Podul de electricitate

Cateva stiri, pierdute intr-un noian de informatii despre greve, criza politica, servicii secrete si tot ce mai anima viata romaneasca, vorbesc despre reluarea unei povesti acum aproape uitate.

 

Este vorba despre demersurile autoritatilor din Republica Moldova pentru importul de electricitate din Romania si despre stingerea unei datorii de circa 30 de milioane de dolari. Tot pentru electricitate importata din Romania.

 

Am citit in presa interpretari destul de entuziaste legate de vizita de saptamana trecuta a premierului Vasile Tarlev la Bucuresti, privita drept o incercare de apropiere a autoritatilor moldovene de Bucuresti si o distantare fata de Moscova. Pe scurt istoria este asa: Republica Moldova este in situatia de a face fata unei crize energetice, in conditiile in care Centrala Electrica de la Cuciurgan, situata in Transnistria, a sistat livrarile de energie catre republica. Centrala se afla in proprietatea gigantului energetic rus RAO EAS Rossii si asigura mai mult de jumatate din necesitatile de energie electrica ale Republicii Moldova.

 

Centrala de la Cuciurgan a oprit livrarea curentului pe motiv ca distributia de electricitate din republica, detinuta de grupul Union Fenosa, refuza majorarea tarifului de la 3,05 la 4,08 centi pentru un kWh. La sfarsitul anului trecut, intr-o situatie similara, sute de localitati din Republica Moldova au fost deconectate timp de cateva zile. Decizia furnizorului poate fi interpretata drept una de natura economica, dat fiind refuzul Chisinaului de a accepta majorarea pretului.

 

Dar multi ar spune ca decizia are si o pronuntata incarcatura politica, in contextul relatiilor actuale dintre Republica Moldova si Rusia.

 

Intamplator sau nu, stoparea livrarilor de curent electric s-a produs la scurt timp dupa ce presedintele Vladimir Voronin si-a reluat criticile la adresa politicii Federatiei Ruse fata de Republica Moldova, politica ce afecteaza si relatiile comerciale dintre cele doua tari.

 

La numai doua zile dupa sistarea livrarilor de electricitate de catre cei de la Cuciurgan, seful departamentului probleme CSI din ministerul rus al afacerilor externe,  Veaceslav Kovalenko, critica nationalismul din Republica Moldova si minimaliza intr-o oarecare masura importanta conflictului transnistrean.

 

La mijloc, Romania. Datoria de 30 de milioane de dolari de care vorbea saptamana trecuta ministrul industriei Codrut Seres dateaza din perioada 1998 – 1999, cand republica s-a contruntat cu o situatie asemanatoare, oprirea livrarilor de la Cuciurgan. In mai 1999 Moldova datora pentru electricitate romanilor de la CONEL aproape 9 milioane de dolari.

 

Demersul autoritatilor romane a fost corect: datoria urma sa se compenseze prin participarea unui consortiu romanesc alcatuit din SNP Petrom si un grup de firme private la privatizarea distribuitorului moldovean de produse petroliere Tirex Petrol.

 

Un sir lung de negocieri fara finalitate si viziunile diferite ale celor doua parti asupra pretului tranzactiei au facut ca afacerea sa cada. In paranteza fie spus, Tirex a fost preluata de o companie germana, care a oferit 500.000 de dolari pentru 82% din actiunile Tirex si s-a angajat sa investeasca cinci milioane de dolari in infrastructura distribuitorului.

 

La inceputul anului 2000, datoria moldovenilor pentru electricitate crescuse la 22 de milioane de dolari, la acea vreme echivalentul facturii pentru gazele naturale necesare Romaniei pentru o luna de zile. Situatia este discutata la o intalnire a premierilor de atunci, Mugur Isarescu si Dumitru Braghis, in ianuarie 2000, dar fara nici o finalitate.

 

In martie, CONEL avertiza Moldtranselectro ca va opri livrarile, daca nu isi primeste banii, iar la inceputul lui aprilie vine propunerea Guvernului Republicii Moldova: plata in bani si produse agricole, pentru inceput seminte de porumb in valoare de 2 milioane de dolari (datoria era deja de 28 de milioane de dolari). Porumbul provenea din confiscari de la diversi agenti economici si a fost refuzat de CONEL.

 

Alegerile si schimbarea politica din anul 2000 au facut ca problema datoriei sa treaca in planuri secunde, in Romania. Abia in august 2001 Adrian Nastase, in calitate de premier, mai facea referire, nemultumit, la problema datoriei, dar in alt context: datoriile Republicii Moldova fata de Ucraina au fost transformate, prin intermediul unei societati private, in actiuni la retelele de electricitate, ceea a determinat anularea licitatiei lansate pentru aceste retele, la care participau si societati romanesti. Si apoi nimic, timp de patru ani.

 

In 2005, in ianuarie, problema furnizarii de energie electrica de catre Romania apare din nou, la solicitarea autoritatilor moldovene. O trecere in revista, din cand in cand, limpezeste faptele si ajuta la luarea de decizii. Ministrul Seres vorbeste de recuperarea datoriei in 2006 si Romania va relua furnizarea de electricitate catre Republica Moldova.

 

Rolul de frate mai mare pe care si-l asuma Romania este binevenit, iar 30 de milioane de dolari nu sunt un capat de tara pentru economia Romaniei.

 

Dar mai ramane un aspect: bunavointa Romaniei sa se regaseasca si in actiunile mai-marilor moldoveni. Pentru ca mi se pare ca, pana acum, am avut tot timpul cartile castigatoare in mana si am pierdut mereu.