tenacitate intr-un conflict latent cu media, lipsit de unii dintre sustinatorii sai foarte vocali (care l-au parasit unul cate unul si au devenit fie adversari redutabili, fie spectatori neutri), Traian Basescu este, in acest moment, cel mai singur presedinte roman in primul an de mandat“. Asta ca sa nu mai vorbim de rostirea pe sleau a unui adevar care face cat o injurie:  „Pentru Tariceanu, Basescu nu pare sa fie mai mult decat un mitocan; pentru Basescu, Tariceanu ar fi premierul veleitar“. Ne aflam in prezenta unui studiu impanat in egala masura cu date si repere evenimentiale consemnate sec, dar si cu comentarii colorate si robuste.

Chiar daca, uneori, se recurge la instrumentele inductiei sau la afirmatii peremptorii (vezi, bunaoara, premiza potrivit careia, odata cu schimbarea politica de la finele lui 2004 am intrat in posttranzitie!), autorii stau in general cu garda (istoriografica) sus si nu se lanseaza in speculatii daunatoare pentru intelegerea corecta si onesta a fenomenului descris. Anul 2005 este considerat de autori cel mai agitat an politic din ultima perioada, „anul cu cele mai multe crize si cu cele mai grave catastrofe naturale; anul in care opozitia a avut comportamentul cel mai nespecific si in care puterea s-a erodat cel mai mult“.

Spre a-l descrie au optat pentru: analiza activitatii puterii pe mai multe zone (activitatea presedintelui Traian Basescu, functionarea coalitiei de guvernare, pentru prima data aflata in aceasta formula, actul de guvernare propriu-zis, cu consecintele sale in plan institutional); analiza activitatii opozitiei; evolutia aparatului de stat; analiza „dimensiunii uitate“ a primului an de guvernare – populatia, interesul public. Pentru fiecare categorie majora (presedinte, coalitie, PSD, restul opozitiei si aparatul de stat) exista si cate o cronologie extinsa a anului, pentru punctarea principalelor repere functionale din 2005.

Trebuie spus ca o analiza de o asemenea amploare nu a mai fost intreprinsa in Romania pana acum si ca, in toate datele sale, merita citita pe-ndelete, chiar daca anumite concluzii se vor cere corectate. Sunt riscuri inerente ale istoriei consemnate la cald, cum este si cazul celebrei „Meme la neige était orange“, de Alain Guillemoles, aparuta la doar 6 luni de la evenimentele portocalii din Ucraina.

Institutul Pro, 12/ XII: RevoluTia portocalie In Romania, Editura FundaTiei Pro, Bucuresti, 2005

PARADOX: Autorii afirma ca „Romania se schimba si, in acelasi timp, ramane la fel de peste 16 ani, chiar si acum in post-tranzitia sa“