Rebeli cu cauza

Titlul original al cartii este „First Break All the Rules“. Cartea e o instigare stiintific articulata la nesocotirea bunelor si batranelor cutume manageriale care, iata, in epoca noului mileniu, incep sa-si faca transparente neajunsurile. Marcus Buckingham si Curt Coffman (consultanti pe probleme de ma-nagement ai Gallup Organization) au compilat rezultatele interviurilor realizate cu circa 80.000 de manageri din mai mult de 400 de societati – plecand de la o baza de date construita prin consultarea unui milion de salariati – intr-un studiu de gen care, prin dimensiunea sa informativa este, pana la ora actuala, cel mai amplu realizat vreodata.

Managerii selectati, desi aflati intr-o mare diversitate de situatii (unii se situau in pozitii de top, altii erau simpli supervizori, unii lucrau in companii aflate pe lista Fortune 500, altii detineau functii cheie in mici companii), au toti o importanta trasatura comuna: sunt cei mai buni. Cum poate un cercetator sa se impace cu superlativele absolute si, mai ales, cum poate sa afle intruparea unui superlativ in infinitezimalele nuante pe care le  imbraca viata reala? Autorii se asaza, de la bun inceput, intr-o confortabila certitudine (dar vai!, cat de anevoios obtinuta, in 25 de ani de analize efectuate de Gallup), rezultata din compararea indicatorilor de performanta ai companiilor asupra carora s-au aplecat: vanzari, profit, nivel de satisfactie al clientilor, date despre fluctuatia personalului, opinii ale angajatilor. Ei bine, dialogurile cu acesti „manageri intre manageri“ au conturat niste concluzii surprinzatoare: nici unul dintre ei nu s-a ferit sa incalce regulile sacre ale managementului, nici unul nu crede ca un om, chiar beneficiind de o pregatire corespunzatoare, poate realiza orice isi propune, nici unul nu ii ajuta pe angajati sa-si depaseasca slabiciunile.

Mai mult, fiecare dintre ei are angajati favoriti. Buckingham si Coffman afirma ca talentul primordial al marilor conducatori de intreprinderi este acela ca stiu sa faca diferenta intre competente si calitati. O competenta, cum ar fi programarea informatica, poate sa fie invatata. Calitatile sunt innascute si pot fi clasificate in trei categorii: combativitate, functionare intelectuala si mod relational. Autorii sugereaza ca cei mai buni manageri identifica insusirile necesare, pentru a controla cum se cuvine posturile din cadrul organizatiei, si ca isi recruteaza personalul atat pe criterii de competenta cat si pe baza calitatilor. Liderii talentati isi petrec majoritatea timpului cu cei mai buni angajati, nu cu cei mai putin performanti, iar actiunea lor este focalizata pe folosirea punctelor tari ale colaboratorilor si pe ocolirea slabiciunilor (care sunt luate in calcul dar asupra carora nu se incearca nici o modificare).

Managementul devine astfel o cale de optimizare a calitatilor personale si specifice si nu o largire siste-matica a sarcinilor devenite stereotipe. Dupa atatea studii de caz, exprimate limpede, cu trimiteri si parabole plastice la indemana, autorii isi avertizeaza cititorii, in spiritul sensului final al cartii: „Nu va incurajam sa inlocuiti stilul vostru managerial obisnuit cu o versiune standardizata. Mai degraba, scopul nostru este de a va ajuta sa folositi propriul stil in avantajul vostru, aratandu-va cum sa adaptati viziunea revolutionara a marilor manageri de pretutindeni“.

 Marcus Buckingham si Curt Coffman,  Manager contra curentului, Editura Allfa, Bucuresti, 2004