Dormiti, din cand in cand, in fundul gol

Cioran nu insemna, la mijlocul deceniului sapte al secolului
trecut, mare lucru pentru elita universitara spaniola, astfel incat
zvonistica proprie latinitatii a combinat ideea initiala a lui
Savater cu realitatea si in scurt timp se vorbea despre un Cioran
care nu exista, inventia a lui Savater. Acesta s-a simtit obligat
sa-i scrie lui filozofului roman, pentru a-i explica situatia:
pentru spanioli, Cioran nu exista! Iar Cioran, oricum un pesimist
care sustinea ca mai bine nu s-ar fi nascut, i-a raspuns, cu un
umor tragic: “Sa nu dezminti acest lucru!”.

Sa-l lasam pentru moment pe Cioran si sa trecem la altele. Asadar,
saptamana trecuta Business Magazin a implinit cinci ani – am baut
sampania, am mancat tortul, sefii ne-au urat si noi am zambit,
totul e ok; pe langa asta, am cateva idei pe tema celor cinci
ani.Sunt un norocos: am fost in Nirvana, in materie de slujba, de
doua ori.

Prima oara la agentia de presa Mediafax, in perioada eroica a
acesteia, de constituire si de rafinare a unui produs jurnalistic,
nou pentru acele vremuri si deosebit pentru vremurile de
acum.
A doua oara mi s-a intamplat cand a pornit aceasta revista. Stiti
sentimentul – descoperi, incerci, reusesti, ai feedback, esti
Alice, dar fara stangacie, iar motanul de Cheshire este cat se
poate de binevoitor. Asa ca la sfarsitul primului an de existenta
al revistei am scris un text naiv si incantat, din care spicuiesc:
“Cam acesta e Business Magazin, un an mai tarziu: o suma de nopti
nedormite, de idei mai bune sau mai rele (cele bune le bat la scor
pe cele rele), de realizari si frustrari (si aici primele conduc
detasat), de cautari asidue si de scormoneli trandave. Dar mai ales
este un produs normal, ce cultiva o normalitate binevoitoare chiar
si atunci cand critica. Aici e, de fapt, paradoxul nostru: cu un an
in urma eram de fapt, cu cativa ani inaintea societatii. Acum, un
an mai tarziu, va lasam pe dumneavoastra, cititorii, sa decideti
daca societatea s-a mai apropiat de timpuri”.

Eram Alice, nu-i asa? Descopeream normalitatea: oamenii cu care
vorbeam, temele discutiilor, vorbele noastre si ale lor apartineau
acelei normalitati care ar fi putut face din tara si din natia
asta, in sfarsit, o tara si o natie acceptate fara compromisuri in
lume, normalitatea dupa care, constient sau nu, tanjim cu totii.
Cele mai multe cuvinte le-am folosit si in textul invocat mai
sus.
Patru ani mai tarziu normalitatea mea este mototolita rau: criza
economica, oameni ingrijorati, falimente in lant, o strada cu
accente salbatice si nemultumite, un politic detasat complet de
Romania, datorii uriase. Ce scapa din aceasta maculatura – companii
sau oameni – se transforma intr-o masa cu tenta cazona, cu ierarhii
ruginite, fara creativitate si fara sclipire. Nu sunt furios, nu
sunt suparat; i-as spune dezamagire on the rocks.

Si cu putina speranta. Dar, pentru asta, ne-ar trebui un set nou de
reguli, reguli care sa nu faca lumea mai rea decat este. Nu sunt o
persoana asa de importanta incat sa incerc sa-mi impun propriile
idei si am ales cateva idei ale scriitorului Russell Baker,
jurnalist, umorist si laureat al premiului Pulitzer, pe care,
intr-o oarecare masura, le-am adaptat:
Mirositi, din cand in cand, o floare.

Nu folositi haine care vorbesc, la propriu sau la figurat. Este
prea multa harmalaie in lume oricum, chiar si fara tricouri cu
inscriptii mai mult sau mai putin funny sau haine cu
sclipici.
Ascultati. Invatati sa ascultati si veti fi uimit de ce puteti
descoperi. Afara din oras ascultati natura, dar si pe
interlocutorii pe care ii banuiti ca ar avea ceva de spus.
Ascultati Mozart, zgomotele propriului corp sau pasii pe strazi
pustii. Sau intr-un moment in care sunteti in public si vorbiti
atat de tare, de frumos, de spiritual incat nu va vine sa credeti
ce destept sunteti, ascultati-va. O sa va impiedice, data viitoare,
sa fiti atat de spiritual si de frumos incat sa pareti stupid de-a
dreptul.

Patru: Dormiti, din cand in cand, in fundul gol. Intr-o vreme in
care oamenii nu se mai gatesc pentru a merge la cina sau la teatru,
sa te imbraci pentru culcare este o prostie. In plus, somnul nud
poate compensa gramada de dulci pacate – fumatul, un paharel sau
ouale cu sunca – interzise de o sumedenie de insi, de genul
apostolilor traiului sanatos. Adauga o doza de naturalete unui trai
din ce in ce mai artificial.

Inchideti din cand in cand televizorul si luati o carte – scade
tensiunea, va trezeste creierul si va asigura un somn odihnitor,
scapati de parada imbecililor.
Temeti-va de automobil. S-ar putea sa scapam cu viata din greselile
politicienilor sau ale medicilor sau ale guvernantilor, din
ghearele creditorilor sau de gura sotiei. Dar automobilul o sa ne
omoare, respirandu-l, dorindu-l, alergandu-l. Faceti copii. Copiii
adauga textura vietii, va invata sa fiti umili, va ajuta sa nu
deveniti niste acrituri la batranete. Zambiti. Si nu dezmintiti
adevarurile simple si poate normalitatea se va intoarce