Cool si negru

„Ce poate fi mai cool decat sa fii cool?“, canta starul hip hop Andre 3000 in single-ul sau „Hey Ya!“. Piesa a fost descrisa de catre Lou Reed, el insusi un veritabil parinte al conceptului de cool, drept „piesa rock-and-roll perfecta“.

Chiar, ce e mai cool decat sa fii cool? Nu exista prea multe lucruri care sa intre in aceasta categorie. Cel putin nu in Vest. Si, dupa cum Andre 3000 stie foarte bine, nimic nu e mai cool decat Cultura Negrilor. Unul dintre cele mai ciudate lucruri pe care le-am vazut in timpul recentei mele calatorii la Tokio nu au fost nici toaletele computerizate cu facilitate de spalare si uscare si nici fetele pornite la cumparaturi imbracate in costume de iepuras.

Nimic nu se poate compara cu privelistea a doi adolescenti japonezi cu suvite de par lung si incalcit, cantandu-si cu un accent jamaican iubirea pentru zeul rastafarian Jah, in timp ce dansau in fata unei imagini a imparatului Etiopiei si liderul spiritual al miscarii rastafariene, Haile Selassie. Dupa cate se pare nu exista nici un loc pe lumea asta unde tinerii de orice rasa sa nu emuleze cu pasiune Cultura Negrilor. Daca nu ma credeti, dati o raita prin Piata Romana sa vedeti cu ce sunt imbracati jumatate dintre pusti.

Fenomenalul succes mondial al muzicii si culturii negrilor nu are nimic de-a face cu teoriile pseudoeugeniste, cat se poate de simpliste, privitoare la simtul innascut al ritmului si talentul pentru dans pe care le-ar poseda acestia, ci numai cu istoria negrilor si conceptul de cool. „Cool“ este un adjectiv care se aplica defavorizatului, celui lipsit de sperante, tanarului caruia toata lumea i-a intors spatele. Atitudinea nihilista, de „n-am nimic de pierdut“ pe care o asociem atributului „cool“ a fost promovata de cei care si-au trait viata la maxim si au murit tineri, pentru ca nu aveau nimic de pierdut.

Sa-l luam, spre exemplu, pe unul dintre primii exponenti ai conceptului de „cool“, si anume Elvis. Solistul a fost scos nu numai din obscuritate, ci si dintr-o saracie rurala lucie. Daca ar fi crescut intr-o familie de bancheri, nimanui nu i-ar fi pasat de el, oricat ar fi dat Elvis din solduri. Conceptul modern de „cool“ este indisolubil legat de lupta si lipsuri, iar Elvis a avut parte de amandoua.

Dupa oprimarea de sute de ani cauzata de albii proprietari de sclavi, fiecare persoana de culoare care a reusit in viata poarta cu sine sentimentul reusitei in ciuda tuturor piedicilor, al omului care a pornit de jos si a ajuns sus de tot. Chiar daca rapperi ca Nelly sau Jay-Z au conturi grase in banca, iar producatori ca Felix DA Housecat sau Kanye West provin din patura de mijloc, ei tot vor lasa publicului alb impresia ca sunt defavorizati. „Cool si negru“ este umbra pe care un trecut colonial intunecat o arunca in secolul douazeci si unu.

Din Marea Britanie pana in Bulgaria, tiganii sunt, nici mai mult nici mai putin, decat o patura defavorizata a Europei. La fel ca in cazul culturii negrilor, si aici privatiunile au dus la dezvoltarea unei vibrante culturi a muzicii. Iar tezaurul muzical al rromilor sta la baza unuia dintre cele mai incitante proiecte muzicale ale Romaniei, „Shukar Collective“. „Eu unul as numi-o tot muzica electronica“, explica producatorul Matze in studioul sau din Bucuresti, „desi lucram cu doua genuri aparent opuse – muzica electronica si muzica traditionala tiganeasca. Unul dintre ele este futurist, iar celalalt este imbibat de istorie si traditie.

Totusi, rezultatul poate sta bine mersi alaturi de genuri electronice ca hip hop sau trip hop, doar ca are o puternica influenta tiganeasca.“ Grupul, format din sase muzicieni din underground-ul romanesc, are ca punct central trei interpreti tigani, cu varste cuprinse intre 24 si 62 de ani care canta in limba rromilor. Trupa si-a lansat recent albumul de debut, intitulat „Taves Bahtalo!“ un amestec navalnic de beat si melodii ale rromilor. „Nu mai e mult pana la lansarea din Anglia“, spune Matze, vorbind despre interesul pe care trupa l-a generat in afara Romaniei, caci a concertat deja in Belgia, Austria, Spania si Olanda…

Iar daca anul 2004 a fost al Bollywood-ului, cu muzica hindi si beat-urile ce si-au facut loc in reclame, hituri de cluburi si piese de number one interpretate de Britney Spears, atunci 2005 ar putea foarte bine sa fie anul tiganilor. Sa nu fiti surprinsi daca veti auzi lumea alaturand cuvintele „tigan“ si „cool“ in aceeasi propozitie.

Tom Wilson este jurnalist si DJ britanic si locuieste la Bucuresti.

Este absolvent al sectiei de Studii Politice a Universitatii Oxford si a scris pentru publicatiile Dazed and Confused, The Face si The Independent