Taierea PIIGS

Dupa o perioada cu multe falimente in sectorul privat, in acest
an, vedem o crestere semnificativa a riscului asociat sectorului
public. Cum nu toate natiunile au puteri financiare egale, unele
tari sunt in mod evident mai bine plasate in raport cu problema
datoriei guvernametale.

In timp ce Marea Britanie, Japonia si SUA isi permit luxul de a
emite obligatiuni in propria moneda nationala, cele 16 tari
europene cu moneda unica nu au acelasi grad de libertate. Deloc
surprinzator, in centrul crizei fiscale actuale regasim Europa, si
in special regiunea de sud a acesteia. PIIGS – adica Portugalia,
Irlanda, Italia, Grecia si Spania precum si alte 11 state europene
au datorii denominate in EUR. Ele nu pot emite moneda pentru a-si
rambursa datoria si nici nu pot sa devalorizeze moneda fara a iesi
din zona euro.

Inainte de a trece la cifre, mai avem de mentionat un aspect, si
anume metodologia de contabilitate. Pornind de la o metoda “cash”,
guvernul grec a raportat in anul 2009 un deficit de 37,9 miliarde
euro (aproximativ 16% din PIB), in timp ce cifrele oficiale care
folosesc metoda “accrual”, arata un deficit de 29,4 miliarde euro
(circa 12,2% din PIB). Desi cele doua metodologii nu ar trebui sa
aiba nici un impact real, diferenta mare intre rezultatele
raportate ar putea afecta negativ increderea investitorilor.

Avem mai multe posibilitati sa analizam problema datoriei
guvernamentale. Dupa parerea mea, una dintre cele mai relevante
modalitati de masurare a responsabilitatii fiscale ar putea fi asa
numita “debt trap”. Acest concept se refera la diferenta dintre
randamentul oferit de obligatiunile guvernamentale si rata nominala
de crestere a economiei. Teoretic, tarile nu pot exista in aceasta
capcana pentru mult timp fara a impune niste masuri economice
radicale. Daca guvernele nu aplica la timp programe adecvate de
austeritate, cheltuielile de finantare vor devora tot mai mult din
PIB-ul tarii, impingand tara in mod implicit in faliment.

Folosind estimarile OCDE, putem observa ca asa numitele PIIGS
detin cinci din cele sase pozitii de top. Pe de o parte, pozitia
Irlandei este cu siguranta exagerata, deoarece aceasta tara a luat
deja masuri reale cu privire la reducerea la 49% a datoriei sale
nete raportate la PIB, pana in 2011. Pe de alta parte, Grecia se
apropie de o datorie neta raportata la PIB de peste 100% si
guvernul acesteia nu are inca un proiect convingator pentru a
reduce deficitul. Spania si Portugalia sunt alte doua tari cu risc
ridicat, desi datoria lor raportata la PIB este cu mult sub nivelul
Greciei. Italia ocupa si ea o pozitie incomoda, avand in vedere ca
datoria sa neta raportata la PIB este de aproximativ 100%, desi
deficitul sau anual este mai mic decat al multor altor
natiuni.
Dintre evenimentele-cheie a ultimei perioade de pe pietele
obligatiunilor guvernamentale amintim:

• Goldman Sachs a intrat intr-o tranzactie ingenioasa – a
cumparat CDS-uri pe Franta si simultan a vandut CDS-uri pe Italia,
iar in doar 30 de ore si-a realizat profiturile scontate lichidand
intreaga pozitie

• Republica Ceha a vandut obligatiuni guvernamentale pe 15 ani
in valoare de 2,9 miliarde coroane (154 milioane dolari), adica
jumatate din suma planificata initial. Preocuparea pentru datoria
guvernamentala si capacitatea de a controla deficitul bugetar a
condus la un randament de pana la 5,16%, fata de 4,78% nivel
inregistrat la emisiunea de obligatiuni din 2 decembrie 2009.

Liderii EU-27 inca discuta asupra problemei deficitului fiscal.
Intrebarea de un milion de dolari este: au de gand sa sacrifice
PIIGS?

Raspunsul la astfel de intrebari precum si alte analize
detaliate pe diverse teme le regasiti pe http://www.toniiordache.ro